64 matches
-
unde au murit mulți români, alături de alte nații. După lungi discuții cu localnicii de acolo, care afirmă că ei nu sunt români ci moldoveni, Vasile Șoimaru, din neamul Șoimăreștilor omagiat de Sadoveanu, a aflat de ce sunt supărați acei români. Sunt cătrăniți interlocutorii lui Vasile Șoimaru deoarece toate țările care au morți acolo au făcut fie cimitire cu morminte pe ale căror cruci sunt trecute numele fiecărui soldat, fie un monument cu numele celor care și-au pierdut viața. Ceva acolo... un
ŞI IARĂŞI OARZĂNE VOR PUTREZI-N LIVEZI (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341596_a_342925]
-
prin cetate, cu bucuria izbăvitului de întuneric. La fel ca el, vedeam și eu lumea pentru întâia oară fiindcă, până atunci, nu am avut vreodată ochi să o văd. Pe cât eram eu de bucuros, pe atât era Unchiu Niculaie de cătrănit. Încă zâmbea, încă plutea, dar părea că plutește printr-o ceață vâscoasă. Ca ajutor de baci pentru câteva zile la stâna din Muncel, eram atât de extaziat, că nici nu-mi mai păsa de dumnealui. Eram atent la fiecare mișcare
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
de diverse construcții și brăzdată de drumuri), poartă numele Ciredi. Adică nici cireadă (turmă de vite) și nici cirezi, ci între singular și plural; b) Într-una din zile, un neam de-al meu îmi spune că-i atât de cătrănit, încât îi vine să meargă în Ciripeș. Termenul mi-a plăcut, așa că m-am pus pe capul lui cu întrebările, astfel aflând că Ciripeșul desemnează poalele unei păduri oarecare. Vasăzică un loc ndefinit și împădurit, cel mai adesea un deal
TOPNIME MAI MULT SAU MAI PUŢIN DERUTANTE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379016_a_380345]
-
Acasa > Poezie > Credinta > TRUP ȘI SUFLET CHINUI Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Se frâng lacrimi printre gene, Cerul pare ostenit, Iar pământul parcă geme... Sufletul mi-e cătrănit! Mă-ngenunche iar suspinul, Gându-mi este răvășit... Vreau să nu mai văd declinul Și nici chipul chinuit! Curg priviri pe dalbe file Și pe trupu-ți răstignit... Nu mai vreau și alte zile Să simt cuiul pironit! Nu mai vreau
TRUP ŞI SUFLET CHINUI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381100_a_382429]
-
ele în mâini, despărțirea cartofilor de dat la gunoi de cei oarecum buni de aruncat în tigaie a devenit mai ușoară. Însă acest lucru conta mai puțin căci tovarășul în halat albastru era greu de mulțumit, fiind aproape tot timpul cătrănit din cauza noastră, a practicanților, pentru că, zicea el, ba nu sortam cartofii cu simț de răspundere, ba pierdeam vremea sporovăind unii cu alții, ba ne apucau foamea și setea când nu era cazul și luam pauză de masă pe nepusă masă
LA CARTOFI, LA HELIADE ÎNTRE VII (O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI AL ANULUI 1981) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371089_a_372418]
-
în autobuzul care circulă/ de la gară spre cimitir și de la cimitir la gară/”. Mărturisesc faptul că, deși îl citesc pe bădia Ion de mulți, mulți ani de zile în efemerida gazetei ’’Viața Liberă’’, nu am bănuit că-i așa de cătrănit și de pornit împotriva personajelor din versurile volumului, personaje din scaunele puterii sau de pe zebra de pe strada Frunzei, sau din partea de Sud a Moldovei de Sud, care ne scuipă pe noi, oamenii „normali” care săpăm fântâ cu fundul în cer
AM PRIMIT,AM CITIT,AM SCRIS DESPRE... de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376164_a_377493]
-
I. ca autor dramatic. Piesele lui pentru radio, cele pentru tineret sau pentru militari (publicate, acestea din urmă, în broșura Șezători ostășești, 1940) se inspiră din faptul divers și formulează o teză morală. Eroii, schițați în linii vagi, sunt „chisnovați”, „cătrăniți” și, una-două, le sare țandăra. O anume vioiciune a rostirii își ia provizia de pitoresc din limbajul argotic. O „întâmplare de haz”, destinată teatrului sătesc, e comedioara Haplea la stăpân (1938), unde comicul, subțirel, vine din situațiile anapoda. Desenele însoțitoare
IORDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
fuste lungi, înflorate, o lăeșiță rotundă la față privea vesel și înșfăca din zbor ce i se întindea. Un bărbat se înveselea subțiindu-și ochii în obrazul boțit și scoțând în față, lați, patru dinți. Lumânăreasa, a lui Mazarache, era cătrănită ca un buboi că n-o băgau nurorile în seamă. Mare dintr-o dată, se trezi, mulțumind pentru praznic, glasul lui Vasile Pichiruță. - De-acu, slavă ție, Balane, și Dumnezeu să-l ierte ! Odată cu Costache Rață, Pichiruță ieși pe poartă, amețit
