356 matches
-
înapoi în copac, să se tragă de coadă cu Alex, sigur ei doi ar avea emoții, asta a fost impresia ei când s-au plimbat pe străzile marelui oraș, în așteptarea celor două fete, se uita la ea cu o căutătură catifelată, ca un adolescent proaspăt, plin de fantezie dar sfios, nu a vrut să interpreteze acele priviri dar ele i-au mers la suflet, era ceva furat și foarte dulce, undeva la marginea jocului și a păcatului, între timp au
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a struni mult timp strălucirea astrului, astfel Încât, un pic mai târziu, o rază sticli pe sub sprânceana de abur, pătrunzând prin despărțitura triunghiulară rămasă Între perdeaua și tocul uneia dintre ferestrele Salonului VIP numărul 6. La capătul călătoriei sale de ani-lumină, căutătura soarelui Înțepă una dintre pleoapele Împăratului, iar aceasta tresări și bătu În retragere, odată cu geamăna ei, oprind visul care se proiecta pe partea cealaltă. Nechezăturile cailor se pierdură printre firele mopului care executa șarje pe coridor, iar sunetul goarnei și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
atât de bine să semene cu un cuier-pom, Încât câțiva chiar și-au agățat hainele În el). Cât despre Isabella, ea Își găsise cu adevărat sensul vieții; fata anostă, cu frizură de subretă, care-și pleca imediat ochii În fața unei căutături mai insistente, se transformase acum Într-o dominatoare, așa cum larva de albină, dacă e Îndopată corespunzător cu lăptișor de matcă, devine regină, or pe ea experiența o hrănise preferențial cu deliruri suculente, care-o extrăseseră dintre semenii banali, Înălțând-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
este mai Îngrijită, hainele sunt și ele mai curate, părul pieptănat, și unghiile tăiate. A ajuns la gura metroului, dar locul lui este ocupat de o cerșetoare bătrână, ai cărei ochi apoși și Înroșiți de băutură fixează trecătorii cu o căutătură ciudată și din gura căreia ies cuvinte numai cuvinte spurcate, amestecate cu sughițuri bețiv. Pe Antoniu nu-l neliniștește uzurpatoarea, și se retrage la câțiva metri de gura metroului, foarte aproape de chioșcul de ziare. -Ce mai faci Antoniu? Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
drumul la gură, te dumneiezesc apăsat de n-apuci să zici nici mâr, nu te speli cu toată apa Prutului. Când am fost io acolo, s-a apucat una să mă-njure că-i dădusem peste coșuri, știi cum? Și căutătura a dracului, de tătăroaică... De-aia zic c-au avut noroc, au venit americanii, le-au făcut drumuri, ăia au bani să-i bea în zonă, să-i joace la cazino, să-i arunce pe curve, le trebuie și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-i ceară o favoare. Balbo vorbea însoțindu-și cuvintele de gesturi meridionale, din cînd în cînd se oprea cu mîna în aer, de parcă ar fi uitat ceva, atunci îl privea drept în ochi pe prinț, Pangratty reușea să-i susțină căutătura, italianul părea mulțumit și-și continua demonstrația. Prințul se simțea din ce în ce mai jenat, ceilalți invitați observaseră interesul lui Balbo pentru el și la rîndul lor îl priveau de parcă atunci l-ar fi descoperit. Mai toți erau niște necunoscuți pentru el, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
câțiva pași, cât dură drumul până la catedră, Luana gândi: "Te-ai ascuns în podul magaziei și ai stat la taclale cu Baba-Cloanța. Acum nu va mai fi la fel de simplu!" Se apropie de catedră cu ochii nefiresc de mari, ca o căutătură de bufniță, într-o stare generală anormală. Întinde mâinile cu palmele în sus. Palmele mici, albe, priviră spre înalt. Ca dintr-un cer înnorat se prăvăli peste ele cantul riglei de lemn. Cu putere. O dată, de două ori, de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Și cu cine! Cu Rosti Seneg, cel pe care susținuse, sus și tare, că-l urăște și disprețuiește. Dacă nu-mi vorbești despre frământările tale, de mâine nu-ți mai trec pragul casei. Luana o privi cu ochi mari, neîncrezătoare. Căutătura severă a femeii o făcu să înțeleagă că vorbea serios. Își căută cuvintele dar nu știu cum să înceapă. Se așeză pe buturuga umedă a unui copac și își prinse fața în palme. Nu știu cum să încep. Mi-e frică și mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
