272 matches
-
Mă gândesc cum s-ar servi un romancier de un astfel de tip uman: cultivat și amoral, cabotin dar și naiv (căci intelectualul român este și naiv...), având gustul luxului și, în general, al aparențelor (vezi pe Petru Dumitriu, alt cabotin român). A doua zi după tragicele evenimente din 13-15 iunie, Răzvan Th. l-a primit pe Moati la etajul IX al clădirii Televiziunii române, într-un veston alb impecabil, fercheș, cu zâmbetul pe buze, încântat că poate vorbi în franceză
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
un om cu mintea ușoară, surîs tîmp. În jur cîteva pînze. Grosolan înrămate. Un Crist scheletic și slut, compoziție fără noimă. Atît de veridică, o stîngăcie magnifică. Atras de urîțenia-i revoltătoare. O milă adîncă mi-a înăbușit convingerile estetice. Drama cabotinului flămînd mă orbise." (pag. 32) David Dorian, Jurnal iluzoriu, Prefață de Cornel Moraru, Ed. Eminescu, București, 1999.
Jurnal iluzoriu by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17123_a_18448]
-
unui ofițer rătăcit. Fără discuție, Doru Ana în Stomil ete o apariție, un "filosof" visceral și găunos care face casă bună cu ridicolul, absurdul și compromisul în cele mai aiuritoare forme fără fond. Doru Ana este clou-ul spectacolului, un cabotin perfect în prima parte care își "pierde" trucurile și farmecul în cea de-a doua parte cînd își scoate la iveală rigiditatea, imposibilitatea de a-i înțelege pe ceilalți. O formă de apărare sau cumplită indiferență? Spectacolul se încheie, conform
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
să ascut cu briceagul un băț. Atunci simțisem întâia oară ce jalnică este condiția actorului, când nu e neapărat un actor mare. Faptul că mereu trebuie să se prefacă, să fie altul decât e de fapt, falsitatea, nesinceritatea ' vorba actorului cabotin Caramitru, la TV în momentele dramatice din decembrie 22, adresându-se lui Mircea Dinescu, alt cabotin: fă-te că scrii, fă-te că citești ceva ' când o țară întreagă ședea proptită cu ochii în televizor. Auzisem cât de infernale sunt
Ens generalissimum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15610_a_16935]
-
nu e neapărat un actor mare. Faptul că mereu trebuie să se prefacă, să fie altul decât e de fapt, falsitatea, nesinceritatea ' vorba actorului cabotin Caramitru, la TV în momentele dramatice din decembrie 22, adresându-se lui Mircea Dinescu, alt cabotin: fă-te că scrii, fă-te că citești ceva ' când o țară întreagă ședea proptită cu ochii în televizor. Auzisem cât de infernale sunt repetițiile în studio, reluările demențiale, luminile reflectoarelor... mai mult decât dificultățile tehnice, mă blocase ideea că
Ens generalissimum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15610_a_16935]
-
compania actorilor și actrițelor, care mă atrag. Am cunoscut în ultima vreme mulți, și mă simt solidar cu ei. Îmi place tagma lor de îngeri decăzuți, spiritul lor de corp, deși deseori sunt niște indivizi oribili, orgolioși, inculți, răi, invidioși, cabotini, superficiali. În ciuda acestor constatări, mă simt în mijlocul lor mult mai liber, cu toate că mai trist, mai inutil, mai încărcat de un fel de libertate păguboasă, lipsită de orice răspunderi reale... Totuși, nimeni... decât o actriță... a comparat alexandrinul lui Racine, limpede
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
fără să spună un cuvînt! Este un gest pe care numai valorile îl pot face cu generozitate și înțelepciune. Prezența și absența din scenă a Valeriei Seciu alimentează credibil dramaticul monolog al lui Iureș, situațiile pe muchie de cuțit, tragismul cabotin al histrionilor. Fiecare dintre ei este un creator de teatru. În Utzbach, la Teatrul Act sau aiurea. Fiecare, Dabija, Iureș, Seciu au cîte o variantă personală la Roata istoriei și exersează fețele delirului verbal.
