69 matches
-
private, nimeni nu scrie „numai pentru sine”, cum, cu sinceritate afectată, pretind diletanții. Când e vorba de creație propriu-zisă, mai cu seamă una conștientă și de lungă respirație, este exclus să fie fără destinatar, măcar ipotetic. Există totdeauna, cât de cătrănit ar fi sufletul autorului și de sumbră viziunea sa, o bucurie a creației, enormă, irezistibilă, eventual o bucurie „rea”, care se impune a fi împărtășită. De altminteri, pentru ca naratorul să poată prețui ca „vrednică de Tacit” proza lui Pașadia, e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
I. ca autor dramatic. Piesele lui pentru radio, cele pentru tineret sau pentru militari (publicate, acestea din urmă, în broșura Șezători ostășești, 1940) se inspiră din faptul divers și formulează o teză morală. Eroii, schițați în linii vagi, sunt „chisnovați”, „cătrăniți” și, una-două, le sare țandăra. O anume vioiciune a rostirii își ia provizia de pitoresc din limbajul argotic. O „întâmplare de haz”, destinată teatrului sătesc, e comedioara Haplea la stăpân (1938), unde comicul, subțirel, vine din situațiile anapoda. Desenele însoțitoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
asta cu acte în perfectă regulă. M-am împrumutat la bancă, iar creditul l-am lichidat peste câțiva ani, după ce am vândut hectarul de pădure de la Colibași. Toate astea se pot verifica. Am păstrat absolut toate actele doveditoare”, declară Stelian cătrănit la față de cele aflate și despre care până atunci nu știuse aproape nimic. Sever își umplu o cană mare cu ceai de sunătoare și goli cana aproape pe nerăsuflate, după care și-o umplu din nou. “Tâmpiților ăstora nu le
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
să se pronunțe anticomuniștii! Perfectă logică deprinsă la școala lui Chișinevschi și Ion Ianoși! Mă întreb dacă adulatorul lui Ceaușescu ar duce raționamentul mai departe și ar susține și aberația că despre antisemiți nu se pot pronunța adversarii antisemitismului! La fel de cătrănit că jucăreaua bolșevică iese șifonată din "Raportul Tismăneanu" este și Sorin Adam Matei. Incapabil să furnizeze un argument cât de cât logic, ca să nu spun științific, el contestă dreptul difuzării "Raportului" deoarece ar încălca "legea proprietății intelectuale"! Acesta e nivelul
Știți cine a fost Leonte Răutu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7820_a_9145]
-
tăcuți, bunicu-tău era și el mutălău câteodată, ciudat, dar aproape că nu-mi mai amintesc deloc de bunicu-tău, sunt lucruri pe care ai impresia c-o să le știi mereu dar le uiți și mai rău e că nici măcar nu ești cătrănit că le-ai dat uitării. Vai, Nuria, fata mea, le uiți și când ți-ai dat seama c-ai făcut-o, te îngrozești pentru o clipă, da, te sperii; lucruri care atunci când s-au petrecut îți spuneai: orice s-ar
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
Cristian Teodorescu Ne cătrănim că ne fac de rîs țiganii în străinătate, iar acasă, chiar în Capitală, ne călcăm în picioare de ziua națională. Și nu în vreun cartier mai amărît, ci în inima Bucureștiului, unde s-au dat artificii. Auzeam și nu-mi
România lui "se dă ceva" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9017_a_10342]
-
personaje, un tînăr, ucenicul, și un maestru teolog care citează din Verlaine, "un bărbat impozant, rîzînd haiducește din miezul unei bărbi-colier. Reverenda lui elegantă, peste care purta o bundiță cu margini îmblănite, privirea grea de o intensitate scrutătoare, vocea puternică, cătrănită de rrr-uri pronunțate viguros, și mîinile robuste, dintre care una prindea o țigară cu filtru alb, mi s-au impus din prima clipă." (p.233) Evocarea relației dintre cei doi compune o poveste-paradigmă, nu lipsită de probleme pentru că fiecare dintre
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
alină și suferința fiziologică și morală a coanei Zoițica, asemeni unui Mesia așteptat! Agamiță n-a căzut - venit din ceruri! - a sosit într-o trăsurică! Mesia, în trăsurica dusă pe umeri de bodigarzi - apostoli, fără clopoței la gât! - anulează timpul cătrănit de altădată, aducând, acum, în locul jalei și al plânsului politic, euforia muzicii de fanfară! Venind nu din cer, ci din timp, de la 48, vulturul mesianic schimbă osia lumii! Dacă, evident, pe față, persoanele nu-și pot schimba structura interioară, ele
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
