69 matches
-
în general, piciorul. Ori un picior are gleznișoară, pulpă dulce, genunchi cu rotulă fragedă, coapsă ocultă și fierbinte. Cam pe unde a pupat-o, stimate domn, Rodea? Eu zic că asta-i principalul, nu replica destul de cunoscută și suficient de cabotină: "Nu m-am plecat în fața ta, ci în fața întregii suferințe umane..." Mă rog, să se plece, dar de ce s-o ștampileze erotic pe cărniță? Știu, știu ce veți spune! Că nu pricep nimic. Dar 1) Ea e curvă 2) El
E în mine o poftă nebună de dragoste și ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13658_a_14983]
-
își (men)țin respirația sacadată simțind cum urcă un fluid în sângele liniștii îmi închid retina cu imaginea râului ce-mi spală picioarele în sâmbăta morților ce-ar fi dacă aș învăța să pierd pe cartea vieții? se sparge fereastra cabotină a zilelor ascund cartea morții în fluierul piciorului pirogravată până la os nimeni nu va observa că a mai dispărut un as în această ciuleandră a ultimilor jucători profesioniști Referință Bibliografică: joc cabotin / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
JOC CABOTIN de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383555_a_384884]
-
a fi mereu altfel, de a provoca indignarea celorlalți cu orice preț, boema ei de prost gust, melodramele alcoolice cu care Își Încheie vizitele poate că sînt mai autentice decît discreția noastră ipocrită și sterilă. Cei mai mulți văd În ea o cabotină, neputînd depăși limitele unei logici comune sînt convinși că ea Își inventează cu obstinație situații limită pentru a deveni un caz, dar Birgit are o autentică vocație a tragicului Împins pînă la autodistrugere. Intuiește exact că drumul cunoașterii trece prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Iubire > CA O LUMINĂ Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1807 din 12 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Știi, uneori răsari ca o lumină, Eu, desuet, mă-ntorc visând spre ieri, Coboară, diafane, calde veri... Fad, iarna ne-nconjoară, cabotină. Știi, uneori, doi disidenți suntem, Împărtășind doar vina sau minciuna, Absconse ramuri rupte din sistem... Doi demagogi îmbălsămând furtuna. Știi, nu există farmec detractat, Nici moarte fără viață, nici iubire, Ne înconjoară trist anonimat, Cupiditate, ger și risipire. Știi, deseori
CA O LUMINĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370302_a_371631]
-
furtuna. Știi, nu există farmec detractat, Nici moarte fără viață, nici iubire, Ne înconjoară trist anonimat, Cupiditate, ger și risipire. Știi, deseori apari ca o lumină, Crochiu de crisalidă, amintire, Peste greșeli de ieri și risipire - Fad, iarna ne-nconjoară... Cabotină!... Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: CA O LUMINĂ / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1807, Anul V, 12 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mugurel Pușcaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CA O LUMINĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370302_a_371631]
-
și de gașcă. drum de osândă urcă pelerinii către o golgotă în depărtare, au corpul plin de răni, cu crucea în spinare, cad din piroane cuie-nsângerate, ei, orgolioși ca toți mărunții, privesc la pelerini, prăvale munții, otravă, arme, trucuri cabotine, ca să le fie lor ceva bine. luna este plină, cerul e senin, mii de gânduri grele de departe-mi vin, fluturii de fosfor luminând vioi, e căldură mare, vara e în toi, tu, iubita mea, unde-s ochii tăi? gânduri
ŢARA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357640_a_358969]
-
Doamne, ce n-am gândit, să mă mir ce m-a găsit!” - proverb românesc Mi-am amintit de titlul unei cărți citite în copilărie - adolescență, care mi-a suscitat interesul. N-am reținut autorul, dar am reținut titlul: Cabotini și cabotine. Era scrisă pe la începutul secolului trecut, dovadă a existenței cabotinajului pe atunci, răspândit la francezi în special, de unde a și provenit denumirea, spun unii. O găsisem într-o librărie și întrebând librarul ce înseamnă cabotin și despre ce este vorba
CABOTINUL ŞI MÂRLANUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358579_a_359908]
-
dar pentru oameni? Pentru oameni a rămas același termen de cabotin, el cabotinul desfășurându-și, relevându-și inepțiile într-un mediu oarecare. Politica, de exemplu, e un mediu prolific pentru cabotinism. Dar nu numai politica! Avem astăzi suficienți cabotini și cabotine, în toate domeniile. Prostia, nepriceperea, infantilismul, lipsa sentimentului patriotic, amoralitatea, imoralitatea, corupția endemică la nivelul instituțiilor statului și clasei politice, otrăvesc societatea. Unii dintre acești cabotini, mai abili, știu să folosească naivitatea oamenilor din jurul lor, în interes personal. Creatorul unui
CABOTINUL ŞI MÂRLANUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358579_a_359908]
-
