63 matches
-
suav „Cățeluș cu părul creț“. De atunci încoace, Dacia a fost de toate. Mașină de prim-secretar, săgeata rapidă cu care Sergiu Nicolaescu, pe post de maior de Miliție, alerga infractorii pe străzi, Salvare dotată corespunzător cu targă, Papuc de cărat varză și betoane, taxi, locuință sezonieră pentru românii plecați cu carnea-n borcan și cu aprobare de sus în circuite prin țările socialiste. Pe banchetele ei s au consumat amoruri, în interiorul ei au avut loc drame de familie, pe seama existenței
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
podul spre infern. Civilizația urbană cade prin imposibilitatea de a utiliza adecvat apa și instalațiile sanitare. Țevile nu mai funcționează încât spitalul de nebuni ajunge să fie înecat în resturi pestilențiale din care fac parte în curând și trupurile morților cărați totuși și îngropați de orbi în curte. Mirosul este mai mult decât poate suporta un om, ceea ce și degradează umanitatea personajelor invadate în curând de alte sute de vecini. Pentru toată degradarea există ochi care văd și care și-ar
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Trăiați împreună cu toți ceilalți deținuți? G. S.: Nu. Eram separat cu încă doi despre care n-am știut niciodată ce hram poartă. Ni s-a și spus să nu discutăm între noi, să nu vorbim, că altfel ne duc la cărat piatră. Eu am cărat piatră cu roaba și am săpat la șanțuri cam o lună de zile. După care stăteam toată ziua și curățam, spălam veceuri, la cantină curățam cartofi, morcovi, adică au încercat și ăia de acolo să mă
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de combustibil, eliminând aceleași noxe, poate mișca un autobuz vreo 5 kilometri, dar un tramvai doar trei... Bașca și că, lipsa autobuzului ne va Îngrămădi pe toți În tramvai, supraaglomerându-l. Și, cum consumul de energie e proporțional cu greutatea cărată, Holboca va „respira“ mai tare ca de obicei, zvârlind În jur mai multe noxe. Nașul are naș, zic eu: n’am decât să merg pe jos ori cu bicicleta, cel mai ecologic vehicul. À propos: poate aflu dacă e legal
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ce greu, mereu sosise, Și vitele muginde, la jgheab întins pășeau. (Ion Heliade Rădulescu, Zburătorul) Autorul acestor rânduri, ca cel mai mare în familie, na fost scutit de nici o muncă și în special de păzitul oilor și vacilor, prășit, cosit, cărat fân, ridicat snopi etc. Ca toți colegii lui de generală. Cei din generația autorului au avut o viață foarte grea datorită cotelor de grâu, lapte, vite și impozitelor puse pe poporul român pentru a plăti datoria de război a României
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
din provincie. Să trăiești în București e mai mult o formă de izmeneală, un lux pe care îl suportă provincialii care trebuie să-ți trimită mâncare. Dacă, așa cum vă sfătuiam, veniți vinerea sau duminica în Gara de Nord, veți vedea câte sufertașe cărate, câte comisioane făcute. Așa și cu mine. Mi s-a întâmplat odată ceva ce mi-a dat de gândit. Programul pe ziua aia era așa. La unșpe, unșpe și jumătate, venea trenul care-mi aducea un pachet, apoi, în jurul orei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Maria! Am glumit, unchiule. Nu, nu-mi pare rău. Unchiule, nu trebuia să vă întoarceți de vreo trei zile? aruncă o întrebare, ca din întâmplare, după câteva clipe de tăcere. Ștefan a sculat satele, târgurile, cu mic, cu mare, la cărat piatră. A vrut să vadă cu ochii lui cum se ridică zidul de-al doilea la turnul dinspre miazănoapte al Cetății Neamțului. Maria îl scormone din ochi, inchizitorial: Spune drept, unchiule! Jură-te! Nu v-ați abătut pe la Hârlău?! Jură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și ițit în capul uliței!... Să cuteze numai a călca Nistru! se grozăvește Radu Gangur. Am hotărât fortificarea Cetății Suceava cu noi bastioane, contraforturi și-un zid de incintă dublu. Până nu se strică vremea. Mâine chiar, cu toții ieșim la cărat piatră, la săpat, la zidit! Cu toții! Cu bombardele lui Orban au străpuns zidurile Constantinopolului; când se slobozeau odată, crăpa și catapeteasma Cerului!... povestește Țamblac și vocea lui tremură amintindu-și. Zidurile Sucevei nu vor crăpa! declară cu credință nestrămutată Șendrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trebuia să trecem Suceava cu picioarele, o mare de apă tulbure ne-a înspăimântat. Cele trei crăci ale râului se uniseră formând un colos de apă, care venind de sus, dinspre munte, vuiau și gemeau sub încărcătura crengilor și buștenilor