2,750 matches
-
Îi frec eu pentru toate decorațiile pierdute. Apoi împărăteasa se adresă lui Negru-Cioară: - Transmite agenților tăi să intensifice controlul în toată țara, mai ales la hotare, să nu mai intre vreun inamic sau spion. S-a înțeles? - 'Țeles, Majestate! bătu călcâiele Negru-Cioară. - Atunci, marș la datorie, că pun mâna pe bici! Cei doi făcură stânga-mprejur și ieșiră în viteză din sală. Împărăteasa își luă biciușca și ieși pe o fereastră, ca o fantomă alburie, zburând în mare viteză pe deasupra Palatului
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1425756842.html [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
negru, cu părul prins într-o coadă la spate. Arunca priviri vrăjmașe peste lumea așezată la mesele de la terasa cafenelei. Nici una nici două, înfipt parcă în pavajul străzii, a început să cânte singur, acompaniat doar de o bătaie convulsivă din călcâie. Vocea răgușită acoperea parcă mai multe tonuri în același timp, finalizând vocalele într-un vaiet sfâșietor. Textul cântecului era trist, povestea unui suflet pustiit de dor, exilat departe de casă. Drama era redată sub forma unui monolog adresat unui cârciumar
FLAMENCO, EL DUENDE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Flamenco_el_duende_gabriela_calutiu_sonnenberg_1349201541.html [Corola-blog/BlogPost/343518_a_344847]
-
ridică formarea lui ca fenomen artistic își așteaptă încă răspunsul. Flamenco ocupă un loc important în viața de zi cu zi. Se încropește spontan, în orice împrejurare, nefiind necesare decât o voce și un ritm bătut din palme sau din călcâie. Cu alte cuvinte, corpul uman dispune de toate instrumentele necesare artei flamenco; chitara e un detaliu adăugat abia în secolul trecut. Are multe fețe, e un ceva care arată ca un dans combinat cu o luptă, un strigăt eliberator din
FLAMENCO, EL DUENDE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Flamenco_el_duende_gabriela_calutiu_sonnenberg_1349201541.html [Corola-blog/BlogPost/343518_a_344847]
-
De ce vrei tu asta? a întrerupt-o bărbatul, ridicându-se încruntat de pe marginea patului pe care stătuse. Nu ești sătulă de munca asta în proasta, toată ziua bună ziua? Uită-te și tu la palmele tale cum arată! Uită-te la călcâiele tale crăpate! Nu-ți mai încap în pantofii de mireasă, femeie... Ce-am făcut noi în toți anii ăștia? Și noi n-am stat pe vatră ca puturoșii... - Da' ce-ai fi vrut să facem mai mult, omule? Îți lipsește
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1436674906.html [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
căzu în fund, chipiul militar căzându-i pe ceafă. Se uită încruntat la soldații din gardă (adică cioroii lui Negru-Cioară) care lasară capetele în jos și pufniră. Se ridică agitat, își așeză ținuta și intră țanțoș în sala tronului, bătând călcâiele: - La poruncă, Majestate! - Te-ai lăudat că ai întocmit un plan de distrugere totală. Ce vrei să distrugi și cum vei face treaba asta? - Majestate, nevoile curții Măriei Tale sunt mari, iar pârliții de supuși nu înțeleg să plătească birurile
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421103679.html [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
Măriei Voastre. - Taci, tîmpitule! N-am nevoie de Soare ca să strălucesc. Am destulă putere să orbesc pe oricine, inclusiv să luminez întunericul prostiei tale! Iritată, împărăteasa dădu un ordin nervos: - Imediat să vină la mine toți slujitorii! Maestrul Ciorică, bătu călcâiele, făcu o plecăciune adâncă și se retrase în viteză. Ceilalți doi înțepeniră în poziția de drepți. Negru-Cioară transmise gâfâind porunca, iar croncănitorii speriați și zburliți începură să cârâie haotic prin tot palatul. Mai ales în Valea Troienelor Uriașe, cerul se
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421103679.html [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1525 din 05 martie 2015 Toate Articolele Autorului de lut n-oi fi de lut n-oi fi chiar de-oi muri și de m-oi pierde în iarba verde ți-oi fi covor călcâi ușor să mă alinte printre morminte sub linu-ți umblet recele suflet chiar după moarte te-o lua deoparte înger să-i fii să-l reînvii dor renăscut chiar de sub lut *** din lut, în lut ... O rană-n lut e pasul