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
la lectura unui text dificil prin asocieri promițătoare, plasându-l pe Vergiliu lângă Spielberg, vorbind aici de "Încurcături platonice" ale genurilor, colo de "neseriozități" și ploconeli, totul cu un aer amuzat și serios deopotrivă, în acord cu acel Zeitgeist pașoptist, "cabotin", "eroic și suav", al unor vremuri în care totul era făcut "pentru ca posteritatea să stea liniștită degeaba". Literatură și comunicare dovedește că și o teză de doctorat poate oferi o lectură delectantă. Literatură și comunicare, Relația autor-cititor în proza pașoptistă
Bolliac, Odobescu, Spielberg și literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16427_a_17752]
-
de viață să-și arate limitele, capcanele, chiar ridicolul. În condițiile-limită în care ajung, împătimiții confortului și idealului modern de existență ajung să apeleze la ajutorul disprețuitelor gazde (considerate o adunătură de dezaxați, de primitivi, și nu fără dreptate, de cabotini, imitatori ai eroilor de filme western), dar și să măsoare cu alt metru propriile realizări și aspirații. Odată cu schimbarea mediului și a perspectivei, cad măștile construite în timp, cu migală, ies la iveală incongruențele, nepotrivirile, se destramă prieteniile și cuplurile
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
retragerii din lume, "arta" pe care o critică este un fel de miles gloriosus, de soldat fanfaron: "vremea noastră nu e vremea cronicarilor și a rapsozilor, ci a teologilor lacomi, ipocriții unei vieți și cinicii unui minut de sinceritate, a cabotinilor bătrîni și a tinerilor fără alt ideal decît idealul unei vieți trîndave..." Trimiterea la Epigonii lui Eminescu (trecînd prin mult mai "violenta" Scrisoare aIII-a) e vizibilă: Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic". Stilul, polemic, strălucește
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
personajul profesorului, un actor mai tînăr, pînă la urmă n-a găsit pe nimeni mai "corespunzător", pentru rol, decît Mircea Diaconu. Într-adevăr, cine ar fi putut să fie, mai convingător, în același timp, candid și ticălos, farseur și fraier, cabotin și autentic, histrion și alienat? În rolul diavolului președinte de fundație, Nae Caranfil a avut șansa să aibă un rege al sarcasmului: Gheorghe Dinică. Despre restul unei distribuții excelente, vom vorbi la premiera din toamnă. Tot la toamnă, văzînd filmul
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
în minte Pe poteci... iarnă treci!... Peste noi... peste cuvinte. Prin ciulini... fulgii lini, Se așează peste suflet Alb calvar... vis de-amar Peste mine și-al meu cuget. Te zăresc... tril ceresc, Ce departe ești de mine... Stau ciorchini... cabotini, Prăbușind străini în tine. Iarna mea... e a ta!.. Cântec de colinde zboară, Te privesc... te gândesc... Sala-i zumzet de vioară. Ce păcat...ferecat, Ți-este sufletul și rece... Iarna mea... peruzea Peste clipa care trece. Chipul tău...e
ROŞU TRIL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377239_a_378568]
-
generozitate - / cineva spunea că ești cel mai modern și cel mai deștept;/ ce-am să râd când oi vedea mâinile tale murdare de bani și de sânge/ definitiv încrucișate pe piept." (La moartea unui fabricant de iluzii) Secolul "melancolic și cabotin", cînd începe, ca niciodată, să-ți pară rău că timpul trece, și cînd te temi de urmele trecerii pe care, odinioară, le numeai progres, e, probabil, de vină pentru înăsprirea poeziei, într-un modernism de-al doilea care nu mai
Cu pușca și cu praștia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8132_a_9457]
-
și fereastră sprijină ipoteza complementarității, a "slujirii" poetului de către actor, posibilă prin mișcarea de interiorizare "caracteristică oricărui poet, dar care capătă dimensiuni dramatice când acesta este dublat de un actor": acolo unde alții au crezut că descoperă artificiul din poza cabotinului, de pe scenă și din spatele acesteia, Carmelia Leonte identifică o paradigmă ("Poezia ca paradigmă a teatrului? Sau teatrul ca paradigmă a poeziei?", se întreabă retoric autoarea), unde poetul și bufonul se "luptă" pentru a ilustra, în fond, ceea ce oamenii de altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
alese, exhibiție sau interiorizare, poetul adoptă ipostaze aparent ireconciliabile: cabotinism sau damnare. Dar ambele căi îl conduc pe Emil Botta spre poezie. În primele volume de versuri (Întunecatul April, Pe-o gură de rai), gesturile largi, grandilocvente, corespunzătoare pozei de cabotin, își găsesc locul într-un spațiu proporțional larg: pământ și cer înfrățiți (Alegorie) Munților, nu mai bateți mătănii la altarul cerului... (Mila pământului) Școlarii (...) au vărsat pe Bărăgan cerneala. (...) Dunărea din albie a protestat, Delta brațele a ridicat (Nocturnă) Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Poetul nu își ajustează numai gesturile, imaginea artistică, ceea ce ar putea părea o frivolitate, dar și destinul, ceea ce e un lucru serios sau, dimpotrivă, o frivolitate dusă la extrem: Orice destin se poate ajusta. (Antipod) "Moartea repetată" îl reprezintă pe cabotinul Emil Botta. Damnatul este cel pierdut "în ochii Himerei": M-am pierdut în ochii Himerei, în adâncul himeric al ochilor săi, într-un complicat labirint (Memorial) Dar până și acești ochi, fascinanți, atoate-văzători, sunt văzuți în oglindă! Există numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
