6,191 matches
-
totdeauna, la bucătărie. Se căra și se păstra în oale mari, acoperite cu capac. Străzile erau, în cel mai bun caz, pietruite. Tropotul cailor mi-a rămas în ureche. Burgess îl consideră zgomotul cel mai banal al Londrei de la 1600. Căruțe și trăsuri, cîte vrei. Pe mijlocul străzii, pete aburinde de balegă. Ceva mai tîrziu, birjarii au învățat să "oblojească" roțile, ca să nu răsune caldarîmul la trecerea lor. O schimbare enormă s-a produs în felul în care ne procurăm cele
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
în casă, din cenușă), mai apoi, cu sodă și săpun, și acesta produs domestic la început. Cu excepția unor orașe din Ardeal, unde se folosea gazul metan, cea mai mare parte a țării se încălzea la foc de lemne, aduse cu căruța, tăiate cu drujba (al cărei vaiet e memorabil) și crăpate cu toporul. O dată cu mizeria comunistă, au reapărut cărbunii și "gazul", folosit în godine, niște sobițe de metal cu burlan propriu. Fierul de călcat era încins cu cărbuni. În plină sărăcie
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
și sugestiv, cu accente adesea umoristice, rostirea omului simplu. Așa se creează atmosfera dintr-un sat aflat în uimire (Uriașul), iar dialogul dintre un intelectual colecționar pasionat și niște țărani care-i cară acasă un prețios dulap vechi, într-o căruță hârbuită, trasă de niște mârțoage, pare o scenă dintr-o comedie. Limbajul firesc nuanțat de o ironie abia simțită conferă o sporită notă de autenticitate și farmec povestirilor din acest volum. Vasile Datcu, Paznic la ușa nopților, București, Ed. Eminescu
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
și tracologie, căutînd să ne convingă că locuitorii din partea noastră de lume au inventat secera (nu și ciocanul!), cuțitul curb, plugul cu brăzdar din corn de cerb sau din silex, jugul, toporul, roata olarului și cea de car, carul însuși, căruța, cotiga, statueta de marmură, sanctuarul de lut, svastica ș.a. Dl Mircea Babeș își încheie într-un mod aproape resemnat articolul din Observator: cine ar putea să scoată din mintea acestor oameni fără minte asemenea idei năstrușnice? Mai ales cînd istoricii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
și, în cîteva minute, orașul rămîne departe, în pîclele lui voievodale, șoseaua începe să ia calea soarelui-apune, plasîndu-mă într-o altă ordine mentală. Trec prin încă adormitul Podul Iloaiei, evitînd, într-o ultimă secundă, coliziunea cu peticitul coviltir al unei căruțe parcate chiar pe dunga albă continuă, se-arată Tîrgu Frumos, aici forfota din pestrița piață e de-acum la parametri maximi, urmează Tîrgu Neamț și deja aerul miroase a brad. În dreapta, sus, bătrîna cetate, apoi șarpele șoselei urmînd Ozana „cea
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
prinderea unor infractori periculoși pentru economia națională și bunăstarea poporului. Astfel după o urmărire ca în filme, a fost anihilată o rețea, de fapt o familie de tip „vai de Cosa Nostra”, care furase câțiva știuleți de porumb într-o căruță. După focuri de avertisment trase cu armamentul din dotare (preluare de la imagini Tv), căruțașii gonind cu bolidul tras de-un cal-putere costeliv, s-au lăsat prinși riscând o pedeapsă de până la 15 ani de închisoare. Cu șederea sabotorilor după gratii
Teleștiri de vacanță by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13558_a_14883]
-
și tot meditând la ele, ...preocuparea eroului, grija de a nu fi abject, sordid, negarea lor continuă - însăși negația! - putea fi, de fapt, o coexistență continuă cu ea, o fascinație refuzată... * August 1970. Sărăcie lucie. Libertate absolută. Țiganul olog și căruța lui cu coviltir oprită la Glâmbocata cu un câine jigărit dedesubt care abia poate să mai latre. Are în căruța învelită toată în alb, ca o mireasă (foaie de nailon), o femeie, nevasta și un copilaș care se joacă singur
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
fi, de fapt, o coexistență continuă cu ea, o fascinație refuzată... * August 1970. Sărăcie lucie. Libertate absolută. Țiganul olog și căruța lui cu coviltir oprită la Glâmbocata cu un câine jigărit dedesubt care abia poate să mai latre. Are în căruța învelită toată în alb, ca o mireasă (foaie de nailon), o femeie, nevasta și un copilaș care se joacă singur cu o rotiță de lemn de cărucior stricată. Țiganul fumează tot timpul, țigare de la țigare. Alături de el o căldărușă de
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
