108 matches
-
tare, să-l audă ce ieșise, răcorindu-se. Hohotele și vorbele lui susținute de ceilalți îl însoțiră și-l răniră de moarte pe Cucu. Nu-i mai ieșiră din suflet până când nu pleacă din sat, tot cu ele și tot cătrănit. Unde plecase, încotro se îndreptase, nimeni n-ar fi putut spune. Și-apoi nimănui, nu-i mai ardea de așa ceva. Bubuitul tunurilor se auzea din ce în ce mai distinct și mai apropiat. Îngrijorarea sătenilor sporea tot mai mult. Zvonuri tot mai ciudate s-
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1484268442.html [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
cinste, gândi Tache. Hai, că iar l-am fraierit! Și-i strânse mâna, pupându-i-o de mai multe ori, sub râsetele dezlănțuite ale oamenilor. Numai inginerul Casapu nu râdea. Îl privea năucit pe Tache, scârbit de prostia lui și cătrănit că nemernicul de amărăștean câștigase simpatia sătenilor. Se simțea umilit, strivit, ofensat în demnitatea lui de stăpân atotputernic al acestei comune. De aceea, roșu de furie, urlă la Mărășteanu: -va urma- Referință Bibliografică: SRL AMARU-17 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1437620628.html [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
pârdalnicele de inimi o luau razna aici la horă, vrăjite de farmecele ei. Hora îi prindea în mrejele ei miraculoase, indiferent de pogoanele și zestrea lor. Am auzit de unele cazuri când, la sfârșitul horei, câte-o astfel de mamă cătrănită își căuta copila neascultătoare. Întreba disperată-n jurul ei: -N-ați văzut pe fata mea? Câte-odată, răspunsul venea prea târziu, ca o lovitură de satâr: -Am văzut-o, țață Drino! A fugit cu Ghiță a’ lu’ Păduche acum o oră. Cred
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1409844554.html [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
2014 Toate Articolele Autorului CU PERUCI Mulți caduci. Sunt uituci Cu peruci! Fără peruci. Care puseră De-un puci! Să îi doară, În papuci! Stăteau unii la răscruci, Pe largile alei cu nuci, Cu cântec de guguștiuci, Printre înaltele uluci, Cătrănite ca de tuci, Îndemnându-te la cruci, Adevărate matracuci! Dar e bine să te duci, La culesul de lăptuci, Sau la pescuit de știuci, Cu scaunul de butuci, Dar să ai albii papuci! Nu încerca să îi seduci, Pe naivii
CU PERUCI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_leonte_1397326502.html [Corola-blog/BlogPost/347792_a_349121]
-
-i numai cântec,/ Doina dorurilor noastre,/ Roi de fulgere, ce spintec/ Nouri negri, zări albastre.// Limba noastră-i limbă sfântă,/ Limba vechilor cazanii,/ care o plâng și care o cântă/ pe la vatra lor țăranii.” (Alecu Alexei Mateevici) „Sub cerul țării, cătrănit sinistru,/ s-a răstignit Hristos ca la-nceput,/ cu palma stângă sângerând pe Nistru,/ cu palma dreaptă înflorind pe ... Citește mai mult + 27 Martie 1918 - Buna Vestire a Basarabiei Sfinte.„ Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,/ Tânără mireasă, mamă
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU by http://confluente.ro/articole/gheorghe_constantin_nistoroiu/canal [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
-i numai cântec,/ Doina dorurilor noastre,/ Roi de fulgere, ce spintec/ Nouri negri, zări albastre.// Limba noastră-i limbă sfântă,/ Limba vechilor cazanii,/ care o plâng și care o cântă/ pe la vatra lor țăranii.” (Alecu Alexei Mateevici)„Sub cerul țării, cătrănit sinistru,/ s-a răstignit Hristos ca la-nceput,/ cu palma stângă sângerând pe Nistru,/ cu palma dreaptă înflorind pe ... XXXIII. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR, de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 1537 din
