KorAP: Find »[drukola/base=călărime & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

138 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

de două ori scurt și o dată prelung, ca o tânguire. - Ce Înseamnă asta? Întrebă voievodul. - Zid În jurul Măriei Sale până la moarte, răspunsese căpitanul Oană. Dincolo de asta, nu mai poate fi nimic, mai spuse el, Îmboldindu-și calul spre pădure. Jos, aripile călărimii se refăcuseră spre Înapoi, ca și cum ar fi pregătit valul uriaș al unui ultim atac. Ieșiseră din umbra codrului la trap, apoi la galop ușor, apoi călăreții din margini Încetiniseră, iar din centru pornise, la galop, un grup de o sută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Lupta era strânsă, loc de arcași nu mai putea fi, iar trupele lui Kubilai avuseseră tocmai acest avantaj, al unor arcași de elită. Mai avuseseră avantajul unor călăreți pricepuți, pe cai mici și iuți, de stepă. Dar orice atac al călărimilor era, acum, imposibil. Moldovenii erau În mijlocul taberei și nu mai puteau fi respinși. - Modruz! strigă Oană. - Poruncă! răspunse arcașul, făcându-și loc cu calul lângă căpitan. - Iei zece oameni! Evitați lupta, scotociți fiecare colț de tabără, găsiți-mi-l pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
și polone, ungându-se domn pe câmpul de la Direptate. Strategia acelor lupte fusese gândită de grupul de pribegi moldoveni, În frunte cu Cosmin Oană, Întors după ani lungi petrecuți În Italia. Iar călăreții acestuia spulberaseră, În atacuri executate impecabil, floarea călărimilor polone. Petru Aron fugise atunci. Dar nu va putea fugi mereu. - Vlad voievod, continuă Toma Cânde, se trudește să Încheie alianță cu craiul Matiaș, căci după ce a trecut prin sabie toată oștirea vizirului Mahomed pașa Grecul, la Începutul verii, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
conducătorul În luptă la sabie. - În sfârșit! exclamase Angelo, exasperat. Nu crezi că totul ar fi fost mai simplu dacă Începeai cu asta? Fusese o perioadă grea, dar absolut excepțională. Învățase cu pasiune sisteme de luptă și de manevrare a călărimii și a pedestrimii, măsuri de apărare a regelui pe diverse terenuri sau În cetăți, tehnici de ambuscadă, soluții de evitare a luptei când aceasta nu putea fi câștigată. Dar, mai ales, Învățase o altă hartă a intereselor și a puterilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
porunci, În română și arabă, zgomot de cai și harnașamente, clinchete de arme prinse la cingătoare. Moussa și spătarul Albu organizară În grabă un sistem defensiv cu avangarda Oilor Albe, flancată la cinci sute de pași În urmă de aripile călărimii moldovene și cu arcașii ascunși În căruțele cu mărfuri. Știau Însă că acest sistem nu poate decât Întârzia, pentru scurt timp, un eventual atac de mari dimensiuni. - Și atunci, spuse Ștefan, ce alte arme avem, decât lupta În câmp deschis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
În zalele cailor. - Să ieșim la luptă! strigă Ștefan, punând mâna pe garda sabiei. - E zid până la moarte, Măria Ta! răspunse stegarul Simion, care galopa În dreapta voievodului. Doar dacă noi toți om muri, atunci vei putea ieși la luptă! Aripile călărimii tătare se strângeau din nou. Proporția era aceeași ca la Începutul luptei. Două sute Împotriva a două mii. Dar, de această dată, căpitanul Oană se afla mult mai aproape. Arcașii săi trăgeau deja, din galop, asupra tătarilor. Ogodai fu nevoit să Întoarcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
grupul fugarilor. Săgeata l-a atins pe rege, care s-a aplecat brusc În șa, gemând de durere. O a doua săgeată a căpitanului s-a Înfipt În coapsa stângă a regelui. Apoi am auzit că prinderea Corvinului era misiunea călărimilor vornicului Isaia, care solicitase această onoare. Călărimile au pornit În urmărire, afundându-se În pădurea dinspre râul Moldova. Dar regele a scăpat. Am aflat În zilele următoare că cei două sute de lăncieri comandați de Banfi au reușit să-l scoată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
rege, care s-a aplecat brusc În șa, gemând de durere. O a doua săgeată a căpitanului s-a Înfipt În coapsa stângă a regelui. Apoi am auzit că prinderea Corvinului era misiunea călărimilor vornicului Isaia, care solicitase această onoare. Călărimile au pornit În urmărire, afundându-se În pădurea dinspre râul Moldova. Dar regele a scăpat. Am aflat În zilele următoare că cei două sute de lăncieri comandați de Banfi au reușit să-l scoată din Moldova, pe targă, prin păduri umblate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de la Marea Adriatică. - Bogdan, harnic? se Întrebă Erina. Nu e cu putință... - Iar despre pictura venețiană, mai multe ne poate spune chiar bunul prieten al domniței Erina, anume căpitanul Oană, care de când s-a pomenit de nuntă se face că Împarte călărimile pe rânduri, ba de două, ba de cinci, și tot nu-i iese la socoteală! zâmbi din nou Ștefan. - Da, Măria Ta, spuse Oană plouat, recunosc că mă descurc mai greu cu domnițele... - Cu domnițele? sări Erina, Încruntată a glumă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
