74 matches
-
cu glas scăzut să nu tulbure somnul morților. Știe el Isaia ce face, răspunde Alexa. Care om se-ncumetă la miez de noapte să calce în țintirimul bântuit de duhuri necurate? Să jurăm ce-avem de jurat și să ne cărăbănim pe la cășile noastre, propune Cupcici luat cu frig. Alexa și Negrilă se așează pe un braț frânt dintr-o cruce de piatră. Negrilă aprinde o lumânare de la flacăra felinarului, pentru "îmblânzirea morților". Da' Isaia cela nu mai vine, bre?! Vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Să-i ia naiba!! Să vină dar!! Dacii... Dacii chiar făceau așa? întreabă mai încetișor. Sau... Ștefan zâmbește misterios și tace. Și ce dacă vin?!?! strigă și râd boierii.. Ha! Ha! Ha! Au venit!... Și cum au venit, s-au cărăbănit!! râd ei cu mare poftă, prinși în joc. Ha! Ha! Ha!... Vin!! Chiar vin!! strigă, căzut ca din cer, Gherasim, iscoada de la Stambul, în strai de călugăr, dând buzna în spătărie, clătinându-se, gâfâind... Chiar vin?!?!... exclamă Ștefan întunecându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
deșarte. Să fim cu picioarele pe pământ. Nu-i putem învinge! Cu toată "istețimea" noastră, să nu uităm câte iatagane au ei, câte săbii avem noi. De-i vom solomoni cu spor să-și ia mai degrabă tălpășița, să se cărăbănească cu arme și bagaje "pe la cășile lor", va fi foarte bine... E și aiasta un fel de izbândă. Mahomed să înțeleagă și va înțelege că nu poate cuceri o țară cu oameni care n-au nimic alta de pierdut decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se păruse chiar că simte un strop de disperare în el. Anda îl sărută apăsat, trecându-și iar degetele ei lungi peste cicatricea adâncă din obraz, și izbucni deodată în râs: — Ei, gata cu momentul poetic! Am treabă! M-am cărăbănit! Sâmbătă continuase să plouă. Eduard nu mai ieși din casă până seara. îi revenise răceala și nu avea în general chef de nimic. Dar la ora 8 se înființă, totuși, la petrecere, deși partea cu îmbrăcatul în ceva reprezentativ îl
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din ceașca de cafea cu coniac. — Știi ce, se rățoi ea dintr-odată, mă plictisești de-a binelea! în loc să te bucuri pentru mine, te-ai pornit să-mi faci morală! Ce-ar fi să-ți iei tălpășița și să te cărăbănești naibii, în loc să-mi ții prelegeri? Du-te să faci nani și să visezi îngerași care nu există! Eu am de stat aici pe baricade cu toți musafirii... Măi, măi, ce-o să mai petrec! Hai, caramba! mai adăugă, fluturându-și mâna
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tata și cere să-i dea niște ardei la oțet. A scos tata un borcan de ardei la oțet și i l-a pus în față. A pescuit Costică Tănase cu lingura vreo o strachină de ardei pe care-i cărăbănea așa cu pumnul la gură. După aceea parcă a înlemnit, s-a sprijinit de perete și a pornit să sughițe. Stătea acolo drept ca un par și sughița. Noi copiii ne-am cam speriat, așa că tata l-a trimis urgent
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
un chestionar. Cum tot îmi ningea pe căciulă, am acceptat: ,desigur că am cunoscut în esență și în toate detaliile comunismul, aveam 17 ani când tancurile sovietice străbăteau Bucureștii și ieșisem de doi ani la pensie, când Ceaușescu s-a cărăbănit. Mi-a mâncat viața, la figurat, iar câtorva sute de mii de conaționali la propriu. Se compară cu ciuma, cu tzunami, cu explozia vulcanului Krakatoa - n-am cea mai mică îndoială. - Atunci sunteți de acord să fie declarat criminal, și
Da, da, da și nu, nu, nu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10896_a_12221]
-
Emil Brumaru Voi întocmi sonetul cu multă chibzuială. Jartiere, slipi, furouri - o groază de veșminte Cărăbănești. Dar mie îmi placi cînd umbli goală, Fiindcă mătasa-nșeală, taftaua-n falduri minte. Azi însă mi te-mbracă-n răbdări, că-s plin de bube Pe piept și pe picioare. Oh, mîngîie-le tristă Și stoarce-n limba-ți moale puroaiele
Sonetul întocmit cu chibzuială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11181_a_12506]
-