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU by http://confluente.ro/articole/gheorghe_constantin_nistoroiu/canal [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
le cunoaște mai bine pe ale altora! Oare cum am ajuns aici? Și apoi de ce să muncească dacă nu are nimeni nevoie de produse alimentare sau nealimentare românești? Mă veți țintui, Onor Alegători Azi Mai Mult Ca Oricând Debusolați Și Cătrăniți, când țăranul sau fermierul plânge pe câmp lângă recoltă, neștiind ce să facă cu ea, mai ales când Domnul o alduiește și este prea mare pentru hambarele nostre. Cred că până și Cel De Sus nu știe cum să ne
ŞI IARĂŞI OARZĂNE VOR PUTREZI-N LIVEZI (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/florica_bud_1422198596.html [Corola-blog/BlogPost/341596_a_342925]
-
ani, Italia. Visul chivernisirii rapide. Lucra la o firmă de publicitate pe un salariu modest. Undeva la 1300 €. Chiria, cheltuielile lunare de întreținere, hrană și, poate, câte-o ieșire prin împrejurimi. Basta banii. Trăise și vremuri mai bune, spunea el cătrănit. Prietena lui îngrijea o bătrână pentru 700 € pe lună, plus masa asigurată. Criza datoriilor, austeritatea și recesiunea puseseră presiune pe toate băncile europene. Și pe buzunarele, mai ales, emigranților. Un „Bun venit!”, oarecum, cunoscut. Am un frate, care trăiește în
JURNAL VENEŢIAN (1) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 by http://confluente.ro/Daniela_gifu_jurnal_venetian_1_daniela_gifu_1345751311.html [Corola-blog/BlogPost/355141_a_356470]
-
Cumătra șireată se opri în fața lui, prefăcându-se bucuroasă că îl vede, dar în minte își pregătise deja răzbunarea: - Să fii sănătos, Ursache, cum o mai duci? - Mulțumesc dumitale, cucoană, ce să spun, nu chiar pe roze! Uitase, sărmanul, ce cătrănită rămăsese vulpea când plecase din slujba ei și începu să-și spună oful: - Ce să zic, hrană se găsește tot mai greu, râul a sărăcit în pește, ghinda s-a terminat, iar albinele și-au ascuns bine stupii! Colind zilnic
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 by http://confluente.ro/marioara_ardelean_1492776563.html [Corola-blog/BlogPost/375918_a_377247]
-
vin în România și-și deversează pe unde se nimerește (străzi, baruri, parcuri etc.) întreaga mizerie, de care nici vorbă să se poată descotorosi în țările apusene așa cum le poftește inima. Și încă ceva. După cum îmi mărturisea un polițist foarte cătrănit, spiritul civic al românilor este practic egal cu zero: Din comoditate, ori poate de teama represaliilor, pur și simplu cetățenii refuză să se constituie în martori împotriva răufăcătorilor dovediți! George PETROVAI Sighetul Marmației decembrie 2012 Referință Bibliografică: George PETROVAI - NEVOIA
NEVOIA PRESANTĂ DE CIVILITATE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_nevoia_presanta_de_ci_george_petrovai_1357117067.html [Corola-blog/BlogPost/345701_a_347030]
-
ani, Italia. Visul chivernisirii rapide. Lucra la o firmă de publicitate pe un salariu modest. Undeva la 1300 €. Chiria, cheltuielile lunare de întreținere, hrană și, poate, câte-o ieșire prin împrejurimi. Basta banii. Trăise și vremuri mai bune, spunea el cătrănit. Prietena lui îngrijea o bătrână pentru 700 € pe lună, plus masa asigurată. Un Bun venit!, oarecum cunoscut. Am un frate, care trăiește în Roma din 1997. De la an la an, pachetele lui trimise părinților se micșorau semnificativ. Până când nu au
Editura Destine Literare by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_379]
-
ieșit de pe teren, echip1a silozului Steaua: "„Pe treptele tribunelor goale, vântul purta hârtii umezite. Meciul abia se terminase. [...] Arena era cam neîngrijită, totul părea putred, gata să se prăbușească. Tribunele de lemn cu trepte sparte, prin care se vedeau căpriorii cătrăniți, se terminau cu o peluză naturală de piatră. În ea fuseseră săpate trepte. Așa, spălate de apă, păreau foarte albe ”. Situația echipei nu era una dintre cele mai bune. Meciul jucat s-a terminat cu victoria lor, dar uneori o
