48 matches
-
ședea, cu ochii spre Baltă, În buruienile din curtea unui poet și pictor, și se uita cum ardea porumbul - mândria Directorului de IAS. Poetul ieșise În chiloți din casa dărâmată și urla. Chiar În acea noapte veniră mașinile de la garnizoană. Cătănuță fu Încătușat, cu toate că avea un braț frânt. Ancheta la fața locului n-a durat cine știe cât și, la destul de puțină vreme, Întâmplarea nu mai păru așa de Însemnată. Despre soldatul Cătănuță, În calitatea lui de sabotor al economiei și al securității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și urla. Chiar În acea noapte veniră mașinile de la garnizoană. Cătănuță fu Încătușat, cu toate că avea un braț frânt. Ancheta la fața locului n-a durat cine știe cât și, la destul de puțină vreme, Întâmplarea nu mai păru așa de Însemnată. Despre soldatul Cătănuță, În calitatea lui de sabotor al economiei și al securității alimentare a poporului, nu s-a scris În ziare și nu s-a vorbit la apelurile de seară. Nici unul dintre camarazii său n-a aflat - și n-a ținut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
economiei și al securității alimentare a poporului, nu s-a scris În ziare și nu s-a vorbit la apelurile de seară. Nici unul dintre camarazii său n-a aflat - și n-a ținut cu tot dinadinsul să afle - dacă pe Cătănuță Îl puseseră ori nu la zid. * * * Chiar dacă Cel ce Doarme nu-i ferea de rele pe copii, măcar le scotea În cale Întâmplări de mirare pe care, crescând, ei le uitau sau se prefăceau că le uită, ca să nu dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ceasuri - cândva, mă oblig să vă anunț și să vă restitui suma, după ce, desigur, voi fi scăzut contravaloarea perioadei fără de Muză de până atunci. Țin să precizez că nu de la amărâtul de soldat - pe care am Înțeles că-l cheamă Cătănuță și care, sincer, m-a Înduioșat cu privirea lui goală, cu mâinile Încătușate și brațul care atârna din umăr, frânt și bleg - doresc a-mi recupera neprețuitele prejudicii, căci nu este el vinovatul. Vina o poartă cel ce l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acel „cel care”, nelăsându-se cu nici un chip convins că era vorba de o nevinovată figură de stil. Foiște l-a lămurit, cu multă răbdare și diplomație că un „cel ce” se referea la plutonierul care Îi dăduse ordin lui Cătănuță; altul la maiorul care dăduse ordin putonierului, iar primul din Înșiruire la comandantul de regiment care Îl trimisese pe maior la munci cu prăpăditele alea de mașini care ar fi trebuit demult să fie date la topit. Atât. „Stați așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nici o legătură - de altfel, s-ar fi dovedit de prisos - cu Declarația În care ceștile erau menționate ca fiind distruse de camionul botezat de soldați Tataie și condus În seara În care poetul crezuse că venise Sfârșitul Lumii de către unul, Cătănuță, un tânăr cu sufletul sfâșiat de iubirea pentru o curvă și care, se zvonea, ar fi fost Împușcat pentru subminarea economiei naționale, deoarece cisterna tractată de Tataie ajunsese Într-un lan de porumb timpuriu și-l aprinsese, prefăcându-l În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care, se zvonea, ar fi fost Împușcat pentru subminarea economiei naționale, deoarece cisterna tractată de Tataie ajunsese Într-un lan de porumb timpuriu și-l aprinsese, prefăcându-l În cenușă. Zvonul cu condamnarea și cu execuția nu era Întemeiat, Însă Cătănuță cu adevărat a murit câțiva ani mai târziu: s-a atârnat de o grindă din pricina neînțelegerilor cu Întunecatul lui tată și mai ales din pricina sufletului său anapoda, care Îl făcea să iubească deznădăjduit și cu suferințe adânci numai femei nevrednice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu adevărat a murit câțiva ani mai târziu: s-a atârnat de o grindă din pricina neînțelegerilor cu Întunecatul lui tată și mai ales din pricina sufletului său anapoda, care Îl făcea să iubească deznădăjduit și cu suferințe adânci numai femei nevrednice. Cătănuță, venit să care grâne În Satul cu Sfinți, se născuse În altă provincie istorică a țării, mult depărtată de locurile aflătoare În Câmpia Dunării, și nu știuse că era un fel de rudă de departe cu mama lui