78 matches
-
de el știută, erudiție, spirit ludic, promptitudine în reacții, știință a dozării (intuia perfect momentul în care trebuia să taie dizertațiile prea savante ale invitaților sau să lase suspansul asupra unor răspunsuri prin introducerea faimoaselor sale reprize de muzică) și cabotinism. Iosif Sava nu ezita să se pună pe sine în ipostaze intelectuale inadmisibile (nici pînă astăzi nu știu dacă unele dintre ideile pe care le formula reprezentau propria sa convingere sau juca rolul avocatului diavolului), pentru a-și întărîta "adversarul
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
Istoria în favoarea marilor sale idealuri de îndrumător cultural. Simbolistica unor gesturi majore - cum e acela de a-și așeza tipografia chiar pe locul patului de suferință și moarte al lui Gh. Lazăr (a cărui muncă o va continua benevol) - denotă cabotinism pentru sceptici, dar și credință în lumina învățăturii pentru cei ce văd cu ochi limpezi destinul său apostolic: "mie mi se părea că pe mine m-a orînduit Dumnezeu să luminez neamul". Emfaza își dă mîna cu sinceritatea și, cînd
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15577_a_16902]
-
ajută cu modelații de voce: o coboară asurzind-o tainic, parcă-ar insinua sau o înaltă izbucnitor pe neașteptate...E prea conștient că povestește frumos (ceea ce rămâne însă discutabil)... Într-un cuvânt, o apariție neliniștitoare, amestec ciudat de inspirație și cabotinism" (p. 46). În februarie 1925, Basil îi dă o veste bună lui Vasile: s-a obținut pentru el locul vacant de membru al Școlii din Fontenay-aux-Roses, începând din toamnă! Mică scrisoare e iscălita și de alți "fonteneisti": Grigore Nandris, C.C.
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
Criticul, metamorfozat în istoric al ideilor, demontează în primul rând clișeele ideologice apodictice: dacă modernitatea e și reacțiune - și e -, poate ar fi bine să ne gândim că nici stânga nu e doar progresism năuc, corectitudine politică tâmpă și mult cabotinism; poate nu toți cei Ťdin stângať sunt, moral și intelectual, niște siniștri..." Până aici raționamentul nu are, cât privește bunul gust, hibe. Ceea ce urmează, în schimb, mi se pare mai puțin util, aici, decât trebuie să i se fi părut
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
renăscînd apoi în forma unor gazetari postbelici care iau interviuri, scriu reportaje, făuresc pamflete, laudă comunismul, luptă pentru pace - într-un cuvînt se schilodesc singuri cu o poftă paroxistică, ce denotă fie disperarea victimei care simte că a pierdut, fie cabotinismul unor slugi care încă mai speră la indulgența călăului. Textele merită citite ca studiu de caz în privința psihologiei acelor intelectuali care au trăit pe viu trecerea de la regnul interbelic la fauna postbelică, cu schimbarea radicală a condițiilor de expresie. Gazetăria
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
șocant pentru cei ce o știu căutînd compania colegilor: "M-am gândit mult, apoi, dacă simt eu povestea asta cu prietenia. Nu, n-o simt cu adevărat. Nu-mi plac prieteniile. Nu-mi plac legăturile care au la baza lor cabotinismul comun, ori care se bazează pe o boemă scârboasă. Prietenia nu poate reda - nu are cum - esența aia rară și cu totul specială a vieții, intensitatea acesteia, comunicarea aia grozavă cu Dumnezeu sau cu natura sau cu ce vrei tu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
Criticul, metamorfozat în istoric al ideilor, demontează în primul rînd clișee ideologice apodictice: dacă modernitatea e și reacțiune - și e - poate ar fi bine să ne gîndim că nici stînga nu e doar progresism năuc, corectitudine politică tîmpă și mult cabotinism; poate nu toți cei "din stînga" sînt, moral și intelectual, niște siniștri... Atunci cînd, în România, cineva atacă un reprezentant al stîngii, se vede obligat să reia epuizata temă a colaboraționismului (care, mai nou, nu prea mai ține: a colaborat
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
utilă? Iar dacă nu, care-i e noima cînd se exercită în sine? De ce aseitatea ei? La ce bun, totuși, mascarada retoponimizării Rusiei, constituindu-se, altminteri, într-un registru cartografic al victimelor staliniene? Indică oare, ea, la Stalin, un neronian cabotinism? Cît despre eventualitatea unei ipocrizii pioase (ce contenește, eo ipso, de a mai fi ipocrizie, fiind un tartuffian omagiu adus virtuții ultragiate), ea este improbabilă din partea acestui vrednic asasin. El, Stalin, nu-i Plantagenetul care făcuse penitență cînd cu uciderea
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]
-
care s-a făcut remarcat prim emisiunea TV Da Ali G. Show (2003-2004) și prin filmele Borat (2006) și Brüno (2009) ilustrează un comic care ia ca țintă toate tabuurile, sexuale, politice, morale etc., uneori cu o fervoare vecină cu cabotinismul, dar și cu o inteligență care ajută deconstrucției ironice a miturilor fondatoare. Dictatorul pe care-l întruchipează actorul de etnie evreiască este unul al lumii arabe, un dictator care fumează degajat stând pe butoiul cu pulbere al Orientului Mijlociu și
