61 matches
-
tâmpiți și urâți, cărora le-ar fi fost de preferat niște limbrici produși cinstit, lângă gard. Amabilitățile au continuat Încă minute bune - spre desfătarea celor de față - până când, În căruțe diferite, cele două aprige concurente au fost săltate, ținute bine, cărate și depuse fiecare În bătătura proprie. De numărul mare de cetățeni adunați a profitat, nevrând să scape o asemenea oportunitate de afaceri, frizerul cel tânăr, căruia toată lumea Îi spunea Marinaru, pentru că a făcut armata doi ani la Marină, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zdravănă, îl auzeam cum se tot umfla în pene. O răceală adevărată. Nu e doar un guturai mai grav. Nu, nu au ce să-i prescrie. Sâmbătă seara, m-am simțit suficient de bine ca, învelită în pătură, să fiu cărată, cărată, în sufragerie. Unde Luke m-a așezat pe canapea. Vreo zece minute, am încercat să mă uit la televizor, dar mai mult n-am reușit. Niciodată, în viața mea, nu m-am mai simțit așa de ocrotită. Și uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îl auzeam cum se tot umfla în pene. O răceală adevărată. Nu e doar un guturai mai grav. Nu, nu au ce să-i prescrie. Sâmbătă seara, m-am simțit suficient de bine ca, învelită în pătură, să fiu cărată, cărată, în sufragerie. Unde Luke m-a așezat pe canapea. Vreo zece minute, am încercat să mă uit la televizor, dar mai mult n-am reușit. Niciodată, în viața mea, nu m-am mai simțit așa de ocrotită. Și uite cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pfui, pfui... și scuipă gros, cu un hârâit bătrân, de scârbă, aplecându-se mult spre pământ. Cuvântul moarte îl înviora, îl repeta cu un spor de energie, înviat, parcă, dintr-odată. Nu-s prost, tinere, știu ce las aici. Bolovanultrebuie cărat, ținut cu dinții. Da, da... Ca pe o comoară! Altceva nu avem, să știi. Să-l ferești de microbi! Nici nu știi când cum... uite, m-am molipsit de molimavoastră. Am să mor. De la voi m-am molipsit, de la proști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înainte de a mă hotărî eu, mă vede ea și‑și ridică ușor sprâncenele. Și, o, Doamne, acum îmi dau seama în ce hal arăt - îmbrăcată într‑un tricou gri vechi și oribil, cu părul ca naiba și îmbujorată de la atâta cărat miere levănțică. Iar ea are un costum alb impecabil. — Rebecca! zice și‑și duce mâna la gură, jucând disperarea. Nu trebuia să mă vezi! Prefă‑te că pur și simplu nu m‑ai văzut. — Ce... ce vrei să spui? zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lucrurilor din care gustase. Colțurile sariului îi erau legate strâns și avea înăuntru crini de ghimbir și trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță. Uneori aducea câte o potârniche sau un pitpalac de junglă, înfipte într-un băț și cărate astfel pe umăr. Se întorcea pe poteca abruptă ce ducea exact în spatele adăpostului paznicului, ca să evite vizitatorii și discuțiile care încetaseră să o mai intereseze. Pe veranda acoperită cu tablă, cea construită de domnul Chawla în spatele casei, își stabilise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
A și început să plouă... Cerul s-a întunecat, iar picăturile de ploaie lăsau urme pe pietrele din albie. Era întuneric în baracă. De peretele făcut din șipci de cherestea era rezemată o cazma și lângă ea un coș pentru cărat pământ. — Hai, scoate ce-ai ascuns! — Nu... nu... nu... aici. Mlaștină. — Mlaștină? Endō auzea povestea pentru prima dată. Cu paisprezece ani în urmă, Kanai și Kobayashi, din același batalion cu fratele lui, au plănuit și chiar au reușit să ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la muncă. Și se simți Întristată constatînd, pentru prima oară, că mersul ei Încet și greoi era cel al unei femei bătrîne. De vină era povara pe care o ducea, desigur. Cea a durerii, mai mult decît cea a rufelor cărate. Niciodată n-o auzise plîngîndu-se, totuși muncise Întotdeauna din greu, Împărțindu-se Între vînzarea peștelui, cei trei copii de crescut și munca de la castel. Își dădu seama că mama ei nu suflase vreodată o vorbă despre ce se petrecea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Mihai! - Mihai! Mă strigau amândouă și urcau scara. Am urlat din nou. M-au așezat pe canapea, au strâns cutia de pizza, au făcut curat pe jos, au stat în fața mea pe niște taburete și m-au privit. Mă lăsasem cărat, eram moale ca o cârpă. Mă uitam la ele și încercam să mă gândesc la ceva, dar gândurile mi se