1,193 matches
-
râul o purta la vale încetul cu încetul. Omoară păstrăvii, la fel ca varul ori leșia. Toată iarna apa râului a curs neagră până dincolo de La Granada. Dar când a venit primăvara dispăruse. Ce puteți să-mi spuneți despre asta? Căutătorul de minuni a căzut pe gânduri. Pe urmă, cu un glas neșovăitor, în care se putea bănui o intenție batjocoritoare, a răspuns: - Uite ce este, mi se pare foarte ciudat, dar cred că nu avem motive suficiente pentru a-l
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
incandescent, se strângea în apă. Așa cum șuieră fierul înroșit când se răcește brusc. Ramirín se ridicase în picioare. - Să știți, domnule, că eu l-am auzit foarte limpede, și pe atunci aveam auzul ca de iepure. Erau țipete de durere. Căutătorul de minuni a continuat să vorbească liniștit, fără a lua în seamă vorbele bătrânului. - Cât privește crengile sau mâinile care se mișcau, o interpretare logică mă face să presupun că e vorba despre fumul care ieșea din meteoritul în curs
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
se ridica din apa râului. Ramirín țiglarul încă nu se așezase. Era pregătit să lupte până la ultima suflare. - Pe atunci aveam o privire de șoim și vă asigur că nu era fum. Ce-mi tot dați cu fumul! Era viu. Căutătorul de minuni zâmbea. A vorbit pe un ton împăciuitor, deși puțintel iritat. - Uite ce e, bunicule, simțurile ne înșeală foarte des. Noi, oamenii, suntem mult prea creduli. Ca să dau crezare unor mărturii ca a dumitale, trebuie să am dovezi mai
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
unor mărturii ca a dumitale, trebuie să am dovezi mai sigure. Fără supărare. Ramirín s-a așezat bolborosind în legea lui. Atunci tușa Paula, cu glasul ei pițigăiat, l-a îmboldit. - Vorbește-i despre ou, Ramíro, despre oul din lac. Căutătorul de minuni s-a uitat la ea cu vădit interes, apoi s-a adresat lui Ramirín. - Oul din lac? Dar bătrânul n-a răspuns. Cu mâinile sprijinite în măciulia bâtei, mormăia supărat cuvinte fără șir. Atunci căutătorul de minuni s-
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
oul din lac. Căutătorul de minuni s-a uitat la ea cu vădit interes, apoi s-a adresat lui Ramirín. - Oul din lac? Dar bătrânul n-a răspuns. Cu mâinile sprijinite în măciulia bâtei, mormăia supărat cuvinte fără șir. Atunci căutătorul de minuni s-a întors spre tușa Paula: - Ce mai e și cu oul ăsta, femeie? Tușa Paula vorbea domol. De știrbă ce era, abia pronunța cuvintele. A început să spună că odată, pe când era copilă, îi venise rândul să
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
tăcere. Lunga lui tiradă îl făcuse să gâfâie și acum își trăgea sufletul. A răsuflat din greu de câteva ori. Pe urmă s-a adresat străinului cu un aer provocator: - Ei, acum vreau să aud ce explicație îmi dați. Soția căutătorului de minuni, care urmărise cu vădit interes vorbele sătenilor, s-a uitat la el cu o privire care mie, cum stăteam lângă ea, mi s-a părut foarte pătrunzătoare, de parcă i-ar fi cerut ceva. Străinul și-a ațintit o
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
Era o noapte călduroasă, dar pe verandă se făcuse răcoare. Se auzea susurul râului pe prund. Pe masă cădea din când în când câte un fluture care se izbea de lampă și rămânea câtva timp zăpăcit, dând disperat din aripi. Căutătorul de minuni a scos caseta din aparat, a întors-o și a apăsat din nou pe clape. - Nu spun că explicația mea este cea corectă, dar vă asigur că e plauzibilă. Nici o pasăre uriașă n-a lăsat oul acolo. Nici o
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
a apăsat din nou pe clape. - Nu spun că explicația mea este cea corectă, dar vă asigur că e plauzibilă. Nici o pasăre uriașă n-a lăsat oul acolo. Nici o reptilă nemaivăzută. Nu era un ou. Nimeni n-a spus nimic. Căutătorul de minuni și-a mai turnat un pahar de rachiu, a băut câteva guri, apoi a scotocit în rucsac și a scos o cărticică pe care a răsfoit-o în grabă. - Din nou ciupercile. Era un licoperdon. Bășina lupului, ca să
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
pițigăiat și tremurător. Am văzut eu destule ciuperci la viața mea și știu cum e bășina lupului. Munții ăștia i-am bătut cu piciorul de când mă știu. Oul ăla nu era o ciupercă. Atunci, mai înainte de a apuca să răspundă căutătorul de minuni, s-a auzit glasul soției lui. Își aprinsese o țigară și îi tremura puțin mâna în care o ținea. - Ei l-au văzut, iar tu nu. Cum poți fi atât de sigur că se înșeală? Străinul s-a
