27,540 matches
-
care o aveam ar fi fost prevăzută cu un cuțitaș, mi-ar fi fost confiscată. Or, înainte se circula liber. Una din consecințele imediate ale acestor fapte este că lumea a început să circule mai mult cu trenul. Traficul de călători de pe aeroporturi s-a diminuat considerabil. Pe aeroporturi s-a instaurat o atmosferă ca în "Ferma animalelor" de Orwell. Trăim într-o societate în care individul începe să fie supravegheat. Am impresia că regimul dictatorial din Est se mută încetul
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
-ul german, mîndrie a regimului național-socialist, pornită din portul Danzig/ Gdansk (orașul natal al lui Günter Grass, unde, tot în paranteză fie spus, scriitorul își va avea propriul său muzeu ). La originile sale, acest pachebot "de lux egalitar" asigura tuturor călătorilor un grad aproape identic de confort cît timp a mai domnit pacea, după instalarea la putere a naziștilor. în timpul războiului, nava a fost transformată în lazaret și în cazarmă. în ziua de 30 ianuarie 1945, cînd "Wilhelm Gustloff" pleacă în
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
familii de limbi, atunci pentru întreaga comuniune respectivă de popoare s-ar putea elabora o nouă limbă universală - un fel de tren New-York-Moscova placat cu cuvinte-oglinzi. Iar dacă e vorba de două defileuri învecinate, dar despărțite de un lanț muntos, călătorul sau dinamitează obstacolul montan, sau purcede pe un lung și anevoios drum ocolit. Crearea cuvintelor presupune detonarea tăcerii limbajului, a straturilor sale surdo-mute. Într-un cuvânt arhaic, înlocuind un fonem prin altul, concomitent deschidem cale dintr-un defileu în altul
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
Rodica Bin Pe una din colinele ce înconjoară metropola suavă Stuttgart se înalță un castel baroc, în mijlocul unui parc natural ale cărui alei sfîrșesc în pădurile din jur. Traseul călătorului ce ia autobuzul de la gară pentru a ajunge, după o bună jumătate de oră de drum, pe platoul unde se desfășoară semicircular castelul și acareturile sale - culminează cu un peisaj înrudit cu decorurile unui film de epocă, eventual de capă
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
și leagănul independenței Mexicului. Tot aici, după triumful Republicii în 1867, s-a pus capăt celui de-al doilea Imperiu Mexican, prin împușcarea împăratului Maximilian de Austria. În prezent, centrul istoric al orașului, declarat patrimoniu al umanității, pune la dispoziție călătorului 460 de ani de istorie prin monumentele, templele și palatele sale, făcând din Queretaro unul dintre cele mai frumoase orașe coloniale ale țării. Oraș care în 2010 va găzdui Expoziția Universală. Casele sunt mai îngrijite ca în Guanajuato, se simte
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
discuție la marginea fostului Imperiu Habsburgic, care pune o evidentă pecete asupra înțelegerii celorlalte foste imperii, Bizantin, Persan și Otoman. Analizele sale sunt deseori premonitorii - de exemplu, în lumina rezultatelor recentelor alegeri din Turcia, cu victoria islamiștilor, frapează clarviziunea observațiilor călătorului, dintr-o perioadă în care puterea era "divizată între generali și politicieni". Ce-i drept, întrucât a decis să călătorească singur, spre a fi cu adevărat "izolat cu forțele istoriei", subiectivitatea nu poate fi evitată - dar tocmai această provocătoare subiectivitate
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
arabe a fost deseori comparată cu deșerturile și chiar ascultarea ritmurilor acestor poeme evocă mersul cămilelor prin deșert și al aștrilor pe cer. Vechiul spirit beduin impregnează totul, inclusiv viața politică. Un șofer, de pildă, oprește camionul ca să-i cumpere călătorului, de la o băcănie dintr-un sat, autocolante cu Assad, pe care le dăruiește cu entuziasm. "Cultul personalității i se părea ceva natural, de parcă Siria nu era o țară, ci un trib avându-l pe Assad drept șef". Traversând Iordanul spre
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
IV-lea (p.57), "oameni îmbrăcați în haine occidentale ieftine și femei ascunse în spatele perdelelor negre" (p.118 - or fi femeile altceva decât oameni, dar nici geamuri") ș.a.m.d. Desigur, arcul atât de larg al călătoriei poate justifica trecerea călătorului peste amănunte, dar nu diminuează atenția cititorilor cu o cunoaștere fragmentară a drumului, dar temeinică. Robert D.Kaplan, La răsărit, spre Tartaria. Călătorii în Balcani, Orientul Mijlociu și Caucaz. Colecția Document. Traducere de Dorin Nistor, Simona Drelciuc, Alina Pelea. Editura Polirom
