118 matches
-
s-au căit pentru că l-au tăiat”. --Ca să nu rămân dator, am să-ți amintesc că la 20 ianuarie 1664 (7172) Ghinea mare medelnicer vinde lui Chirilă cămăraș de jitniță niște case cu pivniță de piatră pe Ulița Mare . Cămărașul Chirilă vinde “casă cu pivniță de piatră... ce iaste pre Ulița cea Mare, lângă Mitropolie, din gios, până în locul unde a fost pitărie domnească și până în locul preuților săsești” care “au arsu când au arsu târgul”. --Din acest simplu zapis
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mi se urcă sângele la cap”, cum se spune. Și am citit multe asemenea fapte. Nu mai departe intervenția la 9 decembrie 1751 (7260) a lui Costantin Mihai Cehan Racoviță voievod pentru a întări hotărnicirea făcută de Tasie Petrache fost cămăraș de izvoade. Fostul cămăraș de izvoade spune: “Facem știre cu această carte a noastră că, din poronca luminatului preînălțatului domnului nostru... viind înaintea noastră svințiia sa arhimandritul Paisie, egumenul de la Galata, și svințiia sa, ieromonah Paisie, egumenul de Sventâi Ioan
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
la cap”, cum se spune. Și am citit multe asemenea fapte. Nu mai departe intervenția la 9 decembrie 1751 (7260) a lui Costantin Mihai Cehan Racoviță voievod pentru a întări hotărnicirea făcută de Tasie Petrache fost cămăraș de izvoade. Fostul cămăraș de izvoade spune: “Facem știre cu această carte a noastră că, din poronca luminatului preînălțatului domnului nostru... viind înaintea noastră svințiia sa arhimandritul Paisie, egumenul de la Galata, și svințiia sa, ieromonah Paisie, egumenul de Sventâi Ioan Zlatoust, epitropul sfintei mănăstiri
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dughene vândute de Micuța au locul “denapoia dughenelor până în ulicioară ce vine de la Cizmari, cari dughene sântu pre Ulița Tărbujenească”. Cumpărătorul este Iorga “neguțitoriul”. La 30 iunie 1689 (7197) găsim un “zapis de la Despa,... giupâneasa răposatului Dimii ce au fost cămăraș”, în care scrie că “au vândut... o casă de pe Ulița Trapezănească... cu locul ei și cu pivniță și cu grădină... agăi Mihăilă și jupânesii sale”. --Acum am să-ți spun, cucernice părinte, că la 15 iunie 1690 (7198) Mihalache Rusul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pe el”<footnote Nicolae Iorga, op. cit., vol. III, 1872, p. 41 footnote> Asemeneaea lui Gheorghe Duca este spectaculoasă. Din copil de casă al lui Vasile Lupu, el accede curând la dregătorii, cea mai înaltă dintre acestea fiind cea de mare cămăraș, adică avea grijă de averea personală a voievodului, și apoi vistiernic al doilea în timpul lui Ștefăniță Lupu (1659 1661). ,,Se pare că un rol favorabil în evoluția sa l-a avut căsătoria sa cu fata doamnei Dabija Vodă, Anastasia”<footnote
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
vremea Ducăi - Vodă”. Tipografia grecească de la Cetățuia Venit de tânăr în Moldova, Gheorghe Duca a fost mai întâi ucenicul unui proprietar de dugheană la abagerie în Iași. În timpul domniei lui Vasile Lupu, el a fost avansat la dregătoria de mare cămăraș, funcție administrativă care însemna chivernisirea averii personale a voievodului. În timpul domniei lui Ștefăniță Lupu (1659-1661), Duca a avut funcția de vistiernic al doilea. „S-a căsătorit cu Anastasia, fiica din prima căsătorie a doamnei Ecaterina Dabija și a fostului mare
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
domnească. Și acum, dacă tot am făcut-o, poate îți amintești de „Un ispisoc din anii 7170 (1662) iulie 14, de la domnul Efstratie Dabija voievod”. Sigur că-mi amintesc, părinte. Cu acest ispisoc, vodă „au dat și miluit pe Lăscărachi cămărașul cel mare cu un loc de casă aice, în tîrgul în Iași, Pre Ulița Mare, lîngă temniță, în dosul temniții, cari loc au fost domnesc”. De aceea poate în preajma Curții domnești se aflau și spânzurătorile. Cei osândiți la ștreng nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de casă ce simtu pe Ulița Mare, lîngă Podul Vechiu” - i-am luat eu vorba din gură bătrânului. Călugărul n-a dat semne de supărare pentru întrerupere și pe neașteptate îmi spune: Sunt sigur că îți mai amintești de Chirilă cămărașul, care la 20 ianuarie 1664 (7172) a cumpărat niște case cu pivniță de piatră de la Ghinea mare medelnicer. Îmi aduc aminte, cum să nu? Ghinea mare medelnicer spune în zapis: „Vândut-am niște case aicea , în tîrgu în Iași, pre
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