diseci anatomic limbajul, dar numai cadavru-i; Spiritul, viața n-atinge cuțitul cel grosolan. Recenzentul Sosi un oaspete-ntr-o seară, Ce nu mi-a fost defel povară; Stăteam ca de-obicei la cină; El s-a-ndopat și-n burta plină Cărăbăni tot ce-am păstrat. Apoi, de bin' ce săturat, Il duse dracu-n alte case, Să comenteze ce cinase: N-a fost destul piper în supă, Nefriptă carnea, prost vinu-n cupă! Pieptene-l dracul de dement! Omorâți câinele! I-un
Johann Wolfgang Goethe - Arte poetice by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7463_a_8788]
-
femeia este însăși întruchiparea sănătății și a sexualității biruitoare, bărbatul este o ființă mai mult decât vulnerabilă, care își dorește, dar se și teme de marele supliciu: Voi întocmi sonetul cu multă dichiseală./ Chiloți, sutien, furouri, o mie de veșminte/ Cărăbănești. Mai dulce exiști în pielea goală,/ Fiindcă mătasa-nșală, taftaua-n falduri minte./ Primește-mă-mbrăcată, așa cum sunt, cu bube/ Pe piept și pe picioare, oh, linge-le chiar, tristă,/ Stoarce-mi cu limba moale puroaiele heruve,/ Strânge-mi din coate coaje, păstrează
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
lui Costache de pe deal. Au măritat-o părinții după “băiet cu avere” și s-a ales cu norocul chior. Un bărbat care o bătea seară de seară. - Lasă, că știe ea de ce o bat, striga uriașul în timp ce îi cărăbănea pumni și picioare. O bat așa, că eu am cu ce, iar ea a venit cu cămașa pe ea de la mă-sa. La mă-sa să meargă să-și facă, nu la mine. Mariana în schimb, avusese noroc de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
pe care o trăsese imediat lângă el auzind bătăile În ușă. — Pe Dumnezeul meu, Diego, că mult Îmi ușurezi tu treaba, zise Saldaña, prost dispus, făcându-se că nu vede cele două pistoale cu cremene puse pe masă. Te puteai cărăbăni din Madrid, măcar. Sau te puteai muta altundeva. — Nu pe tine te așteptam. Cred și eu că nu pe mine. Saldaña aruncă În sfârșit o scurtă privire pistoalelor, făcu câțiva pași prin Încăpere, Își scoase pălăria și o puse peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Ce alte dovezi îmi mai trebuiau că fata asta era, în cel mai bun caz, un pic dusă cu sorcova? Orice bărbat întreg la minte s-ar fi sculat, de bună seamă, s-ar fi îmbrăcat și s-ar fi cărăbănit dracului cât ai zice pește. Și ar fi zis bogdaproste că a scăpat viu și nevătămat. Dar mă-nțelegi - mintea întreagă, pentru mine, e totuna cu temerile mele! Mintea-ntreagă e, pur și simplu, moștenirea terorii cu care m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
întrebă: - Mi-l dai să-l văd? - Poftim. I l-am dat și el, poate din invidie, poate din nebăgare de seamă, l-a făcut scăpat în fântână. Atunci l-am luat de piept, ne-am tăvălit și ne-am cărăbănit la pumni pe unde nimeream. Auzind tărăboiul, a venit mama care ne-a despărțit. Ne-a luat în ogradă, tata nu era acasă, ne-a dat să mâncăm broș cu fasole cu lobodă roșie și urzici și ne-a împăcat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
scriam frumos pe atunci, și când Grigorescu a trecut și mi-a vărsat sticluța cu cerneală pe caiet, am sărit din bancă și l-am luat de gât. Din doi pumni l-am pus jos și am început să-i cărăbănesc pumni pe unde nimeream. O jumătate de clasă era pe bănci și striga „Nu te lăsa, Grigorescule!”, iar cealaltă jumătate striga „Hai, Nelule, dă-i la cap, nu-l lăsa de sub tine!”. Grigorescu, Dumnezeu să-l odihnească, e mort de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să te ducă undeva la adăpost. Tu ieși curat ca lacrima și dacă ajung la Patchett, o să-i dau de Înțeles că l-a turnat unul dintre ăia care apar În poze. Dar dacă sufli o vorbă și ăia se cărăbănesc din locul ăla, direct la Chino o să te oprești! D-dar mi-ați spus... Jack alergă spre mașină și porni În trombă. Hinton Începu să zgîlțîie stîlpul cu mîinile goale. *** Pierce Patchett, cincizeci și ceva de ani, „un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