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
am pornit la drum, soarele nu se ridicase prea mult pe bolta cerului și, în dimineața aceea răcoroasă și luminoasă, era o atmosferă de mare puritate și se auzeau limpede primele glasuri ale unei noi zile. Catârul purta două samare. Căutătorul de minuni mergea cu pas întins. Soția lui se oprea din când în când, ca să stea de vorbă cu mine sau să-și tragă puțin sufletul. Bărbatului ei nu-i plăceau acele opriri, și ne chema să ținem pasul cu
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
cât urcam mai sus, unde se deschideau plaiurile tot mai întinse, se vedeau crestele albicioase ale munților, petele albăstrui ale pădurilor, văile verzi, panglica râului strălucind în soare, sub un cer fără pic de nori. - Haideți, grăbiți-vă, ne zorea căutătorul de minuni. Ea ridica atunci de jos piatra pe care se oprise s-o privească ori lăsa în urmă florile violete ale ciulinilor care-o făcuseră să zăbovească și își relua drumul fără a spune nimic. Când am ajuns sus
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
sunetul tălăngilor. Dominând lacul, stânca aceea uriașă în care se deschidea arcul cenușiu de la intrarea peșterii părea un monument construit pentru o comemorare veșnică. Am descărcat lângă colibă ștergarul cu merinde, păturile, sacii și cortul și fără să zăbovim - deoarece căutătorul de minuni voia să ajungă la peșteră fără întârziere - am reluat urcușul. Când am ajuns sus, l-am ajutat să dea jos samarele și să care bagajele până la gura peșterii. Soarele ardea acum destul de tare și, peste plaiurile unduitoare ce
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
mistreț. Cel dintâi l-a văzut băiatul jandarmului. Deși vorbea încet, ecoul se răspândea într-un lung șir de șoapte ce păreau că ies din gurile întunecoase ale unor necunoscuți ce ne pândeau din beznă. Când am ajuns la galerie, căutătorul de minuni și-a îndreptat nerăbdător lanterna spre peretele acoperit cu picturi. - Foarte bine, a spus. Foarte bine. Mai sunt și altele? I-am spus că noi nu le văzusem decât pe astea și mai văzusem ceva ca niște mâini
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
picturile cu ajutorul lanternei, comentând scenele reprezentate în fiecare dintre ele. Toate erau scene cu animale: cai, cerbi, trei mistreți, o capră neagră. Îi sticleau ochii de plăcere și răsuflarea i se înălța ca fumul dintr-o vatră. Pe urmă, în timp ce căutătorul de minuni lumina peretele și își pregătea cu o minuțiozitate lentă și temeinică aparatele de fotografiat, soția lui și cu mine am cutreierat peștera. Din tavan se desprindeau, într-un ritm milenar și cu un ecou imens, picăturile de apă
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
asuma acea noutate, încorporând-o firesc în propria lui măreție. Când s-a întors la cort, am desfăcut ștergarul cu merinde și am mâncat. Umbra răcoroasă a stâncilor te îmbia la somn. Îmi amintesc că am tresărit când a venit căutătorul de minuni. A înfulecat și el ceva și s-a dus din nou la peșteră. Ea a mers cu el, iar eu am rămas singur toată după-amiaza. S-a întors când soarele era la scăpătat. Am făcut o plimbare până la
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
plimbare până la lac, după care ne-am întors la colibă. Pe coama munților din zare se așternea umbra. Lacul era și el pe jumătate în umbră și rândunelele zburau foarte jos, aproape atingând suprafața apei. Am întrebat-o de ce întârzie căutătorul de minuni. - Nu mai are mult și termină ce are de făcut, mi-a răspuns. A vrut vadă dacă mai sunt și alte picturi. Totul se cufundase acum în umbră, în afară de vârful stâncii care străjuia peștera. Cerul se făcuse de
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
implică nici o tentație descriptivistă și nici un comentariu care să sugereze faptul particular sau culoarea locală. Prin această probă a suspendării din temporal și de abolire a spațialității convenționale, atît Mitroi cît și Boca devin degustători ai unor esențe cromatice rare, căutători de penumbre și de tonuri jilave, de pămînt. Cu Geta Năpăruș, Ilie Boca se învecinează într-un alt spațiu și anume în acela al vocației epice. Epopeile concentrate pe spații mici la Geta Năpăruș, acel amestec foșgăitor de universuri, de
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