depărtăm de aceste locuri. De ce? Uite casa de colo. A fost a lui Iacob cizmarul, făcută pe locul Trei Sfetitelor. De ce a spus sfinția ta că această casă a fost a lui Iacob cizmarul? Pentru că acum este a lui Iani cămărașul. Și cum a ajuns în mâinile cămărașului? Simplu: „Pentr-o vină ce-au făcut, ce-au fost furat din svînta mănăstire un săcriiaș cu multe lucruri, anume: o piatră scumpă, și cu patru rînduri de svinte moștii, și bani doaădzăci
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de colo. A fost a lui Iacob cizmarul, făcută pe locul Trei Sfetitelor. De ce a spus sfinția ta că această casă a fost a lui Iacob cizmarul? Pentru că acum este a lui Iani cămărașul. Și cum a ajuns în mâinile cămărașului? Simplu: „Pentr-o vină ce-au făcut, ce-au fost furat din svînta mănăstire un săcriiaș cu multe lucruri, anume: o piatră scumpă, și cu patru rînduri de svinte moștii, și bani doaădzăci galbeni de aur și optuzeci lei bătuți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de a ajuns Iani stăpân pe casă? Uite ce găsim scris la 1 iulie 1656 (7164): „Adică egumenul Galaction de la svînta mănăstire Treh Svetitelei și cu săborul...am vîndut o casă cu loc cu tot...Aceea noi am vîndut-o dumisale cămărașului Iani;...care casă și loc au fost a lui Iacob cizmariul, feciorul Oprei pentr-o vină ce-au făcut,...” Multe oi fi auzit eu, părinte, dar ca să furi dintr-o biserică, asta n-am auzit și parcă n-aș fi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Multe oi fi auzit eu, părinte, dar ca să furi dintr-o biserică, asta n-am auzit și parcă n-aș fi crezut o. Așa-i, dar hai mai bine să lămurim lucrurile până la capăt. Să vedem cine-i acest „Iani cămărașul”? Pentru asta trebuie să asculți ce scrie într-o însemnare din 7166 (1658): „Iaste și zapisul cel vechi pentru casa aceasta de la Dumitrașco vătavul de peici, fratele lui Iacov cizmariul, pe cum c-au lăsat pe Iane Hadîmbul să ție
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
obștii, cât și al spițeriei din orașul Iașii,... ca să... strângă venitul mazariei... din care venit să dea și mănăstirii Galata șase sute lei... Iar ceilalți bani să fie pentru leafa doftorului și cheltuiala spițeriei... Deci poroncim domniia mea, dumitale vel vistiernic cămărașilor care vor fi la Ocnă după vreme, văzând hrisovul domniei mele, așa să urmați după cum poroncim mai sus”. Asta da treabă, părinte, fiindcă trebuiau doftori și spițerii. În timp ce eu turuiam ca o morișcă, bătrânul și-a rotit privirea pe bolta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Stradă Palat. Până la urmă, spânzurătorile au fost duse pe „Movila Sarandei”, din vecinătatea mănăstirii Frumoasa, în fața Iarmarocului târgului... Demnă de luat în seamă este și dania făcută de „Lascarache vel căminar, ginerele lui Iacomi ce-au fostu vistiernic, și... Alexăndrache cămăraș, feciorul lui Iacomi”. Aceștia, prin zapisul din 3 decembrie 1669 (7178), dăruiesc mănăstirii Trei Ierarhi „Niște vii...la Cotnar... în Dealul Păcurariului... așijdere o vie... de la Copou”. Te rog să nu cârtești, dragule, când ai să afli de dania făcută
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
care mântuiește înălțarea bisericii între anii 1661-1665. Lucrurile devin mai limpezi dacă citim uricul lui Miron Barnovschi voievod din 11 noiembrie 1628 (7137), care lămurește anul zidirii bisericii: „Io Miron Barnovschi Moghila voievod... Iată a venit înaintea domniei mele, Dima cămăraș (călăraș) de łarigrad... și a vândut dreapta sa ocină... care a avut-o pe Valea Cozmoaiei... patru fălci de vie, cu crame și cu grădini... Aceea a vândut-o rugătorilor domniei mele călugărilor de la sfânta mănăstire a domniei mele, nou-zidită
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și la dugheană, ci numai la așternutul mieu”? Doar nu te-ai fi așteptat să spună așa ceva o „vstierniceasă” sau o „spătăroaie”. Și supărarea ta nu ia sfârșit aici, fiindcă nu mai departe de 1 aprilie 1763, când Ioan, fost cămăraș, dăruiește mănăstirii Dancul un sălaș de țigani robi. Faptul este confirmat și de Grigorie Ioan (Calimah) voievod la 3 iunie 1763 (7271). Și eu care credeam că am scăpat de aceste danii de țigani robi. Speranță zadarnică, pentru că la 25
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
