96 matches
-
mai conteze. Din nebunia galopului, Oană surprinse fragmente din mișcările de oști din jur. Peste jumătate din oastea turcă se afundase În mlaștini și era ținută acolo de răzeși, strivită de tirul de artilerie și de săgețile arcașilor lui Albu. Călărimile de Neamț care se aflaseră sub comanda comisului Toader ieșiseră din Încleștare și executau o manevră de atac spre dealul lui Mirenilă, unde primii fugari turci Încercau să se salveze. Călărimile de Vrancea și corpul secuilor respingeau un atac disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tirul de artilerie și de săgețile arcașilor lui Albu. Călărimile de Neamț care se aflaseră sub comanda comisului Toader ieșiseră din Încleștare și executau o manevră de atac spre dealul lui Mirenilă, unde primii fugari turci Încercau să se salveze. Călărimile de Vrancea și corpul secuilor respingeau un atac disperat al achingiilor. Dar, dincolo de aceste regrupări care deschideau calea unei victorii nesperate, căpitanul observă că nu e singurul care studiază starea oștilor În acest moment crucial al bătăliei. Mii de priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
scăparea cât mai departe, În Țara de Jos. Goana spre Dunăre Începea chiar atunci, În clipele acelea. - Căpitane Oană! strigă voievodul. Semnal către spătarul Albu! Să pornească În urmărirea fugarilor! Semnalul cornului de zimbru aduse tresărirea Întregii oștiri a Moldovei. Călărimile domnești, galop pe urmele fugarilor. Era un semnal pe care Îl visaseră, poate, ei, oștenii obosiți, răniți și zdrențuiți, cei care Își știau familiile departe, În bejenie, cei care se rugaseră Domnului Atotputernic să le dea putere În ziua marii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unde mai pui și Țara Românească, de când e Vlad Dracula În temniță... Ce le cășună, frate? - Iaca poruncile voievodului! se auzi o voce apropiată. Curierii terminaseră de repetat cuvintele domnitorului și acum se răspândeau prin mulțime, În vreme ce o parte a călărimilor pornea la galop pe urmele turcilor fugari. Pedestrimea rămâne În tabăra de la Vaslui vreme de trei zile! Călărimile sunt Împărțite În grupuri de atac și intră În luptă de hărțuială cu trupele lui Soliman zi și noapte! După trei ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
voievodului! se auzi o voce apropiată. Curierii terminaseră de repetat cuvintele domnitorului și acum se răspândeau prin mulțime, În vreme ce o parte a călărimilor pornea la galop pe urmele turcilor fugari. Pedestrimea rămâne În tabăra de la Vaslui vreme de trei zile! Călărimile sunt Împărțite În grupuri de atac și intră În luptă de hărțuială cu trupele lui Soliman zi și noapte! După trei ore de urmărire a turcilor, grupurile se schimbă Între ele, astfel Încât caii și luptătorii să fie mai odihniți! Voința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al serviciilor secrete ale Imperiului otoman, voievodul trebuia să afle și să părăsească pe dată Țara de Jos. Trebuia să fugă, sub protecția Apărătorilor lui Pietro, spre Cetatea Neamțului, unde se aflau corpurile de oaste ale vânătorilor domnești și ale călărimilor de munte. Ridică mâna și porunci: - Desfaceți zidul. Porniți imediat spre Cetatea Albă! Măria sa Ștefan va ști ce are de făcut! - Nu te lăsăm, căpitane! se auzi țipătul deznădăjduit al arcașului Simion. Nu te lăsăm aici de-ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
e pierdută. Toate cărțile sunt În mâna ta și a căpitanului Oană! - Dar măria ta? - Eu și boierii rămânem, cu o mână de țărani abia sosiți de la coarnele plugului, În fața lui Mahomed. Nu riscați În câmp deschis și nu pierdeți călărimile țării. Căci altele nu avem. Dumnezeu fie cu voi! Spătarul Își făcu cruce și dădu pinteni. Călăreții se Încolonară În rânduri de trei și porniră spre drumul Sucevei. Apărătorii erau, și ei, gata de drum. Până la primul contact cu tătarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Valea Trotușului. Nu știu nimic mai mult! - Eu am aflat că grosul urdiei urcă pe Valea Siretului și că măria sa se bate pe dealurile Zăbrăuților! Fără cavalerie! Ce știi de tătari? - Nimic! S-a dus către ei căpitanul Oană cu călărimile spătarului Mihail! Pârcălabul lăsă mai jos făclia pe care o ținea În mâna dreaptă. Pe metereze, străjile Își continuau patrularea. Noaptea era liniștită și senină. Dar stele Începeau să pălească spre Răsărit. 