74 matches
-
altul. Stați o clipă! Să gândim! Să ne gândim...! scrâșnește Avocatul. Baba a sunat unde trebuie, dar probabil că nu ne-a recunoscut. Este noapte și ea e mioapă în ultimul stadiu. Avem, efectiv, cinci minute la dispoziție, ca să ne cărăbănim! Floci tocați! Nae rămâne la mila Domnului, până vine ambulanța. La halul lui, are nevoie de minim trei unități de plasmă și sânge izo-grup. Noi nu-l mai putem ajuta cu nimica, dar putem s-o încurcăm urât. Urât de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bradului, Trece p...la calului! Bu-hu-huuu...! U-huuu...! Hu-huuu...! M-asculți? De când ați fost smulși, fricoșilor, de sub Coroană, vi s-au perindat vouă, pe la cârmă, șase conducători nepricepuți, trufași, abrași și mincinoși. Cinci au fost, v-au stors și s-au cărăbănit. Unul mai este, și vor mai fi iar doi ori, poate, trei, până ce vă veți redeștepta și vă veți întoarce spășiți, amărăștenilor, în pace, la răzorul vostru. Ori, nu veți mai avea nicicând un Vodă fals, dacă veți sparge mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la care însă el nu lua seama, fiind acuma ocupat cu chestii serioase. Încetul cu încetul, totuși, entuziasmul proiectelor se potoli. Gavrilaș, obișnuit să ațipească după-amiază cîte-un ceas, începu să caște și apoi se întinse, oftând, pe pat. Marioara se cărăbăni la școală, iar doamna Gavrilaș se apucă să spele vasele. Plecă și Titu acasă la el, să se pregătească pentru masa de la Enache. Locuința lui era chiar în corpul de case de alături. O poartă de lemn dărăpănată dădea într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
băieți! Boierul să cumpere de la voi, nu voi de la boier! Câțiva încercară să mai spună ceva, dar Miron Iuga își pierdu răbdarea: ― Acum hai, plecați! Am isprăvit. Că voi nu știți ce-i omenia! Țăranii mormăiră "sărut mîna" și se cărăbăniră spre poartă. Îndepărtîndu-se, Lupu Chirițoiu le spuse așa încît să audă și boierul: ― Are dreptate dumnealui, că moșia una a fost de la Izvoru până la Șerbănești. Că-mi aduc bine aminte că odinioară... În același timp, însă, Matei Dulmanu bufni printre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care ținea un han și care-i va găzdui mai ieftin. Îmbucară din merindele de acasă și iar se sfătuiră până târziu noaptea, în odaia de lângă bucătărie ce le-o dăduse hangiul. Și a doua zi, cum se lumină, se cărăbăniră la Ministerul Domeniilor. Trebuiră să aștepte în curte. "Numai după unsprezece e voie să intre publicul", le-a strigat, printre gratiile ușii, un glas cu barba neagră. Mai veniră și alți oameni, de prin alte părți, tot cu necazuri, înfrigurați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
afară! Nu mai așteptă să vază dacă I-au ascultat, ca și când ar fi fost sigur că așa va fi. Și în curând mortul rămase numai cu Ichim, cu Profira și cu Marioara să-l privegheze. Petre, cu același glas hotărât, cărăbăni pe toți țăranii care mai rătăceau prin casă. Când ajunse în cerdac, se întîlni cu o ceată care nu se îndura să plece cu mâna goală. Se înfurie: ― Ce, voi nu înțelegeți de vorbă bună, că-i mortul în casă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după aterizare. Știi ce necazuri au avut cu secundarele. ― Dar motoarele principale sunt în stare bună? (Ea dădu din cap). Păi, chestia cu motoarele de rezervă n-are importanță! Putem decola și fără ele. Ne băgăm în congelatoare și ne cărăbănim. ― Crezi că e bine? Adică... să decolăm fără motoarele de sprijin? ― Poate că nu. Dar vreau să plec de pe planeta asta, și acuma vreau! Am executat cercetarea semnalului și n-avem pe cine să salvăm aici decât pe Kane. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
e clar. Până când cineva găsește o soluție mai bună în privința Străinului, vom proceda conform planului precedent. ― Și murim la fel! (Lambert scutură din cap.) Nu, mersi. ― Ai altă idee? ― Da! Să abandonăm nava. Să luăm naveta spațială și să ne cărăbănim. Să ne încercăm norocul călătorind până pe orbita terestră, de unde o să ne salveze. Ajunși pe rutele comerciale frecventate, cineva o să ne audă SOS-ul. Ash vorbi calm, dar cu intensitate. Fiindcă propunerea lui Lambert nu putea fi luată în considerare. ― Uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