stagnant, o masă de limbaj imobil compus dintr-o îngrămădire de ciorne, fragmente și mâzgâlituri care nu reprezintă o adăugire la un Opus sau la biblioteca autorului, ci este un al treilea obiect ireductibil. Dacă Foucault a fost un mare căutător al arhivelor și totodată unul din primii săi istorici, ca autor, dimpotrivă, a păstrat tăcerea despre statutul propriilor sale arhive. Era mai mult decât tăcut, am putea spune chiar mut. Cum să interpretăm acest fapt? Atâtea cărți scrise, atâtea pagini
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
rost să extind comentariul acestei tragedii, a magaziilor cu arhive echivalente cu un Patrimoniu național - și încă, unic. Aș completa, numai, în ce mod mi-am putut atinge scopul atât de greu de atins: mi-au oferit ajutor doi-trei inimoși căutători, ca și mine, și care au "dat șfară în țară" (la Cluj, la Iași, Brăila, Constanța) pe la colaboratori, care să caute acel număr de ziar din 1947 (câte eforturi - și doar nu căutasem un incunabil ori cine știe ce publicație din secolul
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
niște întrebări, mai mult sau mai puțin retorice, despre incompatibilitatea - cînd nu e chiar dihotomia - dintre operele literare strălucite ale unor scriitori și personalitatea lor individuală și socială, nu o dată acuzată de cele mai grozave culpe. Despre Arthur Koestler, marele căutător al adevărului, demascatorul proceselor trucate de la Moscova, autorul faimosului Zero et l’infini, un biograf al său a relatat că în viața de toate zilele devenise cunoscut ca un bătăuș și un violator de femei (lucru confirmat și de un
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
Kadare. Dincolo de imperfecțiunile de organizare, inerente, dincolo de unele participări nesemnificative sau de unele absențe inexplicabile, aspecte dilatate, în reportajele lor, de unii ziariști însoțitori, doritori de a face senzație din orice și de a fi critici cu orice preț, avizi căutători de noduri în papură, dincolo de acestea, a fost o reușită și un eveniment cultural autentic. Vom reveni asupra lui.
Festivalul Internațional „Zile și nopți de literatură” by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/13483_a_14808]
-
sculpturala lui muzicalitate. Ne aflăm în fața unui poet-cărturar, cu depline puteri asupra limbajului, fără complexe "în fața limbii gânditoare", țesând din concepte și metafore o nesfârșită partitură, o postmodernă glossă eminesciană ( cum bine scrie Romul Munteanu în a sa doctă prefață). Căutătorul de adevăr, la maturitate, înclină balanța în favoarea elanului etic, fără însă să renunțe de tot la acel "plaisir du texte", la virtuozitatea estetică bună conducătoare de performantă frumusețe gratuită. Meditația stoicului prevalează însă: "Orgolii, vanități n-avui/ Decât să scriu
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
luări de atitudine, cu semnături pregnante în istoria criticii românești. Unele sunt patriarhal robuste, altele insinuatoare în succesive motive de înălțare sau expiație ale scrisului lui Ioan Slavici. Cel mai dur în rostogolirea argumentelor rămâne Pompiliu Constantinescu. Cel mai constant căutător de culmi ale creației se vădește G. Călinescu. Aproape că nu este număr al revistei ,,Studii și cercetări de istorie literară și folclor", în care el își trece rezultatele cercetării ulterioare Istoriei literaturii, să fie lipsit de lunecările sale în
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
serviciu, patroni, șomeri, artiști, pensionari de boală, care știu unii de alții indiferent în ce parte a țării locuiesc. Am văzut de curînd vreo cîteva reportaje t.v. despre lumea jucătorilor pe computer în care aceștia erau prezentați ca niște căutători de lumi paralele, inși care vor să fugă astfel de și din realitatea cotidiană, ceea ce e fals. Scriu asta în oarecare cunoștință de cauză. Probabil că acest sport mai aparte va deveni în cîțiva ani unul dintre cele mai populare
Jocurile și solidaritatea pe computer by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13831_a_15156]
-
la părinți. A plecat apoi, din nou ilegal, în 1948, în Vest. Cofetar (prima sa calificare), muncitor minier ori din alte munci ocazionale a trăit următorii ani în Germania și Franța. Repatriat în România, în 1956, la cererea sa, neobișnuitul căutător de mai bine pentru acele vremuri și aceste locuri, va fi curând condamnat la 4 ani și 6 luni pentru trecere frauduloasă de frontieră. I-a petrecut în penitenciarele Oradea, Aiud, Gherla și coloniile de muncă de la Periprava, Salcia, Stoienești
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]