55 matches
-
feel wrongs, EDGAR: Da, stăpîne. GLOUCESTER: E-o stîncă-acolo,al cărei nalt și-abrupt cap Se-uită-ngrozit n-adîncul de desubt. Du-mă doar pîn' la pragul ei, iar eu Voi îndrepta mizeria ce-o-nduri Cu-un giuvaer. Din locu-acel, de călăuz N-o să mai am nevoie. EDGAR: -Acum dă-mi brațul. Tom bietul te-o conduce. (Ies) SCENĂ 2 (În fața palatului ducelui de Albany. Intra Goneril și Edmund). GONERIL: Bine-ai venit, milord. Mă mir că blîndu-mi soț Nu ne-a
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
centru (centru al lumii), turnul e un mit ascensional și, precum clopotul, traduce o energie solară generatoare" (Jean Chevalier, Alain Gheerbranat, Dictionnaire des symboles, 1982). Cezar Ivănescu se lasă în voia simbolismelor arhaice, cu solemnitățile lor semi-ermetice, drapându-se în călăuz știutor: Turnul se numea Turnul Prințului Fericit, Turnul Perfecțiunii Violate, Turnul Unghiului, Turnul, Turnul Cavalerului Plâns, Turnul Copilului mort, Turnul Blând, Turnul Palid, Turnul Iubitorului Morții: Blum-blum se auzea Viermele căzând cu capul de marmora treptelor: fratele meu, nu-ți
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Butterworh-Heinemann, Oxford, 1995, p. 5. footnote>, fiind rezultatul discuțiilor dintre cei avizați și al negocierilor de resurse, termene și costuri. Cel mai bun plan de proiect este cel care este realist, în special în ceea ce privește termenele. Rolul său este acela de călăuz ă și, în al doilea rând, de monitor al progresului. Planul coordonează acțiunile tuturor celor care lucrează, semnalând întârzierile și aducând măsuri corectoare. În planul de proiect sunt cuprinse toate activităț ile, grupate de obicei pe faze și încadrate în
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
în fiecare individ. Abia cu ocazia unei întîmplări dureroase omul se pătrunde ce adevărată fuse cutare regulă de viață, și din momentul acela ea devine pentru el nu o teorie seacă, pe care-o știa și mai nainte, ci un călăuz concret. Ea se naște în el într-un mod dureros. Tot astfel e c-o abstracțiune. Prin învățătură nimeni n-o capătă complectă în capul lui. Trebuie ca figura construită în linii numai în capul lui să capete viață și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
care au scris despre monument: Theofil Beudella (“Die Bukovina”, Vien, 1845), fost rector al Seminarului diocezan din Cernăuți, Dr. Karl Denarowski, Ioan Mikiewiez, Ernest Rudolf Neubauer. Autorul se adresează cititorului invitându-l la o călătorie în care “eu aș fi călăuzul tău. Și așa te aduc îndată în mijlocul țării, prin care ne-am propus să călătorim, și-ți arăt valea cea atrăgătoare “Prisaca” în a cării frontispiță zărești o coloană numită “Monumentul Tătarilor”... Valea aceasta este strâns înconjurată de promontorii urieșilor
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
faci tu, flăcăule? îl întrebai eu. Ai ieșit cu oile la păscut? -M-a trimis tătuca să le mai port! Îmi răspunse el serios, cu glasu-i subțire și peltic; și se opri. Oile se opriră și ele și întoarseră capetele spre călăuzul lor. -Dar tu ești vrednic, bre Niculăeș, să porți un cârd de oi? -He, sunt eu vrednic; dar acum n-am ce purta, sunt supărat... -Cum se poate? Și de ce, mă rog? -De ce?... pentru că în primăvara asta tot neau
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
comunitare cu care suntem obligați cu sila să fim egali. Theodor Codreanu ne-a dat o carte incitantă și substanțială care ne prezintă un Eminescu poet al ființei în liniile directoare ale eminescologiei noi, un Eminescu poet al ființei naționale călăuz al mersului nostru de azi în istorie. "Moldova suverană", nr. 90, 15 iunie 1993 Sandra CRISTEA Theodor Codreanu: "Modelul ontologic eminescian" Cartea Dlui Theodor Codreanu Modelul ontologic eminescian, apărută la începutul acestui an la Editura "Porto Franco" din Galați, ni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
secolului XIX-lea se duce pe acolo să-și caute, după mai multe decenii, rubedeniile, pe care le-a găsit, lucru ce l-a bucurat mult. Din cele relatate de Constantin Folea al nostru, socialistul, aflăm că a existat un călăuz al ardelenilor ce doreau să ia drumul Dobrogei, bun cunoscător al traseelor ce treceau prin așa zisele «vămi ale Cucului». E vorba de Petru Resiga, om din Vidra de Jos, care el însuși, până la urmă și-a luat familia și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