cărați. Ce era de făcut? Să mergem pe la podul din Frătăuții Noi, ne prindea noaptea. Înconjurând astfel, drumul se lungea, ajungând la vreo 16 km. Așa că ne-am hotărât: trecem râul prin vadul de la moara lui Dughea. Ne-am luat de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sărutase mâna și întrebă, cu oarecare șiretenie: − Singură ai venit de la Cursești, bunică, eu nu mai văd pe nimeni ? La întrebarea unde este Gheorghiță, răspunse că acesta deshamă caii ca să-i ducă la imaș, că azi au fost amândoi la cărat piatră pentru școala cea nouă. − Da ce-i cu voi, dragii bunicii, vă apucați iar de învățat carte? spuse dânsa, a glumă. − Nu, bunică, se face o școală mai mare, mai încăpătoare, cu tot ce trebuie, cu mai multe clase
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
acționează natura față de un corp “străin” e reluat Într’unul dintre produșii ei: o colonie de albine, parcă pentru a ne deschide ochii. Anume, atunci când un hoț de miere pătrunde În stup, el este, fără multă vorbă, ucis, iar cadavrul cărat afară; dacă e prea mare, el e Învelit Într’un strat de ceară, adică izolat. În interiorul bulgărelui de ceară, cadavrul se mumifică; pe exteriorul bulgărelui, albinele construiesc faguri, ca și cum nimic nu s’ar fi Întâmplat. Generalizarea modelului presupune aceleași două
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și tranzacții cotidiene cu supranaturalul. în primele minute de film (care au o atmosferă de elementaritate demnă de frații Taviani) i-am văzut consultînd niște fotografii din America : pomi în care creșteau bănuți, o ceapă atît de mare încît trebuia cărată cu roaba. I am văzut cățărîndu-se pe stînci pînă la un altar și așteptînd acolo un semn, și apoi pornind la drum într-o căruță bălăngănitoare, sub un cer ca înainte de potop. în timp ce se fotografiau pentru Lumea Nouă, cu capetele
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
așteptărilor concurenților. Imediat după Revoluție, când am început să organizez la Târgoviște Concursul Național de Literatură "Moștenirea Văcăreștilor", am făcut automat recurs la această experiență. Președinte al multor jurii în toată țară și cunoscător că nimeni altul al specificului și căratelor unor astfel de manifestări, Laurențiu Ulici mi-a fost de mare folos, ajutându-mă dezinteresat, la cererea mea, acolo unde ezităm sau eram în impas. După îndelungi discuții cu el, am creat mai întâi un regulament explicit, pentru cele patru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
get chiar mâna ta, Egissosul o spune..." Pe urmă au venit turcii și grecii cu negustorii și pirații lor în nisipurile Caraormanului... Străduțele Tulcei albăstrii de bazalt coboară cele șapte coline, când plouă pe ele șiroiesc ape roșii de la minereurile cărate... Fațadele caselor negustorești au ancadramente, cu frontoane, orientale... "Sub coloane", după modelele bazarelor din Turcia, se numește centrul urban, când Tulcea era raia, reședință a pașalelor. înăuntrul caselor cu odăi întunecoase, largi, obloane grele, deasupra ușilor vezi litere turcești săpate
Delta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8187_a_9512]
-
apoi iarăși înaintînd, reușisem să-i îmblînzim încetul cu încetul pe dușmanii noștri ce-și făceau simțită prezența în umbră... Singurii dușmani rămăserăm noi înșine, căci ceea ce clădeam ziua, noaptea distrugeam, ca niște somnambuli, fără milă, călcam în picioare pămîntul cărat, adus cu trudă în saci și în pumni peste graniță, adunîndu-l în căuș îl duceam îndărăt, strecurându-ne umbrele prin sârma ghimpată; tîrîndu-ne în genunchi pe urmele strămoșilor cărora le luam, fără să ne dăm seama, pămîntul fumegînd de sub creștet
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
Îmbrăcați în veșminte strălucitoare, idolii cu picioare de lut își ridicau fața din cenușă. Ne tîram scheunînd ca niște cîini la picioarele lor înfășurate în steaguri fumegînde, uitînd de Dumnezeul nostru bun, uitînd de noi și de țară, în timp ce pămîntul cărat se transforma într-o mîzgă cleioasă, ne ungeam trupul cu el, încingînd un dans în jurul idolilor ce vegheau groapa comună.... Cînd treceam înapoi cu pumnii strînși granița, veneau vameșii buni și ne dezlegau desăgile, scormoneau ca niște cîini în pămîntul
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