Tripleta de aur () [Corola-website/Science/314669_a_315998]
-
pe care protagonistul le consideră frivole, spre neplăcerea acestuia. În timpul unei excursii, acesta este cuprins de certitudinea că aceasta îl preferă pe avocatul amator în defavoarea lui. Acesta descifrează fiecare gest al acesteia ca o dovadă de adulter și devine din ce în ce mai cătrănit pe parcursul celor trei zile la Odobești. Acesta o confruntă pe Ela în privința vinovăției ei, dar aceasta reușește inițial să-l convingă. Zilele de după întoarcerea lor sunt încărcate cu tensiune și acțiunea culminează cu o petrecere dată de prietenii lor de la
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război () [Corola-website/Science/323117_a_324446]
-
lua nici o măsură. Ca să nu pice prost, autorul raportului scrie, în finalul raportului că Securitatea e la curent cu cele semnalate de CVT și Bandac. Cînd a apărut fotocopia raportului în Ziua, Vadim Tudor a emis un comunicat de presă, cătrănit, anunțînd că-l va da în judecată pentru fals pe Sorin Roșca Stănescu. A doua zi însă Colegiul CNSAS anunță că va începe cercetări pentru a afla mai multe despre cariera lui CVT de informator benevol al Securității. Acesta nu
Delațiune, patologie și clovnerie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13391_a_14716]
-
Petrache încercase să-l întoarcă pe Costache din hotărârea lui, dar acesta, fără să-i dea măcar binețe, ieșise pe poartă întunecat, dând din mâini și bolborosind cuvinte bolovănoase, după cum i se frământau buzele. Costache intră în ograda sa mai cătrănit decât plecase. Dechise ușa la tindă, luă toporul și începu să lovească cu sete în tulpina copacului. Maria nu putu suporta scena. Cu fiecare lovitură de topor, parcă auzea un geamăt surd, având simțământul care n-o înșelase niciodată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
n-a fost nevoită să redeschidă o rană care și așa sângera. Au stat de vorbă până târziu, către miezul nopții, despre câte se întâmplaseră în lipsa ei, despre dorința nestăvilită a mamei ei de a o revedea și despre mânia cătrănită a tatălui care nu găsea în sufletul lui loc să deschidă o poartă spre iertarea de care Simona avea atîta nevoie. A doua zi porni spre gară. Se urcă în tren și duse cu ea parcă toate durerile la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
poemul ,,Ninge frumos”. E un fermecător tablou poetic al naturii binecuvântate cu albul pur al iernii, alb imaculat ce contrastează puternic - realist cu realitatea și traiul obișnuit al omului de rând măcinat de lipsuri și nevoi, cu sufletul întunecat și cătrănit, tânjind după nimicurile ce se aduceau pe piață. Însuși albul imaculat este întunecat de situația reală când poporului i se drămuia nu numai libertatea zborului, ci și mizera existență zilnică. Prin sublinierea accentuat multiplă ,,ninge liniștit”, autorul evidențiază cu forță
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
spuse: Doamnă, rămâneți la mașină, că noi ne ducem după bagaje. Am ieșit amândoi în stradă. Destăinuirile pe care ni le făcuse păreau să-l fi aruncat, dintr-o dată, într-o lume care l-a schimbat. Era mai îmbătrânit. Posac. Cătrănit. Introvertit. Chiar furios. Nu-ndrăzneam să-l tulbur cu nimic. Cerul de deasupra noastră se îmbrobodise cu nori de cenușă plumburie. Se pornise un vânt rece. Și în jurul nostru dansau fluturi albi mici și mari, de zăpadă. Ceasul arăta 15
