260 matches
-
o purtă din nou la Fana. Era sfârșitul lui iunie, fata culesese vișine într-un coșuleț din plastic galben, avea o rochie roșie cu punctișoare mici, movulii, o fundă pe cap din același material ca și rochia, pășea absentă pe cărăruia bătătorită și atunci când o observase pe Sidonia,așteptând-o pe băncuța din chioșc, își îndreptase spatele și pornise către ea maiestos, sigur, dând o mai mare amploare mișcării șoldurilor parcă nu mai era o biată țărăncuță ce-și culesese vișinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina au fluturat către ei mâna. Ei au răspuns foarte stângaci și, până au cotit pe șoseaua principală, au rămas în poartă cu brațele fluturând. Carmina își aminti de un sfârșit de august, culegea cei câțiva maci crescuți pe marginea cărăruii din vie, știa că este un gest inutil, că florile roșii, cu mijlocul punctat de negru, se vor muia pe lujeri închinându-se către pământ, dar voia să alcătuiască un buchet, să-și încânte privirea fie și numai pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
capăt, îl aștepta cu cei câțiva maci sacrificați strânși în pumn, pe urmă și-a dat seama că este stupidă, că sunt simple iluzii neroade și, deprimată, și-a golit plămânul de aer. În drum către casă a presărat pe cărăruie unul câte unul macii roșii. Atunci a avut pentru prima oară sentimentul inutilității, atunci i-au încolțit primele gânduri funeste. Vizita în casa părinților fusese ca un val repezit de mare, parcă spălase tot și-ți era greu să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu știință, ca un Paradis, ca o vioară, ca o grădină care poate fi purtată în buzunar, ca un prieten drept, tovarăș ascultător, învățător supus, ca o piramidă a inimii celor care citesc. Pentru mine, cartea este drumul în viață, cărăruia ce duce în rai, poteca presărată cu pietre scumpe care duce spre paradisul cunoașterii. Din tot sufletul le mulțumesc editorilor, tipografilor și mai ales autorilor care se trudesc din zori până seara pentru scrierea cărților. O!...câte lucruri interesante învățăm
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aude sfâșierea aspră a frunzișului cenușiu, un vuiet prelung, ca și cum aeriene trenuri accelerate ar sosi, rând pe rând, din sensuri diferite. Un parfum amețitor pătrunde prin toți porii și ochii sunt orbiți de o lumină argintie. Pașii pornesc nesiguri pe cărărui cu sclipiri diamantine. Tărâmul acesta pare minunat, cu ape purpurii, cu sălcii pletoase și poetice, lunci cu flori liliachii peste care picură steluțe albe care-mi farmecă privirea. Ceea ce văd prin imaginație este unic. Aș vrea să mai rămân, să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ca o grădină care poate fi purtată într-un buzunar, ca un prieten drept, tovarăș ascultător, învățător supus, ca un turn, ca o piramidă în inima celor care o citesc. Pentru mine, cartea este drumul cel mai bun în viață, cărăruia ce duce în Rai, poteca presărată cu pietre scumpe care duce spre paradisul cunoașterii. În viața noastră, cartea este importantă, deoarece cu ajutorul ei ne construim un drum în viață. Din tot sufletul le mulțumesc editorilor, tipografilor și mai ales autorilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și colo, iar în zori pornea mai departe sub cerul cenușiu... Dar într-o dimineață, nu i-a venit să-și creadă ochilor: un fir de iarbă verde ici, un altul colo... parcă erau niște semne puse, așa, ca o cărăruie în pustiu... A înțeles. A urmat cărarea. Când a ajuns la peșteră, l-a găsit pe bătrân în genunchi. Barba lungă și albă, pletele lungi, albe și ele, îl făceau să semene cu un munte de zăpadă. O voce caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
retezat" Peste ei, în tot, toate există pace și armonie, așa cum numai în natură poate și ar trebui să existe. Vântul adie. Încet fructele cresc. Cine vrea cu noi să vină, poate să o facă. Veniți, vă așteptăm! Unde duce cărăruia, acolo aș vrea să fiu. Fericit, ferit de toate, lângă pajiște să fiu. În mijlocul tuturor. Și acolo să îmi cânte insectele mărunte ce mișună. Sunt unde vreau să fiu. Pentru că fac ceva. Lupt. Atunci când eram mică am citit o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