putem nici prețui, nici înțelege, le vizitam călăuzit de un bătrân mazil din Cotnari, la care trăsesem la gazdă. Nu știi care e balta unde au pierit atâta călărime leșească în vremea domnului Constantin Cantem ir, am î ntrebat pre călăuzul meu. — N a fost niciodată baltă, ci numai un loc hleio s, p lin de mlaștini, colo devale. — Unde mi se înglodaseră roțile trăsurii? — Așa; și încă acum e vară, dar toamna nu e d e îmbiat și leșii au
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Redăm în continuare acest subtitlu de la capi tolul VI care vorbește despre dumnealui răzeșul Griga și de spre un vin de la Mateaș, precum și despre niște lăutari și niște sarmale - totul despre desfătarea domnului abate de Mar enneș. „Pâlcul, sporit de călăuzul cel din frunte, intră dintr-o dată în codru și-n întuneric. Caii, cu frâiele slobode, umblau unul după altul în șirag liniștit. - Măria ta - zise glasul lui Griga, aista-i drum tainic al nostru. Cine nu-l cunoaște se duce
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
nu mai avu îndoială că acel care-i călăuzea prin templul lui Dumnezeu doarme, ori cel puțin dormitează, cu obrazul în coama calului, sing ura pern ă pe care o avea la îndemână. Înțelese îndată că nu șătrarul era adevăratul călăuz, ci animalul cel cuminte al șătrarului, care pășea harnic pe drum știut, cumpănindu-și spre pământ botul și afirmându și la fiecare pas înțelepciunea. Din lum ina poienii dădură iar în întuneric și umblară așa multă vreme. D omnul de
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Ne-am așezat în popas la o vilă a consiliului de miniștri, la 33 km. de Moscova, în pădure, lângă râul Moscova. E un loc tihnit, cu desăvârșit confort. Am stat de vorbă la cină ora 23 cu Ivan Ivanovici, călăuzul nostru, cu D-rul de aici, un bătrânel cu cioc Neculai Alexeevici, și cu administratorul vilei, care-i pescar și mi-a dat unele informații despre știucă și costrăș okuna. Ivan Ivanovici mi-a povestit o legendă despre lacul de la Soci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a deschis. Autorul lui Mitrea Cocor e un vechi luptător pentru eliberarea umiliților și objduiților vieții; realizarea omului nou care e Mitrea Cocor nu se putea săvârși însă decât în împrejurările nouă de care vorbesc. Poporul însuși mi-a fost călăuz și colaborator. Pentru participarea mea într-o nobilă lucrare colectivă cu experiența și însușirile mele artistice, primesc cu recunoștință, mulțămind din toată inima, partea de distincție cuvenită scriitorului. De aceea cu emoție deosebită primesc distincția Cons. Mond. P. considerând-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
l-ar fi primit cu stâlpări. E de mirat numai cum, pe lângă generalii ruși, care-l înconjurau, experiența unor comandanți germani, ca Janus și Rönne, n-a știut mai mult decât atâta. Moldovenii nu puteau fi astfel, măcar niște buni călăuzi”. Istoricul a semnalat faptul că țarul a pierdut prea mult timp în Polonia cu „nunta leșească”, la Iaroslav. După sosirea la Iași, a pierdut zile întregi cu cercetarea monumentelor orașului și cu petreceri în care monarhul rus întrecea pe oricine
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
adică pe când era Șvițera cea adevărată, cea neprofanată de spiritul de speculă a civilizației moderne. Așadar, a doua zi în zor de ziuă noi câteșipatru: tinerii însurăței, Iacob Negruzzi și eu, călări pe câte un catâr și întovărășiți de doi călăuzi și un purtător de merinde, am plecat să urcăm Pierre-à-voir (2467 metri înălțime). Urcarea nu-i tocmai grea, nici periculoasă, deși muntele e cu aproape 500 metri mai înalt ca Ceahlăul, însă pe titva lui încoronată cu niște stânci colosale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
simplă expresiune, și așa de ușoare, că ai fi putu rădica câte două într-o mână. Pe două tălpi era fixată o scândură pentru ședere cu o răzămătoare îngustă așazată curmeziș la spate; în loc de oiște erau două hlube 198 pentru călăuz, care n-avea trebuință să tragă sania la vale, ci numai s-o oprească în puterea călcăilor și să-i deie direcția la dreapta sau la stânga, întru atâta era drumul de pravalatic 199, un drum anume croit ca să lunece sania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