Ectoraș, venetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Până și pe banchetele străvechiului camion alintat de răcani Tataie fuseseră așternute, În chip de Învelitori, bucăți din pânza căilor ferate. În zbuciumul părăsirii mașinăriei care o luase, de nimeni strunită, la vale pe coasta dinspre Dunăre a satului, soldatul-șofer Cătănuță agățase, azvârlindu-se prin portiera hodorogită Împinsă cu umărul, și Învelitoarea de pe banchetele sparte. Pe ea, apoi, fără să știe, se așezase, proptind cu brațul sănătos pe cel frânt, În curtea plină de bălării a unui profesor bețiv, ca să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Pe ea, apoi, fără să știe, se așezase, proptind cu brațul sănătos pe cel frânt, În curtea plină de bălării a unui profesor bețiv, ca să privească, mai mult fascinat decât Înspăimântat, incendiul care Își repezea flăcările până la cer. După ce soldatul Cătănuță fusese Încătușat, cu tot brațul care Îi atârna, și zgomotele se potoliseră În curtea Îmburuienată, poetul și pictorul Marin Foiște găsise acea pânză pătată de sânge și plină de țărână. O ridicase, o scuturase, o clătise În apa verzuie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ales când le pierdea șirul și se apuca să continue după cum Îl purta Închipuirea, lui Foiște Îi năvălea În nări, ieșit din pânza spălăcită, mirosul de fum și cenușă de boabe arse de porumb. Însă nu gândul pentru soarta soldatului Cătănuță - despre care nu se mai auzise nimic de la arestare - Îl trezea acel miros: tot pentru niște știuleți arși fusese condamnat la moarte și executat un inginer tânăr, pe care Foiște Îl urâse din tot sufletul și căruia ajunsese să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un colț al odăii luminate de pâlpâirea slabă a candelei pe mama lui Lică, așa cum o zărise cu ani În urmă, printre buruienile Înalte din preajma Gropanului, privind la cele ce se Întâmplau cu trupul mort al băiatului ei. Pe soldatul Cătănuță Îl scăpase de la moartea prin Împușcare una dintre cele două curve pe care soldații le poștiseră cu o noapte Înainte de aceea a accidentului ce avea să aibă drept urmare nimicirea unei tarlale cu porumb timpuriu. Cum auzise de Întâmplarea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui. Fata aceea Îl săltase către fericire cu dezmierdările ei pornite dintr-o iubire dureroasă și nemărturisită. Deși ofițerul pricepuse că acea iubire nu de el era legată, ascultase de rugămințile fetei și Întocmise dosarul În așa fel Încât soldatul Cătănuță să primească o pedeapsă oarecum neînsemnată. Tatăl lui Vieru notase ceva anume În dosarul cu scoarțe de carton În care ținea șirul evenimentelor Însemnate din viața copiilor săi. Pe urmă smulsese foaia, o mototolise și se pregătise s-o arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de lumină, Ce-nflorea în zori Pe la cântători, Iar la zi-n amiază Scutura de raze Înflorita-i leasă, Iar la miez de noapte Rodia mere coapte, Mere de - aur mari Cu sâmburii tari De mărgăritari. 274 {EminescuOpVI 275} VIȚĂ CĂTĂNUȚĂ Pe culmița dealului, Dealului Ardealului, Primblă-mi-se, mări, primblă Dali cine mi se primblă? Dali Viță Cătănuț Cu-a lui dalbă de mândruță, Cu doi bani în buzunariu, Cu doisprece lăutari Și cu patru călușei Încărcați de gălbinei, Cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mândră, cântecul Că mi-i drag ca sufletul. Mîndra-ncepe a cânta, Munții se cutremura, Fagii mari se legăna, Pietrele se despica, Apele se turbura, Fântâna din Peșterea. Și potera i-auzia Înainte li eșia Și din grai așa grăia: - Alei, Viță Cătănuță, Ce ai cotat pe - aice De ne --ncurci tu florile, N-au hodină oștile. Ia dă-ți tu Viță vama! Viță din grai și grăia: - Ce fel de vamă ți-aș da? - Să-ți dai Viță pușca ta. - Pușculița nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
da Că ea nu-i de seama ta. - Ia dă-ți tu Viță vama! - Ce fel de vamă ți-aș da? - Să-ți dai Viță pe mîndra! - Eu pe mândra nu oi da, Avradina Satina, Hudri, basama leuca. - Dalei Viță Cătănuță, Gată-te să ne luptăm În săbii să ne tăiem, Zi de vară pîn-în sară, Căci e zi de primăvară Și e lupta mai ușoară. Și de luptă s-apuca Cu foc mare se lupta, În săbii că se tăia