repetate ale miilor de cetățeni care se Înghesuiseră din zori să-i salute trecerea; unii agitau În vânt Înscrisul unei jalbe alcătuite de vreun scrib public. Zadarnic. Nimeni n-a cutezat să o Înmâneze suveranului, oamenii se adresau mai curând cămărașului, care se apleca de fiecare dată să primească foile, având Întotdeauna pe buze o vagă promisiune că va da curs plângerilor. Precedat de patru călăreți care purtau stindardele brune ale dinastiei, urmat pe jos de un sclav cu bustul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe tron, când l-a văzut, În sfârșit, cu șalele bine proptite Într-o pernă moale, ia din nou lucrurile În mână, Într-un mod subtil, imperceptibil, pe care Omar Îl observă plin de ușurare. La un semn al cadiului, cămărașul a chemat o tânără sclavă, care se apucă să strângă veșmintele abandonate pe pământ asemeni cadavrelor după bătălie. Dintr-odată, aerul a devenit mai respirabil, oamenii Își dezmorțesc pe furiș mădularele, unii Îndrăznesc să murmure câteva vorbe la urechea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ei Îi sărută suveranului piciorul, mâna, umărul, fiecare după rangul său. Apoi Înaintează un poet, recită o elegie pompoasă monarhului care, foarte repede, se arată vizibil plictisit. L-a Întrerupt pe poet cu un gest scurt, apoi i-a făcut cămărașului semn să se aplece, dându-i porunca pe care trebuie să o transmită: — Stăpânul nostru le aduce la cunoștință poeților aici de față că s-a săturat să audă repetându-se mereu aceleași teme, nu mai vrea să fie asemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
repetându-se mereu aceleași teme, nu mai vrea să fie asemuit nici cu un leu, nici cu un vultur și Încă și mai puțin cu un soare. Fie ca aceia care n-au altceva de spus să plece. V Frazele cămărașului sunt urmate de murmure, de șușoteli, printre cei aproape douăzeci de poeți care-și așteptau rândul, unii se dau chiar doi pași Înapoi, dispărând apoi pe nesimțite. Doar o femeie iese din rând și se apropie cu pas sigur. Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu dinari de aur, Începe să vâre monedele, una câte una, În gură, În vreme ce asistența numără cu glas tare. Atunci când Djahane Își Înăbușă un sughiț, gata să se Înece, Întreaga curte, În frunte cu monarhul, izbucnește Într-un râs sincer. Cămărașul i-a făcut semn poetei să se Întoarcă la locul ei; s-au numărat patruzeci și șase de dinari. Numai Khayyam nu râde. Cu privirea pironită asupra lui Djahane, caută să Înțeleagă sentimentul pe care-l Încearcă În privința ei; poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai sărmane văduve le este Îngăduit să se aventureze În divan, uriașa sală de audiență, pentru a se apropia de cel mai puternic om al imperiului și pentru a-i expune lacrimile și plângerile În fața lui. Doar acolo străjile și cămărașii fac cerc Împrejurul lui Nizam, Îi chestionează pe vizitatori, Îi Îndepărtează pe neaveniți. Omar s-a oprit În pragul ușii. Scrutează Încăperea, pereții dezgoliți, grosimea celor trei covoare. Cu un gest șovăielnic, salută asistența, o mulțime pestriță, dar liniștită, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și Hasan devenise inevitabilă. În acea zi, sala de audiențe este o arenă pașnică, cele cincisprezece persoane care se găsesc acolo se mulțumesc să se privească În tăcere. Malik Șah Însuși, de obicei atât de exuberant, discută pe șoptite cu cămărașul său, morfolindu-și, cum Îi stă În obicei, vârful mustății. Din când În când, le aruncă o privire celor doi adversari. Hasan stă În picioare, Într-un veșmânt negru mototolit, cu turban negru, cu barba mai scurtă decât de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ar fi gândit niciodată să Încalce aceste recomandări. Nici Nizam, care-și primește taqvim-ul din mâinile lui Omar Înainte de sfârșitul lunii, Îl citește cu nesaț și i se conformează cu sfințenie. Încetul cu-ncetul, alte personalități au dobândit acest privilegiu, cămărașul, marele cadiu din Isfahan, vistiernicii, unii emiri din armată, unii neguțători bogați, ceea ce Înseamnă pentru Omar o corvoadă considerabilă, care-i ocupă ultimele zece nopți din fiecare lună. Oamenii sunt atât de avizi de preziceri! Cei mai avuți Îl consultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vraful de manuscrise. În clipa următoare, și-a ridicat ochii spre mine, îndemnându-mă din priviri să citesc. N-am întârziat să-i lămuresc curpinsul manuscrisului. Iaca ce spune vodă: „Dat-am carte domnii mele boiariului nostru, lui Moisei Cucoranul cămărașul de izvoade (arhivar n.n), să fie volnic cu carte domniei mele a stăpâni o dugheană cu loc cu tot, care dugheană este pe Podul Hagioaiei... Așijdere să mai stăpânească și un loc de pivniță din dosul acei dughene...” „Spune
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]