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de fum. Dar n-am reușit să-l găsesc înainte de ziua în care era Mimi programată la doctor. La care eu am fost cel care a dus-o. Acest doctor era un bărbat care fusese îndurerat, sau în orice caz cătrănit, de timpurile grele, și arăta extrem de neprofesionist. Avea un birou îngălat cu echipament vechi, iar el ședea acolo cu mânecile suflecate și fuma trabuce la un birou unde ochii mei antrenați să observe cărți au identificat imediat un Spinoza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dintr-un soi de lichid verde-venin, bălos. Nenorocitul-nenorociților! Rebutul! Boaita! Fir-ar mamă-sa să-i fie, de canalie! Dacă era singur... Am impresia c-a fost cât pe ce s-o-ncurce! zice Fratele, privind admirativ cum Lunganul recade cătrănit, la loc. Să ne fie învățătură de minte! Pravilă! La amândoi! Data viitoare, nu-l mai luăm la pileală, pe imbecil, decretează Dănuț. Dacă vrea să se sinucidă, să-i fie de bine! Să-i priască! Mi se rupe mie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
țărână, amestecată cu viermuși, cu melcișori și cu bulbi de buruieni uscate, năpădește de sus. Intensitatea seismului neașteptat, urcă vertiginos: Trei, patru, cinci..., apoi aproape șase grade Richter! Rahat...! Acum, chiar că m-am enervat! Himmel hergot! se burzuluiește Viezurele, cătrănit, schimonosindu-se ca să scuipe o gură cafenie, dintr-un melanj oribil de bale și pământ de flori. Nu-ți pierde firea, prietene! șuieră Iepurele, încercând să se facă colac. Nu te teme! Orice, dar nu-i arăta frică, monstrului! Nicht
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ori vitregită, viața totuși merită trăită! Mai cred... Spre finele celui de-al XX-lea veac, am fost aruncat în hăul inactivității, acolo unde nu mai aveam nici căutare, nici identitate, devenind unul dintre izgoniții din viața activă. Cu sufletul cătrănit, m-am cățărat pe aripile speranței și, având credința că nu este totul pierdut, m-am alăturat căutătorilor de diamante în galaxia lexicală a frumoasei noastre limbi străbune. Din vasta zestre a experienței acumulate, sub impulsul divinei inspirații, am selectat
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
să preves- tească decât zgomot și sânge. Serile de la Bufet, deși încă pline, nu mai au savoarea de altădată. Oamenii sunt parcă tot mai mâhniți și apăsați de incertitudine și teamă de moarte, iar nici Cristi, tot mai deprimat și cătrănit, nu îi mai poate face să zâmbească și să radieze ca altădată. Nu își mai găsește locul și nici sensul, doarme tot mai puțin și e din ce în ce mai obosit, mănâncă la fel de rar și își simte trupul bolnăvicios și bea și fumează
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
facem studiul de astroclimat. Mort de oboseală, revin la cabană. Deși s-a lucrat cu grijă, văd urme de braconieri peste tot. Resturi, sînge, sticle goale, coarne... Înțeleg de ce pădurarul mi-a vîndut un pont. Ați reușit, nu? Nu, răspund cătrănit. Și unde ați stat ? V-am privit de sus...de la geamul camerei mele. Măcar l-am morcovit puțin și în ziua aceia i-a stat braconajul în gît. Era verde la față. Hai la o bere... Venerabilul profesor Giurăscu ieșise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Ai făcut-o neagră... Bătrînul intră în panică, aduce peria și abia atunci observă că luase peria utilizată la crema neagră, pentru pantofi. Este necăjit rău de tot. Acum, dacă este neagră, n-o mai cumpăr... Se poate spăla..., șoptește cătrănit. Bine, bine, dar prețul?! O iguană neagră..., culoarea nu se poate schimba de-acum și nici în vecii vecilor. Sigur, prețul nu mai poate fi același. Dar vă mai dau melcul ăsta, șiragul ăsta și brățărușele astea din carapace de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]