2,636 matches
-
principal, ni se cerea să demonstrăm dacă se poate determina masa corpului uman, în condiții de imponderabilitate, în timpul unui zbor spațial și dacă există efectul „green house” (de încălzire globală), în spațiul limitat al unei nave spațiale?”, ne explică profesoara Cătălina Stanca. Autorii proiectului „Viața pe ISS” sunt elevii Ana Maria Micu, Gabriel Moise și Simona Stratulat, clasa a XII-a la CN „Al. I. Cuza”. Ce au constatat micii noștri cercetători? „Echipa de lucru a propus să folosim metoda de
„Dialogurile tinereţii”, 2013, la CN „Costache Negri” [Corola-blog/BlogPost/94299_a_95591]
-
de oscilație a corpului prins între două resorturi. În acest scop, am folosit senzorii de mișcare și o placă de achiziții a datelor, instrumente care ne-au arătat că masa unui corp în imponderabilitate poate fi determinată”, a spus prof. Cătălina Stanca. Toți participanții au primit diplome care poartă antetulul organizatorilor CN „Costache Negri” și al Filialei Galați a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Au fost și alte proiecte interesante, prezentate prin prisma marilor preocupări ale vieții viitoare în Univers. A
„Dialogurile tinereţii”, 2013, la CN „Costache Negri” [Corola-blog/BlogPost/94299_a_95591]
-
Piesa „Nuntă Perfectă” după un text de Alan Ball (Five women wearing the same dress) în regia lui Eugen Gyemant, are premieră azi la teatrul Elisabeta din București. Din distribuție fac parte: Adela Popescu, Lăură Cosoi, Alină Chivulescu, Cătălina Grama, Adina Galupa și Dan Rădulescu Cinci femei extrem de diferite, care au căutat toată viața fericirea exact în locul cel mai nepotrivit pentru fiecare, sunt aduse împreună tocmai de către persoană pe care o consideră toate vinovată pentru propriul dezastru. Într-o
Nunta Perfecta (PREMIERA) /Luni, 11 mai Ora 20:00, la Teatrul Elisabeta [Corola-blog/BlogPost/94356_a_95648]
-
Cătălina Cadinoiu Motto: " Cărțile sunt lungi scrisori adresate prietenilor." Jean Paul Mamei mele, Liuba Reînnoiește crengile venicului, mamă, legile Constituției se rescriu pe chirpici, cu degetele Ecaterinei, cu mugurii de salaneț; cu adâncul căciulilor de astrahan. Ghinda s-a spart de
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
cabine au, ce hol de regrupare, rafinat și protector, ce condiții de repetiții, ce atmosferă NORMAL| există, n-ați ezita să-i vizitați imediat și să vedeți unul sau mai multe din spectacolele de la “Tony Bulandra”! De la momentul Pescărușul al Cătălinei Buzoianu, me-mo-ra-bil, de la Teatrul Mic, mărturisesc că n-am întîlnit o asemenea citire regizorală. O astfel de încărcătură emoțională. De soluții de mare finețe, perfect argumentate de Laurian Oniga, acoperite de coerența desenului din minte și din suflet, coborît în
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
visa; de a visa visul din vis"- ultimele cuvinte devenind și titlul spectacolului recent pus în scenă. Înmănunchind, ca și în alte spectacole ale sale, interpretări ale unor dansatori ai companiei, respectiv Elena Zamfirescu, Irina Roncea, Andreea Căpitănescu, Sandra Mavhima, Cătălina Gubandru, Cristina Bercuci și Gabriel Luca (ultimul de la Opera Națională din București), cu contribuții ale unor actori, precum Raluca Botez, Petre Voicu și Florin Roșu, coregraful a conceput un spectacol care pleacă de la lumea visului unui copil. Primul act tatonează
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
și Lena care ies de sub cupola ce închide în ea iubiri, căutări, cinism, dansul păpușii și la boite-ŕ-musique, frică și neputință eliberate în nori, Așteptîndu-l pe Godot pe insula ratării, acolo unde și zmeele așteaptă să fie ridicate. Alexandru Dabija, Cătălina Buzoianu, Alexandru Tocilescu, Dragoș Galgoțiu, regizori mari, Anca Maria Colțeanu regizor tînăr și neliniștit, texte cu carne și angoase, cu tumult uman și aventură, teatre mari din București - Odeon, Bulandra, Mic - teatrul din Brașov, Brăila... Imagini pe rotund, oval, pătrate
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
coregrafelor este improprie, ceea ce nu scade din valoarea piesei, care transmite integral intenția dorită: ,distanța dintre doi oameni care se află în același loc", dar care nu pot vibra nici o clipă la unison. O altă coregrafă afirmată în ultimii ani, Cătălina Gubandru, a prezentat o variantă a lucrării sale Punct și de la capăt, pe care am văzut-o nu de mult, pe scena Teatrului Nottara. Secvențele unei relații mereu reluate, cu o pronunțată tentă de straniu și inadecvare, au fost interpretate
Explore Dance Festival by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11547_a_12872]
-
catalogului general al celor circa 400 de desene italiene deținute de Bibliotecă Academiei Române. Catalogul, ca și expoziția, au fost îngrijite de Marco Chiarini - fostul director al Palatului Pitti, unul din cei mai rafinați cunoscători ai desenului italian post-renascentist - și de Cătălina Macovei, director al Cabinetului de desene și stampe al Academiei Române. Acest dublu eveniment artistic: publicarea catalogului și expoziția, scoate din anonimat un valoros patrimoniu care, desi studiat ocazional de istorici de artă de renume, nu intrase în circuitul internațional de