adresa pentru repartizarea avocatului din oficiu, o înmânau secretarului, el îl chema pe director să desemneze avocatul, după care întocmea delegația de asistență juridică și le-o elibera, iar ei o puneau la dosar, îl luau pe apărător și se cărăbăneau la procuratură pentru demararea anchetei. De așa manieră decurgeau lucrurile. Aceasta le era rânduiala. Și aceștia protagoniștii. Până atunci, ea se derulase întocmai și cu personajele cunoscute. Ca după un șablon. Acum însă, procedura nu se mai desfășură la fel
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
Cotoiul miorlăi lugubru. ― N-am uitat, Mirciulică! Știu, e 7, 20 și vrei s-o vezi la televizor pe Mihaela. * Dascălu își dezbrăcă trenciul și-l agăță într-un cui, în spatele ușii. Se uită la Dincă zâmbind. ― Luni seară mă cărăbănesc. Celălalt îl măsură lung, cu privirea subțiată. ― Ce a vrut de fapt? ― O chestie, la un muzeu... Ceva interesant. În aceeași noapte, trecem granița cu un avion. ― Hm! Ca-n filme! Ai încredere? ― Așa cum explică ea, treaba o să meargă... Ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
singur. Una dintre cele mai mari. Dacă te hotărăști și cursa nu a Început Încă, nu pot să o anulez, evident... și ce dacă? Tu primești ce vrei, poate chiar te Înfrupți din chestia aia pînă apar eu și Îți cărăbănesc curul tău amărît din lumea asta. — Vezi tu, chiar asta-i problema. Nu sînt Încă gata. Și În afară de asta, nu mi-ai cerut să-ți aduc un dar, ceva care să-ți facă plăcere? — Dar mi-ai adus deja destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
e adevărat! Tăcerea ei stingherită era un răspuns. Loïc, alb la față și crispat, se Întoarse pe călcîie și urcă În mașină. - Loïc! Loïc, așteaptă! Demarase deja. Coșul de nuiele rămas deschis lăsă să scape plasele din care crabii se cărăbăniră pe dată. Marie Înțelesese din remarca disprețuitoare a lui Arthus că vestea despre legătura dintre Chantal și Nicolas se răspîndise. Acceleră În direcția hotelului. Fratele ei o fi fost el un caracter slab, dar știa de ce accese de violență era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu scotch. - Preferi să tragi la măsea de una singură, ca fratele dumitale, sau Îți pot ține companie? - Ce e cu fratele meu? articulă ea cu greu. Lucas Îi aduse la cunoștință că Loïc Înhățase o sticlă și apoi se cărăbănise. - E un tip mai degrabă depresiv, nu-i așa? Fersen Își amintea de descrierea făcută de Morineau. Loïc se cufundase grav În depresie după moartea soției lui. Marie Își vîrÎ nasul În pahar și Îngăimă: - Dacă i s-a Întîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
jandarmii care făceau percheziție alături de ei să intervină ca să-l țină zdravăm pe PM. Scos din minți, acesta tot Încerca să dea cu piciorul Într-un cort de camping pustiu. - Ticălosul! Ticălosul, a șters-o cu lingourile mele, s-a cărăbănit prin muzeu! Lingourile mele! Hoțul! Asasinul! Trebuie să dați de urma lui! spumega el ca turbat. Lucas ordonă cîtorva oameni să Împresoare și să protejeze ascunzătoarea lui Ryan și, de asemenea, să cheme tehnicienii de la Poliția Specială. PM stărui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din mâinile sale țepene. Prinsul În plasă n-a prea apucat să Înțeleagă ce se petrece cu el. Măruntul, rudimentarul, dar, deosebit de eficientul mijloc de călătorit prin acele locuri, lotca, a lunecat, ușor, spre luciul și Întinderea nesfârșită a apei, cărăbănind punga În care, capturatul, nu se mai zbătea demult. Prostovolul, Încărcat, Îl urma, asemeni unui fulg, mângâiat de briză. Bătrânul lotcan opri. Abandonă, dând hrană, peștilor, captura din prostovol. Revenind În desișuri, ușor - ușor, s-a făcut nevăzut, către punctul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
lumină vopsiți într-un purpuriu vorace, vătămător. Explodară apoi înăuntru amalgamurile de mirosuri, pomezi ieftine, parfum rafinat, copită despicată și deodorant BOB, semne că măgădăii se clintiseră dintre tejghelele și tonomatele lor, doldora de o muzică putredă, parkinsonică, și-și cărăbăneau acum trupurile angrenate în gheme uriașe către sala de proiecție. În atmosferă sfârâia zăpușeala. O legătură de chei, scăpată din caraba de săpător a unui serafim, clănțăni pe parchet. În mai puțin de un minut, filmul se sfâșie de două
