1,134 matches
-
înțelepciune ca să ne lumineze calea, să mergem pe calea aceasta împărătească, via aurea (calea de aur), spre a nu greși. Postul să fie cu înțelepciune făcut, înfrânarea să fie cu adevărat abstinentă, paza simțurilor să fie sinceră, la fel și căința, rugăciunile cât de multe să fie atente și cu smerenie făcute. Atunci toate vor merge bine. Este bine ca un grup de credincioși, de prieteni să facă rugăciunile de seară, de dimineață ori alte rugăciuni împreună fiind? Rugăciunea făcută în
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 by http://confluente.ro/Parintele_arhimandrit_sofian_boghiu_19_stelian_gombos_1336394635.html [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
are niciun sens: se sinucide. Interesante sunt și povestirile „Chimia cu Calvera” și „Elevul Bălan”. Ele prind un al ton alt existenței și marchează borne în imaginarul vieții de elev. Remarcabile sunt și povestiri precum: „Nunta lui Petre”, „Răsuflă pădurea”, „Căința” și „Teama”. III. Eroii lui Jean Băileșteanu gândesc: sunt măcinați, sunt frământați de gânduri. Acțiunile lor sunt fundamentate pe sentimente puternice și puternic ancorate în idei bine chibzuite, chiar dacă uneori greșite. Sub fiecare sentiment stă un gând, o idee. Volumul
Jean Băileşteanu: Un istorisitor reflexiv, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/jean-bailesteanu-un-istorisitor-reflexiv-de-stefan-vladutescu/ [Corola-blog/BlogPost/339537_a_340866]
-
nu uităm. (Și iertarea fără uitare e ca și cum nu ar fi, bătătură fără câine, gură fără dinți). Ne iertăm și mai greu pe noi înșine. Și această ținere de minte otrăvește. Spre a dobândi pacea lăuntrică trebuie să ajungem prin căință, dincolo de căință: la a ne ierta. Cel mai greu ne vine a ierta pe cei cărora le-am greșit. Cine ajunge să poată ierta pe cel față de care a greșit cu adevărat, izbutește un lucru greu cu adevărat, bate un
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/_stelian_gombos_1331540457.html [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
Și iertarea fără uitare e ca și cum nu ar fi, bătătură fără câine, gură fără dinți). Ne iertăm și mai greu pe noi înșine. Și această ținere de minte otrăvește. Spre a dobândi pacea lăuntrică trebuie să ajungem prin căință, dincolo de căință: la a ne ierta. Cel mai greu ne vine a ierta pe cei cărora le-am greșit. Cine ajunge să poată ierta pe cel față de care a greșit cu adevărat, izbutește un lucru greu cu adevărat, bate un record. Neiertarea
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/_stelian_gombos_1331540457.html [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
Și ai plecat singur de acasă? - Am vrut să prind un fluture. Un fluture mare și cu aripi colorate foarte frumos. - Mie nu îmi plac poveștile cu copii găsiți. - Acum mămica ta e îngrijorată și te caută. Două mărgăritare de căință i se scurgeau de-acuma de-a lungul obrajilor. - Să nu plângi, micuțule, că te ducem noi acasă. Dimineață te urcă nenea Cornel pe motocicletă, tu ne arăți drumul și gataa! - Unde stai tu? - La pod. - Dar satul tău cum
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Rica_nazdravanul.html [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]
-
există o etică a sihăstriei, se răspunde în continuarea cuprinsului cu formularea unor răspunsuri desprinse din experiența de viață trăită de Robinson. Așa întâlnim conștiința și ursita, care par să-i regleze existența, analizate separat sau în interdependență, instinctul moral, căință, recunoștință, ca beneficii morale, cele mai timpurii ale singurătății. Prin apariția lui Vineri se recuperează alteritatea reală cu celălalt, pierdută atâta vreme. În capitolul opt, numit Darul lacrimilor (Etica lui Robinson) (2) Încercarea singurătății îi provoacă eroului solitar plânsul. Lacrimile
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_de_carte_andrei_plesu_minima_stelian_gombos_1331815162.html [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
