1,465 matches
-
aș fi sluțit și opresat Scutindu-mă de orice altă suferință Cât poartă și petrece zeul meu ca proprie ființă. M-am dus la cel Spital Elias Unde altădată intrau fără ieșire Activiștii Partidului ciungi de pas, Adică pierzându-și cadența, până la Marea Oprire. M-au trecut printr-o machină Cu lumini, cu muzici de laser, M-au acoperit c-o lungă strachină De argint căutându-mă de toate bubele lui Lazăr. în creștet mi-au trântit un clop, Mi-au
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
succed, Îi doare, însă nu se plîng; Fac împreună un biped Piciorul drept, piciorul stîng. Alcătuiesc un singur mers, De-aceea nici nu se despart, Un mers care se face vers Cînd ritm i-s vorbele cu șart, Ce bat cadența și o țin Pe drumul șerpuit sau drept, Dînd greș, din cînd în cînd, puțin Piciorul stîng, piciorul drept. E între ele un raport Ce s-ar cădea să fie strict; Altminteri, e un disconfort Tot drumul, și-un amar
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
aplecată în cer ca un dolmen/ sub lacăt între raiuri și iaduri amînate.// Alb-roz coapcii/ în clopote de iarbă și de somn.// Sub lovituri de ceas din turnuri vii/ pierdut/ paradis acest drum/ ce mă abate...// Și restul/ doar singurătate” (Cadențe). Această singurătate e ca un vierme în fructele Edenului, consumîndu-le discret, însă cu efect fatal, conținutul. O stare producătoare de ireversibile goluri... Precum Emily Dickinson, despre care un exeget american afirma că practica „o cultură a golului”, Sina Dănciulescu ajunge
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
voit tăcută, uneori, prea voit tăcută. Cea dintâi privește spre prezent, cea de-a doua gândește la viitor. De altfel, greșesc numărând pentru că, în realitate, este vorba despre unul și același fenomen, despre unul și același poet care ascultă și cadența însuflețitoare a lui noi și cântecul de sirenă al lui eu. Avangarda ca noi înseamnă a umple entuziast paginile unor reviste efemere. Avangarda ca eu se teme, parcă, a trece între copertele definitive ale unui volum. Să fie, oare, un
Despre comportamentul literaturii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12274_a_13599]
-
interioară fatală va muri. Destinul lui Stelian Teodorescu înrămează o serie de alte destine mai puțin spectaculoase, mai puțin profunde, oarecum lineare, menite să dea puțină culoare epocii și să-i încadreze tensiunile. Materialul faptic al romanului este lipsit de cadență și seamănă cu un preludiu în stare să tot amâne o tragedie originantă care-l organizează și-l anexează permanent. Unele episoade, rezonând coerent cu ansamblul psihologic, au rolul de a furniza narațiunii o tensiune articulată pe mai multe nivele
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
vâslași și că vânturile n-o prea răscolesc. Cred că aceasta provine din faptul că țările și munții, cauza și hrana furtunilor, fiind cam rari, o masă imensă a unei mări neîntrerupte și adânci este pusă în mișcare mai greu. (Cadență perfectă a traducerii n.n. ). Nu e scopul acestei lucrări de a cerceta natura oceanului și cauza fluxului și refluxului, căci mulți au vorbit despre aceasta. Aș adăuga numai că nicăieri marea nu-și întinde mai departe stăpânirea, că ea aduce
Descrierea Angliei (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12623_a_13948]
-
se poate exercita fără a face distincții și departajări. Pe de o parte, rămân perfect valabile și păstrează legăturile firești cu etapele anterioare poezia senectuții, poezia universului domestic și poezia sensibilității metafizice din ultimele volume, Frunze (1961), Poeme noi (1963), Cadențe (1964), Silabe (1965), Ritmuri (1966), Noaptea (1967), din volumele postume Frunzele tale (1968), Crengi (1970), XC (1970) și alte culegeri de inedite (Călătorie în vis, 1973, și Deslușiri, 1980) ale unui scriitor cu un foarte bogat atelier de creație, lăsat
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
bancnota de o sută de mii lângă paharul dentistului ce-i va smulge peste puține minute molarul, corupător de anvergură investitorul străin care depune milionul de dolari în contul acelui personaj ce va face să curgă pentru el timpul în cadențe faste, după ce s-a oprit cu obstinație. (Relația devine chiar umană, când vrăjitorului în chestiune i se pune pe încheietura mâinii stângi un ceas de aur, cu certificat, firește). Dăm bacșiș spre a ne câștiga liniștea, șpagă spre a scăpa
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
lui atît de viu. Nu seamănă nimic cu nimic, stilul regizoral are deschiderea universalului. A face cultură e a sta într-un picior, spune Noica sub o fotografie cu Liiceanu, făcută de Andrei Pleșu, la Păltiniș, pe drumul dinspre cabană. Cadență, echilibristică. Mă interesează. Ca și "raportul" cu întîlnirile majore, cu ceea ce rămîne, pentru eternitate, cu opera creatorilor și valoarea ei. După ființă și neființă, tocmai "raportul" cu ele este fundamental. Ca și existența în noi, deopotrivă, cum spune Andrei Șerban