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Iarba Fiarelor fusese infirmierul nebocciu și subțirel, care-și dăduse întîlnire cu ei la conacul lui Iacovachi, să-i scoată din Mociornița, cu spumiera mântuirii lui Dumnezeu, să-și facă din dânșii gașcă nouă, să-i călăuzească și să-i cărăbănească prin ascunzișurile nepătrunse ale muntelui, până năpăstuiții or să se întremeze și or să se degaje de brațul lipicios al Securității, azvârlit după ei. După ce, la sfârșitul lui ianuarie '88, se îndurase, probabil, Dumnezeu și de tinerețile lui, ale Ierbii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și legănați... Apoi (după ce-și pierdeau suficient din viteză), împlîntîndu- se scurt și dureros (pentru coapse) în hârtoapele de pe sol. Scoțând un sunet leșinat și rușinos, de anvelopă frânată de bicicletă. Îndreptîndu-și spinarea. Și alăturîndu-se, tachinîndu-se, celorlalți... Așa se cărăbăneau teribiliștii aceștia de la Cenaclu. Prin '86-'88, UNIVERSITAS-ul era un cenaclu bun. Funcționa... Prin același Cișmigiu, tâlhărea, din dosul unor bărbi și mustăți fioroase, haiducul Dan-Silviu Boerescu, întorcînd și puricând, de manuscrise mototolite, buzunarele celor ce se întorceau, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
începu ploaia. Sinistratul evolua la o altitudine la care ploii îi era încă îngăduit să se înjghebe, brâu subțiratec și misterios al stratosferei, zonă de studii tânjită de oricare meteorolog. Înserarea sosise. Soarele dăduse el însuși turnanta. Meteorologii diurni se cărăbăniseră către case. 393 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI O frântură din mulțimea adunată liorpăia deja, nu din cale afară de deranjată, prin șervețelul de apă întins de gravitație pe pavaj. Lumea urmărea, stăpânită dacă nu și de-o ușoară mulțumire
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe ei? Celălalt se scarpină în cap. - De... Stai să-i vedem. Bozoncea unde-i? - Pică și el acum. Aduce de băutură, își aminti de Paraschiv: - Da ăsta cine mai e? - Ucenicul nostru. -La adus Florea. Priceput. El i-a cărăbănit de sub nasul stăpânilor. Atinge-mă cu o țigare! Cel tânăr râse stingherit. Îl lăsară în mijlocul curții. Într-o parte era un șopron părăginit, sub care aprinsese focul o muiere între două vârste, cu șorț roșu dinainte. Tăinuitorul își cunoștea meseria
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de aramă, vreo două icoane poleite cu aur și hainele de slujbă ale sfinției-sale, strălucitoare, călcate atunci, cu ciucuri pe margini. Se minuna ăl bătrân. Unde să vinzi bulendrele astea? Le-au împachetat bine și, de la ușă, ucenicul a mai cărăbănit un sfeșnic cu trei picioare, plin de ceară uscată. Sandu scotocise toate ungherele, să dibuiască niscaiva bani de la miruit, dar nu găsise. Înjura în gura mare în sfânta biserică. Până dimineață au fost înapoi la casa starostelui, au îngropat lucrurile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Petre strângea firimiturile căzute din coaja rumenită bine și le arunca pe gât, să nu piardă nimic din cornurile frumos mirositoare pe care le căpătase. Beghe fugise mai departe, cu buzunarele pline, de frica lui frati-său, să nu-i cărăbănească vreo franzeluță, lacom cum era. Se dezmeticiră și muierile. Baba Marghioala zise cu voce tare: - I-o fi murit mă-sa Iu ăsta, haide, soro, să luăm; dacă-i de pomană, de pomană să fie! Baba Chinta s-a lipit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
au o mișcare amplă, de epopei în miniatură (Căderea, de pildă, începe parodic printr-o invocație către muză - „Lyră de aur, pulsează din aripi/până-mi închei acest cânt” - și se încheie în cu totul alt registru: „toamna s-a cărăbănit dracu’ s-o ia/și nu mai putem să mergem la o bere.”). În cel mai autentic spirit postmodern, tolerant și permisiv, îmbrățișarea unor forme de limbaj neoficiale și nepoetice, de genul argoului, conversației, anecdotelor și buletinelor de știri, subminează
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
tata și cere să-i dea niște ardei la oțet. A scos tata un borcan de ardei la oțet și i l-a pus în față. A pescuit Costică Tănase cu lingura vreo o strachină de ardei pe care-i cărăbănea așa cu pumnul la gură. După aceea parcă a înlemnit, s-a sprijinit de perete și a pornit să sughițe. Stătea acolo drept ca un par și sughița. Noi copiii ne-am cam speriat, așa că tata l-a trimis urgent
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și, umflându-se, s-au năpustit asupra hoardei călare. De mânia cerului, au pierit mulți tătari, înecându-se sub povara grea a prăzii. Înspăimântați, cei care au scăpat de furia râului s-au pus a fugi mâncând pământul. S-au cărăbănit înapoi în stepe de unde nu au mai îndrăznit vreodată nici măcar cu gândul să se apropie de oraș. 7. CHEILE ÎMPĂRĂȚIEI a. Moștenirea romană Nimic din ceea ce se petrece în prezentul nostru geostrategic nu este întâmplător. Este consecința unui trecut mai
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]