191 matches
-
în secolul XX. Nu se mai studiază la școală, deși e o adevărată bijuterie literară. L-am recitit într-o versiune modernă în proză, versiunea originară în versuri și strofe asonante fiind dificilă. În română a fost tradus, în proză cadențată, pentru prima oară, dacă nu greșesc, și tipărit la Sibiu în 1942 de Eugen Tănase, autor și al unei ediții bilingve în 1974, la Univers. Evenimentele relatate țin mai degrabă de legendă decât de istorie. Un nobil cu numele Roland
De ce ar trebui să citim La Chanson de Roland by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4889_a_6214]
-
a avut aici o primă reprezentare tulburător de asemănătoare. Spontaneitatea și lipsa de măsură comandă textul. Versul lung, alexandrinul românesc, prezent în pasajele descriptive, alternează cu un vers expresiv și neobișnuit, cu alexandrinul clasic sub forma lui dactilică, săltăreț și cadențat. Cele mai spectaculoase înfruntări din epopee adoptă ritmul și măsura din Mihnea și baba, episodul cavalcadei; spontaneitatea vitală a scriiturii poetice se manifestă în construirea deliberată de imagini grandioase; uneori prețul este sacrificarea exactității prozodiei, așa cum va face și Eminescu
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
trenuri sfâșiat Văzduhul viorii se reîntrupează în vremi. Parc enorm. A gării sferă de sticlă. Lumea de metal din nou e vrăjită. La sonorul ospăț din elizeul în pâclă Solemn se îndreaptă vagonul închis. Țipăt de păun și, în ropot cadențat, pianul. Am întârziat. Mi-e frică. Nu-i decât vis. Și intru în pădurea gării de sticlă - ostatic, Partitură de vioară în lacrimi, frământ în toate. Al corului nocturn preludiu sălbatic Și miros de roze din sere cu putregăios pământ
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
din eter șoapte divine, cînd de fapt el este un ales căruia mișcările duhului îi picură în urechi o muzică aparte. Lovinescu, dezvăluind în Memorii rețeta prin care își convertea muzica interioară în fraze articulate, sau Schiller, mărturisind cum zumzetul cadențat ce-l resimțea în urechi era tiparul inițial care-i chema apoi cuvintele - sunt două cazuri de posedați superiori cărora starea muzicală le preceda cuvintele. Ilie Constantin se înscrie în aceeași matcă de scriitori de esență muzicală: o cadență stranie
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
apartenenței la rangul existențial cuvenit coribanților. Definiția poeziei dată de abatele Bremont, consacrată la noi de prelegerile de estetică ale lui Călinescu („poezia e treapta premergătoare rugăciunii") surprinde tocmai miezul mistic al trării poetice. În loc să se roage, poetul bîiguie sunete cadențate, sensul lor fiind ininteligibil și totuși transmițînd ceva: o emoție pe care cititorul o percepe sub forma unui fenomen intelectual, adică o mișcare pe care imaginația cititorului o articulează după reguli intrinseci minții sale. Nu există emoție decît acolo unde
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
Amintiri dintr-o călătorie, I). Nimic nu lipsește - nici figurile tocite prin uz, mai ales sub forma personificărilor și a metaforelor, nici pitorescul relativ al lexicului, nici epitetele așezate în pereche aproape lîngă fiecare substantiv; singura reușită - fraza molatecă și cadențată, degajînd o armonie de natură pur sintactică, în ciuda banalităților cuprinse în ea. Referirea la Ștefan cel Mare din finalul paragrafului este la rîndul ei simptomatică; Hogaș ține să-i arate cititorului că este nu doar un descriptiv, ci un descriptiv
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
de a birui râul. Inamicului i s-au opus forțele coaliției antihitleriste", a mai afirmat liderul rus. Discursul președintelui a fost urmat de imnul Rusiei, cu aceeași melodie din perioada sovietică. Apoi 14.000 de militari au traversat în pas cadențat Piața Roșie, fiind elogiați pentru profesionalism.
