1,177 matches
-
Mai puțini decât ei sunt doar... ucenicii. Cărțile se rup, se aruncă, se topesc. Când și când, expoziții de patrimoniu scot la iveală tipărituri vechi de secole, adevărate obiecte de artă: te întrebi, inevitabil, cum au rezistat timpului. Într-o cămăruță înghesuită, cu aer uscat, cu miros dulceag de tipar și lipici, trei femei trudesc aplecate asupra foilor. Ele știu răspunsul. Știu rețete uitate, tehnici moștenite, secrete profesionale. Pe care le păstrează tainic... doar pentru că astăzi nu prea mai au cui
Agenda2004-50-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283143_a_284472]
-
Cluny sau la ea acasă. Conversațiile cu Colomba Voronca erau, atunci pentru orice refugiat politic, extrem de instructive și de importante - un fel de vade mecum în Parisul în care ajunsesem de curînd. Colomba Voronca trăia extrem de strîmtorat. Locuința ei (două cămăruțe într-o clădire veche, cu o ,prispă" comună) se găsea pe str. Goutte d'Or, în plin cartier de emigranți, cartier de rea faimă - ,un ilot sensible" - dar ea afirma ,mă simt bine printre arabi și printre toți cei de
Colomba by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Memoirs/11565_a_12890]
-
Iași în tehuiul București înseamnă, mai întîi, a vedea, a tot vedea și, dacă se poate, a notă. Ajungînd, seara, cu un rapid (rapid! nu personal) din care s-a furat tot, numai rotile nu, ajungînd și lăsîndu-mi geantă în cămăruța de la Uniunea noastră (a artiștilor plastici), mă trezesc în Piață Palatului Regal, refăcuta impecabil, arătînd ca-n ceasul ei dinții. Fascinantă însă acum, în baia ei de lumină de vecernie. Marile clădiri: Palatul, Bibliotecă, Hiltonul, Ateneul, proaspăt renovate (după diversiunea
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
mai largi posibilități de mișcare. Greșea. Matcă lui era în burgul Clujului, unde se găseau mai toți foștii membri ai Cercului literar de la Sibiu, printre care se prenumăra, și profesorii săi în frunte cu Blaga, pe care-l vizită în cămăruța de la Bibliotecă universitară (unde căpătase o slujbă), denumită de poet și de ceilalți "bîrlogul lui Faust" (Era, desigur, pe vremea cînd poetul și cugetătorul traducea Faustul lui Goethe). Dar, ce-i drept, treptat, cerchjistii se stabilesc în București (Cornel Regman
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
e-n toate și-n cele ce sunt, și mâine, vor râde la soare...” Omul nostru, slugă la statul lui Ceașcă-Împușcat, cu otravă în suflet, a râs și a plâns, a plâns și a râs un timp îndelungat, până când, în cămăruța sa, cinci copilași, socrul și soacra, porcul și capra, javra, calul și vaca, tot ce avea prin curte, acolo el a adunat. În cele din urmă, după atâta bine, din binele urat, ce-i drept, cam disperat, la tovarășul prim
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
vă șteargă și la... de... ? Ai? Cap de varză! Scoate, de la așternut, capra și du-o la păscut. Dacă se poate, cât mai departe, în vest, cât mai spre apus... Târziu, după vreun an, doi, când sluga de la stat, din cămăruța sa, a scos și oaia și vaca, tot ce el acolo a băgat, când a rămas cu copilașii, socrul și nevasta rotunjoară, gata de un alt fătat, parcă a prins pe Dumnezeu de fustă. De fustă, nu am greșit! Lumea
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
mai gata să-și ia zborul, umbră al ănghite...). Am renunțat și la Negrul (un scriitor celebru - plin de bani, onoruri, premii - are, de fapt, un condeier anonim, plătit, care scrie cu talent și cu truda, ăn locul lui, ăntr-o cămăruța obscură; prestatorul de servicii literare se ănteapă la un deget și degetul i se ănnegreste; apoi i se ănnegreste toată mâna, apoi și față; pe masura ce scrie, cu febrilitate, cartea altuia, devine ceea ce și este: negru...Un film căruia i s-
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
de ani, în... obiectiv turistic. (Vă imaginați palatul Buckingham invadat de sărăntocii lumii tîrsîindu-si slapii prin încăperile imperiale?) Ce istorie nedemna: gloata decizîndu-i involuția! Meditație vinovată. Pînă anul trecut, am beneficiat, ca atîția alții din uniunile de creație, de o cămăruța, aici, la Peleș. Seară, înainte de-a pune capul pe pernă, mă coplesa gîndul că, iată, mă lăfăiesc într-un loc ce nu-mi aparține. Ilegitimitatea aveasta (istorică) a fost curmata anul acesta, dar nu din motive... istorice, ci, vai
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