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
Nimic din zbaterea dureroasă a poeților iconoclaști, pentru că orice început de dilemă este anulat de conștiința unei omniprezențe divine care sfârșește întotdeauna prin a repune gândurile rătăcite în matca lor: "Vaporul se clatină/ cu valurile,/ între mare și cer/ sunt călătorul care/ transpiră privind/ prin hubloul împăienjenit,/ sub forța dorinței/ de a fi/ ce nu e./ Vâslesc cu ochii încă tineri/ în atmosfera picăturilor atotputernice/ devenind cu rândul,/ un păianjen,/ o zână,/ un uriaș.../ până când/ Dumnezeu/ se înfățișează/ în poem,/ reașezându
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
avion. Ajuns În tren, voi aștepta Îngrozit să nu deraieze Întreaga garnitură. Voi căuta să nu circul noaptea, deoarece la ultimul accident feroviar de lângă Craiova, ca prin farmec și-au făcut apariția clasicele figuri de infractori, pregătiți permanent pentru jecmănirea călătorilor, amețiți de șoc, În plin Întuneric. Deși susțin că sunt defavorizați și discriminați, concetățenii noștri au arme performante În mână și drepturile omului În gură. În urmă cu câțiva ani am avut plăcerea să fiu Încolțit de astfel de conaționali
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
cozii vecine celei la care mă așezasem eu. Un funcționar În uniformă a mustrat-o: „Stați la coadă, vă rog!” Țiganca a luat un glas rugător: „Am venit și noi la neamuri, de sărbători, și ne grăbim!” Noi, toți ceilalți călători români, care venisem În România ca să ne vizităm prietenii chinezi, am tresărit. Țiganca și-a făcut apoi loc În rând după primul sau al doilea plasat. Tinerii s-au apropiat de ea cu un calm britanic pe fețe. La Gara de Nord
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
Îmi fac probleme degeaba? Poate că peste Încă 10 ani de integrare și dădăceală europeană a României și-a Bucureștiului, Gara de Nord va fi vegheată de polițiști, gardieni publici, ori angajați ai serviciului personal de securitate, care-i vor asigura oricărui călător dreptul sacrosant de a-și căra În ritmul lui valiza, spre casa de bilete? Sau poate că toți indivizii de felul celor doi se vor muta la Londra, venind acasă cu avionul doar de sărbători? Desigur, se vor Îndesi strănuturile
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
am nici cel mai mic control. Doar sentimentul cert că toată fericirea mea stă înșirată în kilometrii aceștia de cale ferată, de șosea, gata să se strîngă, iarăși, în mine. Sînt suspect de calmă din punctul de vedere al celorlalți călători. Ei se luptă să stingă difuzorul din care urlă o muzică latino într-o variantă românească de o tîmpenie fără margini. Nu reușesc. Căldura ne-a topit pe toți, ne scurgem, ne prelingem. E drept, în vagoane nemțești second-hand. Altfel
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
topografice speciale, cu un efect estetic fascinant. Una dintre ele este cea a Japoniei, imaginată de Barthes ca Imperiul semnelor și prezentată, nu ca o civilizație exotică, ci despuiată - prin acele trăsături care l-au sedus cel mai tare pe călător: spațiul urban, ritualul întâlnirii, teatrul Nô, haikù-ul, caligrafia unei limbi mai mult decât străine: stranii. Atracția lui Barthes pentru pictură, care l-a împins mai apoi s-o practice ca amator, este magnific prezentată în seria de experiențe pictografice căroa
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
Gheorghe Ceaușescu Dacă un călător străin în vizită la București va privi dinspre Arcul de Triumf șoseaua străjuită de pomi care duce către ieșirea din oraș, el va vedea desenându-se pe fundal clădirea cunoscută sub numele de Casa Scânteii; dacă va consulta și un
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
dacă va consulta și un ghid istoric al capitalei va afla că în fața acesteia trona până nu foarte de mult statuia lui Vladimir Ilici Lenin. Privind ansamblul de mari dimensiuni, cu colonade stupide, turnuri inutile, ornamente încărcate, de prost gust, călătorul se va întreba: în ce măsură construcția se situează pe tradiția arhitectonică românească? Și nu-i va trebui lungă vreme spre a constata că faraonica clădire nu are nici-o legătură cu tradiția românească: ea este o transpunere la scară mai redusă a
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
clădire nu are nici-o legătură cu tradiția românească: ea este o transpunere la scară mai redusă a structurilor tip universitatea Lomonosov de la Moscova construite în vremea stalinismului. Casa Scânteii este expresia arhitectonică a stăpânirii bolșevice în România. Și dacă același călător va ajunge în Piața Națiunii și va privi în susul largului bulevard recent construit, va vedea cocoțat pe o înălțime un mastodont de dimensiuni mai faraonice decât Casa Scânteii, o clădire care impresionează doar prin masivitate; în rest un prost gust