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
timpul pierdut este în sfârșit regăsit, iar ceața care acoperea trecutul lui Yambo începe treptat să se risipească. Resuscitarea memoriei autobiografice, survine însă ca urmare a unui nou atac cerebral, nu cu mult timp înainte de finalul ad encefalogramma piatto. În cadențe de musical (gen All That Jazz a lui Bob Fosse) la acest mare final iau parte Mandrake și Don Bosco, Big Crosby și Regina Loana, personaje din romanele de aventuri citite cândva, rude și prieteni din copilărie, toate amalgamate într-
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
un foarte frumos și trist poem de dragoste). Poemele lui Ioan Es. Pop se desfășoară cum le știm, aparent inofensiv, în acel soi de lentoare care modelează cu atât mai expresiv dramatismul spunerii. Versurile lui Lucian Vasilescu curg nervos-muzical, în cadența scurtă a rimei interioare. Însă aceleași stări de deznădejde mai mult decât de disperare, un fel de voluptate a damnării, divinitatea neputincioasă sau care "nu rezistă la vedere", ineficiența rugăciunii și salvarea prin scris, incursiuni în aceleași viziuni sumbre și
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
audiență pentru a-și da părerea în toate cele; cine cu cine rivalizează pe listele finale ale principalelor premii literare din toamnă, premii ce pot decide definitiv (inclusiv bănește) asupra carierei unui autor, ce scriitori străini sînt programați, într-o cadență frenetică, să dea autografe prin librării, ce idei sînt la modă și definesc pînă și modul de prezentare a cărților în cele cîteva libării de maxim rafinament. Mă opresc aici. Răspunsul trebuia să fie mult mai succint. Viața literară franceză
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
bătând din aripi, împleteau aerul cu melodioasele lor cântări. Prepelițele, aceste inocente și fricoase păsări, ce nasc și mor în iarba livezilor și în frunzele dese ale dumbrăvilor, prin vocea lor monotonă, dar ritmică, păreau că servă de regulator al cadențelor acestui concert divin..." (Ocna părăsită, capitolul 21). Corupția vremii are și ea definiția ei: "Erau niște lingușeli pline de basețe" " ultimul cuvânt părând a fi folosit abia azi... Și despre mișcările sociale avem fraza perfectă: "Revoluțiunea este plină de severitate
Crochiuri de epocă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12491_a_13816]
-
dar prețioase, franjurii memoriei afective, în cealaltă, realitatea hâdă a României socialiste: ,Instantanee decolorate dintr-o cutie ascunsă în care se conservau fragmente dintr-un trecut căruia îi aparțineam, la rândul meu, prin naștere (...) Un ritm al vieții și o cadență a timpului, în sâmbetele în care pe stradă se mișcă, aproape insesizabil, un cortegiu mortuar. Totul ca și cum viața în vacanță se petrece undeva departe, sub ocrotirea unui uriaș clopot de sticlă, în orizontul privirii supraviețuind doar bunicii, câinele și grădina
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
cît purced dietele noastre de azi din rețetarele cuhniilor mănăstirești. Sau cît se apară îndărătul canoanelor (excepțiile țin de încălecarea timpurilor...) părerile mai noi despre credințe. Încă e, firește, o anume strîmtorare în vorbirea despre cele sfinte dar, totuși, rupînd cadența ajunărilor și-a dezlegărilor la dulce, de religie se poate discuta și cu (sau de) poftă. Că-i așa o arată un studiu recent al Ancăi Manolescu, Europa și întîlnirea religiilor, apărut la Polirom, cu un cuvînt însoțitor semnat de
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
ușurință în fluxul pasional și lesne de asimilat al muzicii răzgâiate în soarele sterp al unei Spanii mai mult africane decât europene, în interpretarea nefiresc de firească a lui Maxim Belciug. Și o voce pătrunzătoare și clară - înțelegând rostul și cadența necesare unei redări verosimile a sonorităților peninsulare, aspre în melancolia lor indicibilă - aparținând Mariei Răducanu, renunțând, în acest album, în spiritul riguros al cadenței latine, la intonațiile de jazz cu care își obișnuise admiratorii. Într-o exprimare mai sintetică, o
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
nefiresc de firească a lui Maxim Belciug. Și o voce pătrunzătoare și clară - înțelegând rostul și cadența necesare unei redări verosimile a sonorităților peninsulare, aspre în melancolia lor indicibilă - aparținând Mariei Răducanu, renunțând, în acest album, în spiritul riguros al cadenței latine, la intonațiile de jazz cu care își obișnuise admiratorii. Într-o exprimare mai sintetică, o excelentă servire a muzicii cu rol de sublimare a sunetului, rol pe care începusem să ni-l închipuim pierdut undeva în vâltoarea democratică a