Paradă de Ziua Victoriei, în Piața Roșie din Moscova - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/58280_a_59605]
-
a unei ideologii criminale. Totul este înspăimântător, implacabil, de un absurd tragic, sub pana acestui romancier refugiat în Franța în 1990.“ Lire Capitolul patru Musafirul sosi chiar la ora la care promisese, dar culmea, fără zgomot de motoare și pași cadențați, ca și când ar fi zburat peste oraș pentru a trece cât mai neobservat. Și chiar așa și-a imaginat stăpânul casei venirea oaspetelui, drept pentru care prima lui întrebare a fost dacă trebuie să tragă perdelele și să închidă gramofonul. Spre
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
Puterea de seducție a unei astfel de proze stă în gamă largă de asociații multicolore desfășurate, la fel ca un caleidoscop arătat la bâlci sau ca un joc de artificii și focuri bengale, proiectate pe o zariște albastră, fără sfârșit. Cadențate sau nu, ele cad în rafale că ploile nedomolite de aprilie, vădind capacitatea autoarei de a se multiplică la infinit, fără să obosească și fără să se repete, așa cum îi place să se „portretizeze” singură într-o mulțime de ipostaze
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ani ai căsniciei noastre. Iar în jurul nostru evenimentele se precipitau, oricât aș fi vrut eu să le ignor. Mi-aduc aminte de o zi în care, oprindu-mă pe trotuarul de la cofetăria „Scala”, am privit defilarea unor tineri care mărșăluia cadențat, cuprinzând tot spațiul larg al bulevardului. Brusc mi-a apărut înaintea ochilor imaginea acelor grupuri în uniforme pe care cândva le văzusem în Germania și a militarilor care năvăliseră în restaurantul berlinez unde prânzeam. Acelor imagini vechi le răspundea ca
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
larg al bulevardului. Brusc mi-a apărut înaintea ochilor imaginea acelor grupuri în uniforme pe care cândva le văzusem în Germania și a militarilor care năvăliseră în restaurantul berlinez unde prânzeam. Acelor imagini vechi le răspundea ca un ecou pășirea cadențată a tinerilor pe bulevardul bucureștean. Înghesuită între privitorii opriți la marginea trotuarului m-am uitat cu ochi mirați la tinerii plini de energie, care treceau în pas de defilare, umplând văzduhul cu o melodie răsunătoare auzită atunci pentru prima oară
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
al ființelor din linia întâi, a doua, a cifrelor care alcătuiesc în neștire cozile lui pi. Cuib de gânduri spin în marginea orașului bucuriei fără bucurii. Orbi și oarba drumului gândului, braț la braț pe aleile parcului. Izvorul inimii răsună cadențat, ca un poem pe scara nașterii aflat printre inelele mirenilor. Unul singur oferă răcoarea inimii și aspra însingurare crește în rugă. Izvor din Izvorul pecetluit învie orbii și oarba duminicilor neîmplinite. Jocul rămâne suspendat între tâmplă, inimă, pumnul fragil al
PRINSE ÎN CHENARUL UNEI VIEȚI DE CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384964_a_386293]
-
apei Urma unei speranțe uitate. Cerul era mai tulbure, Frunzele mai portocalii, Cântecul toamnei cam trist, Însă cu nostalgii arămii, Crâmpeie de dor se simțeau, Arzând prin văzduhul mai rece, Toate-mpreună dansau În valsul plutirii orbece, Pașii-n sincron cadențat Se-amestecau cu ropotul ploii, Acustică la un volum difuz, Într-un octombrie confuz... 29.10.2016 Referință Bibliografică: Octombrie confuz / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2129, Anul VI, 29 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
OCTOMBRIE CONFUZ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382348_a_383677]
-
confuz al celor angajați în conversații banale , ''despre vecini, despre univers'', cum ar spune Marin Sorescu, acel zumzet ce părea că tulbură ușor liniștea acestei călătorii spre un vis sau rost al fiecăruia.O notă mai mult sau mai putin cadențata a melodiei vreunui telefon mobil acoperea ''zumzetul'' , articulând nevoi imediate. Intrăm în Pitești, se face un mic schimb de călători, unii coboară, alții urca, Plecăm . Îmi arunc ochii spre ceas, 10,45.Ne îndreptăm spre Râmnicu-Vâlcea, trecem Dealul Negru, pe
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
paradă mă cuprinde. El este dublat de mândrie, ceea ce mă face să îmi ridic mai mult bărbia și să stau dreaptă, cu privirea înainte, dând înlăuntrul meu onorul. Deja, deși privirea îmi este ațintită asupra trupelor care trec în pas cadențat, mintea mea, ca o oricărui copil, este fascinată de eroii care ies din paginile cărților și devin prezențe vii. Dintr-odată regii, reginele, prinții, prințesele, cavalerii, muschetarii, făcând parte dintr-o fascinantă lume virtuală, se așează într-un tablou care
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
dinți un fir de trandafir de un roșu aprins. Fața îi era ascunsă de o voaletă neagră. În clipocirea valurilor, din dreptul stâncilor, răzbătea o melodie magică a unui tangou ritmat și misterios. Irina înaintă spre separeu, dansând în pași cadențați, pasionali, cu frângeri de trunchi senzuale. Cei din separeu au tresărit speriați și uluiți, mai puțin Scârțoi, care dormea buștean, sforăind infernal. Horcăiturile lui cădeau ca o ploaie cu răpăieli în melodia pasionalului tango. Toți erau plăcut surprinși, însă erau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
