1,732 matches
-
feminin. Metafora erotică își recapătă ,concretețea": chiloții sînt ,drapel", curul ,strugure", sperma e ,rouă", ,ulei" și ,alifie". Intimitatea este acum a camerei și mai puțin a grădinii, fereastra larg deschisă stîrnind pofte exhibiționiste, în timp ce miraculosul se retrage din dulapuri și cămări în pat. Femeia se insinuează și impregnează cu parfumul trupului ei casa și mintea bărbatului evadată imperceptibil în lubrice fantezii. Seducția și voluptatea nu mai cenzurează eroticul, ingenuitatea este acum doar masca frivolității, amorul recapătîndu-și, chiar și în fantezie, carnalitatea
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
drăcești" (Stan Pățitul) ș.a.m.d. Uneori, spațiul deschis alternează cu cel închis, ca în Iliada (primul fiind reprezentat de tabăra aheilor, al doilea, de cetatea Troia). La fel, în Luceafărul, ,universul de o mare profunzime stelară" se află opus față de ,cămara" Cătălinei. |n continuare, Valeriu Cristea vine cu o abundență de exemple privind spațiul închis, numit și Domesticul interior. Acesta e divizibil în alte ,unități" mai mici: microspații și sub-spații. Criticul se întoarce la vechile opere, cum ar fi Odiseea, unde
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
sub semnul Întrebărilor. Ele par doar curtenitoare, dar nu aduc niciun fel de ameliorare: „Au rămas pe buza paharului, / Buzele tale Înscrise.../ Chem iar ursitoarele / Să-mi aducă noroc. // Sfânt, paharul / Să mă poarte În vise.../ Câte pahare ascund prin cămări/ Cu atâtea săruturi uscate? / La cine, la cine să mă Închin / Să-mi aducă Înapoi / Iubirile adevărate?... (La cine?...). Atunci când iubirea nu este Împărtășită, nu trebuie să se intre În criză de cauză, eminescian, codrul cu verdeață primește cu bucurie
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
În ghindă, În strugur, În floare de sori/ Vă veți prinde cu mine, / Cinstivom / Beții de lumini fulgerând printre nori.// Și vom mai trăi”. (Pătimașe iubiri). Tot de consolare, ține și poemul La ceasul : „Sunt pradă / iubirilor vechi, / ascunse. / În cămări / să adoarmă adânc./ Peste ani / să mai am / cu cine sporovăi/ la ceasul...” Există câteva poeme, de o aceeași scurtisimă Întindere, care sunt calate pe o idee ce iradiază dintr-un cuvânt-embrion. Luăm câteva exemple: logosul, relevat biblic prin Cuvânt
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
Dinu Ianculescu Vei găsi ascunsă-ntr-o zi Alexandrei Vei găsi ascunsă într-o zi o scrisoare ultimă, amară c-am plecat cu frunzele-ntr-o doară prin păduri pe care nu le știi. Pune-o pe raftul din cămară lângă-arome scurse pe tipsii. Vei găsi ascunsă într-o zi o scrisoare ultimă, amară. Și pe rânduri vremea va stropi colbul și parfumele de-afară și vechimi cu zgomote de ceară în dulceața fructelor târzii. Vei găsi ascunsă într-o
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
curând se va dărâma întreaga casă”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni”, omilia VIII, p. 86. footnote>. Și acele fecioare neînțelepte de care pomenește Scriptura (Matei 25, 1-12), „au fost scoase afară din cămara de nuntă, fiindcă după ce supusese deja pe dușmanul cel mare, la urmă s-au lăsat a fi scoase afară de cel slab și de nimic”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei II Corinteni”, omilia XXIII, trad. din
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
am rugat să își exprime părerea pentru câteva poezii, pe care i le-am citit cu mari emoții. Răspunsul dânsului a fost acesta: „Esti un diamant neșlefuit. Domnul N.N.Negulescu, este cel care mi-a deschis ușa ca să intru în cămara sufletelor dumneavoastră. Dânsul a fost primul ales de Tatăl meu ca să facă munca cea mai grea și anume, conturul desenului meu spiritual, este primul om care a început să șlefuiască ce Tatăl alesese. Au urmat alți aleși, menționez două nume
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]
-
în care se ascundea Führerul. Îmi desenează o schiță, spunându-mi ce destinație aveau camerele în care a avut acces. În stân-ga coridorului erau încăperile familiei Goebbels și centrala telefonică, iar pe dreapta, camerele lui Hitler, camera de ședințe, depozitele, cămările de alimente, băile. Îmi povestește cum era mascată intrarea în bun-ker, cum era acesta înconjurat din trei părți de apă, îmi spune de podul din apropierea lui și de tramvaiul care trecea pe pod. Și-mi mai povestește că în ’90
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
