50 matches
-
intențiile lui? Există în creierul tău un șarpe, fra' Tommaso, ce te-mboldește și te mână mereu spre genunea perversiunii. Dar de data asta ai făcut-o prea groasă, ai sfidat totul și pe toți, tu, un biet vierme, un călugăraș tâmp și păcătos. Șarpele în vechime era un simbol al fecundității. Istoria, Dumnezeu n-a făcut-o să înceapă cu Cristos, ci mult mai înainte, când lumea nu era stăpânită de asupritori și canalii, șoimi și corbi, șacali și vulpi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
veri... Care această vie iaste pe moșiia sfetii mănăstiri Socola”. Asta era, vere! Deci la acea vreme pomii erau „hultuiți”, adică altoiți. Nu se ținea livadă cu pomi sălbatici. Așa parcă mai vii de acasă. Cum-necum, la 1 noiembrie 1785, „călugărașii” schitului de la Zbiereni au primit în dar cinci pogoane și jumătate de vie cu livadă „și o casă dimpreună cu toate vasele ce se află acolo în cramă” aflate „pi moșie mănăstirii Socola, în Dealul Coroiului la Ieși”. Dar fiindu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dân ghidulețu elemental, da șucar trăznet, a lu P. Fainberg, l-am desfigurat cu Întrebarea că cum poate omu, care umblă ca trenu dă cale ferată dântr-un neant În altu, să acuze că ce știe până și ăl dân urmă călugăraș dă pâini, pești și Treime e scorneli get-beget și brașoave. Să nu te pui pă soilit dă mirare, jupân Lumbeira, când ț-oi spune că Sampaio nici măcar n-a alborat steag alb În fața bombei beton. Mai rece ca Înghețata dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ascunse și refulate pe care o respira orășelul de la confluența Târnavelor („iad și Sodomă” Îl numește Cipariu XE "Cipariu" , Într-o altă scrisoare către Bariț XE "Bariț" ) era cel mai bine surprinsă În versurile populare ale vremii: Face-m-aș călugăraș La mânăstire la Blaș; Cu dejtele pe icoane, Cu ochii după cucoane. O categorie frământată de o mare tensiune morală, dar de data aceasta neatinsă de vicii și de corupție, este cea a elevilor de la Blaj. Drama interioară a acestora
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a se căsători este pentru partea femeiască, În genere, de la 15-20 de ani, iar pentru cea bărbătească de la 18-30 ani. De la 20, respectiv de la 30 de ani, Începând Înainte, fetele devin fete bătrâne, iar feciorii burlaci, sau feciori tomnatici. Basmul Călugăraș [Săncescu] deapănă istoria unei fete de Împărat care și-a aflat ursit Într-un mort. Un Împărat și o Împărăteasă aveau o fată minune de vrednică, care aude un glas În vis spunându-i că bărbatul ei e mort și
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
9 luni și 9 săptămâni. În ultimele nopți de veghere, cumpără o roabă țigancă și se odihniră cu rândul; țiganca se Îmbrăcă Însă cu hainele fetei și deveni mireasa feciorului de Împărat, deși lui Îi da brânci inima spre cealaltă. Călugărașul face să apară peste noapte un palat mult mai frumos, are loc recunoașterea fetei deghizate, apoi pedepsirea arăpoaicei și căsătoria celor doi sortiți. Basmul cu păpușica licărea are același motiv ca basmul precedent, cel al fetei care-și află ursita
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
ales cu rozmarin și cu calomfir. Fata, rămasă fără iubitul ei, plânge și cântă, merge prin pădure, se Întâlnește cu un călugăr bătrân, Își schimbă hainele cu ale lui și pornește spre curtea-mpărătească (Simțea ea că parc-o trăgea ața). Călugărașul se odihnește la o fântână cu apă limpede, sub un paltin. Feciorul de-mpărat se plimba printre jucători, uitându-se mereu spre partea unde fusese la vânătoare și pe el parcă-l trăgea ața! Notăm două reacții similare din partea celor
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
doi tineri, transpuse cu ajutorul sintagmei: parcă-l (-o) trăgea ața. Tânărul care la Început luptase Împotriva sentimentelor sale, fiind față În față cu o ființă care-i amintea de fata abandonată În pădure, nu mai crede În legitimitatea legământului făcut. Călugărașul Îi spune Împăratului c-a văzut pe drum o fată jelind plecarea iubitului, iar prințul nu se mai poate despărți de călugăraș. Când se isprăvi cununia, se ntoarseră toți acasă, după obiceiul nunților; iar când fu la masă să mănânce
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