domnule, unde, eu trebuie să știu neapărat, să-mi amintesc. Ție nu ți se pare cunoscut, Nik? Alexe lăsă cafeaua pe scăunel și se apropie de zugrav, îl cercetă pe îndelete ca pe un obiect. Parcă. Are într-adevăr o căutătură extrem de sugestivă și de cunoscută, mi se pare chiar că... dar poate mă înșel. Acum era clar că plânsul care se auzea continuu venea din camera alăturată și descoperirea aceasta o alertă pe Carmina. Soții Alexe, roată în jurul zugravului, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o casă străină plină de fețe necunoscute, ce-o înconjoară din toate părțile, chipuri vesele, pahare de vin, muzică, o pereche de oameni mai în vârstă ce inspectează cu multă, multă atenție rochița din barchet albastru cu bleu, părul roșcat, căutătura teribil de nevinovată a Elenei. El, bărbatul ce-o adusese în acea casă se amestecase printre ceilalți inși prezenți, Carmina îl căuta în memorie, figuri, figuri, figuri, omul nu căpăta deloc individualitate, îi scăpa printre degete, se zbuciuma, se împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ceva, nu știa ce, cocoșul, vinul, amorul, nici nu era de mirare după o asemenea zi, după atâtea imprudențe, una mai mare decât alta... Cum ședea așa, pleoștit, în fotoliu, cu privirea pierdută, Carmina își zise că avea ceva din căutătura mamei ei, poate acel ascunziș al firii ce se trăda în privire, altfel nu prea semănau unul cu altul, erau chiar foarte diferiți. Se duse la fotoliul unchiului, îi înconjură gâtul cu brațul și îl sărută răsunător pe obraz. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în ochii celuilalt; nu aveau nevoie să vorbească cu nimeni, și nici măcar prea mult între ei... Într-una din zile, cutreieram pe o plajă goală la asfințit și am întâlnit o fetiță ce-mi amintea de propriul meu chip, aceeași căutătură din fotografiile retușate ale copilăriei. Mi-a vorbit de un careu, care-i apărea din când în când pe malul acestei plaje, format dintr-o țestoasă, un inorog, o floarea-soarelui și un creion arlechin, ascuțit la ambele capete. Nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fi fost de la bun început. Doar că acea zi întârzie să vină, și eu și ea știm asta, iar timpul pare "să nu mai aibă răbdare"... Descântec 2 Aspidă perfidă, Nu te ascunde în firidă, Că-ți văd în oglindă Căutătura rânjindă. Cu fața năpârcească Și lividă De aspidă. Degeaba stai lungită pe prispă, Cu trupu-ți de odaliscă. Eu la sânul tău șerpesc Nu mă mai ghemuiesc. Pe buzele tale senzuale N-am să mai cresc nicio floare. Întoarce-te Aspidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
frumoasă, în poala căreia poate dormi, în voie, un somn normal, cu vise, poate nu la fel de năstrușnice, dar din care poate auzi de departe cornul vânătorului și lătratul spart al ogarilor. Or, fata superbă din fața mea avea deopotrivă dezinvoltura, atitudinea, căutătura o vai! dar mai ales mirosul (și mirosul nu m-a înșelat niciodată!) unei adevărate curtezane. Mi-am lăsat în voie cornul în poala ei, fericit de darurile sorții, și aproape instantaneu m-am cufundat în somnul cel mai adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cutia de șervețele, stativul de creioane, carnetul de telefoane și fotografiile copiilor. Rămâne față în față doar cu suprafața lucie a cristalului ce se întinde pe toate dimensiunile biroului. Ea îi întoarce chipul. Reflecția vagă și incoloră îi dă o căutătură stranie: găvanele ochilor deosebit de mari, pomeții proeminenți, liniile gurii aproape indescifrabile. Iată o făptură a lui, schimbată, crepusculară, o alură tristă și întunecată ca o umbră. Fiind mereu acoperit de cărți, dosare, notițe, scrisori, nu s-a oglindit niciodată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
față, pe rând, apoi se retrag. Cel din dreapta, Sinele Mare, are fața rotundă și bucălată, brăzdată de un zâmbet larg și tâmp. Cel din stânga, sau Sinele Mic, are figura suptă și răsucită, ca în portretele lui Soutine. Afișează mereu o căutătură ironică și malițioasă. Cel de la mijloc, Masca, poartă ochelari negri de soare și are fața tăvălită într-un strat gros de pudră, afișează mereu un zâmbet condescendent și parșiv.) Sinele Mare: Mă numesc Philip și mi se spune "Sinele Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în minte, ce a mai stăruit o vreme. Peste câteva zile, a dat peste articolul tăiat de ea din ziar despre Ouro Prieto. A remarcat poza lui Jorges, care o privea intens din chenarul paginii, la fel de intens și cu aceeași căutătură ca cea a omului din vis. Darea de seamă Într-o zi, a întâlnit în parc un tânăr frumos. A întrebat-o dacă se poate așeza pe bancă lângă ea. Parcul era gol, dar ea nu a simțit nicio teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