cu scorțișoară. Această poezie își are tradiția ei la noi. Ilarie Voronca a cântat și el (în Ulise) piața, cu vinete amurgind și cu tomate roșii ca obrajii transilvănencelor. Ion Pillat, mai aristocrat, a preferat universul magic și secret al cămării cu fructe. Iar G. Călinescu a savurat leguma ori fructa dintr-o adevărată "gourmandise" poetică". Majoritatea Cântecelor naive au, alături de tema obiectelor, tratată într-un stil oarecum manierist, o tematică erotică, transcriu starea de jubilație a ființei îndrăgostite, sentimentul imponderabil
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
lirică a erosului rafinat și delicat în același timp ("Când o să vin prin înserarea clară/ Voi flutura în vânt ștergarul pur/ Cu patru crini purtați de o fecioară/ în mână peste-o pajiște de-azur.// Scoate-mi atunci, iubito, din cămară/ Vechi vișinate, brave saramure/ Ce cerul gurii dulce-mi alintară/ Departe de cetățile sperjure.// Pune pe flăcări plitele de aur/ Și-n străchini opărește cimbrișor,/ Și-mpurpurată ceartă-mă sonor/ Căci mi-am riscat iar viața c-un balaur"). Un alt
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
a întîmplat cu niște icre: lucru în adevăr ciudat! Eram măritată de o lună sau două și, deodată, nu știu de ce, încep să poftesc icre, dar ce poftă, să le înghit cu ochii, nu altceva! Mă furișam pe ascuns în cămară și mă apucam să mănînc la icre, de nu mai isprăveam... Pînă cînd îi spun lui bărbatu-meu: “Ce-o fi asta, Vladimir Mihalîci, că mănînc atîtea icre?” Și numai că-l văd că începe să zîmbească așa, cu tîlc
Ce se întîmplă într-un oraș de veche cultură? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13280_a_14605]
-
prin rețelele de sîrmă ghimpată care apărau fermele, viile, padocurile de găini și curci, pătrundeau, chiar prin hornurile caselor și pe sub paturile oamenilor. Le știau metopolisienilor toate mișcările, ce au în magazii, în lăzi și în poduri, ce au în cămări și în grajduri, cu cine stau la masă și cu cine fac dragoste. Populația de dedesubt afla și spurca tot ce se întîmpla deasupra (sublinierea mea)" (p. 233). Un fel de apocalipsă pigmentată satanic e conturată în finalul capitolului din
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
fac multe cumpărături, multe planuri, curățenie, tot felul. Auzi mai des ca de obicei chestia cu “trebuie să fii cuminte fiindcă, în curând, vine Moșul”. Într-o zi, tata vine acasă cu un brad mare pe care îl duce în cămară sau pe balcon, cu promisiunea că, în câteva zile, o să-l împodobiți împreună cu globuri, beteală, dulciuri, jucării și beculețe. Brăduțul împodobit Seara în care împodobești bradul e ca o poveste. În casă e cald și miroase frumos a cozonaci. Mama
Compunere despre iarnă, zăpadă şi Moş Crăciun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21194_a_22519]
-
înfrupte cu mâncare de cartofi și murături. Să o ardem puțin nostalgic, zic. Să vorbim despre mâncărurile copilăriei, despre cât de geniale și de creative erau obligate mamele noastre să fie. Despre cum ne făceau ele bunătăți pornind de la o cămară goală. Despre întrebarea “Tu ce le-ai mai făcut alor tăi mâncare, că eu nu știu deloc ce să mai fac la ăștia? Mi-au mâncat și urechile...”, pe care și-o puneau între ele (și pe care, azi, nu
Tu ce le-ai mai făcut alor tăi de mâncare? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21294_a_22619]
-
așteptări de la d voastră d le ,mă simt profund dezamăgită și intrigata totodată de concluzia pe care ați traso din post,si ca să o luăm un pic cu cap și dreaptă socoteală,ar fi cam așa:când postești,intră în cămara ta roagate și caiestete de păcatele tale,nu trebuie trâmbițat și spus la nimeni,nu este o competiție este o stare și numai cine constienizeaza acest lucru poate îndeplini corect și frumos ceea ce numiți voi post ,postul are mare rol
Încă un cuvânt despre post by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82558_a_83883]
-
în alta. Ași, taică-său, nicăieri! Făcu mâna pâlnie la gură și chemă atât de stăruitor, ca și când ar fi izbucnit focul la grajduri sau la pătule. întărâtat de faptul că nu-l află nicăieri, se duse într-o doară în cămara unde-și țineau puștile de vânătoare și-l găsi acolo, prea ocupat să-și desfunde o carabină, pentru a-l auzi cum trântise ușa de perete. - Dar bine, tată, ești fenomenal! rosti tânărul, cu un glas parcă de ventriloc, căci
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
bețele arse de chibrit într-o cutie pusă la îndemână lângă aragaz. Când se defecta broasca nu aruncam cheile, de parcă am fi putut intra cu ele pe ușile secrete ale altei existențe. Spălam toate sticlele și le puneam ordonat în cămara goală. Puneam clei la încheieturile mobilierului. Cutiile de carton umpleau balcoanele, până când se umezeau din cauza ploii. Colecționam nasturii vechi până când zornăiau într-o pungă ce constituia o adevărată avere. Făceam rost de ață în bobine mari, șterpelite de la fabrica de