3 iulie 1476, ora 4.30, Ștefănești, Moldova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și răzeșii și călăreții plecați să oprească valul tătarilor. O vară fără recolte Însemna un an de foamete și de sărăcie. Nimeni nu știa, Încă, de ordinului secret al domnitorului. Dacă spătarul Mihail și căpitanul Oană izbândeau măcar să salveze Suceava, călărimile aveau să primească ceea ce ceruseră Înainte de a pleca la luptă. Trei săptămâni ca să-și Îngroape morții, ca să salveze supraviețuitorii și să strângă cât puteau din recolte. Era o decizie care nu ținea de comandantul de oști, ci de omul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căderea spătarului Mihail, sesiză momentul de ezitare al dușmanilor și ridică sabia, strigând: - După căpitanul Oană, Înainte! Zdrobiți-i! - Moldovaaa! se ridică strigătul de luptă al călăreților lui Ștefan. - Ce se Întâmplă? Întrebă Oană, care nu deslușea mișcările de trupe. - Călărimile atacă În forță pe direcția deschisă de Apărători! spuse Erina. Organizarea tătarilor slăbea. Grupuri răzlețe de războinici se desprindeau din tumen-uri, Încercând să creeze o breșă În atacul moldovenilor, dar deveneau ținte pentru arcași. - Nu În spate! spuse căpitanul Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sud. Când tătarii auziră semnalul de retragere era deja mult prea târziu. Câmpul de luptă de la Ștefănești devenise deja un loc al victoriei Moldovei. Dar războiul era departe de a se fi Încheiat. Păstrând ca vârf de atac grupul Apărătorilor, călărimile domnești goneau În urmărirea lui Eminek, care avea, Încă, o oaste superioară numeric. Pentru Oană, această retragere era, În mare măsură, inexplicabilă. Tătarii Crimeii se puteau apăra foarte bine pe un alt aliniament, fără să aibă nevoie de această goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ținut de arcași. Voievodul atacat cu lancea de un ienicer, dar salvat de buzduganul lui Alexandru. Pietro. Răvașul avea și un post scriptum. Cosmin, așteptăm cu sufletul la gură o victorie a ta. Va urma un mesaj al voievodului către călărimile domnești. Supune-te. Căpitanul desfăcu al doilea răvaș, sosit la un ceas după primul, În timp ce Apărătorii provocau răsturnarea de forțe de la Ștefănești. Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu stăpânitor al ținuturilor Moldovei de la Dunăre până la Nistru și de la hotarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
răsturnarea de forțe de la Ștefănești. Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu stăpânitor al ținuturilor Moldovei de la Dunăre până la Nistru și de la hotarele Țării Românești până la cele ale Regatului Poloniei, mă plec În fața rugăminții de sânge și de lacrimi a călărimilor țării și le Îngădui un răgaz de trei săptămâni În care să-și vadă casele, să-și Îngroape morții și să-și strângă recoltele. De vor birui la malul Prutului, toți călăreții sunt liberi de grijile războiului până la sfârșitul lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Eliberarea!!!” Cuvântul voievodului se Întorcea, ca un ecou, dar nu era doar ecoul, ci erau zecile de mii de voci care Îl rostogoleau din vârfurile munților spre văile sălbatice de la Bradu Strâmb. Nu mai era singur. Nu fusese niciodată singur. - Călărimile domnești așteaptă poruncile măriei tale, spuse comisul Jurj. Și nu uită că măria sa s-a jertfit pe sine ca să-și lase oamenii la casele lor, la vreme de urgie. Și nici că răzeșimile și boierii țării au căzut la Valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
luminându-i drumul? Nu. Era altceva. Uitase cu totul șirul zilelor. Era lună plină. Prima lună plină din august. Dacă tot ce gândea el era adevărat, atunci Ștefan se afla la Bradu Strâmb, adică la numai două zile călare. Iar călărimile domnești care fuseseră lăsate să-și culeagă roadele se Întorceau la luptă. Dar, chiar și așa să fi fost, cu cincisprezece mii de călăreți soarta războiului nu putea fi schimbată. Fulgerător, o umbră intră În cort și, Înainte ca Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lor, răsuflarea rară și adâncă a pădurii. Știau că pe flancuri așteptau răzeșii, cei care nu luptaseră la Valea Albă și aveau de dovedit că erau la fel de vrednici ca cei care se jertfiseră acolo. Știau că În spatele lor se află călărimile proaspăt adunate la porunca voievodului, conduse de spătarul Costea. Oșteni noi, tineri, din care puțini cunoscuseră gustul amar, de sudoare și de sânge, al primei bătălii. Dar ei, vânătorii domnești, erau elita cavaleriei moldovene. Ei, și nu altcineva, trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