nici acum nu concepe, măcar că vremurile s-au schimbat să nu le mai recunoști, și nici ea nu mai e cea de atunci. Doar bătrânul a rămas tot ăla, și n-ai avea cum să-l scoți din ale lui. Cătrănit de nu se poate, deh, ce-ar mai fi să știe că nici Rafael nu lucrează? Parcă ar pluti în aer nedumerirea asta a lui nea Petrică. E pericol, n-a apucat Mirela să-i povestească, da’ ăsta-i genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fuste lungi, înflorate, o lăeșiță rotundă la față privea vesel și înșfăca din zbor ce i se întindea. Un bărbat se înveselea subțiindu-și ochii în obrazul boțit și scoțând în față, lați, patru dinți. Lumânăreasa, a lui Mazarache, era cătrănită ca un buboi că n-o băgau nurorile în seamă. Mare dintr-o dată, se trezi, mulțumind pentru praznic, glasul lui Vasile Pichiruță. - De-acu, slavă ție, Balane, și Dumnezeu să-l ierte ! Odată cu Costache Rață, Pichiruță ieși pe poartă, amețit
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
din piață, astăzi i-am propus nevestei, diseară să servim masa Împreună și dumneaei mă așteaptă cu masa pregătită...! M’a amenințat cu divorțul dacă măcar odată la șase luni de zile nu-i onorez promisiunea. Astai...” Tony Pavone era cătrănit. Ar fi dorit să dispară, să nu se mai gândească la nimeni și la nimic, să scape de hărțuiala tuturor mitocanilor, borfașilor și analfabeților ajunși În poziția de stăpânitori ai clasei muncitoare...!! Făcură Înconjurul pieții de câteva ori, În timp ce Șeful
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
afla la câțiva metri viza-vi de restaurantul Nord Hotel, Șeful privi la Tony Pavone Întrebător... „Crezi ...??” De fapt, Întrebarea Șefului de Șantier suna mai mult decât o poruncă. Să-l refuze, cunoștea urmările...La rândul lui Tony Pavone fiind cătrănit de situația bizară care Îi zdruncina nervii, se lăsă dominat de voința acestuia, având Încredere În promisiunea făcută nevesti-si. Ca de fiecare dată Însă, Începutul a fost greu...După primele păhărele de „Tărie” a urmat tot tacâmul bine cunoscut. Ne
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rău intenționați sunt...!! În dumineca următoare Îl vizită din nou, oferindu-i unele alimente din puținul lui cu promisiunea revederii, În zilele următoare. Însă, la două zile inginerul chimist fusese chemat la procuratură și nu se mai Întoarse. Cu sufletul cătrănit de supărare, de nesiguranță, efectua controlul prin camerele arestaților În virtutea inerției. Efectiv, uitase cum Îl chiamă unde se află și ce caută cu atâta disperare. Fantezia sa Îl călăuzea explorând alte planete și chiar unele sisteme solare din altă galaxie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fost ironică! Și cu tine și cu Ana. Poate c-am avut motive! Motivele mele. Ție nu-ți cer scuze. Anei i-am cerut. Nu ți-a spus? Nu. Evident! În loc să-ți semene, ai s-ajungi tu să-i semeni: cătrănit în răutate! îi șoptește Tamara cu ciudă, vrînd să plece. Mîna lui Mihai o prinde ușor de braț, doar atingînd-o. Ea se întoarce imediat, semn că abia aștepta. Ține ochii închiși. Cînd îi deschide, sînt umezi. Mă simt vinovată față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în cap, încearcă el să înveselească discuția. De altfel, femeile frumoase au un suflet pe măsură, un ce aparte, care le înnobilează, făcîndu-le mai doamne. Crede-mă, nu ți-o spun ca să te măgulesc. E o chestie verificată statistic. Rele, cătrănite la suflet sînt cele urîte, ca și cele ce se cred frumoase, dar au îndoieli. Încă un pahar pentru domnul! face Violeta un gest spre ospătară care a venit lîngă ei. Nu, te rog! refuză Mihai. Ssst! duce Violeta degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
știe nimeni casa ta, că te vinde", îl sfătuia mamă-sa. A ținut minte asta, iar dacă uneori s-a plîns cuiva apropiat, reacția ulterioară, vorbele auzite i-au întărit încrederea în sfatul mamei. Există o anume răutate nativă? Da! "Cătrănit în răutate", s-a exprimat o dată Tamara despre el și Ana. Așa-i, Ana se dovedește tot mai des a avea ceva de vechil în ea. Cu două zile în urmă, duminică dimineață, a venit la Mihai în cameră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de filmul la care lucrăm acum, el chiar voia să vă caute, să vă propună o colaborare. Înseamnă că nu-mi mai termin romanul, rîde Mihai încet. Discuțiile la scenariul acela încep abia la primăvară. Și nu mai fiți așa cătrănit, zău! Iucundi acti labores!