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
din piață, astăzi i-am propus nevestei, diseară să servim masa Împreună și dumneaei mă așteaptă cu masa pregătită...! M’a amenințat cu divorțul dacă măcar odată la șase luni de zile nu-i onorez promisiunea. Astai...” Tony Pavone era cătrănit. Ar fi dorit să dispară, să nu se mai gândească la nimeni și la nimic, să scape de hărțuiala tuturor mitocanilor, borfașilor și analfabeților ajunși În poziția de stăpânitori ai clasei muncitoare...!! Făcură Înconjurul pieții de câteva ori, În timp ce Șeful
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
afla la câțiva metri viza-vi de restaurantul Nord Hotel, Șeful privi la Tony Pavone Întrebător... „Crezi ...??” De fapt, Întrebarea Șefului de Șantier suna mai mult decât o poruncă. Să-l refuze, cunoștea urmările...La rândul lui Tony Pavone fiind cătrănit de situația bizară care Îi zdruncina nervii, se lăsă dominat de voința acestuia, având Încredere În promisiunea făcută nevesti-si. Ca de fiecare dată Însă, Începutul a fost greu...După primele păhărele de „Tărie” a urmat tot tacâmul bine cunoscut. Ne
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rău intenționați sunt...!! În dumineca următoare Îl vizită din nou, oferindu-i unele alimente din puținul lui cu promisiunea revederii, În zilele următoare. Însă, la două zile inginerul chimist fusese chemat la procuratură și nu se mai Întoarse. Cu sufletul cătrănit de supărare, de nesiguranță, efectua controlul prin camerele arestaților În virtutea inerției. Efectiv, uitase cum Îl chiamă unde se află și ce caută cu atâta disperare. Fantezia sa Îl călăuzea explorând alte planete și chiar unele sisteme solare din altă galaxie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prin minți după răspunsuri la întrebări grele! Badea Vasile făcu primul pas ștergându-mi lacrimile de pe obraz apoi mă ciupi ușor într-un gest de tandrețe de care nu-l credeam în stare. Era un om bun, dar ceva îl cătrănise de mult și nu mai reușea să-și revină. Răsuflă adânc, apoi mă luă prietenește pe după gât. Făcusem o poznă că uitasem să spun unde plec. Era o regulă printre ciobani să se știe de fiecare unde e dus și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fost doar o chestiune simplă, de Întrebare-răspuns, ar fi dat-o el În vileag de mult... Dar dacă-l prind și pe el, deliberat, În aceeași plasă cu clienta mea? Oare ce s-ar Întîmpla În cazul acesta?... Eram tare cătrănit pentru că băteam pasul pe loc În labirintul de presupuneri. — Ei, hai! O să beau și eu ceva. O să-mi las mașina pe undeva pe-aici. Se poate, nu? Nu mai pot de frig. — Prudența ta e lăudabilă, Îmi spuse el privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
n-a învățat șiretlic. Mai adaoge dumneata că la colibă ai pe uncheșul nostru Mitrea Pescăruș. —A! trăiește acolo ș-un uncheș? — Da, domnule. De cum intră puvoaiele în bălți, el se duce la grindul lui, își repară coliba și-și cătrănește vârșele. Are și el niște sărăcii de vârșe. Am făcut, pesemne, o mutră oțărâtă. Aș fi preferat să fiu singur. —Trebuie să-ți spun îndată și asta, a adăogat Ștefan Gâdea, că acel uncheș e tocmai omul care-ți lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de la vârșe la vatră, uncheșul Mitrea Pescăruș avea obiceiul să vorbească. Nu singur. Vorbea cu lucrurile, cu sălciile. Îmi revenea acum și mie o parte din frazele - unele destul de nesăbuite - pe care le rostea. —Trebuie să înfierbânt catranul, ca să vă cătrănesc... zicea el împletiturilor înșirate în pari. Pe urmă întrebă ceaunul cu catran: — Unde ești? Îl duse la vatră și-l puse pe pirostrii: —Iacă, te-am pus să te înfierbânți. Bagă de seamă, hârbule, să nu scapi catranul în foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bine, fiule! În timp ce vorbește, bătrânul clatină din cap cu obidă. Mă gândesc să-l rog să intrăm puțin pe Ulița Spânzurătorilor, în capul de sus al căreia ne aflăm deja. Nu îndrăznesc însă, pentru că nu aș vrea să-i mai cătrănesc sufletul și cu această uliță. Nici nu mi-am terminat gândul, însă, și bătrânul mi se adresează: Știu că vrei să intrăm pe Ulița Spânzurătorilor. Dacă vrei cu tot dinadinsul, eu n-am să-ți stau împotrivă... „Pentru a câta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