ascunseseră și nu voiau să iasă la iveală. Îmi țineam mâinile în poală și clipeam încet. S-a aprins o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care-l împunsese. - Săriți, că 1-a lovit pe nea Marin! strigă Chișcă. Zece cuțite puseră capăt agoniei taurului. Între picioarele vitelor, cu mațele afară, zăcea parlagiul, galben, mort. Nu spunea nimeni nimic. Alături se mai auzeau copitele animalelor ucise, cărate afară din țarcuri târâș. Doi hamali -lau ridicat de jos și -lau scos pe zăpadă. Marin Pisică murise încruntat. Cum ședea așa, cu mâna dreaptă încleștată încă pe cosor, parcă ar fi vrut să taie pe cineva și pe lumea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a luat Petre Nacu, notarul. Dar temporar. Cât despre cele găsite la primar acasă, noi n -am fost deloc impresionați pentru că și noi, restul copiilo r, ca și ai primarului, adunasem prin curtea părinților tot felul de „captură de război”, cărată tocmai de la șoseaua națională, cale de 4 kilometri, când ne întorceam cu vacile de la păscut. Că imașul era acolo, dincolo de apa Pereschivului și podul cel mare de cale ferată, aproape de apa Bârladului. Țin m inte că, împreună cu fratele, am jumulit
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
anormală, precizați timpul lucrat În această poziție c) Puterea Este necesară manipularea materialelor/obiectelor a căror greutate este de peste 20 kg? Dacă da, care este greutatea maximă și cum sunt manipulate obiectele? d) Efortul Dacă materialele ori obiectele sunt ridicate/cărate/ Împinse/trase, care este greutatea acestora, cât timp sunt ele manipulate Într-un schimb de 8 ore și pe ce distanțe? IV. CONDIȚII DE LUCRU a) Condiții deosebite de lucru Care este natura condițiilor deosebite (temperatură, umiditate, viteza aerului, zgomot
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
ce greu, mereu sosise, Și vitele muginde, la jgheab întins pășeau. (Ion Heliade Rădulescu, Zburătorul) Autorul acestor rânduri, ca cel mai mare în familie, na fost scutit de nici o muncă și în special de păzitul oilor și vacilor, prășit, cosit, cărat fân, ridicat snopi etc. Ca toți colegii lui de generală. Cei din generația autorului au avut o viață foarte grea datorită cotelor de grâu, lapte, vite și impozitelor puse pe poporul român pentru a plăti datoria de război a României
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
pământ. Adăpostindu-mă temător Într-o gaură provocată de obuze, plină de broaște arse, cu capul băgat Într-un pian cu coadă, aștept ca zgomotul bătăliei să amuțească... Amețit, m-am simțit tras afară din mașină și apoi pe jumătate cărat, pe jumătate târât Într-o clădire. Cătușele Îmi fură scoase și am fost așezat pe un scaun și ținut acolo astfel Încât să nu cad de pe el. Un bărbat În uniformă, care mirosea a dezinfectant, Îmi scotoci prin buzunare. Când le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
în județul Mehedinți s-a executat următoarea învoială, deși nu se primise de săteni în regulă: de-a da din toate sămănăturile de cereale din două una, pusă în magazie; pentru iebrăritul de vită mare 7 sfanți; fânul pe jumătate cărat și îngrădit sau 40 sfanți pogonul; pentru cânepă și în câte 2 galbeni de om; pentru topitul cânepei în bălți câte trei zile de lucru; pentru un cazan de făcut rachiu câte 24 sfanți; pentru paie ce vor ține pe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
toate lemnele din partea aceea, un perete întreg, lipseau. Mă uit mai bine și văd că și peretele stivuit din stânga era înjumătățit... Am înțeles într-o clipă ce se întîmplase. De la cărți și lucrurile mele personale de îmbrăcăminte, trecuse la lemne, cărate și aranjate de mine. Am urcat sus, indignat ("Aoleo, Petrică, am gândit în clipa aceea uitîndu-mă la el și văzîndu-i indignarea reapărîndu-i pe chip, numai indignat ai fost tu atunci? Trebuia să urci sus cu o bucată de lemn în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de combustibil, eliminând aceleași noxe, poate mișca un autobuz vreo 5 kilometri, dar un tramvai doar trei... Bașca și că, lipsa autobuzului ne va Îngrămădi pe toți În tramvai, supraaglomerându-l. Și, cum consumul de energie e proporțional cu greutatea cărată, Holboca va „respira“ mai tare ca de obicei, zvârlind În jur mai multe noxe. Nașul are naș, zic eu: n’am decât să merg pe jos ori cu bicicleta, cel mai ecologic vehicul. À propos: poate aflu dacă e legal