NE LUT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1425539387.html [Corola-blog/BlogPost/369605_a_370934]
-
vor dansa călușarii. Bolnavul este întins pe pământ. Călușarii îl afumă cu tămâie, apoi dansează în cerc în jurul lui, “pe mutește” adică fără strigături.Muzicanții îi cănta o melodie pe ritm lent.Călușarii sar apoi peste bolnav atingându-l cu călcâiul. Unii, sprijinindu-se pe un picior, cu celălalt fac cercuri concentrice deasupra bolnavului apoi îl ating cu călcâiul. La sfârșit, bolnavul se ridică și joacă hora alături de călușari, aceasta (hora) învărtindu-se de trei ori. Dacă bolnavul nu se simte incă
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 by http://confluente.ro/Calusul_dans_terapeutic_str_elena_armenescu_1372067233.html [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
lui, “pe mutește” adică fără strigături.Muzicanții îi cănta o melodie pe ritm lent.Călușarii sar apoi peste bolnav atingându-l cu călcâiul. Unii, sprijinindu-se pe un picior, cu celălalt fac cercuri concentrice deasupra bolnavului apoi îl ating cu călcâiul. La sfârșit, bolnavul se ridică și joacă hora alături de călușari, aceasta (hora) învărtindu-se de trei ori. Dacă bolnavul nu se simte incă bine, ritualul se repetă și a doua zi. În unele localități, la capul bolnavului se aduce o oală
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 by http://confluente.ro/Calusul_dans_terapeutic_str_elena_armenescu_1372067233.html [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
Acestea sunt fenomene ale accelerării conștiinței românilor sub comenzi din capul unei societăți măcinate și pulverizate spre propria desființare. E ceea ce face azi deliciul perfecționat al oamenilor care lasă prin viață urmele mersului în tălpici cu crampoane și târâșului, ale călcâiului în fața tălpii. Asistăm senin la propulsarea istoriei noastre și a personalităților României în doctrine care generează umilirea lor, distorsionarea adevărului despre ele, conturându-se pregnant o mitizare a răului, pe o cale inversă valorii, conflictuală și bezmetică, a scufundării valorilor
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 by http://confluente.ro/Convocare_esuata_la_incenu_aurel_v_zgheran_1373463348.html [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
oamenii-și sapă amarul și-l sorb? Dar apa cea vie, de secole curge. Puțini se opresc să curețe-n ea Vorbire, sau faptă, au cuget de sânge - în noapte câțiva doar pornesc după stea. E greu să lovești cu călcâiul țepușul, Pustia să-ți fie tovarăș pe veci - căci dosnic și greu și pieptiș e urcușul pe al Golgotei munte, cu spaimele-i reci. * Dar Cel ce ridică din negură firea, ce ființei suflare și cuget a dat, El nu
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_ionita_1479633128.html [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
și beți mangă ... Da las' că pă la opt îi scol io și-i trimet la tine la câmp ... că știe să vie ... - Îi trimiți pă dracu' să vă ia pă toți!... sudui Neculai cu obidă, apoi se întoarse pe călcâie și ieși valvârtej pe poartă. De nervi, nu vedea pe unde calcă. De-aceea nu-l văzu nici pe Lucian al lu' Prepeliță, care tocmai trecea în goană cu bicicleta pe drum și care fu cât pe-aci să-l
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Prima_prasila_fragment_liviu_gogu_1379850500.html [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
suflet, nu-mi sfâșia tăcerea, Cu vaiet și cu geamăt nu-mi prinde-n gheare glasul, S-a dus din trupu-mi vlaga, m-a părăsit puterea, Iar vechea mea cărare nu-mi recunoaște pasul... Greoi, șchioapătă trupul, mi-a ostenit călcâiul, De greul suferinței prind să-mi scrâșnească dinții, Mi-e plin de spini, de cuie și sârme, căpătâiul Și nu-mi alină chinul nici rugile, nici sfinții. Referință Bibliografica: Durerii / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2315, Anul
