136 matches
-
există...“ Simon nu băga de seamă că nu‑l mai ascultă nimeni, În afara ucenicilor săi, sau poate se făcea că nu vede lumea Împrăștiindu‑se, În vreme ce Sofia, credincioasa lui Însoțitoare, Îi ștergea fruntea și‑i dădea urciorul cu apă, acum călâie, deși un altul stătea adânc Îngropat În nisip. Sofia era o femeie cam de treizeci de ani, măruntă la trup, cu părul Învolt și cu ochii negri precum boabele de porumbă. Peste mantaua străvezie purta un șal de mătase pestriț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a fost și Frumoasa Elena. (Grecii și barbarii au venerat deci o nălucă, atâta vărsare de sânge pentru o fantomă!) Ultima ei Întrupare fiind această târfă dintr‑un lupanar sirian. „Iar până atunci“, stăruia Simon, scuipând o Înghițitură din apa călâie, când zărise grupul pelerinilor În mantiile lor albe țâșnind din umbra caselor și recunoscând printre ei pe Petru cu ucenicii săi sprijiniți În toiege... „iar până atunci, sub acoperământul mohorât al cerului, Între zidurile neguroase ale pământului, În temnița vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
păr și de pe față, și s-o Învioreze. În loc de așa ceva, va trebui să stea sub picăturile zgârcite ale dușului ei improvizat cu un furtun și cu o stropitoare. Apa scursă pe țeava subțire care stătuse la soare avea să fie călâie, dar nici asta n-o să fie rău. Pe urmă o să bea un whisky, unul zdravăn, apoi o să adoarmă și o să uite ziua de azi și orice altceva. Pe ultima bucată de drum s-a grăbit până ce a ajuns la poarta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
secole! Ai luat micul dejun? — Atât cât am putut, zise Șam. — Bei o cafea? — Da, mulțumesc. — Pun de-o cafea proaspătă, spuse Eleanor, apucând cafetiera. — Vai, nu te deranja! o opri Șam. E foarte bună și asta. Îmi place cafeaua călâie, continuă el și flutură suplimentul de la Sentinel. Ați văzut chestia asta? — Ce-i aia? se minuna Eleanor. — Numărul de azi din Sentinel. Ați citit ce-a scris despre mine ticăloasa aia de Fanny Tarrant? Șam se așeza pe canapea, simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
știau asta și se bucurau. Începu să-și numere În gând dușmanii. Când ajunse la treizeci renunță: Îl ura tot cartierul. Dar, chiar de aceea, se simțea folositor, important și superior unei mulțimi necioplite care bea cafea cu năut, bere călâie și acră și mânca „tacâmuri” de pui ori capete și „adidași” de porc. Începu să scoată șuruburile roții avariate cu graba cu care ar fi descheiat nasturii jeansului care plesnea pe fesele „parașutei” ce tocmai trecuse pe lângă el fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de Macedonski: ,Pe-acoperișurile roșii, deștepți orchestrele stridente - alarma ftizicelor goarne și tusea tobelor gripate - în ritmul cărora, pe stradă, trec nesfârșite reghimente, ce smulg aplauze compacte și aclamări halucinate." Cele patru anotimpuri nu diferă mult, suferind de-aceeași sufocare călîie, fără urmări. Dedicate, pe rînd, lui Adrian Maniu, Camil Ressu, Iser și Goga, strofele din primăvară pînă-n iarnă se-nșiră la fel de la-ndemînă, potrivind niște îndrăzneli bine ticluite pe un tipar fără variațiuni. Ce ar fi trebuit să fie spleen e
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
pentru că fundalul este mult mai pregnant..." Observația autoarei este cât se poate de lucidă. După ultima filă a romanului, cititorul nu reține nicio trăsătură fizică a Sabinei (excepție face, eventual, părul ei blonziu) și prea puține despre dragostea ei cam călâie cu Eman. În schimb, fundalul devine pentru cititor principala miză a ficțiunii. Cum s-a ajuns aici? Din cauza tehnicii narative a autoarei. Ioana Nicolaie a intenționat să facă un roman cinematografic. Procedeul utilizat este cel al filmării în mișcare, cu
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7890_a_9215]
-
cercetasem niciodată de aproape. Mi-am amintit și ziua și locul. Într-o pauză, la școală m-am lipit de calorifer să mă încălzesc. Stăteam cu spatele la fereastră, priveam în tavan și fredonam o melodie, cu carnea bine îndesată între elemenții călâi. Totuși, un firicel de căldură începuse să-mi urce prin vine. Mă legănam ușor în ritmul muzicii murmurate de mine. Atunci a sclipit diamantul și am amuțit. Câțiva fiori rebeli, asta a fost tot. Flăcări jucând deasupra comorii. Acum venise
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]
-
Cand, în 1949, Stalin exclude Iugoslavia din Komintern, Tito concepe și aplică un alt tip de socialism, à la yougoslave, cu deschidere economică spre Occident și libera circulație a forței de muncă. Mareșalul va deveni numaidecât, pentru întregul lagăr socialist, „călâul Tito”. Pentru români, îndeosebi cei din sudul Banatului și Olteniei, Iugoslavia va fi tărâmul făgăduinței, dar și al pierzaniei. Noaptea, taraș pe sub sârmă ghimpată, în Dunăre cu barca sau înot, ei, nu puțini, vor încerca să treacă „dincolo”, „la sârbi