dar și o intensitate a trăirii, a bucuriei de viață, din care însă lipsește revolta și furia, fiind mereu prezentă aspirația spre armonie cu natura și o anume gestică atitudinală amintind de cea a ciobanului mioritic, autentică și de loc cabotină. Sfârșitul ei constituie o răvășitoare răsturnare a echilibrului celor din jurul ei care rămân mereu marcați de această pierdere a unei tinere poete ce repetă parcă paradigma labișiană în variantă feminină prin multe daturi, dar în special, prin înalta și autentica
RECONSTITUIND PORTRETUL UNEI MARI POETE – MAGDA ISANOS de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359957_a_361286]
-
compunând „gogoși”, „curiozități”, „zigzaguri”, uzând de alegorii și de hiperbola dibaci meșteșugită, debitând cu vioiciune anecdote uneori pipărate, chiar licențioase, strecurând ironii subțiri sau pline de echivocuri. De la zeflemea la caricatură și până la sarcasme, saltul, sub masca jovială și puțin cabotină, se produce pe nesimțite. C. pare că se amuză, făcându-i și pe cititori părtași, însă șarjele lui - se observă asta și în parodii, și în pamflete - sunt nu doar agresive, ci și necruțătoare. Venerabilul Cezar Bolliac, junele Al. Macedonski
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
ca și a Stoicilor, un eudemonism. Atitudinea aceasta e, de la romantici încoace, destul de depreciată. De la romantici încoace se bucură de mult prestigiu văicăreala și ceea ce atât de nimerit numește T. Mazilu „ipocrizia disperării”. La vie me fut infligée, această frază cabotină a lui Chateaubriand a făcut carieră și a încurajat un bovarism al dezolării, prăpăstios și cobitor, pe care unii naivi îl cred tragic. Pentru Alain fericirea nu e o himeră, închipuită din apetiturile compensatorii ale insatisfacției. Ea e discernabilă și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
opacă la sublimitățile celui ce o adoră. Aruncând nepăsătoarei oțărâte reproșuri ce cad involuntar în (auto)parodie, îndrăgostitul părăsit de iluzii, luând o înfățișare „demonică” sau, cu aceeași afectare livrescă, mimând atitudini de „prinț poet” neînțeles, nu-și înfrânează gesticulația cabotină, nici febrilitatea elanului potatoric. În băutură e uitarea și în clinchet de pahare el își găsește bucuria de a trăi. În clipele de incitație se dedă cogitațiunii și atunci stihuirea se prăvălește într-un prozaism dezolant. Poate pentru a nu
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
măști îngemănate”, consacră, în articole nu lipsite de o vibrație sufletească, pagini unor directori de scenă, unor confrați și, mai ales, actorului, „omul-mască” prin harul căruia se săvârșește miracolul de sub lumina rampei. În lumea nu rareori narcisiacă, fermecător sau iritant cabotină, câteodată coruptibilă a criticii dramatice, P. s-a impus prin integritatea demersului, a cărui miză evidentă este adevărul. Teza de doctorat Rebreanu, omul de teatru, publicată, cu reajustări, în 1995 (Premiul Secției române a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
bolnavă de scarlatină și am vegheat adesea la patul ei, în calitatea mea de student în medicină, o învățasem în timpul convalescenței un cântec, care a avut un rol însemnat în legăturile noastre de mai târziu. Pură recunoștință pentru învățător, sau cabotină nevoie de a face efect, dar urmarea a fost că mai pe urmă, ori de câte ori veneam la ei, mă întîmpina regulat cu un subțire și monoton: La dàda madà!" adăugând, invariabil, envoi1-ul: "Pent'u mata". Adela, victimă a infamiei mele, își
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rotind discuri reviste magnetofoane paradoxuri sticle pipe, în mijlocul cărora trăsnitul Tolea îndeplinea rolul de măscărici blazat și șic, în stridențele sale poliglote. Până și rusa, pe care o preda la liceu, limba opresivă și antipatizată, devenise, în rictusul măștii sale cabotine, o provocare, o bizarerie nostimă. Nu fusese timp decât pentru câteva întâlniri tăcute, presimțiri și eschive, în jumătatea de an până când străina părăsise brusc orășelul. Păstraseră însă legătura, își scriau, plecase cândva la București, s-o vadă. Mijloc de decembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e dotată cu o inteligență deosebită, care nu-i permite să se amestece cu vulgul. Cred că așa-i, pentru că, dacă-mi dau mai bine seama, filmul nu conținea, de la un cap la altul, decât niște gaguri ieftine, niște trucuri cabotine... am aflat că e studentă în anul III la Naturale, că tatăl ei e preot într-un sat (ce coincidență!), că... Coana Moașă! Sărmana coană moașă! Doctorul întregului sat. Chipul ei, deși pierdut demult în veșnicie, îmi revine în minte