DURERII de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1493840150.html [Corola-blog/BlogPost/373510_a_374839]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > URMELE VEACURILOR Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 620 din 11 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Urmele veacurilor Croncăne veacurile prin ziduri coșcovite, Străzile s-au aruncat în mare Să-și spele călcâiele încărcate de glod Crăpate de atâta mers prin uitare. Pescărușii aduc în cioc un spic de soare Și marea urcă până sub aripile lor. Eu îmi caut aleasa rătăcind prin oraș când iubirea pe catarg se face dor. Femeia în
URMELE VEACURILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 620 din 11 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Urmele_veacurilor_al_florin_tene_1347353036.html [Corola-blog/BlogPost/343805_a_345134]
-
începură să culeagă flori albe, îmbobocite. Doi dintre ei se dădură lângă gard și-și scoseseră puțele lor mici să urineze. N-aveau pantaloni, erau îmbrăcați în cămăși albe, largi, probabil din ciolofibră sau din americă, care le-atârnau până la călcâie. -Bă, veni un vecin la mine, un flăcău care a făcut războiul, care trăsese cu coada ochiului în căruță, ia privește și tu ce-i în șușleț! Mă dădui mai aproape de căruță și privii pe sub coada ochiului. -E o fată
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
iar poarta timpului trecea prin mine dincolo de hotarele lumii. Aici dorul vegeta așteptând orga de sunete a sufletului tău pe care dănțuiau degetele mele flămânde. Nu eram decât eu, o adiere de vis venit de aiurea, cu timp răsucit în călcâiele în care se înfipseseră neliniști și lacrimi pentru un timp netrăit. Iubito, singurătatea liniștii moare-n tăcerile noastre venite prea devreme, mult prea devreme. Leonid IACOB Referință Bibliografică: singurătate / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 863, Anul III
SINGURĂTATE de LEONID IACOB în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 by http://confluente.ro/Singuratate_leonid_iacob_1368374509.html [Corola-blog/BlogPost/354732_a_356061]
-
și cred că Sfântul Duh e-aice, Se definește-așa, ca pe Pamânt, Unind cu pacea cerurile- n sânge, Mirajul Său L-a coborat dintr-un Cuvânt. Când îmbrăca- voi veșnicia albă, Ce mă atinge cu vocea-i cristalină, Până-n călcâie voi fi umbra dalbă A florii cu mirosul de sulfină. Mirajuri ce intârzie să vină Ascunse îmi boltesc de sus ființa Și-n contemplare harică, divină, -Mi sunt ochiul din care e credința. Se lasă un miraj indescifrabil... Prilej de
DE CE SA PĂRĂSIM UN INEFABIL? de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1454297784.html [Corola-blog/BlogPost/377521_a_378850]
-
vedea porii/ deschizându-se/ ca niște boturi de pești și-ți vei putea asculta/ rumoarea sângelui în galerii/ și vei simti lumină lunecîndu-ți pe cornee/ că trena unei rochii; pentru prima oara/ vei înregistra înțepătura gravitației/ că un spin în călcâiul tău,/ și omoplații te vor durea de imperativul / aripilor./ Îți făgăduiesc să te fac atât de viu, încât/ căderea prafului pe mobile să te asurzească,/ să-ți simți sprâncenele că pe două răni/ în formare/ și amintirile tale să-ți
INTERVIU CU POETA NINA CASSSIAN de ANGELA BACIU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_poeta_nina_casssian.html [Corola-blog/BlogPost/364692_a_366021]
-
reflect în pereți de oglinzi. M-arăt o siluetă în tonuri arămii, creată într-o clipă a jocului alienării părintelui meu, pictorul. Cu privirea zălogită în spatele unei legături plumburii, își înmuiase arătătorul într-o esență de ghindă strivită de-un călcâi nărăvaș, apoi îl îmbibase în uleiul unor nuci nimicite de exacerbate pofte vegetale și-l plimbase pe-o pânză în contur nehotărât. Când întregul cercetat cu latul palmei s-a dovedit acoperit, s-a aruncat asupra ochiului meu stâng. Irisul
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1483268637.html [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]
-