o cumpăr, dar prețul, pe care nu l-am uitat, 2000 de lei, m-a descurajat complet. În 1960, trăiam cu 300 de lei pe lună, trimiși de ai mei, după ce pierdusem bursa, ca urmare a exmatriculării, din care chiria cămăruței unde am locuit șapte ani reprezenta două treimi. Vă dați seama cât de exorbitantă mi s-a părut pretenția vecinilor noștri. Dat fiind că am fost, foarte probabil, singurul cititor al cărții, meritam un discount. Ce fel de cititor, am
Istorie și critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2515_a_3840]
-
am avut niciodată puterea să fac, ceea ce în cazul meu n-a trecut în veci de stadiul de proiect abulic, tu care te-ai străduit să obții acel ceva la care ajunge negrul acela îndurerat prin bluesurile lui, în sordida cămăruță dintr-un oraș murdar și apocaliptic; cât de bine te înțeleg ca să doresc să te văd îngropat, odihnindu-te în acest pampas, căruia i-ai dus atât de mult dorul, și pentru a-ți visa pe lespedea ta un mic
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
Molecular Medicine (Clujde fonduri. Lucrând în laboratorul căldura familiei Brezean. Oameni Napoca) d in 2005, dedicat ad hoc, improvizat în garaj, am pus fără pretenții care mi-au oferit realizăr i lor mele din chimie la punct detaliile procedeului. De cămăruța din lemn unde cu câțiva ( h t t p : / /ma ta sa .n e t / b u l l e t i n g real folos ne-a fost experiența de ani înainte locuise poetul Aron 2005.pdf) și-mi
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
Scor(nișcești) o duc într-o veșnică sărbătoare, în euforia lor folclorică... turnee în străinătate, conferințe, discuri, filme, cu sociologi, cu poeți tocmiți care să le susțină programele etc. Țăranii săraci sînt adăpostiți cîte patru-cinci prin bucătării, coșare, magazii, poduri, cămăruțele de alimente în care stăpînii își țin de obicei merindele iarna. Cînd e foarte frig, le pun înăuntru cîte un godin nr. 5... acolo stau și șuncile ce atîrnă deasupra lor prinse de grinda de sus și de care ei
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
trupuri de oameni către spital. Un monstru se zbătea neputincios sub prelată, în timp ce doi infirmieri îl hăcuiau cu topoarele. Adrian alergă și mai tare. Simțea că-i sar plămânii afară pe gură. Voia s-ajungă acasă. Să se închidă în cămăruța lui. Se simțea fără adăpost. Și monștrii erau mai mari, din ce în ce mai mari. Unii cădeau fără vreo cauză anume. Probabil din cauza mărimii lor, gândi Adrian continuând să alerge. În curtea preotului aceiași mulțime furioasa. Preotul însuși trăgea cu arma-i de
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
trist când se izbește de prostie. Multe femei îl găsesc atractiv, iar el face cruce speriat simțind că nu poate ține piept unei asemenea situații. Într-un cuvânt, Johnny Răducanu e un singuratic. De geniu. Ce face el acolo, în cămăruța lui de la etajul 7 al unui bloc de garsoniere confort I din Bd. Banu Manta, de nu-l reclamă nici un vecin, ține probabil de miracol. Pentru că el deranjează, de dimineață până seara, bunăstarea blocului. Odată urcând la etajul 7 cu
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
Paris, locuiește în aceeași cameră închiriată, care �era și rămăsese insula sigură a lui Jonathan într-o lume nesigură, reprezenta reazemul său stabil, locul său de refugiu, iubita lui, da, iubita lui, căci seara, cînd Jonathan se întorcea acasă, ea, cămăruța lui, îl îmbrățișa drăgăstos, îl încălzea și îl apăra, îi hrănea trupul și sufletul, era întotdeauna prezentă cînd avea nevoie de ea și nu-l părăsea niciodată�. Pentru a răsplăti o astfel de fidelitate, Jonathan intenționează să �eternizeze relația dintre
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
a dizidentului care nu protestează în piață publică, nu împrăștie manifeste, ci citește pe ascuns un tratat de filozofie idealista, sau își încredințează gîndurile unui jurnal. Hanta, eroul din acest român, duce zilnic acasă tomuri salvate de la măcelul mașinii hidraulice. Cămăruța lui sordida e un depozit de cărți îngrămădite pretutindeni, ca o fortăreața menită să-l apere, odată ce s-a refugiat înăuntrul ei, de lumea de-afară. Dar aceeași fortăreața amenință să se prăbușească, să-l strivească sub povară ei: peste
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
supraviețuirea în abstract a unei lumi altminteri pe cale de dispariție, Hanta e copleșit de povară unei culpabilități pe care nimic nu o poate îndepărta. Pentru fiecare carte salvată, altele sînt distruse. Dar mai presus de orice, între presă hidraulică și cămăruța ticsita de cărți niciodată nu se va stabili un echilibru. Fiecare capitol, cu excepția ultimului, începe cu aceeași propoziție, reluată că un fel de litanie, o tînguire din ce in ce mai disperată: Sînt de-acum treizeci și cinci de ani de cînd reciclez hîrtie. Frază trece