propusese să aștepte ca grosul hoardei să ajungă de la Mihălășeni la Lipnic. Iar acest lucru tocmai se Întâmpla În zorii zilei de 20 august. Din dealul Împădurit al Lipnicului, Ștefan urmărea coloana groasă a tătarilor intrând În tabără și mișcările călărimii În jurul cortului lui Eminek. Un grup de tătari porniră spre pădure, În recunoaștere. Voievodul făcu un semn, și arcașii spătarului Albu dispărură, intrând În dispozitivul poruncit cu o seară Înainte. Nici o iscoadă tătară nu trebuia să se mai Întoarcă. Apărătorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
trecând, pe poteci, obcinele Mihăilenilor, coborând apoi spre Târnova și Moara Neagră. Știrile soseau la fiecare jumătate de ceas. Tătarii arseseră, jefuiseră și adunaseră robi din ținuturile Bălților și ale Drăgăneștilor. Oastea răzeșilor se apropia dinspre Briceni, pe direcția Mihălășeni-Ocnița-Lipnic. Călărimea domnească ajunsese aproape de lunca Răutului și urcase ușor spre miazănoapte. Călăreții de Vrancea și de Bârlad trecuseră În flancul drept, acoperind Răutul de Jos. Comisul Toader primise poruncă să ocolească Lipnicul și să iasă la vadul Otaci. Deși niciodată Moldova

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
spre miazănoapte. Călăreții de Vrancea și de Bârlad trecuseră În flancul drept, acoperind Răutul de Jos. Comisul Toader primise poruncă să ocolească Lipnicul și să iasă la vadul Otaci. Deși niciodată Moldova nu Înfruntase o asemenea forță de dincolo de Nistru, călărimile și pedestrimea se mișcau exact În intervalele de timp și În itinerarele stabilite de voievod. În două zile, se adunaseră douăzeci și cinci de mii de oșteni. Sistemele de informare și alertă instituite cu ani În urmă se dovedeau, acum, a fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Pop să aștepte semnalul meu. Curierii săriră În șei și porniră la galop. Ștefan privi spre Oană și spre spătarul Albu. Amândoi Încuviințară tactica, pe care o discutaseră cu o seară Înainte. Oană privi, În stânga lui, linia de atac a călărimii domnești. Perfect aliniată, cu caii struniți, așteptând semnalul. În spatele lor, nevăzuți, se aflau călăreții pârcălabului Vlaicu, de Hotin, iar mai jos, pe firul văii, călăreții pârcălabului Șendre, de Suceava. Jos, ascunse În desișul pădurii, răzeșimile. Vrâncenii hotnogului Nechifor țineau dealul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Scutierii pregătiți, la zece pași de Măria Sa! Douăzeci de arcași la dreapta, la liziera pădurii! Pietro transmise ordinele, așteptând desfășurarea atacului tătar. - Acum! spuse voievodul. Corpul Întâi și al doilea de vânători domnești, sub acoperirea arcașilor, atac pe flancul stâng! Călărimea condusă de stolnicul Petru și comisul Groza, manevră falsă de atac pe centru, cu retragere pe dreapta! Răzeșii, retragere la liziera codrului! Vreau două mii de arcași, pe două rânduri, acolo, pe dealul din stânga! Trâmbițele vestiră noile porunci, iar corpurile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
forte al tătarilor. Garda lui Eminek, alcătuită din cinci mii de războinici, reuși să se desprindă din Încleștare și să lovească puternic flancul drept al moldovenilor. - Pierdem oameni, Măria Ta... spuse Oană. Mulți oameni... Voievodul nu spuse nimic. Vedea cum călărimea este covârșită de tătari, iar Încercuirea ei devine sufocantă. Vânătorii domnești luptau din răsputeri cu tumen-ul lui Mamak. Totul depindea acum de puterea săbiilor. Aproape nici o manevră nu mai putea schimba esențial lucrurile. - Pârcălabii Vlaicu și Șendre să coboare prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
dacă el se va Împlini Într-o zi. Dar deveneau conștienți că luptau pentru ceva mai presus de viețile lor și că totul, În mintea acestui luminat domnitor, avea un sens pe care ei abia rareori Îl Înțelegeau. - Sună adunarea călărimii domnești, spătare Albu... spuse voievodul. Într-o săptămână, vreau să fim la Târgoviște. Și, de acolo, la București, unde vărul nostru Vlad a Întemeiat un târg despre care ne-a vorbit adeseori ca despre o posibilă capitală a Munteniei. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de spaima celei mai mari invazii ivite vreodată pe acele meleaguri. În jurul voievodului, căpitanii de oaste se opriseră, cufundați și ei În tăcere. Forța care se apropia de ei era mult prea mare ca să poată fi stăvilită doar de brațele călărimilor domnești și ale răzeșilor. Cifra războinicilor trimiși de Mahomed trecea cu mult de o sută de mii. O astfel de armată nu putea fi nici măcar imaginată. Întreaga Europă nu putea ridica atâția luptători. Iar aici nu era nici urmă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