country, o artistă de teatru de operetă și operă invitată de vârstă matusalemică de pe Brodoway-ul new-yorkez originară din Modesto pe un fundal cu scene din istoria Americii a vrăjit cu vocea și interpretarea sa publicul, grupuri de dansatori își băteau călcâiele mai ceva decât dansatorii lordului irlandezo-american Michael Flatetly, lumea din jur mă încuraja și chiar aplauda și pe mine că reușeam să strivesc cu călcâiul niște coropișnițe și gândaci ce lăstăreau intervalul tribunei exact în dreptul meu și eu ca să nu
ZIUA AMERICII LA LANSAREA REVISTEI PIATRA CRAIULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ziua_americii_la_lansarea_revistei_piatra_craiului_.html [Corola-blog/BlogPost/367078_a_368407]
-
istoria Americii a vrăjit cu vocea și interpretarea sa publicul, grupuri de dansatori își băteau călcâiele mai ceva decât dansatorii lordului irlandezo-american Michael Flatetly, lumea din jur mă încuraja și chiar aplauda și pe mine că reușeam să strivesc cu călcâiul niște coropișnițe și gândaci ce lăstăreau intervalul tribunei exact în dreptul meu și eu ca să nu par temător la gângănii îmi oțelisem voința și făceam pe viteazul exact în ziua când ei aduceau prinos libertății și eroismului bravilor lor părinți fondatori
ZIUA AMERICII LA LANSAREA REVISTEI PIATRA CRAIULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ziua_americii_la_lansarea_revistei_piatra_craiului_.html [Corola-blog/BlogPost/367078_a_368407]
-
pe zi. Ea este forma lui de a comunica cu Alah, pentru a-și exprima recunoștința și adorația. Rugăciunile constau din versuri recitate din Coran. Face parte din acest ritual obligația de a se spăla pe mâinile, cap, picioare și călcâie și de a se orienta cu fața spre Mecca. Pomana este al treilea stâlp din fundament. Ea poartă numele de zokat. Presupune renunțarea la o parte din venituri în favoarea unor scopuri caritabile și are menirea de a contribui la câștigarea
Islam: cinci stâlpi și ultima înfățișare by http://uzp.org.ro/islam-cinci-stalpi-si-ultima-infatisare/ [Corola-blog/BlogPost/93079_a_94371]
-
trilulilu.ro/muzica-soul/ochi-din-lemn-de-abanos-de-anne-marie-bejliu?related index= O bună dimineață cu erori adâncite în caldarâm... Anesteziată de mișcarea frunzelor ascult copacii cum își usucă trunchiurile înainte de iarnă. Se înșiră povești de dragoste cu un prezent târât printre mașini și un viitor cu călcâiele roase de plictiseală. Cineva spune că escaladarea unui munte-om duce în final la legănarea într-un picior pe o punte de iluzii. Îmi spun adesea că aleg căderea abruptă și revenirea cu coatele pline de vânătăi în leagănul unei
OCHI DIN LEMN DE ABANOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Ochi_din_lemn_de_abanos_anne_marie_bejliu_1350593923.html [Corola-blog/BlogPost/346422_a_347751]
-
timp la ceasul universității. Aroma sângelui sfidă culorile zădărniciei Popasul meu retrage însemnele, inspirația Își ascunde confidenta cu purpura viei Când buzele tale își etalează grația. Într-o apoteoza a poeților care scapă mileniul ce vine Nisipul se strecoară sub călcâiele mării Se gâdilă și cade în refluxul din sine Când ștergi cu rochia culorile mării. Mirarea încremenește pe fruntea nucului bătrân Spovedania mea nu se mai încrede în secunda revenirii Eu nu mai am timp să aman Veacul ce vine
APOTEOZA POETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Apoteoza_poetului_al_florin_tene_1358065181.html [Corola-blog/BlogPost/345183_a_346512]
-
cu puștoaica aia din clasa lui, iar al mic împușca la video-games:)) Se apropie și încercă un sărut dar ea îi întinse obrazul și își văzu în continuare de bucătărie. El ezită pentru o secundă apoi se întoarse brusc pe călcâie, își înhață jacheta și ieși pe ușa fără un cuvânt. Nu era supărat. Nici măcar nu era nervos. Era doar trist. Un fel de tristețe care probabil nu impresionează pe nimeni, gândi cu amărăciune. Pentru că tristețea e de gen feminin, pentru că
...DIN CAND IN CAND... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 by http://confluente.ro/Din_cand_in_cand_nuta_istrate_gangan_1328492845.html [Corola-blog/BlogPost/346666_a_347995]