joace singur. L-am recunoscut imediat, deși arăta destul de diferit de pozele de pe afișele împrăștiate prin tot orașul. L-am recunoscut pentru că în fața mea stătea un tânăr deosebit de frumos, cu trăsături delicate, dar mai ales interesante, dacă făceai abstracție de căutătura lui ușor nătângă, spre tâmpă chiar. I-am oferit de băut și l-am întrebat dacă pot să-i fiu parteneră de joc. Nu m-a refuzat. Nici nu mi-a vorbit. A acceptat tot ce i-am propus, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
om al mării, iar acum i se confirma ceea ce crezuse dintotdeauna. Santiago era un tânăr taciturn, cu spatele lat și umerii deosebit de rotunzi și bronzați, bărbia ascuțită, cu pomeții obrajilor ridicați. În ciuda trăsăturilor agreste, expresia lui era blândă și liniștitoare. Căutătura lui mândră avea să devină cu vârsta înțeleaptă și probabil la fel de tristă ca a bătrânului Santiago din povestirea lui Hemingway. Avea numai treizeci de ani și știa de pe acum că n-avea să părăsească vreodată marea. Fata se gândea adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
celor mai stranii dintre țestoase, dar el a ales celibatul pe viață; specia lui se va stinge la capătul celor o sută de ani pe care va urma să-i mai trăiască. "Lonely George" ne adresează mereu o privire melancolică, căutătura lui deosebit de tristă la capătul unui gât foarte lung ar avea poate foarte multe să ne spună, dacă am putea sta cu orele înțepeniți și am privi în ochii lui laterali și oblici. Grimasele sau mișcările noastre prea rapide nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nimic cititorului, ajungând la acesta ca o sonoritate goală. Iată, ca exemplu, o frază, subliniem, una singură: „Curba relațiilor lui Seec Nolty se acorda înțelepciunii, pornind la drum codificând opțiuni atipice în răspăr cu tot ce le place la o căutătură grăbită, anunțându și net preferința față de o femeie încă de la prime rânduri [sic!] nerostite, genul acesta fiind gata oricând să-l umilească, neîndemânatice, greoaie, zdrobindu-i virtuțile tipologiei, el căutând un potențial de blândă alternativă în cazuistica artelor prea des
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
autor de a se lansa în noi perorații, la fel de pompoase și plicticoase ca pasajul pe care deja l-am reprodus. Ne rătăcim încă o dată printre sintagme de genul: „codificând opțiuni atipice în răspăr cu tot ce le place la o căutătură grăbită“, „căutând un potențial de blândă alternativă în cazuistica artelor prea des hărțuită, sacrificată în profitul unor extrapolări dezinvolte ajungând în cele din urmă la paradoxul unei reducții“, „nepierzând ocazia de a-și reitera fiabil tipuri de reactivitate și de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Chicago, a ajuns Floare În cele din urmă. Ceasornicarii s-au Întors din Illinois cu Mr. George cu tot și, potrivit Înțelegerii, i s-au Înfățișat lui Bailey. Acesta a făcut cum a făcut de i-a ferit de orice căutătură mai curioasă, de la amiază pînă seara. Pe la ora opt, și-a umplut restaurantul de prieteni și de clienți mai de seamă, vestindu-i că vor lua parte la o Întîmplare nemaivăzută și nemaiauzită pe Întinsul Americii, din Noua Anglie pînă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
M-am prezentat pentru contravizită, domnule profesor - a reușit să mascheze Gruia surpriza. Deși nu-l cunoștea pe individ, și-a dat seama că este securist, după felul cum ședea În fotoliu. Răsturnat Într-o rână, picior peste picior și căutătură zeflemitoare... După o scurtă privire cercetătoare către Gruia, a Întrebat: ― El cine este? ― Asistentul meu, doctor Gruia Toaibă. Trebuie să facem contravizita bolnavilor - a răspuns profesorul. ― Și cât durează? ― Depinde ce probleme de sănătate au apărut la pacienții operați și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Simioane, dragul meu !" Îl auzisem adeseori pe tata pronunțându-i numele: "Simion Almăjan" și al localității în care fuseseră amândoi prizonieri: "Tușino". Știam că e tatăl Dorei de la care mai primisem cărți prin poștă. Îi recunoscusem de fapt statura și căutătura chipului cu toate că nu mai avea barbă ca în fotografie... Fotografie ? tresare Dora. Ciprian caută într-un raft de unde scoate un album legat în piele. Uitați-vă ! Poate vă spune ceva... Dora scoate un "Ah !" plin de uimire, constatând că privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]