biserică, popa Duhu devenise nervos. Altfel, nu se explică de ce, într-o zi, din senin, îl luase la bătaie pe autor... adică pe Creangă. Deși s-ar fi putut explica prin faptul că atunci, după incident, luase partea popii Oșlobanu... Căruța s-a stricat, oricum. În toamnă, feciorul Smarandei pleacă în fine la Folticeni, la ,,fabrica de popi." Trage la Pavel, ciubotarul, care îi va fi gazdă și de la care va învăța mai multe decât la Catihet. Cizmarul, zi și noapte
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
eminesciene în context banal, cotidian sau macabru: "câte patru numiți calpuzani au murit, rânduri-rânduri, de boala lingorii". Puțin obișnuite sînt și formele de gerunziu trecut, intens folosite doar în documentele oficiale: "fiind fost isprăvnicel", "fiind avut cu dânsul și o căruță", "nefiindu-să fost întîmplat oameni în preajmă" etc. Pentru aspectul lexical-stilistic al textului, un exemplu destul de caracteristic îl oferă sfera bătăii, esențială în sistemul juridic al vremii. Modul în care textele oficiale prezintă întîmplarea sau metoda bătăii oscilează între tehnicism, normalitate
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
în timp. Impresionant și reprezentativ pentru acest ciclu este poemul scris la moartea tatălui său. Voi cita doar finalul acestui amplu și impresionant poem: " te zăresc din nou pe o pantă a muntelui/ dinaintea cailor îndemnîndu-i/ să frâneze fără teamă căruța cu fân// până la capăt ți-ai dus vechea lume/ proptind-o cu picioarele tale și/ferind-o de prăbușire// iar acum la rândul meu ajuns în capul coloanei/ cu răsuflarea anilor mei în ceafă/ nu mai știu cum să-mi
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
Gheorghe Istrate RITUAL (război) revocam războaiele defuncte le rescriam cu scrumul lor pe frunte deodată am văzut un glonț cărunt lungit într-o căruță de pământ și-am explodat prin el a câta oară prin moartea care uită să mai moară prin moartea care a uitat să moară... RITUAL (șarpele) Să te duci durere unde știi mai mult șarpele tău lung nu-l mai
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/3709_a_5034]
-
până în prezent: 1 umbrelă neagră, 2 chei mici, 1 cheie și 1 basma albă, 1 brâu de stofă cenușie, 112 lei, bani gata, 1 geantă pentru acte cu 2 cărți și o bucată de stofă, 6 chei, 1 haină de căruță, 1 pereche mănuși de damă de tricot cenușiu, cărți și caiete pe numele elevului Jacobi Ioan, 1 valiză mică și 1 geantă neagră cu jucării și păpuși, 1 pereche ochelari, 1 brâu de stofă brună cu dungi albe, 1 botniță
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
caută acum să aducă alții, pentru că au dispărut seara trecută. În plus, bucătăreasă nu mai avem de-o săptămână, iar pe malul Dâmboviței au apărut zeci de case noi. Lumea se schimbă, prietene, iar eu nu vreau să rămân de căruță. Mă duc la peruchier!" "Și dacă te schimbă în ceva groaznic, într-un câine de exemplu", își dădu cu părerea Nane. Rață nici măcar nu se obosi să răspundă. Pe cine văzuseră ei ieșind de-acolo-n patru labe? Asta așa
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
de tren, în iarba înaltă. Albul din zare, într-un iris închis. 6. Depărtarea dă sens precum o cupă cu vișine negustată, pe care o vezi etern în tablou. Fotografii, scrisori - retrăiești sărăcia din timpul războiului, mobila adunată într-o căruță suind ulița, stingând lumânarea troiței. Fata gazdei cea leneșă cu ochii la pândă mereu către poartă. Șoricelul căzut în vadra de lapte, clipocind, clipocind, stricând somnul bunicilor. Depărtarea dă sens precum o mânușă demult pierdută într-un tren - încă păstrându
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
era doar o stare trecătoare, așa că încercase să se liniștească sprijinindu-și palmele de genunchi, cu coatele în afară, poziția lui preferată, aplecându-și capul în față, ca să-i vină mai mult sânge înspre tâmple. Din când în când, o căruță trecea prin fața casei, iar praful de pe drum se ridica până spre coroanele copacilor de pe margine, împreună cu vocile care-l salutau din mers. La trecerea niciuneia dintre căruțe nu-și ridicase capul să vadă cine-l salutase, când, deodată, auzise o
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
ca să-i vină mai mult sânge înspre tâmple. Din când în când, o căruță trecea prin fața casei, iar praful de pe drum se ridica până spre coroanele copacilor de pe margine, împreună cu vocile care-l salutau din mers. La trecerea niciuneia dintre căruțe nu-și ridicase capul să vadă cine-l salutase, când, deodată, auzise o voce cunoscută, ușor pițigăiată, punctată de copitele cailor lovite surd de pământ. "E timpul, Ioane." Își ridicase capul surprins, dar până să-și reobișnuiască ochii ținuți închiși