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
rău. (...) acum vede cineva, în locul baracilor și a colibelor care făcea să răsară grandiosul unui palat maur, niște căsuți de moda bourgeoise - de ne este iertat a împrumuta această zicere de la francezi, de vreme ce la noi încă nu e botezată. Cinci cămăruți în care abia te poți învârti și din care una mai mărișoară poartă pomposul nume de salon; trei stânjeni cvadrați de grădină englezească cu vro șase salcâmi slabi și subțiratici ce nu sunt buni nici de foc, nici de umbră
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
de la curtea lui Carol I, autor al unui frumos tablou cu Regina. Prin anii 1993-94, când am cunoscut-o, Tante Andrée își lua în serios ziua de naștere și o sărbătorea cu multă lume care abia încăpea în mica ei cămăruță. Avea și de ce să-și numere anii cu atâta interes: născută în secolul al XIX-lea, se apropia de sută, vârstă pe care a și depășit-o. La una din aceste aniversări, cred că la cea de 99 de ani
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
știe, Căci sunt din negrele și dragile-mi abise. * Îți dau și-un ochi,îndrăgostit de tine, Și celălalt ,însăngerat fără de vină, Atăta doar;durerea casuntem din tină , Șnu eter sau miere de albine. * Îti dau și inima cu patru cămăruțe, Două ocupate doar cu lacrimi și suspine, Iar celălalte două ,doar cu dor de tine. Și ce rămăne?... Ți le trimit cu-n tir și doua-trei căruțe Îți dau de toate;tot;și săngele din mine! Dar ție treaba asta
ULTIMUL SONET AL DOCTORULUI V. VOICULESCU[TRADUCERE IMAGINARĂ] de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382725_a_384054]
-
Nu fugi înainte. Mai sunt multe de gustat în viața prezentă. Mircea stătea în gazdă la o văduvă în vârstă, pe o stradă în apropierea șoselei principale, nu prea departe de școală, primărie sau căminul cultural. Bătrâna locuia într-o cămăruță, în care intra prin ușa casei din interiorul curții principale, iar Mircea intra în camera sa prin ușa dinspre stradă. Nu putea fi auzit de gazdă decât atunci când aceasta se afla din întâmplare într-o cameră alăturată. Până la Săndica nu
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
unde nimerisem. A doua zi am primit și eu o galabia (o haină albă, cu mâneci, lungă până la călcâie) și un burmus (un fel de șal, care trebuia să-mi acopere capul și gura). Apoi, mi s-a dat o cămăruță curată, ce-i drept, toată vopsită în alb, cu flori în geam, un mic pat și un covor pe jos. Atât. Issa mi-a spus ce am de făcut: din ziua aceea, nimeni nu avea voie să-mi vadă părul
Agenda2003-2-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280578_a_281907]
-
de comerț”. Întru totul și pentru toți era o adevărată magie. Asemenea tuturor, și bietul Schmitz îi resimțea forța și magia; așa că a urcat treptele austerului edificiu simțind zvîcnirile puternice ale inimii. Era așteptat. L-au poftit imediat într-o cămăruță searbădă, nearanjată, ce aducea mai mult a debara decît a birou. Acolo, înăuntru, ce săracăcioasă îi apărea Anglia! După cîteva momente s-a prezentat un tînăr îmbrăcat civil ce l-a poftit să ia loc pe singurul scaun disponibil. Ofițerul
Umberto Saba - Italo Svevo la Amiralitatea britanică by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2701_a_4026]
-
din urmă pune în oglindă două universuri, două lumi, dar, în egală măsură, și două registre ale realului, unul ancorat în prezent, celălalt în trecut, unul focalizat asupra concretitudinii existenței, celălalt supus legilor visului, mitului sau fantasticului. Închis într-o cămăruță a conacului din Podul Rugilor, pe Valea Lotrului, torționarul de ieri trăiește într-un spațiu arhaic, o lume ce ascultă de principiile riturilor străvechi, de descântece și vrăji. Dialogurile tensionate dezvăluie două moduri de raportare la istorie, două tipuri de
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
erau mereu discuții. Mama ei presimțea ceva necurat la mijloc! Preocupările părinților depășeau disputele obișnuite: veniseră ca „olim hadașimi” (noi veniți în țară) numai, de câteva zile... instalându-se 5 persoane, inclusiv bunica, în trei camere, adică salonul și două cămăruțe cu câte un pat ! Vizita prietenului ei din România picase într-un moment nepotrivit! Nu riposta în nici un fel, parcă era hipnotizată, mergea după el ca un cățel ascultător, ce-și primea rația zilnică de zahăr. Dar nu era nici un
CLEPTOMANUL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381603_a_382932]