Aventurile lui Aladeen în America by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4458_a_5783]
-
metaforele și imaginile poetice traduc în mod deschis atitudinea de reacție vehementă la adresa unei realități degradate, ce s-a preschimbat într-un bâlci infam, în care valorile și-au dereglat funcționalitatea, iar aparența ia locul esenței, într-un fel de cabotinism al istoriei isterizate. Poetul percepe istoria ca stagnare, ca încremenire în proiect, ca eleatism în care individualitățile se pierd, personalitatea umană este anonimizată, iar destinul colectiv sau acela al ființei private se găsește sub spectrul reificării, al unei mecanici a
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
stil. Sau, chiar mai rău, prin manieră. * Orice înscenare are o tentă de frivolitate. Stilurile cultivate deliberat constituie teatrele literaturii. * Să-i fie dat oare detaliului a se salva printr-un strop de autenticitate iar ansamblului printr-un pic de cabotinism? * Germenele creației: o infidelitate generoasă, răscumpărătoare. * A fi răbdător în reflecție și nerăbdător (fulgurant) în imagine. * Inadaptabilitatea dusă in extremis, chiar față de propria ta înfățișare, de mimica, de gesturile și vorbirea ta. * Flăcările Infernului mistuie Răul. Adevărata pierzanie e înghețul
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
relativ la tehnicile neortodoxe de luptă din branșa lui: Lyn Cassady (George Clooney). Cassady are toate datele escrocului de dugheana, manevrând trucuri gen alba-neagra, posedă multe dintre semnalmentele unui mitoman talentat cu o doză de paranoia, toate coagulate delectabil de un cabotinism structural. El este produsul suprem al școlii lui Bill Django, omul care omoară caprele cu privirea. „Be what you can be" este motto-ul acestei arme puțin disciplinate, ceea ce sună similar cu remarcă unui personaj din Full Metal Jacket (1987
Tăcerea caprelor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6329_a_7654]
-
acest sens, un indiciu. Ce altceva este „caligrafia plăcerii” dacă nu, în primul rând, o caracterizare a eseismului lui Dan C. Mihăilescu însuși? Frazele luxuriante ale acestuia, cu substantive neapărat determinate hâtru („falsă boierie cu accente de plebeianism nastratinesc și cabotinism ludic asumat”), cu enumerări a căror ambiție pare să fie aceea de a depăși suflul unei lecturi cu voce tare („nicăieri în corespondența autorilor noștri nu mai există atâta epicureism fervent alintat, atâta vitalitate a senescenței, așa o poftă de
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
și astăzi în spațiul clocotitor al Olteniei. Șuieratul clevetelilor formulate în fraze și cuvinte usturătoare - de multe ori inventate, pe care nu o să le găsiți niciodată în nici un dicționar explicativ - continua suspiciune combinată cu războiul vanităților, aplecarea spre histrionism și cabotinism, fuga de idei, tendința de a face, ad-hoc, un spectacol din orice subiect, săriturile incredibile de la un subiect la altul, de la o stare, la alta, lupta dusă pînă în pînzele albe ca să se dovedească de partea cui se află dreptatea
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
personajele masculine nu a găsit nici o idee, fiecare este îmbrăcat cam la întîmplare, cu excepția lui Iorgu Langada, în neconcordanță cu timpul sugerat de costumele partenerelor. Desenul caraghios din piesă este pus în valoare cu aplomb, dar fără tradiționala șarjă și cabotinism, de Vladimir Găitan în rolul titular. Fățărnicia și jocul ambiguu, la două capete, îi însoțesc, cu măsură, întreaga apariție. De fapt, este o cheie aplicată de regizor tuturor personajelor. Fiecare simulează și disimulează, are și naște complicități diferite cu personaje
Mici drame? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14360_a_15685]
-
film, sau mai precis dintr-o altă piesă de teatru, avem însă un filon rus, gogolian-cehovian. Din păcate, regizorul nu intuiește potențialul acestei direcții așa că în absența unei contraponderi, partitura lui Constantin Florescu creează impresia de colaj histrionic, chiar de cabotinism, ceea ce personajului îi prisosește. Însă tocmai din această notă aparent artificială în mijlocul unui film condus echilibrat, și în absența altor registre la fel de puternice, se creează un efect interesant. Sunt multe scene țipătoare, dar care fac parte din specificul local, kitschul
Nuntă peste podul de flori by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6112_a_7437]
-
pe lipsa de comunicare dintre mine și tine»". În schimb, H.-R. Patapievici e acuzat de semidoctism (!), dogmatism monocord, antimodernism și antiliberalism, "minte incapabilă să gîndească altfel decît în dihotomii", iar scrierile lui mai noi sînt "iresponsabile nu doar în cabotinismul lor patent, ci și în mentalitatea reactiv-fascistoidă care le animă și care nu reprezintă decît fundătura din care vizionarismul altruist, antinostalgic și pluralist al lui Cărtărescu ne invită să ieșim." Sîntem convinși că nici lui Mircea Cărtărescu, scriitorul care "refuză