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
cine-l salutase, când, deodată, auzise o voce cunoscută, ușor pițigăiată, punctată de copitele cailor lovite surd de pământ. "E timpul, Ioane." Își ridicase capul surprins, dar până să-și reobișnuiască ochii ținuți închiși cu lumina încă puternică a soarelui, căruța se îndepărtase deja, trăgând după ea, ca pe un balon pe jumătate dezumflat, vocea babei lui, pe care n-o mai auzise de un sac de ani. Înțelesese atunci că toropeala nu-i va mai trece și că trebuia să
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
concluzia tuturor și femeile începuseră să-i lase din milă câte o bucată de mămăligă, o ceapă, un colț de pâine, din mâncarea pe care o duceau la câmp când soarele ajungea în vârful cerului și țăranii se retrăgeau pe sub căruțe, la umbră. Cum baba îi murise, își lua cu el încă de dimineață mâncarea pentru prânz, așa că, atunci când trecea prin fața băiatului, trăgea de hățuri până când caii mergeau la pas, și-i arunca câte ceva de-ale gurii. Într-o zi, unul
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
celalaltă a șanțului din spatele teiului. La început pocnise hățurile ca să plece mai departe, cu gândul să-i aduca mâine altă brânză, oricum femeile urmau să-i lase cu siguranță ceva la prânz. În secunda următoare, trăsese de hățuri și oprise căruța. Se dăduse jos sprinten și, trecând pe lângă băiat, sărise de partea celalaltă a șanțului, după brânză. Se oprise, însă, cu boțul de brânză în mână, neștiind ce să facă. Primul impuls fusese să i-l arunce băiatului pe jos, în
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
jos sprinten și, trecând pe lângă băiat, sărise de partea celalaltă a șanțului, după brânză. Se oprise, însă, cu boțul de brânză în mână, neștiind ce să facă. Primul impuls fusese să i-l arunce băiatului pe jos, în drum spre căruță. Se oprise, totuși, în dreptul lui și, până să-și dea seama ce făcea, i-l întinsese cu o mână, în timp ce cu cealaltă îl mângâiase pe părul încălcit, așa cum îl mângâia pe Colț, câinele ținut în lanț în dosul curții. Și
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
Conașu, Conașu, aveau brațele pline de margarete, ale căror corole străluceau pe tulpinile cărnoase: era cald, un cer vast, lipsit de nori, se întindea peste oraș, aerul stătea nemișcat, mirosea a apă vărsată și a marfă adusă de departe, cu căruțele stârnind nori de praf, pe Strada Lipscani și în piețele din jur. Tata-mare s-a oprit, cu bastonul atârnat pe braț. Roțile prevăzute cu cercuri metalice uruiau în spatele copitelor care loveau pavajul dispus într-un spațiu concentric în jurul punctului central
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
limitată a coruperii sau a “împrietenirii” cu unii funcționari de la Bruxelles ori din alte capitale europene. Dincolo de mizeria morală a unora dintre ei (vezi cazul Matser), regulile și instituțiile funcționează în cele din urmă. Să te consideri cu sacii în căruță și, simultan, să te îneci la mal, e, în sine, o performanță. N-am, însă, nici o bucurie că suntem amenințați cu trântirea ușii în nas. Motivul e simplu: de suferit vom suferi tot noi, oamenii de rând. Oricâtă mizerie va
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
a scriitorilor n-a fost să-și exprime decepția ș...ț, ci să implore în genunchi posturi de atașați culturali și ambasadori în străinătate. Nu știau cum să se agațe mai serviabil la remorca puterii politice, să împingă prin noroaie căruța guvernării". Informația lui Laszlo Alexandru este riguros inexactă, cu excepția faptului că a existat o astfel de întîlnire a "României literare", pe tema cu pricina și cu participarea președintelui Iliescu. în rest, fabulație pură. Nimeni n-a solicitat președintelui nimic, nici
Telefonul fără fir by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12052_a_13377]
-
se înălța ca un minaret. Menaru se întreba tot mai des și îi întreba verile și pe prietenii ei bucureșteni, de ce nu mai veneau la ea berzele, care altădată își făceau pe coșul căsuții ei cuibul acela rotat, cât roata căruții. Totul, la ea, era atât de curat, încât, în ciuda protestelor, intrau înăuntru totdeauna desculți, ca la geamie, după ce se ștergeau bine pe tălpile picioarelor. Cărăuțeanu pretindea că acest obicei musulman, igienic la urma urmelor, explica rigoarea, forța morală a imperiului
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]