nici acum nu concepe, măcar că vremurile s-au schimbat să nu le mai recunoști, și nici ea nu mai e cea de atunci. Doar bătrânul a rămas tot ăla, și n-ai avea cum să-l scoți din ale lui. Cătrănit de nu se poate, deh, ce-ar mai fi să știe că nici Rafael nu lucrează? Parcă ar pluti în aer nedumerirea asta a lui nea Petrică. E pericol, n-a apucat Mirela să-i povestească, da’ ăsta-i genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
varză sau cu cireșe. Peste o oră familia se reunea - căci ce eram, dacă nu o mare familie fericită? -: Ionicii șiroind de transpirația lor ce mirosea a ceapă și slănină, Șerban cu cârlionții prinși într-o panglică vișinie, spunându-ne cătrănit că vine maică-sa de la Oradea să-l ajute să învețe pentru sesiune și înjurându-i pe cei doi răcani care îi spurcaseră cămăruța cu usturoi și cârnați. L XXIX Exact într-o pauză de masă de genul ăsta, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
distrug șoseaua până la Dumbrăvi, spusei, nu se vor mai putea întoarce aici. Asta înseamnă că se retrag. Se retrag spre munte. Dar atunci, de ce s-au mai concentrat la Oglindești? Lixandru își trecu palma pe față și scuipă în lături, cătrănit de necaz. - Spuneai că n-o să vină până aici, că urcă pe la Oglindești. Și acum o să dea puhoiul peste noi... Scuipă iar și-și ridică privirile spre cer. - Stă să ploaie, spusei. - Acum trebuie s-o îngropăm din nou. Bine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să fac! Bine, Toadere. Să treci și pe la mine, să-mi spui dacă ai găsit ceva de lucru și oi fi tare bucuros să aflu asta. Până atunci, mă-i mai omeni cu un țoi-două de rachiu, că tare-s cătrănit. Și te rog să nu spui nimănui ce am vorbit. Nu duce grija asta, Toadere... Târziu în noapte, a ajuns acasă: Marandă, mâine mă duc la târg. Ce să cauți tu la târg, că nu ai nimic de vândut, nici
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să plătească datoria către Prispă, dar simțea și o poftă nebună de o gură de rachiu. Bine te-am găsit, bade Prispă! Bine ai venit, Toadere. Cum văd eu - și cred că nu mă înșel - parcă nu mai ești așa cătrănit și pornit împotriva tuturor. Asta cam așa-i. Și ca să nu vorbesc cu gura uscată, fii bun și dă-mi un țoi de rachiu. Nu te-oi lăsa însetat, că mi-a fi păcat. Prispă i-a așezat țoiul în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vorbim despre asta. — Te-ai dus și-n celelalte locuri? — Evident că nu. În halul în care sunt ar putea avea chef cineva să mă angajeze? Am avut atâta minte să mă reîntorc acasă cât de curând posibil. Nu fi cătrănit, puiule. — Cătrănit? Mi-e teamă că n-aș putea să mă simt vreodată „cătrănit“... — Ei, nu fi nesuferit. Ai să capeți tu o slujbă bună. Ai colindat numa’ câteva zile, spuse mama lui privindu-l. Ignatius, aveai cumva șapca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
asta. — Te-ai dus și-n celelalte locuri? — Evident că nu. În halul în care sunt ar putea avea chef cineva să mă angajeze? Am avut atâta minte să mă reîntorc acasă cât de curând posibil. Nu fi cătrănit, puiule. — Cătrănit? Mi-e teamă că n-aș putea să mă simt vreodată „cătrănit“... — Ei, nu fi nesuferit. Ai să capeți tu o slujbă bună. Ai colindat numa’ câteva zile, spuse mama lui privindu-l. Ignatius, aveai cumva șapca asta pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu torsul gol și încordat, care, de un sfert de ceas, se chinuie să înțepenească o foaie de geam într-o fereastră. Azi-noapte m-am întors de la audiția de rock a acelei tipe timide și revoltate, într-atît de amețit și cătrănit și pentru că, pe drum, nimic mulțumitor nu mai mi se întîmplase, am încercat să trag afară liftul din locașul lui, să-l aduc la mine în casă, de gât, ca pe un cățel și să pun înaintea lui o farfurioară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe schelele de lemn, stropise zidurile cu agheasmă, blagoslovise și citise din cărțile lui. Au mâncat cu salahorii împreună. Cârciumarul împărțise vin zidarilor, se amețise de bucurie și, când a rămas cu meșterul, s-au luat la ciorovăială. Dogarul era cătrănit. - Ai scos actul? a întrebat cu privirile în ochii ginerelui. - Ce să ne mai încurcăm, întreab-o și pe fata dumitale, așa cum ne-a fost vorba... Lina tăcea chitic. Bătrânul se repezise la ea: - Spune! Tu nu vrei să fii în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]