cu o ființă care-i amintea de fata abandonată În pădure, nu mai crede În legitimitatea legământului făcut. Călugărașul Îi spune Împăratului c-a văzut pe drum o fată jelind plecarea iubitului, iar prințul nu se mai poate despărți de călugăraș. Când se isprăvi cununia, se ntoarseră toți acasă, după obiceiul nunților; iar când fu la masă să mănânce mirele și mireasa dintr un ou (obicei consemnat În monografia lui Sim. FI. Marian despre nuntă), feciorul de-mpărat nu vrea să
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
obiceiul nunților; iar când fu la masă să mănânce mirele și mireasa dintr un ou (obicei consemnat În monografia lui Sim. FI. Marian despre nuntă), feciorul de-mpărat nu vrea să-ntingă, până n-o mai cânta un cântecel moș călugăraș. Reacția celorlalți nuntași este previzibilă. Dezbrăcarea de straiele călugărești (iar pe umeri și pe spate i se resfiră, ca o leasă, păru-i cu totul și cu totul de aur. Și rămase fata frumoasă și luminoasă, ca o zână din
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
a se căsători este pentru partea femeiască, în genere, de la 15-20 de ani, iar pentru cea bărbătească de la 18-30 ani. De la 20, respectiv de la 30 de ani, începând înainte, fetele devin fete bătrâne, iar feciorii burlaci, sau feciori tomnatici." Basmul Călugăraș [Săncescu] deapănă istoria unei fete de împărat care și-a aflat ursit într-un mort. Un împărat și o împărăteasă aveau "o fată minune de vrednică", care aude un glas în vis spunându-i că bărbatul ei e mort și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
9 luni și 9 săptămâni. În ultimele nopți de veghere, cumpără o roabă țigancă și se odihniră cu rândul; țiganca se îmbrăcă însă cu hainele fetei și deveni mireasa feciorului de împărat, deși "lui îi da brânci inima spre cealaltă." Călugărașul face să apară peste noapte un palat mult mai frumos, are loc recunoașterea fetei deghizate, apoi pedepsirea arăpoaicei și căsătoria celor doi sortiți. Basmul cu "păpușica licărea" [Teodorescu] are același motiv ca basmul precedent, cel al fetei care-și află
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ales cu rozmarin și cu calomfir. Fata, rămasă fără iubitul ei, plânge și cântă, merge prin pădure, se întâlnește cu un călugăr bătrân, își schimbă hainele cu ale lui și pornește spre curtea-mpărătească (Simțea ea că parc-o trăgea ața). Călugărașul se odihnește la "o fântână cu apă limpede", sub "un paltin". Feciorul de-mpărat se plimba printre jucători, uitându-se mereu spre partea unde fusese la vânătoare și pe el parcă-l trăgea ața! Notăm două reacții similare din partea celor
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
doi tineri, transpuse cu ajutorul sintagmei: parcă-l (-o) trăgea ața. Tânărul care la început luptase împotriva sentimentelor sale, fiind față în față cu o ființă care-i amintea de fata abandonată în pădure, nu mai crede în legitimitatea legământului făcut. Călugărașul îi spune împăratului c-a văzut pe drum o fată jelind plecarea iubitului, iar prințul nu se mai poate despărți de călugăraș. Când se isprăvi cununia, se-ntoarseră toți acasă, după obiceiul nunților; iar când fu la masă să mănânce
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
cu o ființă care-i amintea de fata abandonată în pădure, nu mai crede în legitimitatea legământului făcut. Călugărașul îi spune împăratului c-a văzut pe drum o fată jelind plecarea iubitului, iar prințul nu se mai poate despărți de călugăraș. Când se isprăvi cununia, se-ntoarseră toți acasă, după obiceiul nunților; iar când fu la masă să mănânce mirele și mireasa dintr-un ou (obicei consemnat în monografia lui Sim. FI. Marian despre nuntă), feciorul de-mpărat nu vrea să
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
obiceiul nunților; iar când fu la masă să mănânce mirele și mireasa dintr-un ou (obicei consemnat în monografia lui Sim. FI. Marian despre nuntă), feciorul de-mpărat nu vrea să-ntingă, până n-o mai cânta un cântecel moș călugăraș." Reacția celorlalți nuntași este previzibilă. Dezbrăcarea de straiele călugărești ("iar pe umeri și pe spate i se resfiră, ca o leasă, păru-i cu totul și cu totul de aur. Și rămase fata frumoasă și luminoasă, ca o zână din
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