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
Nu este vorba de traducere. Constantin Virgil Negoiță a regîndit, practic, fiecare versiune a romanului în limba respectivă. Iar rezultatul este unul cît se poate de relevant. În limba engleză cuvintele au o cu totul altă sonoritate decît în română, cadența frazei este complet diferită. Poeticitatea textului este pusă mai bine în evidență, de textul redactat direct în limba engleză, ca în acest fragment luat aproape la întîmplare: "The message of the manifest will be clear. Be happy, the Son of
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
între versiunile redactate în limbi diferite, ce speranțe mai pot trage cei care se ocupă de traducerea poeziei. Este limpede că, oricît de bine făcută ar fi, o traducere nu poate păstra sonul limbii originale și, de cele mai multe ori, nici cadența versurilor. Or, se știe, arta marilor poeți ai lumii nu a stat decît rareori în conținut (elementul din poezie cel mai ușor de conservat în cazul traducerii într-o limbă străină). Irozii/The Herods nu este un roman ușor de
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
și s-a pus să numere din nou șaptesprezece cosciuge negre pe culoarul din centrul navei * Ciudatele cuvinte rurale au fost prinse în ciudata gramatică rurală în propoziții ciudate și transmise de ciudații vorbitori rurali ciudaților ascultători rurali în ciudata cadență rurală și explicate în chip ciudat au fost înțelese de aceștia fapt confirmat prin ciudatul discurs rural în replică de certă reputație rurală * Uneori cerul se făcea galben ca o hîrtie ordinară și pe aleea apoi înecată în praf despre
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
prin odăi cu perdelele trase clipeau către moarte și ea ca o doagă crăpată le înfoia penajul albăstriu primăvăratic al plămînilor Plumburiu se făcu cerul apoi alb cu nori tociți cenușii peste acoperișe încovoiate pe care ploaia bătea într-o cadență nemaiauzită viermi albi mici țiuiau prin aerul subțire deasupra caselor - ca bețele vătuite ale tobelor peste sat vremea înnăbușitoare a teiului începuse și bunicul în cizmele lui dădea cu lopata în fața casei ploaia de viermi livid de spaimă și mut
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
livrești și cel al tradiției poporane, dintre "acribia de grămătic", cum ar spune Șerban Foarță, un indenegabil afin al d-sale, și cea șlefuită de viul grai al rapsodului de imemorială descendență colectivă. Rezultatul e un discurs fantast, în care cadența ideilor apare căptușită cu referințe, citate, aluzii a căror sorginte îl constituie atît prezentul intelectualist, uneori scorțos-pedant, solicitat cum grano salis, cît și trecutul amețitor al vorbei mustoase, mucalit slobode, cu folclorică alură; corolar al unei "vesele științe" băștinașe. Cu
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
oratorice este permis în predicile sale datorită neputinței ascultătorilor de a înțelege preceptele creștine: „Când suntem slabi trebuie să pregătim mult timp cuvântul, să-l facem variat, să aibă pilde și exemple, să fie frumos alcătuit, să aibă fraze oratorice, cadențe și altele multele de acestea, ca din toate să putem alege ușor ceea ce este de folos”<footnote Chrys., De proph. obsc., 1, 1 (ed. rom., 508; PG 56, col. 165). footnote>. Așadar, deși Ioan Hrisostom a permis apelul la mijloacele
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
unui poet, în actul volitiv al mărturisirii unui crez artistic, în preferințe, în chiar modul în care-și selecta și organiza materia, de la vastitatea operei lui Victor Hugo sau Walt Whitman la subtilitatea aceleia a lui Paul Valéry, dificultatea interpretării cadențelor lui Péguy sau rusticitatea lui Robert Frost. Portrete esențiale cu toatele, precum esențiale sunt toate piesele de pe tabla de șah! Cu atât mai instructivă devenea expunerea când poetul dădea la iveală relații epistolare cu Rilke, situația acestuia (cel puțin într-un
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
noastre muzicale, sumedenie de sâmburi din care anevoie crește câte un fruct. Dar că și în acest peisaj tipizat, standardizat, alcătuit din cartiere de cronicari în uniforme, cu ochelari și pixuri din lemn de esență moale, vocația formelor deschise, a cadențelor solistice ori a pasajelor virtuoze se poate impune, chiar cu obstinație. Vocația lui Valentin Petculescu este să poarte adevărul la vedere. Jocul lui cu vorbele scrise este guvernat de acel gen satiric, ce aduce cu o oglindă în care privitorii
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]