dinți un fir de trandafir de un roșu aprins. Fața îi era ascunsă de o voaletă neagră. În clipocirea valurilor, din dreptul stâncilor, răzbătea o melodie magică a unui tangou ritmat și misterios. Irina înaintă spre separeu, dansând în pași cadențați, pasionali, cu frângeri de trunchi senzuale.Cei din separeu au tresărit speriați și uluiți, mai puțin Scârțoi, care dormea buștean, sforăind infernal. Horcăiturile lui cădeau ca o ploaie cu răpăieli în melodia pasionalului tango. Toți erau plăcut surprinși, însă erau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Îi conferea dreptul de a se deplasa și după ora stingerii. Atunci avea să acționeze. 6 În aceeași zi, după ora stingerii La fiecare cotitură a străduțelor Înguste, Dante se oprea cu toate simțurile În alertă pentru a desluși pasul cadențat al patrulei. Dar Întregul cartier părea cufundat Într-o tăcere absolută, curmată doar din când În când de râsetele izbucnite, de țipetele ușoare și de șoaptele ce proveneau de la ferestrele de la parter. Ridică din umeri, din ce În ce mai scandalizat de obiceiurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de trecere Între două străzi asemenea unor tunele, unde la căderea nopții apăreau În răstimpuri licăririle speriate ale nasturilor fosforescenți, toate umbrele furișate de-a lungul zidurilor, mărite de ochii mei avizi de miracole și patrulele traversînd Ringul În pas cadențat, tinerii blonzi, supli, impecabili În uniformele lor de un verde cenușiu, glasurile lor aspre, guturale, Isoldele cu șepcuțe de catifea roșie de la Evangelische Schule care le aruncau zîmbete și flori, după-amiezile clandestine petrecute cu Helga Christel În Erlenpark, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Chit că aceste plimbări nu erau prea complicate. Trebuia să fim în uniforme de orfani, dar de fapt eram mereu în uniforme de orfani. Duminica dimineață, la ora opt și jumătate, sora Gizella se proțăpea în frunte și, în pas cadențat, în ritm moderat de plimbare, grupul ajungea în centru, în dreptul statuii eroilor la ora nouă fix. Acolo, mulțimea de uniforme orfane înconjura după înălțime tancul așezat pe soclu, sora Gizella se oprea în fața țevii și cântau până ce se făcea ora prânzului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
că asta era într-adevăr o schimbare în viața mea. Pedagogii stăteau la o masă separată, pe un fel de podium, ca să-i observe pe cei care „mâncau în mod conștient incorect“. Eram ca un neobosit mecanism uman de cearsonic. Cadențat. Cu lingurile mai întâi în farfurie, apoi printre dinți. Un-doi-trei-și: înghițeam. Se auzea totul. Pe vremuri mă jucam abătându-mă cu o jumătate de măsură de la această operă de ceasornicărie. Apoi observam cum toate piesele angrenajului trec una câte una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cu miros dulce. Poate una roșie, cu miros puternic, ca acela de caprifoi, dar nu atât de inocent. După un timp cineva a sunat clopoțelul și elevii s-au întors în clase. Le-am auzit pe hol pașii aglomerați și cadențați, un zgomot pe care îl fac clasele tot timpul. Când s-a lăsat liniștea, au început iarăși vocile profesorilor: cea nazală a doamnei Watkins, cea dulce a domnișoarei Moore, a cărei clasă se întorsese, și cea înaltă și prelungă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
apărarea ei regulile curteniei? Închise brusc tăblițele cerate și sări În picioare. Străzile orașului erau pustii. Cunoștea bine traseul patrulei de noapte, trasat cu singurul scop de a proteja marile familii. Nu Întâmpină nici o dificultate În a le evita pasul cadențat, atunci când Îl auzea de departe. Ajuns În apropierea abației, scrută pentru ultima oară strada din fața lui, spre a se asigura că nu mai era nimeni. Apropiindu-se de colțul clădirii, i se păru că deslușește un zgomot metalic, urmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
împlinirea amurgului, făcând piruete pe trestia unei clipe! eu sunt viața și unele cioburi de colivie albă! scot ochii fiarelor, care mă hăituiesc. și zbor peste urâtele necunoscutului, pentru tine mă vând, la târgul cuvintelor ce zboară. la fiecare pas cadențat, eu sunt interjecția adâncului, ce iți seamănă! suficient să te pot prinde, într-o lume ce plânge! Referință Bibliografică: poem ascuns în 1981 / Nicolae Nistor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1922, Anul VI, 05 aprilie 2016. Drepturi de Autor
POEM ASCUNS ÎN 1981 de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368353_a_369682]
-
nostru va fi viitorul! Ce frumos am trăit! Îmi ascult uneori, atent, ecoul pașilor gândind că n-au obosit încă. În ei simt trecerea timpului și-mi regăsesc voința de stâncă. Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice. Îmi urmează pașii cadențat. Prin anotimpuri mă poartă voios, mereu pe drumuri de neumblat. Îmi simt amintirile încrustate în talpa rănită de dor și văd cum din ele răzbate al dorinței de viață, izvor. Și merg, merg mai departe sângerând. Lacrimile mi le înghit
ÎNGERUL PĂZITOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367377_a_368706]