al mănăstirii Galata.Nu știu de ce, mărite Spirit, dar Radu Mihnea voievod a scos călugării moldoveni de la mănăstirea Aron Vodă. Aceștia, după cum spune Miron Barnovschi la 17 ian.1626 (7134): „Scriem și mărturisim cu scrisoarea domnii mele pentru rândul acestor călugărași care au fost...la mănăstirea lui Aron Vodă...Radul vodă i-a scos de acolo și au pus alți călugări, oameni streini din Tara Grecească...Văzându pe acei săraci călugărași (moldoveni) umblând din mănăstire în mănăstire...le-am dat mănăstirea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Scriem și mărturisim cu scrisoarea domnii mele pentru rândul acestor călugărași care au fost...la mănăstirea lui Aron Vodă...Radul vodă i-a scos de acolo și au pus alți călugări, oameni streini din Tara Grecească...Văzându pe acei săraci călugărași (moldoveni) umblând din mănăstire în mănăstire...le-am dat mănăstirea Zotei, de la Hlincea...și văzându că acea mănăstire s-au pustiit și au rămas săracă...și neavându hotar unde se hrăni...am dat și am miluit sfânta mănăstire...Zotei, de la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
aibă a hotărî și stâlpi o bucată de locu din locul domnescu, ce iaste a târgului Iașilor, cu vii și cu câmpu de arat și de cosit și să ia de-a zece ce ar fi pe locul sfintei mănăstiri călugărașii ce ar fi petrecători în sfânta mănăstire din tot locul după obiceiu.” Apoi, peste cel din 20 feb. 1702 (7210). In acest zapis, vodă se cam arată supărat pe faptul că Vasile Lupu voievod a închinat mănăstirea Sf. Atanasie la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
tot corpu’, se schimonosea. A mai făcut vreodată așa? Nu, numai acolo. Când mă dădea cu agheazmă, simțeam că mă gâtuie cineva. Bărbatu-meu avea necazuri la Șichiva și a venit după mine. Plăteam zece lei pe zi la un călugăraș pentru dormit. Ziua, mă duceam și la un doctor. Părintele Argatu mi-a zis să stau 40 de zile «să iasă Diavolu’ din copil». Mie, acasă, îmi mureau animalele. «Șapte zile de post negru să ții, cu lumânări aprinse pe
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
noapte m-am trezit speriat de un vis - puțin spus! - ciudat. Mergeam la mătușa Marința, și cînd eram pe punctul să trec de ulița lui Vasile Dramba, de-acolo a ieșit un cortegiu funerar. În fruntea lui se afla un călugăraș hirsut, fără odăjdii, doar cu rasa pe el și cu potcap negru. Eu mai eram cu cineva (Valeriu?). În loc s-o ia spre biserică, înainte, coloana a luat-o spre dreapta, apoi a intrat în grădina lui Pacurel, unde era
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
eram cu cineva (Valeriu?). În loc s-o ia spre biserică, înainte, coloana a luat-o spre dreapta, apoi a intrat în grădina lui Pacurel, unde era mormîntul celui ce urma să fie înhumat. Oprindu-se la unul din capetele gropii, călugărașul a spus pe un ton impersonal, răutăcios, dar fără a privi către cineva anume: „Ai să mori!” Crezînd că mi s-a adresat mie, am tresărit. „Da, însă nu acum!”, i-am răspuns. Lumînările ardeau strălucitor, bătute de vînt. Cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ca să discuim, așa că spargeți bolovanii cu sapele”! *Prea des convorbiri exclusiv alimentare și meteorologice. Monotonie! Încerc unul dintre lucrurile cele mai dificile azi: să rămîn rezonabil. *Ce persistentă e amintirea anumitor vise! Deși au trecut destule zile de la visul cu călugărașul care mi-a spus „Ai să mori!” și căruia i-am răspuns „știu că da, dar nu acum!”, încă mă preocupă. M-am rugat să se risipească: nu s-a întîmplat așa. „E doar un vis”, îmi repet. „De cîte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Basarab. Situată sub un deal, „[...]la munte[...]“, în zona comunei Brăești, d Județul Buzău, , construcția a fost făcută între anii 1647-1648, pe locul unui „[...] schitișor prost ca și alte schitișoare ce se află împrejurul ei de se țin la dânsele călugărași sihaștri[...]“, construcție de lemn datând de la începutul secolului al XVI-lea, ctitorie a unui Radu voievod, poate Radu de la Afumați sau poate Radu Paisie (D.I.R., Secolul XVI, vol.V, p. 75-76). De altfel confirmarea acestora vine din însăși pisania păstrată
Mănăstirea Pinul () [Corola-website/Science/298842_a_300171]
-
dădea fiecărui cântec interpretarea cea mai potrivită. Nu i-au fost străine nici cântecele de lume bucureștene din prima jumătate a veacului său. Printre cele dictate lui G. Dem Teodorescu figurează: "„Desfă, puică, ce-ai făcut”"; "„Amorule, amoraș, vedete-aș călugăraș”"; "„Mă miram, puică, miram”"; "„Auzi, lele, popa toacă”"; "„Marițica din Ploiești”"; "„Arde foc în București”" ș.a., despre care exista date precise că figurau în repertoriul lăutarilor Capitalei. În această latură de activitate lăutărească se distinge, în mod cu totul evident
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]