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
izbăvești pe toți,din chinuri și nevoi! Plăcut să-I fiu lui Dumnezeu mă-nvață, Tu,pomul vieții ,pururea Fecioară, Călăuzește-mi pașii,în această viață, Și de la mine,nu-ți întoarce Sfânta față, Să pot să văd,împodobita Tatălui cămară! Și ține-mă de mână,lângă tine, Alături să Te am acum și pururea și-n veci Ești Maica ce-mi alină,ale inimii suspine, Stăpâna cerului,ce varsă lacrimi pentru mine! Rugul nears,ce-aduce mântuirea-n inimi reci
MĂICUȚĂ,MILOSTIVĂ! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380741_a_382070]
-
diverse. Căutătorii de liniște vor găsi tihnă și pace, în timp ce iubitorii de frământare vor găsi motive de provocare, în paginile cântării de față. În general, ostenitorul lucrării își asumă munca de a fi adunat, pe raftul cărții, ca într-o cămară, rodul mai multor livezi, dar autoritatea sa intelectuală și duhovnicească, asigură pe cititor că hrana este bună și masa la care-i chemat este îndestulătoare. Stelian Gomboș a gustat și a constatat, a citit și a verificat, iar ceea ce propune
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
noi prea adesea căzut în umilință, suferind înfrângeri, dureri, răni și prea adesea cuprins de însingurare și tristețe. Pentru mine scrisul devine un altar pe care sufletul meu se reconstruiește din țăndările unor lovituri și din durerile neplânse, înăbușite în cămara inimii. În același timp, scrisul este și o înălțare spre zările pure ale respirației fiintei mele interioare. Aflându-mă asemenea unui liliac înflorit a doua oară la poarta înserării, cu puterile risipite pe cărările vieții, scrisul a rămas pentru mine
SĂRBĂTOAREA LANSĂRII CĂRŢILOR MELE ÎN ROMÂNIA 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380802_a_382131]
-
uliță, pentru copii, Și... de ger nimeni nu plânge? La sat țăranii gospodari Din moși-strămoși, din tată-n fiu, Petrec cu drag din an în ani De sărbători. Așa îi știu. De Domnul binecuvântați Să aibă-n Noul An venit Cămara plină de cârnați, În beci butoiul cepuit, Câmpuri cu holde mai bogate, Grajduri cu vite cât mai multe, Albinele roi înșirate Pe flori spontane-n șes și munte, Copii frumoși, bine-mpliniți Și tot ce-și mai dorește omul Din
IARNA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380820_a_382149]
-
nu îl pot împiedica. Toate vin, deodată și agresiv spre mine. Am 37 de ani și spiritul meu primește cu lăcomie semnele unei lumi pe care până acum, repet, n-am cunoscut-o decât din cărți. Jurnalul meu este o cămară în care îndes, de-a valma, până la refuz, obiectele de afară. Mai exact, imaginile lor. O agresiune a privirii, o teribilă explozie a realului" (p. 50). Apoi sunt observațiile care vizează modul francez de viață. Relațiile din spațiul universitar și
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
și de la parțial la global, asemeni unei plante din a cărei tulpină ramurile au plecat în toate direcțiile, pătrunzînd încetul cu încetul peste tot. O asemenea plantă ar avea toate trăsăturile unui depozit încăpător și bine ordonat, din ale cărui cămări și sertare nu s-a pierdut nimic de-a lungul timpului. Și astfel, toate cunoștințele pe care mintea omului le-a descoperit într-o perioadă sau alta se află păstrate în aceste cămări. O asemenea reprezentare ar presupune ca un
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
încăpător și bine ordonat, din ale cărui cămări și sertare nu s-a pierdut nimic de-a lungul timpului. Și astfel, toate cunoștințele pe care mintea omului le-a descoperit într-o perioadă sau alta se află păstrate în aceste cămări. O asemenea reprezentare ar presupune ca un privitor, uitîndu-se în trecut și contemplînd evoluția cunoașterii, să poată vedea creșterea tulpinei cu ramurile ce s-au desprins din ea, cu singura deosebire că ar parcurge drumul în sens invers, dinspre ramuri
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
de la Hegel încoace. Vedem gîndirea umană ca o apă care nu poate înainta decît prin ramificarea tot mai stufoasă și mai ireconcilibilă a afluenților ei cognitivi. Dacă acum un privitor contemporan ar deschide o ramură oarecare a filozofiei, intrînd în cămara cunoștințelor ei și cercetîndu-le valabilitatea, el ar putea afla stadiul cunoașterii pe care omenirea la atins în cadrul acelei ramuri, ba chiar ar putea trece dintr-o ramură în alta străbătînd treptat toată planta filozofiei. Imaginea aceasta e cea mai potrivită
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]