călcați În picioare de puterea Semilunei, cei lipsiți de orice ajutor din afară! Ridicați-vă acum și arătați că sunteți cea mai bună cavalerie a Europei! În numele Domnului și al Moldovei, la atac!!! - Moldovaaaa!!! se prăvăli strigătul de luptă al călărimilor care țâșniră din negurile codrilor, coborâră Într-un galop nebun dealurile Ilișeștilor și izbiră frontal detașamentele de spahii. Forța atacului fusese mai mare decât se așteptase Stefan. În ea era nu doar viteza cailor și panta dealurilor, care erau condiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înseamnă că voievodul e acolo. Spune-mi, Erina... Spune-mi tot ce vezi... Am un sentiment ciudat... parcă aștept ceva... parcă se apropie cineva... - Și eu, spuse Erina. E primul atac al Moldovei după Înfrângerea de la Valea Albă. - Spune-mi... - Călărimile coboară la galop... săbiile scoase... trec printre spahii ca și cum n-ar fi decât niște surcele... Ucid tot... taie tot... e o luptă sălbatică! - Trupele lui Mahomed? - Se strecoară prin văi, spre voievod. E un semicerc. Mulți ieniceri. - Firește. Spahii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dintre ei erau la câteva sute de pași de casele lor. Iar asta făcea ca linia pedestrimii să fie imposibil de clintit. „Nu cedați nici un pas!” le poruncise voievodul. Iar răzeșii, Înarmați cu săbii, ghioage sau buzdugane, rezistau. În spatele lor, călărimile domnești urcau spre noile locuri indicate de măria sa. Răzeșii erau zidul de apărare. Cavaleria se pregătea să fie vârful de lance al atacului. * - În sfârșit... murmură Oană. Aud zgomot de luptă În pădure... Armata voievodului se retrage pe poziții mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Instinctiv, mâna lui dreaptă prinse mânerul iataganului. Știa. Andà nu va urma tradiția iertării. Alexandru privi și el, uimit, transformarea fratelui său. Portretul nu mai era același. Era din ce În ce mai dur. Fără expresie. Fără trăsături. Galopul achingiilor se apropia. Sus, departe, călărimile Moldovei intrau În dispozitivul ordonat de căpitanul Oană. O clipă se auzi doar foșnetul vântului prin păduri. Apoi Andà ridică brațul drept și spuse un singur cuvânt: - Răzbunare! Era formula sacră a celei mai aspre bătălii. Mongolii Își lipiră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
an, cu mic cu mare, și-au pus mâna pe topoare și-au făcut o vâlvătaie de a mers vestea în toată lumea. Au pierit ei mulți, nici vorbă, că nici boierii lor nu s-au dat bătuți și-au scos călărimea și tunurile să-i potolească. Iar țarului lor, când a văzut atâta sânge și omor, i s-a făcut milă de toți și le-a dat poruncă mare: "Stați, măi boieri și măi oameni, să fac eu dreptate și să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dăduse de zestre fetei lui, nevasta lui Solomon. 17. Și Solomon a zidit Ghezerul, Bet-Horonul de jos, 18. Baalatul și Tadmorul, în pustia țării, 19. toate cetățile slujindu-i ca magazii și fiind ale lui, cetățile pentru cară, cetățile pentru călărime, și tot ce a găsit cu cale Solomon să zidească la Ierusalim, la Liban, și în toată țara peste care împărățea. 20. Iar pe tot poporul care mai rămăsese din Amoriți, Hetiți, Fereziți, Heviți și Iebusiți, nefăcînd parte din copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
de corvoadă, și așa au fost pînă în ziua de astăzi. 22. Dar Solomon n-a întrebuințat ca robi de corvoadă pe copiii lui Israel, căci ei erau oameni de război, slujitorii lui, căpeteniile lui, căpitanii lui, cîrmuitorii carelor și călărimii lui. 23. Căpeteniile puse de Solomon peste lucrări erau în număr de cinci sute cincizeci, însărcinați să privegheze pe lucrători. 24. Fata lui Faraon s-a suit din cetatea lui David în casa ei, pe care i-o zidise Solomon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
înțelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui. 25. Și fiecare își aducea darul lui: lucruri de argint și lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai și catîri; așa era în fiecare an. 26. Solomon a strîns cară și călărime; avea o mie patru sute de cară și douăsprezece mii de călăreți, pe care i-a pus în cetățile unde își ținea carăle și la Ierusalim lîngă împărat. 27. Împăratul a făcut ca argintul să fie tot așa de obișnuit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
ca să ne păzim...” „Iaca de unde a aflat Mihai Racoviță vodă de venirea lui Ferentz spre Curtea domnească, că altfel nu știu cum și când i-ar fi chemat în ajutor pe tătarii aflați în preajma mănăstirii Aroneanu.” Întrebarea-i cum a trecut Bahluiul călărimea tătărească venită în ajutorul lui Mihai Racoviță vodă, care s-a retras la Cetățuia. „Simplu, pentru că năvala lui Ferentz a avut loc în februarie 1717. Este lesne de înțeles că Bahluiul era bocnă și trecerea ușoară. Altfel, cum ar fi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]