stâng și reluarea atacului la pod! porunci voievodul. Conform semnalelor, la pod se dădeau luptele cele mai grele. Atacul spahiilor fusese respins de spătarul Albu, dar presiunea asupra podului devenea uriașă. Mii de spahii treceau Bârladul prin apă, Încercând Încercuirea călărimilor domnești. Un curier plin de sânge sosi pe dealul unde se afla voievodul. - Spătarul Albu și comisul Toader cer Întăriri, măria ta! Au În față o cavalerie imensă, peste patruzeci de mii de spahii, achingii și timarioți! - Să reziste! tună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
opri fiara. Dar fiara nu putea fi oprită. Uriașul animal care era urdia turcească se târa, tot mai aproape, prin mocirle. Cețuri străvezii mai pluteau doar deasupra văilor din stânga Bârladului. - Declanșați atacul fals din stânga! porunci voievodul. Retragere pe dreapta cu călărimile care ne-au rămas! Căpitanii să vină În fața mea! Pârcălabul Vlaicu să scoată din Încleștare trupele de răzeși, printr-o șarjă pe malul apei! Pârcălabul Șendre, din flancul drept, să intre În atac de linie de-a lungul Racovățului! Din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Oană? Întrebă Ștefan. - O sută douăzeci de pași, măria ta! - Poruncă răzeșimii! Răzbiți ienicerii cu o sută douăzeci de pași Înapoi! Poruncă pentru cele patru corpuri de vânători domnești de pe centru! Atac cu toată puterea pe flancul stâng! Poruncă pentru călărimile pârcălabului Șendre și pârcălabului Vlaicu și celui care ține locul comisului Toader! Atac cu toată puterea pe flancul stâng! Tot ce ne-a rămas din oastea Moldovei, călărimi sau pedestrași, atac la galop pe flancul stâng! Soarta Moldovei stă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
domnești de pe centru! Atac cu toată puterea pe flancul stâng! Poruncă pentru călărimile pârcălabului Șendre și pârcălabului Vlaicu și celui care ține locul comisului Toader! Atac cu toată puterea pe flancul stâng! Tot ce ne-a rămas din oastea Moldovei, călărimi sau pedestrași, atac la galop pe flancul stâng! Soarta Moldovei stă În acest atac! Împingeți-i În mlaștinile de la Trei Ape! Zdrobiți-i!! Urdia se clătină sub lovitura venită din spate. Soliman aruncă În luptă garda de elită, de cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de la Trei Ape! Zdrobiți-i!! Urdia se clătină sub lovitura venită din spate. Soliman aruncă În luptă garda de elită, de cinci mii de spahii. - Căpitane Oană! Sună intrarea voievodului În luptă! Sunetul cornului se Înălță, aspru, În cerul Vasluiului. Călărimile tresăriră. Măria sa intră În luptă! Bătălia nu e pierdută!. Apoi cornul anunță ordinul căpitanului Oană. Zid În jurul măriei sale! urmat de un ordin care nu mai fusese auzit până atunci. Garda măriei sale Ștefan, atac asupra gărzii lui Soliman!. Era o totală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
mai conteze. Din nebunia galopului, Oană surprinse fragmente din mișcările de oști din jur. Peste jumătate din oastea turcă se afundase În mlaștini și era ținută acolo de răzeși, strivită de tirul de artilerie și de săgețile arcașilor lui Albu. Călărimile de Neamț care se aflaseră sub comanda comisului Toader ieșiseră din Încleștare și executau o manevră de atac spre dealul lui Mirenilă, unde primii fugari turci Încercau să se salveze. Călărimile de Vrancea și corpul secuilor respingeau un atac disperat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
tirul de artilerie și de săgețile arcașilor lui Albu. Călărimile de Neamț care se aflaseră sub comanda comisului Toader ieșiseră din Încleștare și executau o manevră de atac spre dealul lui Mirenilă, unde primii fugari turci Încercau să se salveze. Călărimile de Vrancea și corpul secuilor respingeau un atac disperat al achingiilor. Dar, dincolo de aceste regrupări care deschideau calea unei victorii nesperate, căpitanul observă că nu e singurul care studiază starea oștilor În acest moment crucial al bătăliei. Mii de priviri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
scăparea cât mai departe, În Țara de Jos. Goana spre Dunăre Începea chiar atunci, În clipele acelea. - Căpitane Oană! strigă voievodul. Semnal către spătarul Albu! Să pornească În urmărirea fugarilor! Semnalul cornului de zimbru aduse tresărirea Întregii oștiri a Moldovei. Călărimile domnești, galop pe urmele fugarilor. Era un semnal pe care Îl visaseră, poate, ei, oștenii obosiți, răniți și zdrențuiți, cei care Își știau familiile departe, În bejenie, cei care se rugaseră Domnului Atotputernic să le dea putere În ziua marii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]