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13702_a_15027]
-
de teribilă nedreptate a istoriei, sau (fie și parțial) rezultatul unei slăbiciuni sau limitări interioare, ale lui proprii. Sebastian a fost, după cum rezultă din Jurnal, un om onest pînă la severitate cu sine însuși. Micile și omeneștile sale clipe de cabotinism sînt sancționate permanent, astfel că în forul interior dramaturgul, prozatorul, eseistul, gazetarul sînt supuși unui control strict care nu permite auto-compătimirea decît atunci cînd într-un fel nu are încotro, cînd e copleșit de pesimism, mult prea îngrijorat de ce vede
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
raftul întâi al literaturii române. Și-a construit cu răbdare o imagine de poet boem, bețiv fluturatic, desprins de cele lumești, bântuit de poezie din culcare în sculare. Grandilocvența jenantă cu care își recita producțiile în fața camerei de luat vederi, cabotinismul gravității și esențelor cu care debita banalități și stupizenii, puzderia de oh!-uri și ah!-uri, aerul de „lunatic”, de „înger” obez, toate acestea erau menite să imprime în capetele celor ușor de prostit ideea că poezia dă năvală din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
celor inocenți, a alaiurilor fel de fel punînd o Ramă acestor tablouri. Ideea că teatrul se face acum, sub privirea noastră, în nasul nostru. Parcă am asista la o repetiție, mașiniștii au ceva din clovnii de altădată, sînt îmbibați de „cabotinismul” pe care îl urmăresc din culise, intervin direct cînd e nevoie să se facă „iluzia” la vedere. Ca într-un cadru mărit din film, cînd vedem că ploaia fără de sfîrșit nu vine chiar din cer, ci din stropitorile manevrate de
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
pe care le includem în relația om - lume. O subdiviziune se referă la raporturile omului superior, inteligent cu lumea, cu proștii. Idealismul, spiritul, capacitatea de a juca mai multe roluri, pentru că inteligentul are și imaginația, judecată morală, sobrietatea și disprețul cabotinismului, iată câteva coordonate ce definesc omul superior. Care, în fața lumii, nu trebuie să-și dezvăluie incertitudinile, autoexigențele, deoarece lumea va denutura, din invidie și neputință intelectuală. De aceea sunt recomandate, ca și la Baltasar Gracian în Oracolul manual și Criticonul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sceptic. Aceeași imagine o vom găsi în Adela, pseudo-jurnalul sau pseudo-romanul unui sentimental juiseur care își cenzurează senzualitatea în realitățile iubirii, dîndu-i frâu liber în spațiul imaginarului și simbolizării. Sobrietatea expresiei, repulsia față de orice formă de patetism (și retoric) ori cabotinism țin de pudoarea stilului, de delicatețea structurală a autorului. Este vorba de un realism nuanțat, care urmează o demonstrație în spirit metodic, pozitivist, beneficiind de suplețea inteligenței. Astfel, în Adela se intersectează multiplele dimensiuni ale personalității lui Ibrăileanu, fie cele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și afirmațiile lui stupefiante - ca aceea că poemul românesc cel mai frumos este Constituția R.S.R. sau că scriitorii ar trebui să meargă la strung ca să învețe să scrie poeme - nu ar trebui să fie luate prea în serios. în schimb, cabotinism era în el cât cuprinde, așa cum a fost și-n Wagner, de pildă, pentru că sclipirea de geniu pe care o poate avea un artist nu e niciodată suficientă ca să acopere o viață întreagă, și de aceea în multe momente ea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu întâmplător limbajul de lemn a adoptat demult termenul). Descoperind o "cheie a teatralității" în eseul de tinerețe Elogiul ipocriziei, Carmelia Leonte întărește, cu argumente solide, ideea genezei reciproce a teatrului și poeziei: spaima de lucruri (de recuzită, în teatru), cabotinismul și conștiința damnării ca o cale spre poezie, raporturile tensionale între expansiunea și claustrarea ființei, între "adăpostul pleoapei" și "exteriorul mecanic", mișcarea centripetă și centrifugală, vertical și orizontal, oglindă și fereastră sprijină ipoteza complementarității, a "slujirii" poetului de către actor, posibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lui"; Poetul reconstituie mintal imaginea unui lucru, dar și imaginea unui sentiment"; " Poezia însăși este o lecție de curaj". S-o credem pe Carmelia Leonte, fie și numai pentru că, înainte, l-am crezut pe Emil Botta. Ioan Holban I Între cabotinism și damnare Se știe că teatrul este un joc serios și lumea pentru a-l parafraza pe sensibilul Pascal este o scenă cu centrul peste tot și circumferința nicăieri. La fel de adevărat este faptul că nevoia de spectacol creează spectacolul, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]