reușește să alunge norii din ochii tăi și să spele durerea. Pui atâta patimă în rugăciunea ta, încât oricât de mare ți-ar fi păcatul, Dumnezeu își îndreaptă privirea spre tine și stinge focul ce te mistuie. Căci El citește căința adevărată din ființa ta, emoția și teama ce te străbat. Dar mai presus de toate, se bucură când îți vede speranța neștirbită ce licărește printre silabele ce-i rostesc numele. ,,De aceea vă spun că, orice lucru veți cere, când
RUGĂCIUNEA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 by http://confluente.ro/_rugaciunea_cornelia_viju_1330981823.html [Corola-blog/BlogPost/354753_a_356082]
-
Articolele Autorului Se năruie Cuvântul peste mine Poemele de versuri se dezbracă Precum regina viforând albine Le mută în a codrului prisacă. Mă îngenunche apăsarea vinii Eliberând din rime suferința În albul iambic se îmbată crinii Metafora din roze bea căința. Accentele reclamă bumerangul Întors din ferecatele tenebre. Pierzându-și pragul,lamura și rangul Versetul ia ecoul din vertebre. Referință Bibliografică: și poemele mor / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 224, Anul I, 12 august 2011. Drepturi de Autor
ŞI POEMELE MOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 by http://confluente.ro/Si_poemele_mor.html [Corola-blog/BlogPost/371181_a_372510]
-
a fost întâmplător și indiferent că a fost în temniță sau în lagărele de muncă, el și-a împlinit misiunea preoțească. A spovedit, a împărtășit, de câte ori s-a putut a slujit Sfânta Liturghie. Aflat la izolare a compus rugăciuni de căință și mărturisire pentru tot neamul românesc, căci suferința care ne-a fost provocată de comunism, este în mare parte, rezultatul păcatelor de care neamul nostru se face vinovat înaintea lui Dumnezeu. (interviu, Arhim. Mina Dobzeu, 22.08.2008, Huși, jud.
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Cateva_referinte_despre_credinta_si_spiritualitate_in_universul_concentrationar_comunist.html [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
El nici acum n-a înțeles că doar ISSUS i-a luat păcatul, chiar de pe cruce la ales când a călcat să facă altul. Nu poți să îl numești ființă când cu minciună se hrănește, nu vrea să ceară în căință iubirea celui cel iubește. Și totuși omul s-a născut cu traista plină de păcate, și-n ura oarbă a zăcut cărând o cruce către moarte. Ar vrea să fie împărat mâncând în foamea lui nebună, credința care l-a
CE VREA UN SUFLET DE LA OM de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ce_vrea_un_suflet_de_la_om_anton_viorel_1388101288.html [Corola-blog/BlogPost/347586_a_348915]
-
Timpul toate le desparte Și-acum glasul mi-e pierit. Răzvrătiri ‘nalță ființa Peste hăuri de granit, Lacrimă mi-e neputința Ce-mi pare de neoprit. Mă-nspăimânt de suferință Și de trupul tău ciuntit... De-ar mai fi timp de căință, Unde-i locul cel sfințit? Unde să-mi ridic o rugă Pentru tot ce-ai pătimit? Nu mai vreau s-o iau la fuga Printre lacrimi de smintit! Uneori de te-am uitat, Doamne, eu tot te-am iubit Și
TRUP ŞI SUFLET CHINUI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 by http://confluente.ro/costica_nechita_1459691297.html [Corola-blog/BlogPost/381100_a_382429]
-
de preț, însă sentimentele sunt neprețuite”. Dimensiunea spirituală există încă din primele pagini și este o componentă principală a omului. De aceea, Alexandra Mihalache îndeamnă: „Fă din pașii tăi salturi mărețe în spiritualitate”; „Credința este tratamentul care vindecă efemeritatea”; „Prin căință omul devine o lacrimă care se înalță spre cer”; „Haina credinței și iubirii de Dumnezeu este singurul veșmânt care nu pălește în fața efemerității”; Nu există râu mai limpede decât acela care izvorăște dintr-un suflet ce-i cântă divinității. Nu
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1485938820.html [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