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
podul spre infern. Civilizația urbană cade prin imposibilitatea de a utiliza adecvat apa și instalațiile sanitare. Țevile nu mai funcționează încât spitalul de nebuni ajunge să fie înecat în resturi pestilențiale din care fac parte în curând și trupurile morților cărați totuși și îngropați de orbi în curte. Mirosul este mai mult decât poate suporta un om, ceea ce și degradează umanitatea personajelor invadate în curând de alte sute de vecini. Pentru toată degradarea există ochi care văd și care și-ar
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
trebuia să trecem Suceava cu picioarele, o mare de apă tulbure ne-a înspăimântat. Cele trei crăci ale râului se uniseră formând un colos de apă, care venind de sus, dinspre munte, vuiau și gemeau sub încărcătura crengilor și buștenilor cărați. Ce era de făcut? Să mergem pe la podul din Frătăuții Noi, ne prindea noaptea. Înconjurând astfel, drumul se lungea, ajungând la vreo 16 km. Așa că ne-am hotărât: trecem râul prin vadul de la moara lui Dughea. Ne-am luat de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
așteptărilor concurenților. Imediat după Revoluție, când am început să organizez la Târgoviște Concursul Național de Literatură "Moștenirea Văcăreștilor", am făcut automat recurs la această experiență. Președinte al multor jurii în toată țară și cunoscător că nimeni altul al specificului și căratelor unor astfel de manifestări, Laurențiu Ulici mi-a fost de mare folos, ajutându-mă dezinteresat, la cererea mea, acolo unde ezităm sau eram în impas. După îndelungi discuții cu el, am creat mai întâi un regulament explicit, pentru cele patru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
acționează natura față de un corp “străin” e reluat Într’unul dintre produșii ei: o colonie de albine, parcă pentru a ne deschide ochii. Anume, atunci când un hoț de miere pătrunde În stup, el este, fără multă vorbă, ucis, iar cadavrul cărat afară; dacă e prea mare, el e Învelit Într’un strat de ceară, adică izolat. În interiorul bulgărelui de ceară, cadavrul se mumifică; pe exteriorul bulgărelui, albinele construiesc faguri, ca și cum nimic nu s’ar fi Întâmplat. Generalizarea modelului presupune aceleași două
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
din provincie. Să trăiești în București e mai mult o formă de izmeneală, un lux pe care îl suportă provincialii care trebuie să-ți trimită mâncare. Dacă, așa cum vă sfătuiam, veniți vinerea sau duminica în Gara de Nord, veți vedea câte sufertașe cărate, câte comisioane făcute. Așa și cu mine. Mi s-a întâmplat odată ceva ce mi-a dat de gândit. Programul pe ziua aia era așa. La unșpe, unșpe și jumătate, venea trenul care-mi aducea un pachet, apoi, în jurul orei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Copiii erau înveliți în feșe, care trebuiau fierte. Neavând apă curentă în locuință, trebuia cărată de afară, încălzită în cazan pe sobă (cel puțin gaz metan aveam); spălam numai cu săpun, făcut de tata-socru, iar după spălat apa murdară trebuia cărată afară. Apoi, dacă alăptarea cu lapte matern nu se putea face, trebuia făcut un griș subțire cu lapte pentru bebeluș. Eu am avut noroc, copiii mei n-au avut probleme și au crescut de mici cu ce găteam pentru noi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și tranzacții cotidiene cu supranaturalul. în primele minute de film (care au o atmosferă de elementaritate demnă de frații Taviani) i-am văzut consultînd niște fotografii din America : pomi în care creșteau bănuți, o ceapă atît de mare încît trebuia cărată cu roaba. I am văzut cățărîndu-se pe stînci pînă la un altar și așteptînd acolo un semn, și apoi pornind la drum într-o căruță bălăngănitoare, sub un cer ca înainte de potop. în timp ce se fotografiau pentru Lumea Nouă, cu capetele
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
sărutase mâna și întrebă, cu oarecare șiretenie: − Singură ai venit de la Cursești, bunică, eu nu mai văd pe nimeni ? La întrebarea unde este Gheorghiță, răspunse că acesta deshamă caii ca să-i ducă la imaș, că azi au fost amândoi la cărat piatră pentru școala cea nouă. − Da ce-i cu voi, dragii bunicii, vă apucați iar de învățat carte? spuse dânsa, a glumă. − Nu, bunică, se face o școală mai mare, mai încăpătoare, cu tot ce trebuie, cu mai multe clase
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]