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
judecați sumar că „frontieriști” și aruncați în închisori. Suspectă fiind toată populația din zonă, bună parte din ea va fi trimisă de regimul Dej, în 1952, pentru ani buni, în Bărăgan. După moartea lui Stalin, Hrușciov reia relațiile cu Tito, călâul își pierde barda, ne devine prieten, străbate Bucureștiul într-o limuzină decapotabila, însoțit de frumoasă, excentrică, năbădăioasa Jovanka. Mai tarziu, asceticul Ceaușescu înghite, stoic dar schimonosit de suferință, fumul trabucului enorm pe care Tito i-l pufăie în nas. Acum
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
de-acum, în care coada unui șarpe mitologic zvâcnea pe-asfaltul marelui oraș, mi l-a adus în minte pe un altul, când dis-de-dimineață treceam prin ger pe stradă și-un câine slab, peleg, încovrigat pe-o gură de canal călâie, vorbea tăcut despre parțialitatea oamenilor în materie de Crăciun. Structuri electrice sofisticate străluceau la geamurile unor odăi unde încă dormeau cei plini de visuri. Iisus, ivit în față, alb, pacifica rostirile pe cale să se scrie. Astăzi, la noul Crăciun, era
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
contemporanii deși fără excepție "au perceput caracterul specific și inedit al crimelor", simțind "nevoia de a le denunță în scris" (Babeuf, avocatul Tronson-Ducoudray), problema majoră a fost de natură lexicala: "vocabularul folosit pentru a defini incalificabilul" (p. 180). Începând cu călâii (dar și cea mai mare parte a victimelor), s-a preferat conceptul de "masacru", care deși identifica corect natură violență, trece cu vederea "caracterul sistematic și global al faptelor", specific genocidului (p. 181). Doar Babeuf a propus termenul de "populicid
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
rezultat este "împiedicarea persoanelor care au suferit într-un fel, din cauza genocidului, de a se constitui și deci de a fi recunoscute ca victime", iar "dacă nu există victima, nu există nici crimă" (pp. 233-234). Al doilea rezultat este următorul: "călâii și moștenitorii lor inversează originea faptelor care nu se mai situează în agresiunea de stat împotiva populației locale, ci în pretinsa agresare a statului de către această populație locală" (p. 234). În cazul vandeenilor, ca și al armenilor, călâii sunt "învingători
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
este următorul: "călâii și moștenitorii lor inversează originea faptelor care nu se mai situează în agresiunea de stat împotiva populației locale, ci în pretinsa agresare a statului de către această populație locală" (p. 234). În cazul vandeenilor, ca și al armenilor, călâii sunt "învingători și dețin puterea", iar victimele sunt învinșii ceea ce face ca "victima să stea la originea propriei pedepsiri", căci vandeenii, ca trădători (revoltă împotriva republicii implică apărarea intereselor străinilor), sunt "criminali pedepsiți în numele Națiunii" (p. 236). Aceasta este esența
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
ar permite descendenților genocidaților să se recunoască ei înșiși ca victime și să poată în sfârșit pretinde un proces legitim (subl. m. N.D.)" (p. 370). Chiar dacă infracțiunea de genocid este imprescriptibila, nu se pune problema unei condamnări penale atâta timp cât vinovații/călâii au murit de mult, iar răspunderea penală este strict individuală. În plus, ar fi fost interesant de precizat care este temeiul juridic prin care descendenții victimelor ar putea fi socotite victime și, pe cale de consecință, să aibă calitate procesuală. Rămâne
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
sociale ale memoricidului, în maniera jurnaliștilor francezi Laure Marchand și Guillaume Perrier ar transforma dipticul în triptic, întregind astfel cunoașterea (argumentație istorică a genocidului, argumentație moral-juridică a memoricidului și efectele sociale ale celor două asupra descendenților deopotrivă ai victimelor și călâilor). Numai așa s-ar putea aproximă idealul unei dreptăți intergeneraționale care să concilieze societatea și să servească adevărului. În încheiere, merita precizat un aspect interesant al cărții care se referă la "structura memoricidului" (pp. 347-351). În primul rând, instrumentele (sau
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