neauzit, neatentul nechezat al calului, dar și cununând cununa cunoscută trăiește. Peste lac se vedeau nările scoțând fum, care cobora greoi peste apă. Îmi plăcea ploaia. Ploaia cădea fără zgomot pe aleea pașilor pierduți. Șuvoaiele de ploaie o luau pe cărăruia care duce la pârâu. Ploaia se despărțea în șuvoaie ce mergeau spre izvor. Luminița ce se uita înspre noi se albise. Lumina ce ne privea era căruntă de timp. Și ploaia cădea lin. Era numai ploaie, numai deșărtăciune, numai noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
câine vagabond se izbea de pereți. Și ploaia cădea lin, înălbită. Lumina ce ne privea era albă de timp. Ploaia se desprindea în șuvoaie ce mergeau spre izvor. Îmi plăcea ploaia. Îmi plăcu ploaia. Șuvițele de ploaie o luară pe cărăruia care duce la pârâu. Luminița ce se uită înspre noi era puternică, vie, tânără. Și ploaia cădea lin. Fu numai ploaie, numai deșărtăciune, numai noroi. Niște pisoiași se jucau, mititeii, cu stropii mici. Ploaia căzu, ploaia căzu. Iar eu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
problema și va fi bine, îl încurajau logodnicii. După ce au servit masa, Cecilia, de data aceasta, voia să fie singură cu Matei ca să-l consoleze și să afle ce nenorocire a altei persoane l-a întristat. Au pornit-o pe cărăruia dintre stejăriș, în timp ce ceilalți ajunseseră la locul de unde plecaseră. —Matei, trebuie să fim sinceri unul cu celălalt. Spune-mi ce te întristează? —?! — Simt că s-a întâmplat ceva mai mult decât ne-ai spus tu. Numai despre persoana aceea care
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
privit spre pădure și mă gândeam că în lumea voastră trebuie să fie tare frumos, de cântă atâtea păsări, zise Magnolia. -Așa este. Dacă ești curioasă, vino cu mine și te convinge, zise prepelița. Apoi a zburat de sub brusture pe cărăruie și a dispărut în pădure. Magnoliei atât i-a trebuit, a pus dopul la ulcior, l-a așezat la umbra brusturelui și a fugit după prepeliță. Când să intre în pădure, a întâmpinat opreliște din partea puieților de fag. Cu greutate
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cele trei femei ale lumii vărsând apă din căni și cățeluși gudurându-se la picioarele lor... 31 XII 1981. Albert (de la Bruges) mai stă și acum la fereastra cu geam scump de cristal, privind parcul cu arbori groși, rari, și cărăruia asfaltată ce taie în două întinderea întomnată plină de frunze căzute... - Domnule, e lucru știut, țiganii recunosc pe loc oamenii de soi... - Fiindcă au fost robii lor, probabil... - S-ar putea, s-ar putea... Pe întuneric devenim puțin infractori.... Cerul
Amprente (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5799_a_7124]
-
vei termina ce ai de făcut, ne anunți, te asigur de tot sprijinul meu. Nu i-am răspuns. Nu mă dezmeticisem pe de-a-ntregul. Așteptam brațele care vor tăbărî să mă înhațe. Mi s-a părut absurd. Pe șosea, pe cărăruie, nimeni. M-am simțit ridicol și neajutorat, ca un canar izgonit din colivie. M-am simțit aruncat în liniștea de dinaintea morții.
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București. 1. Ion Moldoveanu - Zbor peste ape. Poeme. [Coperta volumului este lucrată de domnul Ion Vlasiu]. [Cluj, Tipografia „Cartea Românească”], 1939, 72 pagini. (Colecția revistei „Symposion”). 2. Debutează cu două poezii, Cărăruie, cărăruie și Lacrimi, în paginile revistei Hyperion. 3. Lui Dimitrie Goga, întâiul meu îndrumător în literatură, închin întâia mea carte. Autorul. 4. Horia Stanca îl evocă pe tânărul poet Ion Moldoveanu în cartea sa, Fragmentarium clujean. Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1987
Noi contribuții la biografia poetului Ion Moldoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3229_a_4554]
-
se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București. 1. Ion Moldoveanu - Zbor peste ape. Poeme. [Coperta volumului este lucrată de domnul Ion Vlasiu]. [Cluj, Tipografia „Cartea Românească”], 1939, 72 pagini. (Colecția revistei „Symposion”). 2. Debutează cu două poezii, Cărăruie, cărăruie și Lacrimi, în paginile revistei Hyperion. 3. Lui Dimitrie Goga, întâiul meu îndrumător în literatură, închin întâia mea carte. Autorul. 4. Horia Stanca îl evocă pe tânărul poet Ion Moldoveanu în cartea sa, Fragmentarium clujean. Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1987, p.