antichitate: „Dreptatea e atributul celor care, deși sunt îmbrânciți de necinste, nu-și clatină onoarea”; „Dreptatea este arborele care rămâne mereu falnic în ciuda anotimpurilor prin care”;ș.a. Cele mai multe cugetări aforistice sunt despre Timp: „Când vrei să dai timpul înapoi înseamnă căință. Când vrei ca timpul să fie mai iute înseamnă suferință. Dar când timpul stă în loc înseamnă iubire”; „Lasă timpul să vorbească, dar nu-l lăsa să-și spună cuvântul”; „Timpul este ploaia clipelor fugitive pe pământul eternității”; „Suntem boabele timpului
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1485938820.html [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
și mai înainte ca toți ceilalți să-l distrugă, se autodistruge, prin propria minte și produsul ei. În plus, nu se mai poate face plăcut lui Dumnezeu, păcătuind „cu gândul, cuvântul, fapta și omisiunea” - așa cum creștinul rostește în Actul de căință. Alexandra Mihalache, o tânără conștientă de rezultatul gândurilor și acțiunilor sale, și-a formulat un set de principii după care-și conduce viața, conform minții și inimii sale, dar evitând excesele de orice fel. Felul plăcut, admirabil în care a
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1485938820.html [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
ne-a sfătuit că trebuie să alegem viața cea mai bună și să facem fapte de virtute, cu nădejdea că obijnuința va face plăcută o viață ca aceasta. Este rușinos să pierdem prezentul, iar mai târziu să rechemăm trecutul, când căința nu ne mai folosește. V-am spus acum acele lucruri pe care le-am socotit a fi cele mai bune; celelalte vi le voi spune în tot cursul vieții. Voi, însă, din cele trei feluri de boală ce există să
DESPRE OMILIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE CĂTRE TINERI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_omilia_sfantului_vasile_cel_mare_catre_tineri_.html [Corola-blog/BlogPost/351145_a_352474]
-
închis precum un strigăt într-un flaut Fără ecou, fără pereche, fără viață, fără chip ... M-ai rătăcit (R.N.B.) Când îți șopteam în vise prea tainice cuvinte Nu auzeai din mine cum izvorau șuvoi, Din foșnetul de frunze când culegeai căințe În cântece de vânt pe vers de lacrimi-ploi. Nici n-ai văzut cum arde în ochii mei un far, Cascadele durerii veghind la țărm de mare, Și nici cum simfonia din mine curge iar Din chip de neputință, în chip
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/Dialoguri_lirice_raluca_nicoleta_bocu_s_romeo_tarhon_1343019065.html [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
ne-a sfătuit că trebuie să alegem viața cea mai bună și să facem fapte de virtute, cu nădejdea că obișnuința va face plăcută o viață ca aceasta. E rușinos să pierdem prezentul, iar mai târziu să rechemăm trecutul, când căința nu ne mai folosește ”. Referindu-se la Omilia către tineri, patrologul I. G. Coman menționa: „Sfântul Vasile are pasiunea lucrurilor folositoare și fundamentale. Educatorul nostru enunță limpede principiile educației creștine. Munca, răbdarea, virtutea, înțelepciunea, domnia sufletului asupra trupului, viața trăită
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1450768115.html [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
Tălpile mele mai cată odihna primului drum, Sângele-mi picură prin crevasele munților. Peste casele morților adesea pleoapa mea tremură Și-ades îmi cade fruntea-n umilință ; O umilință fără leac și fără echivoc, Ca după-o răstignire și-o căință. Cu brațele-aruncate spre-aiurea, cuprind necuprinsul, Zorind înspre-un țel de-orizonturi ce mor, Simțind că de-acum, tot ce-am fost și mai am, Aparține pe drept apusului lor. Lucian DUMBRAVĂ Portimao, Portugalia 7 martie 2011 ------------------------------------------ DUMBRAVĂ Lucian, scriitor și
POEME PENTRU ZILE SIMPLE (1) de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Lucian_dumbrava_poeme_pentru_zile_sim_lucian_dumbrava_1331102713.html [Corola-blog/BlogPost/346711_a_348040]
-
omului și autocunoașterea, cu alte cuvinte introspecția, sunt legate de pocăință, căci Dumnezeu, care se află în sufletul nostru - în chip vădit - de la botez, devine o prezență efectivă pe măsura împlinirii poruncilor. Cunoașterea păcătoșeniei noastre, a nedeplinătății duhovnicești, izvor al căinței permanente, este prima fază a cunoașterii de sine. Cunoașterea de sine este una dintre cele mai adânci cunoașteri pe care o poate dobîndi omul. Pe o treaptă superioară, această cunoaștere obiectivă dobândește un sens moral mai accentuat, constând în dorința