(12 Asta o puteam spune cînd are loc premiera filmului, bombăne Mihai. La naiba! Nu mai cobiți! se înfurie regizorul. De fapt... adevărata bătălie începe acum iar apogeul va fi cînd cei de la casa de filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mare secret. Mi-o dovedești în fiecare seară cînd recitesc un anume fragment din Noaptea de acid cianhidric... Cineva m-a mințit că n-are timp de lectură... Cineva trebuia să-ți facă față, dincolo, în lumea reală, unde erai cătrănit și plin de tristețe, arată privirea Simonei spre ușă. Aici, spune ea cu drag, ridicînd palma să-i alinte obrazul, am adus un copilaș să se joace în nisip... Pe țărm, toată seara, copilașul ți-a stricat buclele părului, umplîndu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
galbeni până-n iarnă? „Arză-te-ar focul veșnic pe tine și pe cine te-a adus în Europa”, gândi Sima-Vodă scotocindu-se în sân. „Mi-au mai rămas cinci”. Ii dădu doi galbeni turcului și-apoi coborî în curte. Sui cătrănit de mânie în caleașcă, unde-l așteptau Ruxăndrița și Ximachi. Surugiul dădu bici cailor. Rămas în mijlocul curții, cu plosca în mână, Vasâle se simți brusc înduioșat și strigă gâtuit în urma caleștii ce ieșea prin poarta din dos: — Băria-Ta, dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fost doar o chestiune simplă, de Întrebare-răspuns, ar fi dat-o el În vileag de mult... Dar dacă-l prind și pe el, deliberat, În aceeași plasă cu clienta mea? Oare ce s-ar Întîmpla În cazul acesta?... Eram tare cătrănit pentru că băteam pasul pe loc În labirintul de presupuneri. — Ei, hai! O să beau și eu ceva. O să-mi las mașina pe undeva pe-aici. Se poate, nu? Nu mai pot de frig. — Prudența ta e lăudabilă, Îmi spuse el privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
n-a învățat șiretlic. Mai adaoge dumneata că la colibă ai pe uncheșul nostru Mitrea Pescăruș. —A! trăiește acolo ș-un uncheș? — Da, domnule. De cum intră puvoaiele în bălți, el se duce la grindul lui, își repară coliba și-și cătrănește vârșele. Are și el niște sărăcii de vârșe. Am făcut, pesemne, o mutră oțărâtă. Aș fi preferat să fiu singur. —Trebuie să-ți spun îndată și asta, a adăogat Ștefan Gâdea, că acel uncheș e tocmai omul care-ți lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de la vârșe la vatră, uncheșul Mitrea Pescăruș avea obiceiul să vorbească. Nu singur. Vorbea cu lucrurile, cu sălciile. Îmi revenea acum și mie o parte din frazele - unele destul de nesăbuite - pe care le rostea. —Trebuie să înfierbânt catranul, ca să vă cătrănesc... zicea el împletiturilor înșirate în pari. Pe urmă întrebă ceaunul cu catran: — Unde ești? Îl duse la vatră și-l puse pe pirostrii: —Iacă, te-am pus să te înfierbânți. Bagă de seamă, hârbule, să nu scapi catranul în foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vorbim despre asta. — Te-ai dus și-n celelalte locuri? — Evident că nu. În halul în care sunt ar putea avea chef cineva să mă angajeze? Am avut atâta minte să mă reîntorc acasă cât de curând posibil. Nu fi cătrănit, puiule. — Cătrănit? Mi-e teamă că n-aș putea să mă simt vreodată „cătrănit“... — Ei, nu fi nesuferit. Ai să capeți tu o slujbă bună. Ai colindat numa’ câteva zile, spuse mama lui privindu-l. Ignatius, aveai cumva șapca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
asta. — Te-ai dus și-n celelalte locuri? — Evident că nu. În halul în care sunt ar putea avea chef cineva să mă angajeze? Am avut atâta minte să mă reîntorc acasă cât de curând posibil. Nu fi cătrănit, puiule. — Cătrănit? Mi-e teamă că n-aș putea să mă simt vreodată „cătrănit“... — Ei, nu fi nesuferit. Ai să capeți tu o slujbă bună. Ai colindat numa’ câteva zile, spuse mama lui privindu-l. Ignatius, aveai cumva șapca asta pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în care colegul Pițigoi văzuse niște ștersături ce i s-au părut suspecte. În câteva zile acel caiet a dispărut cu totul, ceea ce a determinat o vizibilă agitație în comportamentul păgubașului. Dar ce ai, Georgică? Te văd cam neliniștit, puțin cătrănit de la o vreme și cam tulburat!.. Dar și destul de abătut!.. Impresie falsă, Pițigoi! Mai degrabă plictisit aș putea spune, de curiozitatea asta a ta bolnăvicioasă de codoș ce ești. Caută-ți altă orbită că, în ce mă privește, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]