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
La fel cu Vittorio Holtier, pe care îl admir de la distanță, cu Lucu Andreescu și poveștile despre el, cu Ion Popescu-Udriște și poveștile despre el, cu Liviu Ciulei. Am însoțit-o pe Lia Manțoc în căutările ei, în devoțiunea față de Cătălina Buzoianu și Vlad Mugur, pe Helmuth Stürmer, definiția rigorii, pe Levința în întîlnirea cu Măniuțiu, pe Mădescu, pe Adriana Grand, pe Maria Miu... apoi pe Irina Solomon și Dragoș Buhagiar, apoi pe Andu Dumitrescu, apoi pe Liliana Cenean și Ștefan
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
Coca Bloos pentru Danaos, că Mircea Andreescu și Costache Babii nici nu au fost nominalizați pentru rolurile bijuterie pe care le-au făcut în Frații de la Brașov, că Ștefan Iordache, la fel, n-a fost văzut în Fuga, nici regia Cătălinei Buzoianu, nici scenografia Liei Manțoc la acest spectacol mare, nici scenografia Mariei Miu la 1794, că Vlad Mugur a recuperat ceva doar în ultimii ani, munca lui minuțioasă, riguroasă, tinerețea creației fiindu-i gustate abia spre sfîrșitul vieții, că Ilie
Premiile Uniter - Acuzații de șovinism! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11797_a_13122]
-
Stan Pățitul) ș.a.m.d. Uneori, spațiul deschis alternează cu cel închis, ca în Iliada (primul fiind reprezentat de tabăra aheilor, al doilea, de cetatea Troia). La fel, în Luceafărul, ,universul de o mare profunzime stelară" se află opus față de ,cămara" Cătălinei. |n continuare, Valeriu Cristea vine cu o abundență de exemple privind spațiul închis, numit și Domesticul interior. Acesta e divizibil în alte ,unități" mai mici: microspații și sub-spații. Criticul se întoarce la vechile opere, cum ar fi Odiseea, unde stau
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
Ion Vinea (vol. VI, editor Elena Zaharia-Filipaș), Victor Eftimiu (vol. 19, editor Const. Mohanu), un volum de Izvoare ale culturii române (secolul al XVIII-lea), realizat de un colectiv din Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu“, coordonat de Cătălina Velculescu ș.a., precum și două volume (al IX-lea și al X-lea) din foarte serioasa serie „Cele mai vechi cărți populare în literatura română“, pregătite în cadrul Institutului de Lingvistică Iorgu Iordan - Al. Rosetti (coordonatori Ion Gheție și Alexandru Mareș): Viața
Interviu cu Tiberiu Avramescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12922_a_14247]
-
vede sfîrșitul, bea pînă la limita pericolului, dar dincolo de toate aceste spaime, de meschinării, e în ea ceva altfel, o ardere, o trăire a candorii, misterul unui talent fără vîrstă. Este extrem de curajoasă tentativa actriței - însoțită pe acest parcurs de Cătălina Buzoianu, cred cea mai bună cunoscătoare a exprimărilor scenice ale sufletului feminin - de a juca formele de cabotinaj ale talentului. Cadrul scenic, mobilat cu manechine fantomă, face legătura cu fragmentele de film, dar și cu sentimentul de pustiu al personajului
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
două sfere pe care le reprezintă absolutul și contingentul. „Spațiile” descoperite de George Popa În cel mai de seamă poem eminescian sunt În număr de patru, Însă numai trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise. Lui Cătălin Îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălina se simte atrasă de „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărul are orizont de mișcare „spațiul sideral” cu intenții descendente o vreme (cât a durat dragostea pentru o ființă terestră) și un spațiu care transcende timpul și locul, și care este dedicat
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
supremă” nu este socotită de George Popa entitate separată, ci „conștiința de sine a luceafărului, a geniului, spațiul absolutului”. În Încercarea de a identifica spațiile sugerate de poemul eminescian, George Popa distinge Între cele terestre și ideale, văzând În aspirația Cătălinei de a-și depăși condiția, ”elanul structural ființei umane către dezmărginire”. Participarea umană la cosmic este posibilă numai prin eliberarea „din condiția sa de contur”, dar ea nu se produce decât la nivelul sentimentelor. Mai mult decât În alte studii
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
umane către dezmărginire”. Participarea umană la cosmic este posibilă numai prin eliberarea „din condiția sa de contur”, dar ea nu se produce decât la nivelul sentimentelor. Mai mult decât În alte studii consacrate acestei probleme, George Popa recurge la idealitatea Cătălinei, reinterpretând de fapt dichotomia formă/fond propusă de Eminescu În cazul acesteia. Din sublimările lui George Popa rezultă că fata de Împărat este promisă prin frumusețea ei „prealuminii astrale”și că această ființă aleasă este frumusețe unică Între pământene, lună