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_stefan_toma_.html [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
atât, În privirea-ți să mor. Să m-ascunzi în lăuntru-ți, Să mă-ngropi în iubire, Nimănui să nu spui, Nici să nu dai de stire. În adâncu-ți cel mut Să-mi îngrop suferința, Cu mine vibreze-ți În păcate căința. Haide, vino acum Să te-acopăr cu stele, În palma-ți imensă Să m-aduni dintre ele! Să-ți cuprind infinitul Între buzele mele, Zarea neagră ne plângă De păcat să ne spele. Să ne umplem iubirea Cu zori albi
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1465412083.html [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
-ți, Să mă umpli de vrere. Vreau să tremuri cu mine, Să mă plângi de plăcere, Să-ți strivesc răsăritul Între buzele mele. Să te-nghit în adâncu-mi, Să te-ngrop în dorințe, În păcate să urle Clipa grea a căinței. Prin plăceri te voi pierde Și prin visele mele. Colț de Lună, ești lacrima Ce Pământul o cere. Din perlele-ți plânse Să îmi fac mângâiere, Să ard ca o lavă Sub astrala-ți plăcere. Să-mi inunzi rădăcina Cu
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1465412083.html [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
Oh, lacrimă ce-mi arzi obrazul usucă-n veci păcatul meu, ajută-mă s-aplec geniunchiul către Iisus, Fratele meu. Tu, suflete ce simt că suferi fruntea îți 'pleacă-n umilință, cu dragoste să te acoperi și cu prea sinceră căință. SE CRAPĂ ZORII Se crapă zorii și-odată cu ei pășesc ,încet, tăcuți și ei ... norii. Eu.. p-acolo... gustând amarul cărărilor pustii ... te-aștept că să revii. Se crapă iar zorii, în clipe albastre, în clipe sihastre, și tac.. iar
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 by http://confluente.ro/eugen_emeric_chvala_1458430001.html [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
P.Ș.: Preacuvioase Părinte Singhel Daniel, care este atitudinea credinței creștine ortodoxe față de sinucidere? P.D.: Morala creștină ortodoxă nu aprobă sinuciderea în nicio împrejurare și pentru niciun motiv, deoarece sinuciderea este un păcat greu. Dacă celelalte păcate lasă totuși posibilitatea căinței și pocăinței, sinuciderea desființează pentru totdeauna o astfel de posibilitate. Oricum, cu sinuciderea nici să se glumească în forma de șantaj, pentru că pe urma gândurile încep sa se întărească sub lucrarea celui rău. Popa Ștefan: Preacuvioase Părinte Singhel Daniel, s-
INTERVIU CU PARINTELE SINGHEL DANIEL PRODE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 by http://confluente.ro/stefan_popa_1464860730.html [Corola-blog/BlogPost/378679_a_380008]
-
Doamne de păcate Drumul lung, povara grea Nu m-ajută nimenea Biruește Doamne Sfinte Cu iubirea de Părinte Rătăcirea mea din urmă Ca să nu mă pierd de turmă! Alergând după plăcere După ranguri și avere Am adaos suferință Tuturor fără căință; Lasă-mă să-ajung la Cruce Că altminteri unde duce Drumul care tot coboară? Doar în iad. Și Înfioară! Am vedere dar sunt orb Răpitor precum un corb Căci iubirea de aproape Mi s-a spulberat pe ape Dă-mi putere
CHIPUL TĂU de ION UNTARU în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Chipul_tau_ion_untaru_1355478202.html [Corola-blog/BlogPost/351704_a_353033]
-
comuniunea credinței și în dragostea de Dumnezeu. Prezența călugărului în lume este un paradox. el este un pelerin ce nu aparține lumii, ci care, totuși, o trăiește deplin și se află în interiorul ei. Viața călugărului se desfășoară între credință și căință, într-o “metanoia”, într-o continuă schimbare a vieții, care îl implică în realitatea de a trăi păcatul naturii umane ca și realitatea nouă a mântuirii într-un Iisus Hristos, la care el participă ca ființă vie și activă în
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1458893828.html [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]