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vervos și extravertit, care îi plăcuse lui Caragiale, este o marcă temperamentală, un indice de mentalitate și o punte de legătură între un anume „muntenism” activ și plebeu (propriu inclusiv lui Arghezi) și fervoarea polemică a futurismului. La fel - teatralitatea cabotină (futuriștii erau mari admiratori ai teatrului de varietăți), aerul de Charlot (figură mitică a primei avangarde istorice), prozaismul căutat, jovialitatea iconoclastă și spiritul „goliardic”, villonesc. Poemele publicate în anii ’20 în Contimporanul lui Vinea („Dragoste falită“, „Idilă“ ș.a.) confirmă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înainte de război, ea se exprimă timid mai ales în experimentele poetice din underground ale lui Ion Vinea și, mai ales, ale viitorului Tristan Tzara („În gropi fierbe viața roșie“, cel mai radical experiment poetic predadaist din România acelor ani). Extravertirea cabotină și iconoclastă proprie atitudinii minulesciene va fi reciclată dadaist de același Tzara, iar începuturile poeziei prozaice a avangardistului Geo Bogza se vor resimți puternic de pe urma influenței lui Minulescu, mărturisite de altfel în al său Jurnal de copilărie și adolescență (Editura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tehno-militariste, celebrată de Futurism, dar și mesianismului proletar, preluat ulterior de constructivism și de Suprarealism, o „cultură a Carnavalului”, cu mijloacele esteticii dandy a provocării și scandalizării burghezului. „Geniul avangardei” care a fost Dada reprezintă punerea în scenă - teatrală, spectaculară, cabotină - a unei sinucideri a Estetismului, dar și o revanșă a spiritului plebeu al periferiilor (culturale, etnice, geografice) împotriva tradiției dominante a Centrului în disoluție: poeme „maori”, bruitisme, măști africane, happening-uri, elemente de varieteu (actrița Emmy Hennings - soția poetului Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Asta îndreptățea pe Max să îmbrățișeze ideile cele mai riscate și potrivnice, în aparență, clasei sale. Era alintat ca banditul, declasatul familiei. Max era căsătorit cu o pianistă unguroaică dibuită pe la Cluj și care avea relații cu mediile cele mai cabotine, pretîndu-se la orice combinații. Astfel, fu într-o vară pianistă în mica orchestră a teatrului de vară "Volta-Buzești". Cu toate astea, Hangerliu pretindea că nevastă-sa este din familia conților Kălnoky din Ardeal, și un văr al său, care alcătuise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
iradiind de plăceri trecătoare, dar mai adesea crispîndu-se de durerea jignirilor îndurate. Un demon lăuntric ațâță necontenit facultățile personajului, îi zgîndără îndeosebi vanitatea și arhitectul se mistifică deliberat - dar numai până la un punct - adoptând poze, comițând năstrușnicii, nedisprețuind atitudinile superior cabotine, complăcîn-du-se în postura de geniu bizar, neînțeles. La o examinare riguroasă, fondul originar stabil al caracterului ioanidian ni se revelă în candoarea omului rămas un copil, în ciuda complexității sale cu totul neobișnuite. Într-adevăr, tot ce săvârșește arhitectul, până și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din origine și dus până la sfârșitul lui natural [...]. Eminescu e redat în toată psihologia lui patetică, în infantilismul lui sublim pe o urzeală (pentru cine știe câtă) de sugestii freudiene; nemțoicuța e sinceră, entuziastă, amorezată din intoxicație literară și cu destule tentacule cabotine, dar, în fond, suflet bun, matern, desperată că nu-l poate schimba, de o virtute casnică mereu proclamată, dar care, în realitate, n-ar cere decât să sucombe: aici stă interesul principal al cărții, în înșelarea de sine a ambilor
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prin care regizorul dorește să facă legătura cu tradiția spectacolelor ilustre ale Naționalului craiovean. Firs rezonează enigmatic, misterios cu Charlotta Ivanovna, interpretată de același Ilie Gheorghe. O apariție grotescă, un fel de Firs travestit, pervers, morbid, defulându-și frustrările în izbucniri cabotine, isterice. Actorul, în frac negru, târăște la sfarșitul spectacolului măștile celor două personaje, adunându-le în ființa sa de histrion. O propunere insolită, provocatoare a regizorului Alexa Visarion, o temă de meditație pentru montări ce vor urma cu Livada..., căruia
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Mircea Tudosă e un fel de Gaev, Ana Oana Bineață, o copie palidă a lui Liubov Andreevna. Pe Ranevskaia Gabriela Baciu, Visarion o vede o femeie încă tânără, cu farmec, cu frică de viață, de bătrânețe, refugiată în trecut. O cabotină care face binele fără a-l iubi. E absentă și prezentă, plutește în scenă, dar o și controlează. iși fascinează partenerii, dar erotismul ei rece o face de neatins. Original este portretul oferit de regizor lui Lopahin, întruchipat de Sorin
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
aimait, ce qui la prenait" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.51-52]. 188 "Sans compter que țes succès de jolie femme ne nuiraient pas à țes succès d'actrice" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.260]. 189 "La cabotine! (...) Elle se sentait légère, heureuse, pârtie pour le pays de Bohème, son vrai pays. Qu'allait-il lui arriver encore? De combien de hauts et de baș allait se composer să nouvelle existence imprévue et capricieuse? Elle y pensait en s
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]