77 matches
-
mămica, cu toate că nici el nu fusese urît cînd era flăcău și nici acuma nu era de lepădat, mai ales că îl înzestrase natura cu o sculă după care mai oftau și acuma vădanele alea la care umbla el ca un căpiat pînă să-i fi dărîmat ei gardul porcul lui și abia atunci o văzuse el furioasă și țîfnoasă și i se aprinseseră călcîiele după ea și bine mai făcuse ... și rîdea în hohote și ea îl certa că îi auzeau
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
către Tudorel : Ia spune, mă, băiatule, pe unde trebuie s-o luăm, ca să ajungem la voi acasă? Îîî! Îîî!, arăta Tudorel cu mâna spre stânga, spre un fel de vale între două maluri, plină cu troiene de zăpadă. -Ăsta a căpiat, domnule Ionescu! a sărit cu gura Arapu. Dacă intrăm prin văgăuna asta, nu mai ieșim cu sania nici până mâine dimineață. -Ho, terminați! A ridicat mâna patronul. Putem merge și pe mal. Apoi către Tudorel : hai mă, băiatule, mă! Vorbește
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
în și din tot și nimic transcrisă la superlativ. Începe într-un vârtej metaforic, cu un “peisaj cu tot cu ea” : coamele ei erau aproape de fluturi roz până se făcură ude mov tot ce se poate la adăpare-ntr-o știrbă lacrimă căpia durerea de atâta precum zgomot din zăbale neințeles cât zilele de altminteri de poimâine Reținem acest vers: la adăpare-ntr-o știrbă lacrimă/ căpia durerea de atâta precum/ zgomot (...). Nu știu de ce anume îmi lasă mie impresia că l-au
“ALTĂ TRĂSNAIE” DE GENIU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369515_a_370844]
-
roz până se făcură ude mov tot ce se poate la adăpare-ntr-o știrbă lacrimă căpia durerea de atâta precum zgomot din zăbale neințeles cât zilele de altminteri de poimâine Reținem acest vers: la adăpare-ntr-o știrbă lacrimă/ căpia durerea de atâta precum/ zgomot (...). Nu știu de ce anume îmi lasă mie impresia că l-au încercat mai mulți poeți dar nu l-au reușit... - Sfâeșește cu o “îndoială” sugestiv tipărită și pe ultima copertă: formele se-mbracă subțiri să
“ALTĂ TRĂSNAIE” DE GENIU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369515_a_370844]
-
trec prin noi grețuri romantice cu femei fatale frumoase cu pulpe de abanos cu ochi de lac adânc cu glezne colilie cu mers de căprioare se arcuiesc cu șoldurile doldora de plăceri niște hiene care își adulmecă prada până o căpiază și apoi o înghit fără s-o mai îngurciteze cu gurile lor flămânde noi fumăm pipă cu leurdă tăcuți și privim la primăvara asta cum scutură câte-o meschină și orgolioasă odisee fiecărui visător priviți totul e alb până când și
POEMUL LUI NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354121_a_355450]
-
de pe mal. Pămîntul era tare ca piatra, firul ierbii, nehrănit de picăturile blînde și dulci din cer, se strecura cu timiditate și parcă fară putere să iasă la lumină, cîteva oi, după care alergau mieii încă nesiguri pe picioare, umblau căpiate de colo-colo pentru că nu găseau un loc bun de păscut cu iarbă fragedă, vițeii mugeau disperați după mamele lor, nu plouă, da, nu plouă, de acolo, de sus, de la Dumnezeu vin și ploaia și seceta, ce-om mai fi făcut
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
e știrbă și mută...! Și nu știu pe unde s-o iau, s-o sfârșesc, Să scap din rotirea zăludă Mă-mpiedic de gândul rotit și-amețesc Și-n horă, urechea mi-e surdă... Și timpul se 'nvârte și el căpiat Și timpul, prostit se desface Și nu-și amintește de unde-a plecat Să timpul, tic-tacul își tace... Și hora se 'nvârte tot mai smintit Iar eu nu mai știu de-s paiață, Ce-n iureșul horei o clipă-a trăit
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
și romă pe deasupra, vai steaua ta! Dreptul la a decide dacă faci sau nu faci avort e important pentru că uneori se ajunge la situații absurde. Când frica sau pur și simplu neputința de a-ți asuma viața unui copil te căpiază și te fac să iei decizii absurde: să îți provoci avort singură (ceea ce în multe cazuri duce la moarte), să îl abandonezi într-un oribil orfelinat (sau centru de plasament, cum le place autorităților să numească aceste instituții) sau chiar
Femeile nu vor să facă avort! () [Corola-blog/BlogPost/338179_a_339508]
-
