33 matches
-
de înmormântare a lui Radu Golescu și, după prânz, a declarat că pleacă cu familia în afara orașului pentru o plimbare. După patru ore, un mesager trimis de domn a anunțat boierii că vodă a părăsit țara și că numea o "căimăcămie" formată din banul Grigore Brâncovenu, vornicul Barbu Văcărescu, vistierul Grigore Ghica și logofătul Samurcaș. Caradja a fugit păzit de un grup de 300 de mercenari albanezi ("arnăuți") care l-au condus la Brașov. Toate podurile de la București la Brașov au
Ioan Caragea () [Corola-website/Science/304122_a_305451]
-
al oficialității din Craiova, străjuit de Bănie și de ruina bisericii Sf. Dumitru de o parte, și de cealaltă de vestitul han brâncovenesc al Hurezului, devenit și pentru puțină vreme al "nemților cu coadă", al austriecilor cotropitori, și în ultim: Căimăcămia, aceasta până la "arsul Craiovei". Era pe vremea lui un conglomerat de ruinături, din care dăinuiesc și azi în strada Hurezului ziduri urmașe și impresionante, și printre ele cărămizi de factură romană, din care prea puține se mai văd în temeliile
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
Iași; d. 9 noiembrie 1882, Paris) a fost un politician și de două ori ministru de externe român (28 noiembrie 1869 - 1 februarie 1870 și 18 decembrie 1870 - 11 martie 1871). Tatăl său a fost logofătul Ștefan Catargiu, membru al Căimăcămiei de Trei din Principatul Moldovei (1857 - 20 octombrie 1858), iar mama sa a fost Ruxandra Calimachi, care a insistat ca el să poarte și numele marii familii din care se trăgea ea. A studiat la Iași și, din 1857, la
Nicolae Calimachi-Catargiu () [Corola-website/Science/306195_a_307524]
-
Comisiei mixte însărcinată cu redactarea codicelor de legi pentru ambele Principate (1829-1830). Colaborator al colonelului Ion Câmpineanu, comandant al oștirii Țări Românești (1831). Secretar al Statului (1843). Șef al Departamentului din Lăuntru (1856). Președinte al înaltului Divan (1859). Ministru în Căimăcămia Țării (1848 și 1858). Candidat la domnie (1842 și 1858). În 1854 era marele vornic. În 1858, după ce Războiul Crimeei a înlăturat protectoratul rusesc, a fost, împreună cu Ioan Manu și Ioan Al. Filipescu, unul dintre cei trei caimacami care au
Emanoil Băleanu () [Corola-website/Science/323315_a_324644]
-
va îndeplini și pe timpul domniei lui Constantin Cantemir. După moartea lui Constantin Cantemir, Dubău joacă un rol important sub Constantin Duca, care îl va numi mare logofăt. După mazilirea acestuia, în luna decembrie 1695, Tudosie Dubău a făcut parte din Căimăcămia care a asigurat interimatul domniei până la sosirea lui Antioh Cantemir: "„După ce porniră pe Costantin Duca-vodă la Poartă, rămasără cămăicani în Ieși, puși de Antiohi-vodă, Tudosâe Dubău logofăt și Bogdan hatmanul și Iordachi visternic”".
Tudosie Dubău () [Corola-website/Science/332634_a_333963]
-
Ghica, marele boier Sandu Sturza a avut un rol politic important în Moldova, îndeplinind cele mai înalte dregătorii: mare logofăt, mare spătar, mare vistier, hatman sau mare vornic al Țării de Jos. Totodată, până în 1753, a făcut parte din opt căimăcămii. În 1743, vel logofătul Sandu Sturza este numit caimacam la plecarea din domnie a lui Constantin Mavrocordat. În iunie 1747, tot ca vel logofăt, este numit din nou caimacam al Moldovei, împreună cu boierii Toader Carp și Constantin Donici.
Sandu Sturza () [Corola-website/Science/332239_a_333568]
-
Faptul de a fi făcut parte din acest corp avea să fie decisiv pentru cariera lui Tudor Vladimirescu. În 1806 a fost numit vătaf de plai la Cloșani, adică administrator al unui district de munte, ceea ce l-a pus în legătură cu căimăcămia Craiovei și l-a făcut cunoscut în cercurile largi ale Olteniei. Cu mici întreruperi, Tudor va păstra vătășia până la sfârșitul anului 1820, când va fi chemat la București pentru marea lui misiune revoluționară. În timpul vătășiei sale, Tudor s-a îndeletnicit
Personalitatea lui Tudor Vladimirescu - DEZVĂLUIRI din culisele istoriei () [Corola-website/Journalistic/102364_a_103656]
-
își modifică atitudinea pe care o adoptase cu privire la Cuza, după demisia acestuia din postul de pârcălab. El îl avansă la gradul de colonel și îl numește în septembrie 1858 ajutor al hatmanului miliției, post important în ierarhia militară. Mihail Kogalniceanu Căimăcămia de trei ce urmează lui Vogoride, îl avansează pe Cuza la rangul de hatman. Cu alte cuvinte, până la numirea unui titular în acest post de conducere al armatei, Cuza îi ține locul. Așadar, în momentul alegerii sale ca domn, Cuza
Cariera lui Alexandru Ioan Cuza - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102214_a_103506]