Noi contribuții la biografia poetului Ion Moldoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3229_a_4554]
-
ban, răspuns fără întrebare, dragoste fără cicoare. Sfântă Vineri, din iubire, tu ne chemi pe toți la tine. Că din Iași până la cer se clădește drum de fier, drum de fier și de mister. Că Moldova-ntreagă suie, pe frumoasa cărăruie, pân` la Poarta Raiului, la piciorul Craiului, Craiului bălaiului. Cu Măicuța Domnului stai în apa somnului și ne chemi, mare și mic, să ne înălțăm un pic. Cântec la crucea Părintelui Pe valea Streiului, la umbra teiului, șade în munte
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
visului îl poartă pretutindeni ca o logodnă de taină, ca leagănul în zbor al cocorilor. rostogolindu-l pe tot ce-a fost marele dor. S-a prins de Cerdacul (cerul dacului) cerului cu ochii înfloriți de lacrimi, cu inima pe cărăruie spre împlinite vreri, cu armonii de cânt în care se revarsă Harul sfânt. Nicicând răstignirea nu mi-a fost mai grea /și fierea mai amară, Maica mea. Nicicând ca astăzi, singur stând în cuie, /să-mi plângă la picioare nimeni
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
Mamă brațul tău e- atâta de fragil Mă simt neputincios și parcă mai umil Ți-aș lua povară asta de aș putea de tot, Iar zbuciumul durerii din tine să îl scot... Tu ești izvorul milei și flacără aprinsă, Chiar dacă cărăruia de ghiocei ți-e ninsă Ții inima în palme să luăm din ea mereu, Iubirea este semnul ce-l scriu în dreptul tău! O Mamă de-aș putea să-ți dau zile senine Și-un braț de lăcrămioare au fost plânse
MAMĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384898_a_386227]
-
a Ta chemare, Căci ce promiți, întotdeauna faci. Dar fără crez, degeaba-i 'naintarea, Căci ce-i trecut, nicicând nu va mai fi, Doar prin Cristos e-aproape depărtarea, Numai prin El am drum spre veșnicii. Drumul cel bun, căci cărărui sunt multe! Spre veșnicii pleca-vom rând pe rând, Numai acel ce știe să asculte De Dumnezeu, se va-nălța, zburând. Acei ce fac doar voia lor și-ntr-una Se răzvrătesc, vor plânge la sfârșit, Eu vreau Isus, să moștenesc cununa
DOAR VOIA TA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382486_a_383815]
-
cu dinții spice de iarbă ascultând vuietul așezării din vale, inima pământului pulsând spre adâncurile stâncoase și copacii sălbatici răsăriți unde le plăcuse locul. Și într-o după-amiază se întîmplă minunea că termină mai devreme treaba casei și fugi pe cărăruia greoaie oricărui pas obișnuit dar nu și sprintelor ei picioare și se așeză cu spatele în iarba moale cu arome de vară îndulcită și adormi. În vis, un flăcău o duse prin păduri și pajiști nemaivăzute și nemaiauzite... Trezită, putea
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
cu miresme. ... Vestea o sperie tare pe făptuca singuratecă și cu gânduri curate ce își aștepta clipa de visare de pe deal ca pe energia ce îi da forța să străbată zilele grele. Ea fu văzută plecând într-o zi pe cărăruia numai de ea știută și de atunci oricât o căutară, strigară, nu mai apăru... Și cum în același timp pârâiașul apăru din acea zonă bănuiră că lacrimile fetei curgeau acum spre localitatea din vale... Rău se caii flăcăul și acum
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
nebăută, nod de căpătâi, nu ești doar părere? Din hău de durere vii ca să rămâi ?!... Să fie-așa Să fie-așa cum a mai fost, să ne imaginăm că nu e nimic de nesădit în rost, că drum e orice cărăruie. Să ni se pară că nimic nu s-a clintit din prima clipă, că am rămas același spic și nu am devenit risipă. Să-mi spui povești și să te-ascult înfiorat de bucurie că retrăiesc acel demult sperând c-
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
Nelu Huțu se-ntoarce pentru un oricât de scurt popas la răspântia drumurilor printre amintiri, pe urmele culturii sătești și pe firul melosului folcloric moldovenesc întins de creatorii și interpreții lui. Sunt câțiva artiști asupra cărora m-am oprit pe cărăruile pe care i-am urmat ani de zile ca să îi cunosc sau cercetez, și pe care a stăruit maestrul Benonme Sinulescu să nu-i pierd din vedere. Pe majoritatea i-am integrat în scrierile mele, pe unii din păcate, neavând
NELU HUŢU. PEREGRIN PRIN LETEA VECHE A BACĂULUI DE-ODINIOARĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382917_a_384246]
-
acest scop. Ca să fiu sincer, singura persoană la care aș fi apelat era Eveline, și nu neapărat din motive de conaționalitate sau pentru că Îmi inspira mai multă Încredere, cu toate că nici aceste argumente nu erau de neglijat. Ca să vezi pe ce cărărui Îi umbla mintea micuțului Don Juan la acea oră târzie din noaptea pătimirii sale! N-am apucat să mă hlizesc cine știe ce pe chestia asta și nici să adâncesc problema bizareriei reacțiilor omului În Împrejurări speciale. Îmi mai venise o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]