Îmbrăcați în veșminte strălucitoare, idolii cu picioare de lut își ridicau fața din cenușă. Ne tîram scheunînd ca niște cîini la picioarele lor înfășurate în steaguri fumegînde, uitînd de Dumnezeul nostru bun, uitînd de noi și de țară, în timp ce pămîntul cărat se transforma într-o mîzgă cleioasă, ne ungeam trupul cu el, încingînd un dans în jurul idolilor ce vegheau în beznă. Fără să ne dăm seama, noi singuri ne ignoram soarta, cărînd pămînt dintr-o țară în alta, ne săpam și
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
întremător, furnicile înaintau în șir indienesc-furnicesc, din mușuroi în mușuroi, silențioase, robace, amestecate de-a valma cu melcii bătrîni, cu rîmele portocalii, cu șerpii, cu cîrtițele neprihănite și cu duhurile necurate. se deplasau spre țeluri dulci, definite de ouăle albe, cărate, datorită instinctelor țepene, spre protectori joviali. Iarba albăstruie unduia semeață, amețitoare, ușor amenințătoare, fiecare fir avea la oblînc cîte un bob strălucitor de rouă matinală, neexplodată, neevaporată încă, irizînd curcubeie vaste. de se crucea și Cărtărescu. Pînzele de painjeni organizaseră
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
vinuri, zămăraie,/ nu v-ar mai ajunge, nu v-ar mai sta.../ Nehaliților! Nesătuilor! Nepotoliților!!!/ Guri de burdihan, guri de iad!/ Se ciocoí lumea, nu vezi,/ stă la căldurică toată ziua/ cu mâna pe puță./ N-are treabă, nu tu cărat apă/ nu tu făcut foc, nu nimic./ Barem de animale, nici capu nu-i doare,/ Ia colea vreun mâț fleocăit/ de gingășii urdinoase.../ Da-l iubește, nene, cât pe zece oameni,/ că la sărac n-ar da.../ Sta-le-ar
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7815_a_9140]
-
în prozele acestea, parcă pentru a pulveriza toate noțiunile cunoscute despre spațiu. Pământul plouă în sus, către cer, oamenii se târăsc sau sunt târâți, femeile cară într-un du-te-vino fără sfârșit pachete cu cadouri de la magazine către casă ori sunt cărate ele însele în cărucioare de barbați, pentru că aceștia au interdicție să se deplaseze singuri (!), doi oameni prizonieri într-un turn se silesc să îmbătrânească mai repede, căci singurul mod de a ieși de acolo este moartea, un cuplu în vârstă
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
pământ. Adăpostindu-mă temător Într-o gaură provocată de obuze, plină de broaște arse, cu capul băgat Într-un pian cu coadă, aștept ca zgomotul bătăliei să amuțească... Amețit, m-am simțit tras afară din mașină și apoi pe jumătate cărat, pe jumătate târât Într-o clădire. Cătușele Îmi fură scoase și am fost așezat pe un scaun și ținut acolo astfel Încât să nu cad de pe el. Un bărbat În uniformă, care mirosea a dezinfectant, Îmi scotoci prin buzunare. Când le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Mihai! - Mihai! Mă strigau amândouă și urcau scara. Am urlat din nou. M-au așezat pe canapea, au strâns cutia de pizza, au făcut curat pe jos, au stat în fața mea pe niște taburete și m-au privit. Mă lăsasem cărat, eram moale ca o cârpă. Mă uitam la ele și încercam să mă gândesc la ceva, dar gândurile mi se ascunseseră și nu voiau să iasă la iveală. Îmi țineam mâinile în poală și clipeam încet. S-a aprins o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fost la Iași, apoi Mihai a propus să se abată pe la Sînzieni: făcuse ceva cumpărături pentru tatăl său. Și crezi c-o să faci casă cu ea? l-a întrebat bătrînul Vlădeanu, pe cînd Mihai se oferise să-l ajute la cărat apă pentru vite. E tare frumoasă!... Pare și un suflet bun... Da' nu cumva e măritată? Mihai a ocolit răspunsul. Și nici bătrînul nu l-a mai întrebat. Și asta-i frumoasă, a dat din cap tatăl lui după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mea filosofa, eu murmuram aprobator, și din când În când Îl ascultam pe fiul ei interpretând tema filmului difuzat. Ceaiul cu gheață avea gust de mentă. Singura diferență era că În capul meu acum domnea haosul. Încet-Încet, după câteva role cărate, am Început să mă controlez. În final, chiar am reușit să bat o țigară Moslem pe masă, s-o vâr În gură, s-o scot, s-o bag la loc, s-o aprind și eram pe punctul de-a prezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lucrurilor din care gustase. Colțurile sariului îi erau legate strâns și avea înăuntru crini de ghimbir și trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță. Uneori aducea câte o potârniche sau un pitpalac de junglă, înfipte într-un băț și cărate astfel pe umăr. Se întorcea pe poteca abruptă ce ducea exact în spatele adăpostului paznicului, ca să evite vizitatorii și discuțiile care încetaseră să o mai intereseze. Pe veranda acoperită cu tablă, cea construită de domnul Chawla în spatele casei, își stabilise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]