cânte. Că trăgea el zeci de cântări ziua prin ogradă, nu era nimic; dar cum îi e obiceiul, pe la miezul nopții, când curcanul tocmai dormea mai bine, atunci se apuca de cântat de răsuna tot satul. - Ce-ai, măi, ai căpiat? îl întreba de fiecare dată curcanul, nervos. Cocoșul nu-l lua în seamă și, ca o placă stricată, repeta de mai multe ori, din toți rărunchii, cântecul său știut și răsștiut de toată lumea. După ce cocoșul înceta din cântat, bietul curcan
COCOȘUL ȘI CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371990_a_373319]
-
apa sa limpede. Mărțișor strigă la el: - Stai, Noroace, că noi nu trebuie să uităm grijile și necazurile! Dar Norocel începu să alerge, să facă tumbe și să cânte: - Tra lai la, la lai la! Văzând Mărțișor că Norocel a căpiat de atâta fericire, alergă după el disperat și începu să-l pălmuiască. Dar acesta: - Tra lai la, la lai la! Atunci începu să-i dea câțiva pumni zdraveni în cap, să-l pocnească în față, să-l bușească de un
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
medic. În apropierea mea îi zăresc pe Thomson și pe Ingrid. Thomson este degajat, chiar zâmbitor, doar Ingrid pare speriată. Le povestesc și lor cele întâmplate. - Și de ce te-ai grăbit așa? îmi reproșează Thomson. Ingrid îl privește siderată. - Ai căpiat, unchiule. Cum poți spune așa ceva? - Știu eu cum! În locul lui George aș fi tăcut mâlc. Dimineață nu-l mai găsea nici dracu`! Ne îndreptăm și noi spre infirmerie. Eu sunt atât de întors pe dos încât nu pot articula o
DRUMUL APELOR, 55 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376313_a_377642]
-
al domniei sale se oprește, cam brusc, aici. Or, e greu să-ți imaginezi o istorie a banilor, din antichitatea cea mai îndepărtată, fără să vii cu ea la zi. Mai ales că, în ultimul pătrar de veac, moneda parcă a "căpiat". Criza aceasta globală a fost, ca aproape orice criză, la origini, o criză monetară. Ar fi fost mai mult decât utile, cred eu, niște explicații. De asemenea, despre ceea ce Hayek numea "Denaționalizarea monedei", prin apariția monedei supranaționale, un experiment monetar
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
încetinire generală a mișcărilor turmei ne dădu a înțelege că balenele erau acum sub înrîurirea acelei buimăceli stranii, care pare să le paralizeze voința și care, cînd e observată de vînători, îi face pe aceștia, să spună că monstrul a „căpiat“. Rîndurile compacte în care înotaseră pînă acum cu atîta repeziciune și rîvnă, se rupseră dezordonat și, aidoma elefanților regelui Por în bătălia cu Alexandru cel Mare, balenele părură să-și piardă mințile, consternate. Risipindu-se care încotro, în uriașe cercuri
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
barcă, cu șaptezeci de mii kilogramul de hamsie, și ziua pescarilor s-a terminat, înainte de nouă dimineața. Femeia lui Tanger, sfrijita cu inel cu piatră albastră despre care am aflat că nu-i era nevastă, spune că altceva l-a căpiat, băutura pe care-o bagă în el. Eu nu știu cum nu-i crapă ficații, probabil nu-i crapă că nu-i mai are, vociferează cu glas scăzut, la distanță cuviincioasă de masa lui. Dacă nu-i mai am, însemnă că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
procedat cu ea, dar nu se simțea în stare. Prea tare îl amărâseră fuga și trădarea fraierului și idiotului ăluia fleșcăindu-i puterea și răbdarea dovedite cândva în preajma femeii ăleia care avea un tabiet trainic înrădăcinat: bătea copiii până-i căpia. Dintre toți cu care lucrase, doar Rafael se pricepuse s-o țină în frâu cât de cât, dar de-acum nu s-ar mai fi bazat. Simțea o slăbiciune acută, aceeași slăbiciune de altfel care-l împinse să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ospătarului. Acesta și mai mirat de prezența Teofanei printre țigani, s-a retras. — Să nu te pună dracu’ Ismaile să te-mbăți, să cânți cum ță felu’?îi atrage atenția Rusalda văzându-l că toarnă la pahare. — Taci fă, nu mă căpia dă cap că n-am s-o fac pe Prințăsa dă rușine. — Și voi ce faceți Păune și Rozmarine?îi întreabă Prințesa. — Ce să facem? Bine. — Au și ei două pirande. — Sunt frumoasă foc! Zău, adaugă Rusalda. Negrișoase, sprâncenate ca
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
un rântaș carbonizat și auster, de ceapă. Cel dintâi fum, Poetul îl sloboade pripit din piept, resimțindu-l iritant în sclere. Vâ-jjjj...! Șâ-șșșș...! se aude de pe hol, cum năvălește brusc apa, în toaleta turcească. Iată...! Iată cum se tâmpește, cum căpiază și cum se imbecilizează omenirea, domnule! Capete seci! Ciulamale! Minți de gherțomani! își confecționează Fratele o reintroducere dramatică, aducând cu sine un iz de clor și agitând cu frenezie o bucățică sfâșiată, dintr-o pagină jegoasă de jurnal. Uită-te