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu-i pasă; are pentru dînșii pistoale încărcate în desagi. S-a dus și într-o vreme a prins a cînta din solz, ca să nu-i fie urît”. Sunt imagini de baladă voinicească. Aici Nechifor Lipan se întîlnește cu Ghiță Cătănuță, pregătit și acesta să înfrunte primejdii pe drumuri singuratice de codru. Operația reconstituirilor are de cîștigat în direcția mioritismului, mai ales dacă îl introducem în rol și pe Gheorghiță, fiul lui Nechifor și al Vitoriei. Două secvențe narative mi se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în sânge. Al nostru s-ar mulțumi să zâmbească și să treacă mai departe. În cântecul românesc există mai mult suflet, credință, sentiment profund și crud, iubire și sensibilitate, provenite din furie și ferocitate, din ură. Este povestea lui Ghiță Cătănuță. Frumosul și tânărul român și dalba lui soție, amândoi călare, urcă prin Ardeal pe cărarea mărginită de măceși și maci înfloriți. Pe la amiază, se opresc să mănânce pe genunchi. Apoi Ghiță îi spune soției: De când, mândro, te-am luat, Adevărul
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
urechi pe N. Iorga: "Eu n-am timp să mă pun la taifas cu acei domni cari, crezând că mă-njosesc, mă compară cu Terente [...] dar când un Nicolae Iorga, ignorând și falșificând, vine și compară pe Chira cu... "Ghiță Cătănuță", iaca, vedeți, îmi cam sare muștarul în nas și încep să cred că prostia locuiește deseori în Academii". Această impertinență a avut darul să întărâte, cu bună dreptate, spiritele. Și gâlceava de presă a izbucnit. Replicile care i se dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
conservând mitul fundamental pelasgo-thraco-dacic, sau dacoromânesc, al jertfei zidirii, atestat arheologic în Dacia / Dacoromânia, de-aproape șapte milenii, mai exact, din orizontul anului 4950 î. Hr.), "Soarele și Luna", "Toma Alimoș" ," Corbea", "Iancu Jianu", "Radu Calomfirescu", "Pintea Viteazul", "Constantin Brâncoveanu", "Ghiță Cătănuță" etc. -, cât și în sfera cultă - "Andrii Popa" de Vasile Alecsandri, "Nunta Zamfirei" de George Coșbuc, "Pintea" de Șt O. Iosif, "Rică" de Miron Radu Paraschivescu, "Balada trupului care s-a frânt pe roată" de Radu Gyr, " Mistrețul cu colți
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
de fiecare interpret (rapsod și lăutar). Melodia baladelor este mai stabilă decât textul lor. Actualmente, majoritatea baladelor din Gorj sunt interpretate de Cristian Geagu-Cătăroiu, nepotul lăutarului Petre Geagu. Din repertoriul său fac parte balade din toate categoriile: haiducești, vitejești („Ghiță Cătănuță”) și, mai ales, sociale („Uncheșelul”, „La nuntă la Vijulan”, „Bărbatul meu nu este mort”, „Gogin din Buduhala” ș.a.). Două dintre acestea sunt cântări „clasice”, răspândite în Oltenia rurală: „Ce faci moșule-n grădină?” (sau „Uncheșelul” / „Moșnegelul”) și „Ghiță Cătănuță”. Celelalte
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
Ghiță Cătănuță”) și, mai ales, sociale („Uncheșelul”, „La nuntă la Vijulan”, „Bărbatul meu nu este mort”, „Gogin din Buduhala” ș.a.). Două dintre acestea sunt cântări „clasice”, răspândite în Oltenia rurală: „Ce faci moșule-n grădină?” (sau „Uncheșelul” / „Moșnegelul”) și „Ghiță Cătănuță”. Celelalte balade, numite de folcloriști „jurnale orale”, sunt relatări de evenimente senzaționale recente, lipsite de eroism. („Focul de la Costești”, „Bărbatul meu nu este mort”, „Gogin din Buduhala” sau „La nuntă la Vijulan”). Interesantă este „Cântarea lu Cojin” („Gogin din Buduhala
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
mai multe înregistrări pe fonogramă, de către etnomuzicologul Emilia Comișel, ulterior și pe benzi de magnetofon. De la el s-au cules numeroase balade locale sau „furate” din zona Doljului, precum: "Balada lui Gheorghe Haiducul", "„Sbangă”", "„Bărbatul meu nu este mort”", "„Ghiță Cătănuță”" sau "„Ce faci moșule-n grădină?”". Fiul său, vioristul Cristian P. Geagu (n. 1943) a fost foarte cunoscut în Tismana și în părțile vecine. Din taraful său mai făceau parte soția, solista și acordeonista Nuța de la Câmpofeni, bracistul Gheorghe Pleșa
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]