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
pe plan transcendent, metafizic”. Fără să facem nici o obiecție la această interpretare, Întrutotul posibilă dacă ne referim la prima parte a poemului, vom constata că la sfârșitul său imaginea este alta. Fondul se dovedește mai puternic decât forma În cazul Cătălinei, iar transcendentul și contingentul două realități care nici măcar nu se pot interfera. Dar George Popa propune o interpretare cu totul personală, În care „făptura Cătălinei se Întrupează din luminozități care nu sunt de natură simplu fizică, ci mai ales de
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
la sfârșitul său imaginea este alta. Fondul se dovedește mai puternic decât forma În cazul Cătălinei, iar transcendentul și contingentul două realități care nici măcar nu se pot interfera. Dar George Popa propune o interpretare cu totul personală, În care „făptura Cătălinei se Întrupează din luminozități care nu sunt de natură simplu fizică, ci mai ales de esență spirituală”. Astfel Încât ” Ea este un arhetip, o idee primordială a frumosului: și este o frumusețe de model stelar”. Cum și „luceafărul este prin natura
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
Cum și „luceafărul este prin natura sa lumină”, concluzia firească este că În cazul celor două personaje lirice comunicarea poate avea loc. Lumile din care provin cei doi nu sunt iremediabil separate. Lumina devine un element de legătură pe care Cătălina nu-l poate ignora În invocarea Luceafărului. Dar coborârea acestuia are ca efect metamorfozarea spațiului, pe care George Popa Îl prezintă astfel : „”este spațiul (coborâtor, s.n.) care unește (s.n.) astralul cu omenescul, fizicul cu metafizicul, forma derivată cu forma dintâi
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
caracterizează lumi diferite, atunci o idee ca aceasta este extrem de valoroasă : „Hyperion vrea să insereze În sfera lucrurilor nemuritoare o nouă valoare, un nou spațiu: spațiul spiritual al iubirii pentru o ființă omenească”. Din păcate, această năzuință este Înțeleasă de Cătălina ca atentat la starea ei ontologică, iar interpretarea lui George Popa merge În direcția recunoașterii faptului că fata de Împărat și Luceafărul sunt meniți să rămână două entități străine una de alta. Pentru Hyperion notează autorul - „pătimirea umană Îmbracă forma
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
Închis, fix”, lipsit de tensiuni existențiale. Pe de altă parte, spațiul său psihic corespunde omului comun, pentru care orizontul se reduce la iubirea carnală. Se cuvine menționat faptul că George Popa intuiește existența unui „spațiu ambiguu, mixt”, În care iubirea Cătălinei pentru astral și terestru se desfășoară simultan. Contemporani o vreme, Baudelaire și Eminescu au descoperit independent „dubla atracție a omului modern” spre teluric și astral,dar istoria literaturii universale nu l-a reținut decât pe poetul francez. Cătălina are „spațiul
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
care iubirea Cătălinei pentru astral și terestru se desfășoară simultan. Contemporani o vreme, Baudelaire și Eminescu au descoperit independent „dubla atracție a omului modern” spre teluric și astral,dar istoria literaturii universale nu l-a reținut decât pe poetul francez. Cătălina are „spațiul ei psihic ascuns”. Chiar sărutul delimitează un spațiu, Încât conceptul ca atare cuprinde În haina lui multe semnificații. Poet el Însuși - și Încă de marte altitudine - George Popa atribuie „spațiului”conotații diverse și adesea neașteptate. Astfel, „spațiul cel
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
Totul se reduce În esență la identificarea celor două spații ontologice, „respectiv uman și hyperionic”, ceea ce se opune de fapt finitudinea infinitului demarcat doar de gând. În ultima parte a capitolului de față, În care este analizat finalul poemului, evocarea Cătălinei revine iar. De această dată, George Popa reia o idee fundamentală a studiilor eminesciene mai vechi În care „elanul ascensional” al Cătălinei se frânge „În brațele teluricului său omonim”. George Popa are meritul de a fi observat În premieră că
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
demarcat doar de gând. În ultima parte a capitolului de față, În care este analizat finalul poemului, evocarea Cătălinei revine iar. De această dată, George Popa reia o idee fundamentală a studiilor eminesciene mai vechi În care „elanul ascensional” al Cătălinei se frânge „În brațele teluricului său omonim”. George Popa are meritul de a fi observat În premieră că numai iubirea poate exercita un fel de „atracție magnetică” „Între temporal și atemporal, Între contingent și absolut”. Admirabila interpretare a strofei finale
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]