grav, de orice rest de morală!) - la toate nivelurile învăța mântului actual, a acțiunii “Impostura națională și globalista”, a sclavagismului intelectual, prin extirparea sau marginalizarea brutală a valorilor autentice, și promovarea nulităților servile, perfect adaptate la a deveni gardienii și călâii, cinici și sadici, ai celor pe care-i înlocuiesc, intru triumful nonvalorii naționale și mondiale! Non/Anti-Axiologia Rediviva! - ...“curat intru samsara”! Pentru că, dincolo de școală, să se obțină lipsa totală de profesionalism, care înlesnește și întreține, perfect, șantajul și corupția și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
utni az olahot a mig văr csepeg csontjabal...” (ADICĂ): “...valahul trebuie atâta bătut, pana îi curge sânge din ciolan...”. Mda. Chiar așa! De AICI încolo (dacă nu vom fi atenți) va începe, prin Tragedia Uitării - TRAGEDIA NEAMULUI ȘI A OMENIRII - ...CĂLÂII LUMII (MEREU...” RE-NĂSCUȚI”!) ABIA AȘTEAPTĂ!!!. 1. Dan Sandu, Amintiri din Samsara, Editura Ateneului Scriitorilor, Bacău, 2011. 2. „Oana Orlea, născută Maria-Ioana (Oana) Cantacuzino (născută la 21 aprilie , România), este scriitoare și fosta deținută politică, aflată în exil în Franța, unde
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cadre largi/ monotone/ prin care mai trece cîte-un personaj/ ce vorbește-n dodii/ se mișcă nefiresc/ și trăsnește a moarte” (Minunatele replici de după). Ferindu-se de seriozitate, poetul cultivă o metaforă „demitizată”, seacă, precum un pariu cu deriziunea. Apa e „călîie și mămoasă”, iahturile se leagănă aidoma unor debili, bărcile și vaporașele taie luciul apei precum „ai tăia primul etaj al unui tort de nuntă” etc. Din aceeași aprehensiune în raport cu abstractul și generalitatea, ironia e așezată frecvent într-o anvelopă anecdotică
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
nu se mai dau pe câmpii însângerate, ci prin baruri, discoteci și luxoase vile. 2. Reperaj: gura este acum slabul punct precum a lui Ahile călcâi și fără greșeală putem spune că războaiele între intenții se iscă, între fierbinți și călâi, iar adevăratul deșert e în goalele minți, nu între dune. 3. Reperaj: viața e ca scara din cotețul de găini, rudimentară, scurtă și plină de mizerii, ne chinuim, cărăm și tragem ca hârșiți asini, dar pentru univers viruși suntem, în
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
îmi scot, ca un automat, ce am prin buzunare, telefoane, chei, le pun într-o „lădița”, un tip din stanga mă strigă, de ce mi-a fost frică nu am scăpat(!),mă supun „execuției”,îndrept acreditarea de la gât către aparatul din mână ” călâului”, îmi scanează codul de bare și...așteptăm amândoi cu ochii la ecranul computerului instalat pe o măsuță. Secundele, vreo două la număr, mi se par ore, și apare poză pe care o am și pe acreditare,iar în dreapta ei, sclipesc
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92415_a_93707]
-
există...“ Simon nu băga de seamă că nu-l mai ascultă nimeni, În afara ucenicilor săi, sau poate se făcea că nu vede lumea Împrăștiindu-se, În vreme ce Sofia, credincioasa lui Însoțitoare, Îi ștergea fruntea și-i dădea urciorul cu apă, acum călîie, deși un altul stătea adînc Îngropat În nisip. Sofia era o femeie cam de treizeci de ani, măruntă la trup, cu părul Învolt și cu ochii negri precum boabele de porumbă. Peste mantaua străvezie purta un șal de mătase pestriț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a fost și Frumoasa Elena. (Grecii și barbarii au venerat deci o nălucă, atîta vărsare de sînge pentru o fantomă!) Ultima ei Întrupare fiind această tîrfă dintr-un lupanar sirian. „Iar pînă atunci“, stăruia Simon, scuipînd o Înghițitură din apa călîie, cînd zărise grupul pelerinilor În mantiile lor albe țîșnind din umbra caselor și recunoscînd printre ei pe Petru cu ucenicii săi sprijiniți În toiege... „iar pînă atunci, sub acoperămîntul mohorît al cerului, Între zidurile neguroase ale pămîntului, În temnița vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Pași bătuți Cu arnăuți. Sprinteni, spornici, Cu polcovnici De tot sprinteni, De tot sus, De strigau, pierduți, ibovnici: - Ișalà, domniță Hus! c) S-a-mbuibat Și s-a dus Ceasul rău, Ceasul tău, Domnița Hus! Svelt acum, Taie-ți drum... Undă, undelemn călâi Vântul lunecă, înmoaie. - Haide, saltă-ți din călcâi Pintenii, toți câinii droaie, Și la drum, pe uliți mici, Lângă gropi, printre căsoaie, Când prin ghimpi, când prin urzici, Iederă de zdrențe, soaie, Mână tot către Apus! El te schimbă-n
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
s-alergi pe drumuri, când viforul hoinar Te-nșfacă dârz și zloata sumanul îți îmbibă. Lăsai să treacă gerul; apoi, un lung pomelnic De zile înmoinate când fiecare sloi E-o lâncedă clepsidră; când neguri grele, ploi, Dospesc încet pământul călâi, dar feciorelnic. Un strat lăptos de aburi mai stărui pe zare... Dar într-o zi se rupse și prin spărturi văzui Copacul despletindu-și în coame și frunzare Tot aurul lui verde și toată floarea lui. Orbit, plecat minunii, mi-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]