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
absolută, nici pașii nu ni se aud pe pămîntul reavăn și moale al potecii. Ne ia o teamă organică, ca teama de infirmitate. Parcă am surzit. — Aha... și mie mi se pare la fel. Dacă o ține așa două zile, căpiezi, ajungi să te dai cu capul de-un copac, ca să-ți sară dopurile din urechi. — Aha. Alunecăm la vale În Întuneric, pe poteca Îngustă, rîzÎnd reținut. E duminică. Îl găsesc pe taică-meu la poartă, vorbind cu locotenentul bateriei noastre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
țipînd: — Ce mă-sa se Întîmplă? Ne lămurește bucătarul, În timp ce ne toarnă cina puturoasă din cazan În bidoane: — S-a schimbat consemnul alarmei. — Așa, și? — Și, zice el, Împingîndu-și spre ceafă boneta cu coada polonicului. — Și ce? Și căcat... Ați căpiat? Vouă nu v-a spus nimeni? S-a dat Stare de Urgență sau cum se cheamăă Ofițerii vorbeau În popotă despre războiul civil de la Timișoara, ne atacă ungurii. În cantină e Întuneric, există un singur bec de veghe undeva deasupra
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
strategie, e mai bine să nu fim văzuți de-afară de inamic! Cei doi pleacă bîjbîind la lumina unei brichete să-și ia o altă sticlă de vin și se Întîlnesc cu o patrulă formată din trei mașiniști. Bă tîmpiților, ați căpiat? Ce dracu faceți? Patrula cutreieră teatrul la ordinul directorului, să se asigure că totul e În regulă, că nu există intruși. Ăla e un buzdugan de scenă? Uită-te și tu la ăștia! Băăă, să nu vă mai furișați așa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nota cu fervoare în Jurnal că „în biblioteca universitară din Bombay zboară rândunele...“!). După ce voi recupera handicapul bibliografic, promit să revin. Urmează seara de 16 septembrie crt., când am văzut filmul lui Radu Muntean Marți, după Crăciun, care m-a căpiat, pur și simplu, de plăcere. Mă rog, accept oricâte castane din partea amicilor care, în fața sălbaticului meu veleitarism cinematografic, m-au acuzat că n-am văzut nici Boogie, nici Hârtia e albastră și că tot așa m-am extaziat infantil anul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
totul. Remarcă în sfârșit: - Nu prea îți plac prezicătorii. De ce? Uriașul plecase de la barele celulei și se rezema de peretele de sub fereastră. - Faci mișto? zise. În ochi îi apăru o umbră dezagreabilă și veni din nou la bare. - M-ai căpiat destul pe ziua de astăzi. - Nu glumesc. Zău, nu știu. - Sunt niște nemernici, zise brusc Jurig. Pot să prevadă viitorul și sunt fără milă. - Acesta nu pare deloc urât, admise Gosseyn. - Sunt cu toții niște scârbe! explodă Jurig. Se opri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
totul. Remarcă în sfârșit: - Nu prea îți plac prezicătorii. De ce? Uriașul plecase de la barele celulei și se rezema de peretele de sub fereastră. - Faci mișto? zise. În ochi îi apăru o umbră dezagreabilă și veni din nou la bare. - M-ai căpiat destul pe ziua de astăzi. - Nu glumesc. Zău, nu știu. - Sunt niște nemernici, zise brusc Jurig. Pot să prevadă viitorul și sunt fără milă. - Acesta nu pare deloc urât, admise Gosseyn. - Sunt cu toții niște scârbe! explodă Jurig. Se opri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Pe mine mă caută Miliția aici... ― Și? ― Aici o să mă caute și în continuare. De unde să știe că tocmai eu, Dascălu, m-am cărat? Vede ăla trei inși, ne dă frumos onorul și basta! ― Care ăla? ― Care ăla! Aviatorul. ― Ai căpiat? O să vă toarne urgent. ― Hai că ești prost făcut grămadă! N-ai înțeles nimic. Aici e o treabă de șantaj. Îi ținem babacii în pistoale. Dincă se ridică cu mâinile în buzunare. ― Ascultă-mă pe mine! Îți pui singur juvățul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu telefonul." Tuși artistic zgîlțîindu-și umerii. Florence îi aruncă o privire îngrijorată: " S-a șubrezit îngrozitor Melania! Uite așa ne ducem, pe rînd..." * Glonțul ricoșă și se înfipse cu un vâjâit scurt în perete. Inginerul îl apucă de braț. ― Ai căpiat? Aici ți-ai găsit să te distrezi? E o armură! Cârnul se bosumflă. ― N-aveam de unde să știu. ― Întreabă! ― Ei bravo! În chestii din astea trebuie să te grăbești. Cum zice un prieten de-al meu: Cel mai bun e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]