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
maniera - baladele, sonetele și elegiile lui sunt evident un stil - dar creațiile lui nu depășesc întotdeauna așteptările iar uneori sunt chiar lamentabile: "Am iubit cu grijă/ am pierdut comori/ nu te iartă clipa/ când ți-e dat să mori"(Balada călătorului) sau "Pe ce să-ți jur, iubito, că mi-e soare/ privirea ta rămasă-n gândul meu/ Și, câtă vreme liniștea mă doare,/ De sub zăpezi am să te strig mereu."( Scrisoare - 10) și încă: "E atâta ură/ Strânsă între noi
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
scoate din joc într-un an sau doi. Ai putea face un infarct, mai cu seamă dacă nu vom modifica împreună actualele tale condiții de muncă. Ai putea să mori mâine, într-un accident de circulație, mai ales dacă numărul călătorilor va tot spori. Cum vezi, mai degrabă gândesc pentru tine, decât împotriva ta. Nu poți să nu-ți dai seama de importanța votului tău, pe care, poate, nu vei mai fi în măsură să mi-l dai la viitoarele alegeri
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
Marius Chivu Una dintre ultimele zile călduroase ale toamnei. Într-una din stațiile de autobuz de pe traseul Tg. Jiu - București, șoferul autocarului arhiplin și fără aer condiționat e rugat să deschidă și ușa din spate. Se părea că unui călător îi este foarte rău. În câteva clipe însă situația se arată de-a dreptul tragică. Călătorul, un bărbat cam la 60 de ani, murise. Doamna care îl însoțea a izbucnit în plâns căutând inutil niște pastile; cineva a făcut repede
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
de pe traseul Tg. Jiu - București, șoferul autocarului arhiplin și fără aer condiționat e rugat să deschidă și ușa din spate. Se părea că unui călător îi este foarte rău. În câteva clipe însă situația se arată de-a dreptul tragică. Călătorul, un bărbat cam la 60 de ani, murise. Doamna care îl însoțea a izbucnit în plâns căutând inutil niște pastile; cineva a făcut repede rost de o lumânare. Salvarea a venit puțin mai repede de o jumătate de oră. Polițistul
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
de situație. Oricum apariția lui a stârnit zâmbete pline de subînțeles. Transcriu selectiv ce a urmat: Șoferul autocarului (vorbind la mobil): - Bă, mi-a murit unuî în mașină! Ce să fac, întârzii! Anunță tu la dispecerat. Șoferul ambulanței (către ceilalți călători coborâți din autocar): - Dacă e mort, n-am ce vă face! Io nu-l iau. Asta (bătând în capota ambulanței) nu e pentru morți. Șoferul autocarului: - și asta (lovind cu palma autocarul) la fel! O doamnă din mulțimea intrigată: - și
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
ani 2080? Pe atât de întinsa plajă cu umbrele amețitor colorate ale globalizării? Oare ce-mi rezervă destinul, acum că mă aflu în posesia unui considerabil stoc de experiență, după ce am trecut teafăr printr-un pustiitor război mondial, seisme, comunism? Călătorii - inițiatice? - prin continente pe care, la frageda-mi vârstă de astăzi încă nu le-am călcat cu piciorul, desigur m-ar înviora. A trage pe nări nărăvașul aer umed al cascadei Niagara mi-ar trezi apetitul de a ajunge la
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
artiști, nu-i așa?, se află în lumea comis-voiajorilor”). Nu întîmplător l-am citat aci pe moralistul francez, căci Dan Ciachir (născut în 1951 la București) ni se prezintă, deopotrivă în dimensiunea temporală ca și-n cea geografică, drept un călător prudent, selectiv, oțios. Nu se avîntă prea departe în trecut (nu aflăm decît prea puțin despre copilăria ori adolescența, despre familia ori școlaritatea d-sale), nici în spațiu (sînt consemnate cîteva voiaje în zone apropiate, mai cu seamă prin țară
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
de a reda vocabulelor indiferente, murdărite, degradate din cauza uzajului lor, un soi de inocență calmă, curată. Dar o soluție brutală rămâne mereu o soluție exterioară: cititorul ipocrit tinde să accepte cuvântul izbitor ca pe ceva pitoresc, aproape exotic, aproape asemeni călătorului care trecând printr-un oraș străin îi place să dea o raită prin locurile lui deocheate. Obscenitatea se tocește repede, silind autorul să supraliciteze mai periculos decât subînțelesurile de altădată. Brutalitatea limbajului maschează banalitatea gândirii, și (marile excepții punându-le
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]