-i deie direcția la dreapta sau la stânga, întru atâta era drumul de pravalatic 199, un drum anume croit ca să lunece sania de la sine pe pământ gol. Ne-am urcat deci fiecare câte într-o așa-zisă sanie cu câte un călăuz între hlube în loc de cal și... să dea Dumnezeu bine!... Lunecam în jos cu o iuțeală amețitoare, așa că de multe ori eu, care eram în frunte, când mă uitam îndărăpt la cei ce veneau în urma mea, mi se părea că au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la cei ce veneau în urma mea, mi se părea că au să-mi cadă în cap. În 45 de minute am scoborât muntele pe care îl suisem în 6 ceasuri. Cursă fantastică, în care era de admirat ghibăcia și puterea călăuzilor care, cu picioarele mereu încordate, nu pășeau, ci lunecau brăzdând pământul cu călcăile fără să îngenuncheze o singură dată, ceea ce ar fi avut de efect răsturnarea săniei și căderea noastră în prăpastie. Mă rog, când m-am văzut jos, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sala de mâncare sta aninată pe părete o tabelă pe care erau însemnate prețurile tuturor escursiunilor din împrejurimi. Urcarea pe Mont Blanc era taxată atunci cu o mie de lei de persoană în care preț erai obligat a lua doi călăuzi și un purtător de bagaje. Această sumă era cu mult prea mare pentru modestele noastre pungi. Văzând așa, ne-am hotărât a întreprinde trecerea Mărei de gheață care, după Mont Blanc, ne-a ațâțat mai mult curiozitatea. Închipuiți-vă spațiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
înălțime de 2000 metri, aveam să călătorim pe o așa-zisă Mare de gheață ne înflăcăra imaginația. Această escursiune, pe lângă caracterul ei original, avea și avantajul de a fi ieftină, deoarece noi câteșipatru nu eram ținuți a angaja mai mulți călăuzi decât doi. În mai puțin de trei ore am ajuns în vârful muntelui Montanvert de unde dominam întreaga Mare de gheață, care steclea la lumina soarelui, de ne lua ochii. Acolo am găsit un mic restaurant unde am îmbucat câte ceva, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de ne lua ochii. Acolo am găsit un mic restaurant unde am îmbucat câte ceva, apoi încalțați cu cizme țintuite și înarmați cu câte un toiag ferecat am plecat înșirați unul după altul pe Marea de gheață, întovărășiți de ambii noștri călăuzi care luase câte o scândură în spate, ca să ne serve drept punte peste crăpături. Ce ne trebuia nouă punte? Săream peste crăpături ca niște căprioare fără leac de grijă, fără nici o conștiință de primejdie, pănă când, cînd sfârșit, franțuzoaica, curioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
peste crăpături ca niște căprioare fără leac de grijă, fără nici o conștiință de primejdie, pănă când, cînd sfârșit, franțuzoaica, curioasă ca toate femeile să afle tot, întrebă pe unul dintre călăuzi cam ce adâncime pot avea crăpăturile aceste. O! răspunse călăuzul cu mare sânge rece. Depinde, adâncimea lor poate să fie între 500 și 1 000 de metri. Când am auzit aceasta, nu s-a zborșit părul în vârful capului. Am renunțat imediat la gimnastica noastră de sărituri, ba nici chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trece prin Mauvais-Pas. Nici noi n-am fi îndrăznit să ne riscăm pe acolo, dacă tânăra franțuzoaică, care vroia să facă pe viteaza, nu ne-ar fi adus la ambiție, înaintând ea cea dintăi pe scoborâșul prăpăstios. Hei, doamnă! strigă călăuzul din urmă; închideți cortelul, ca să nu-l umfle vântul și să pierzi echilibrul. Atunci, sumeața noastră tovărășiță, venindu-și în fire și văzând că cararea pe care se angajase era mult mai amețitoare decât își închipuise, se opri în loc, închise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
venindu-și în fire și văzând că cararea pe care se angajase era mult mai amețitoare decât își închipuise, se opri în loc, închise cortelul, dar, cuprinsă de frică, n-a mai vroit să facă un pas înainte pănă când amândoi călăuzii n-au luat-o fiecare câte de-o mână și au dus-o la vale mai mult de-a târâșul. Când am ajuns jos, biata femeie era atât de istovită și impresionată de fiorosul coborâș, încât n-a mai avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Urcușul concentrat într-un sumar Și-o geometrie care, parcursă de partid, L-a corectat pe Euclid Plantând într-o secantă un nou mărgăritar.“ („O proaspătă fântână“, Contemporanul, 2 decembrie 1977) „Te voi numi braț, frunte, ochi și gând Și călăuz semeț în primul rând, Și ctitorul acestei țări de vis Unde-n rotundul faptei ești înscris.“ („Urare simplă“, România literară, 21 ianuarie 1982) „Figura-i luminată cu ochi ce văd departe, Un dar frumos al harnicei naturi, Și blânda energie
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]