victimei și data decesului? — Chrissie Virginia Renfro, 16 iulie 1956. — Bun, atunci Îți spun eu cum faci. Intri după colț, În arhivă, găsești fișetul cu cazuri nerezolvate din 1956 și cauți litera „R“. Nu iei nimic cu tine și te cărăbănești Înainte să-l apuce vreo migrenă pe juniorul de față. S-a Înțeles? — S-a Înțeles. *** Fotografii de la autopsie: rupturi de orificii, prim-planuri faciale - de fapt carne vie, fiindcă nu se putea vorbi de o față propriu-zisă -, fragmente inelare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mă iei și pe mine la furat cireșe! Da de unde știi?... cum te cheamă? Anca. Te iau, Anca! răspunde el cam cu o jumătate de gură. Plecăm noi de la mătușa lui și ajungem drept în fața cireșului cărpănoasei mătuși. Începem a cărăbăni la cireșe și deodată apare mătușa Mărioara cu o jordie în mână: Dar bine, ghiavolilor, aici vi-i scăldatul? Am încurcat-o! zic eu. Nu-i nimic! Va trece și asta. Neștiind ce să fac, i-am zis lui Nică
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un somn cu visuri năprasnice. ― Nimic nu poate scuza trădarea și de altfel un ofițer care dezertează e mai criminal decât... mai criminal! zise Varga, sculîndu-se. Și, fiindcă mâine dimineață trebuie să fim la datorie, v-aș propune să ne cărăbănim... Nu de alta, dar mi-e teamă că, de vom mai zăbovi mult, aveți să mă convingeți că dezertarea la dușman e o faptă vitejească! Încercă să râdă și, neizbutind, se duse la canapea și-și alese din grămadă mantaua
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Mocho. Tot un drac ie să-mi văd pă vechiu amic dân Obor și să mă Îngrop șapte zile pă săptămână În debara. După trei zile, Fainberg mi-a zis că gata, puteam să mă car, fincă Pardo s-a cărăbănit liber, fără să deie banu, și a luat cu el toate tiriboambile din a treia ogradă (cu excepția ăleia d-o ținea Fainberg În caraiman). Io pă loc mi-am zis că avea o idee fixă cu ventilația și d-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din mâinile sale țepene. Prinsul În plasă n-a prea apucat să Înțeleagă ce se petrece cu el. Măruntul, rudimentarul, dar, deosebit de eficientul mijloc de călătorit prin acele locuri, lotca, a lunecat, ușor, spre luciul și Întinderea nesfârșită a apei, cărăbănind punga În care, capturatul, nu se mai zbătea demult. Prostovolul, Încărcat, Îl urma, asemeni unui fulg, mângâiat de briză. Bătrânul lotcan opri. Abandonă, dând hrană, peștilor, captura din prostovol. Revenind În desișuri, ușor - ușor, s-a făcut nevăzut, către punctul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dezlănțuit, plesnindu-și șoldurile cu palmele, ca într-un gopac căzăcesc, porunci stewardeselor în sarafane roșii să aducă ditamai muntele de cristaluri pe tăvi de argint și un torent de șampanie veritabil franțuzească, în butelci de sticlă groasă și rezistentă, cărăbănindu-le cu toatele în răcitoare acoperite de pânzeturi albe. Ridicându-și cupa de șampanie în zare, Vladimir intonă o nouă și inspirată urare: În sănătatea Papei! închină el. Izbucniră urale și hohote încântate de râs. Hohotele lui Bleotu ținură îndelung, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nea, ce scăpăra albastru: Ne îmbrăcăm, voinicule, și mergem sus, în pat, să stăm înveliți! Trase, căznindu-se destul, cămășoiul larg pe trupul rece al voinicului, care prinsese o pojghiță de gheață, îl aburcă în cârcă și, spetindu-se, îl cărăbăni repejor până în camera lui. Prăvălindu-l ca pe un sac, scăpat de sus, din podul morii, își descărcă pacientul pe așternutul învălmășit în dezordine, prăbușindu-se și el, epuizat, alături. Patul gemu cu un scârțâit lugubru sub greutate ambelor poveri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ne frigeau de n-aveam nici un spor în ochii Tartorului cel bătrân. Așa că, năpăstuiți și fugari fiind, și după ce-o ducem ca vai de lume, iaca vii tu acuma să ne bați țărușu-ntre coarne. Fă bine și te cam cărăbănește, până nu ne burzuluim și ieșim la tine cu mic, cu mare! DĂNILĂ: Nu mai spune, Codârlic puișorule! Vra să zică, mi-ați fost aproape ieri noaptea, când am mas aici. CODÂRLIC (râde încântat): D-apoi? Am fost, eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
spinare îți trebuie ție. Iaca ici (pune sacul jos), iaca ici un burduf plin cu parale. Mai marele nostru, Săcăluș, a băgat mâna pân-la cot în vistierie și-a pus aici bănăretul pământului. Haide, ia-i, și să te cam cărăbănești din poiană. Altfel, e rău de tine! Înțeles-ai? DĂNILĂ: Ei, așa se schimbă treaba! Zici că-s parale acolo? CODÂRLIC: D-apoi cum? Puzderie. Ia privește... (desface sacul la gură, vântură un pumn de monede) Neam de neamul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]