este necesar și stabil mai ales de accidentul existenței organice generale"12. "Nevoia de autoînstrăinare" îl determină, poate, și pe Hamlet să își teoretizeze propria melancolie, să-și convertească sentimentele în trăire estetică. Putem oare conchide ca Hamlet este un cabotin? Poate că da. Kierkegaard ne asigură că melancolia este unitatea ironiei și a ironistului care, fiind pe rând poet, retor, vagabond sau rege, este totul pentru că nu este nimic. În mod evident, teoretizarea emoțiilor duce la aprofundarea lor: cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
este excedentar devine patetic (atunci când nu e grotesc, absurd etc.). Tot ceea ce își depășește limitele se sustrage condiției inițiale. Flautul meu are un ton arhitrist, De aceea nu sunt artist. (Gravitațiuni) Exteriorizarea înseamnă înțelegere, cu-noaștere de sine. Masca falacioasă a cabotinului ascunde o dezavuare și un Weltschmerz autentice. Poetul gravitează, deci, între cei doi poli ai condiției sale: cabotinism și damnare. Dar cei doi poli se ating. II Teatrul ca parabolă gestuală Lirica lui Emil Botta este o parabolă gestuală (Pleynet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sfâșietoare. Cu toate acestea, poetul se teme că această trăire a îndoielii estetice este superficială. Se suspectează el însuși de cabotinism: Eu, învăluit în aura mediocrității ca într-o pelerină de oase, mi-am preparat "intrarea", strălucita-mi apariție de cabotin... (Aplauze) Dar sfârșește prin a-și accepta condiția pe care el însuși și-a creat-o. Nu poți fi cabotin decât într-un spațiu predeterminat, închis. Cu cât spațiul este mai larg, cu cât, de pildă, personajul principal își propune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cabotinism: Eu, învăluit în aura mediocrității ca într-o pelerină de oase, mi-am preparat "intrarea", strălucita-mi apariție de cabotin... (Aplauze) Dar sfârșește prin a-și accepta condiția pe care el însuși și-a creat-o. Nu poți fi cabotin decât într-un spațiu predeterminat, închis. Cu cât spațiul este mai larg, cu cât, de pildă, personajul principal își propune să depășească frontierele scenei, cu atât crește riscul ca veridicitatea cabotinis-mului să scadă. Din acest motiv, el preferă, cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
atragă învinuirea de a-l fi știrbit, de a-i fi sărăcit acestui obiect esența"52. "Prostituării" lucrului exprimat, poetului îi preferă tăcerea. Dar nu tăcerea absolută (care ține de condiția damnatului), ci tăcerea gesturilor din fața oglinzii (care este a cabotinului). Tăcerea din fața memoriei: Și am uneori senzația că amintirile se zbat și se zbuciumă, că ele sunt acelea care trăiesc, și se agită, și vociferează. Eu nu sunt decât o impresie ștearsă și abreviată a lor, iluzia unui joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
În cele din urmă, alegoria eșuează în simbol, ironia fiind, de fapt, tot un simbol. Aceasta presupune o implicare maximă, în ciuda detașării pe care o afișează. "Ironia e o formă a paradoxului", conchide Fr. Schlegel. Ea pare a fi arma cabotinului, a celui care ia în ușor lucrurile serioase, care se eschivează, se ascunde. Dar este, de fapt, stigmatul dam-natului. A fi ironic înseamnă a fi conștient de zădărnicia ironiei, de nonsensul ei. Este o armă îndreptată spre sine. O formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
își caută un drum spre sine în primul rând prin sonoritatea sa, care îi asigură o spiritualitate autarhică și incantatorie. Dar tocmai sunetul împinge sensul dinăuntru în afară, din spațiul închis, al limbajului (propriu damnatului) spre cel deschis oglinzilor (propriu cabotinului). Însă noi am convenit deja că oglinzile asigură imaginii o mișcare retractilă, de apropiere față de subiect, până la confuzia totală. Imaginea din oglindă este o "metaforă absolută" (H. Friedrich), se identifică, în cazul Comedi-anțului, cu subiectul poetic. Și atunci oglinda devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
asta pentru mine. Te rog! De dragul lui Naoji. Victima aceea mică. Îți displace ideea? Chiar dacă da, fii bun și suportă-mi moftul. E singura toană a unei femei părăsite și uitate. Te rog, te implor, îndeplinește-mi rugămintea. Lui C.M. Cabotinul meu. O rogojină măsoară 1,80 x 0,90 cm. Fustă-pantalon purtată la ocazii. Zona Kyoto-Osaka-Nara. Renumită stațiune din Alpii Japonezi. Culegerea celor zece mii de file, prima antologie de poezie japoneză celebră și cea mai voluminoasă din literatura universală. Conține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Crișan). La fel se petrec lucrurile când excursul cultural atinge zonele de interes ale micro-biografiei (Alexandru Bogdan-Pitești, invertitul dandy și colecționar tronează elegant pe câteva pagini). O simplă mostră portretistică a acestuia din urmă e oricând citabilă: "Figură de boier cabotin și cinic, libertin și prematur consumat de excese (luxură, apoi pederastie și narcomanie), amoralist cu nostalgia moralei, conviv seducător și cult, cu o conversație pitorescă și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența cu N.A.Boicescu), estet al viciului și vicios
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]