91 matches
-
-o, încă din primele zile de după apariție, debutul târziu al lui Gheorghe Florescu are, la o analiză rece, darul de a limpezi lichidele amniotice în care, aici, se formează și se propagă opiniile. Nume cu autoritate au apreciat Confesiunile unui cafegiu superlativ, semnatarii de recenzii cu mai puțină putere de convingere au ocolit-o discret, cumpărătorii de carte au început să frecventeze la intervale regulate librăriile, cât să se suprapună peste sosirea, inopinată, a noului tiraj. Paradoxal e însă că succesul
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
scris de Gheorghe Florescu. Iar dacă Dan C. Mihăilescu a optat, cu bună știință, pentru o astfel de stilistică ambiguă, mai mult ca sigur și-a dat curs unei intuiții cumplit de încăpățânate. Chiar marcat confesive fiind, amintirile celui dintâi cafegiu al țării, se dovedesc totuși integral convertibile în proză. La un curs, în ciuda majorei crize de receptare, ofertant. Argumente care să încurajeze o asemenea tranzacție se găsesc. Obișnuiți strict, după 1989, cu un anume calapod tematic al memorialisticii, în care
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
10 - laolaltă cu tehnicile de preparare - de la negustorul armean Avedis Carabelaian. Un rezumat fidel al întregii povești nu și-ar avea, în cronica mea, rostul. Respectând-și clienții, cu îndrumarea atentă a fostului proprietar, Florescu ajunge, sub toate aspectele, un cafegiu de elită. Primește vizitele, mai intime sau mai expansive, ale unor personalități, dacă nu și celebre, măcar puternice. Scriitori, actori, gazetari de primă mână, dar și securiști de ranguri diverse îi trec pragul cerându-i, după caz, cafea sau informații
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
În vară, cade marea bombă: se sistează definitiv aprovizionarea unităților comerciale de profil cu cafea verde. Operațiunea de prăjirea a cafelei devine monopol de stat, sub stricta supraveghere și responsabilitate a lui Victor Ranga, care devine astfel, Primul și Unicul Cafegiu al țării. Cine vrea o cafea bună numai cu el poate trata de acum încolo; dar suntem în România, unde, după cum se știe, minunile țin doar trei zile. Marele public încă nu află. El continuă să prefere cafegiii, iar printre
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
și Unicul Cafegiu al țării. Cine vrea o cafea bună numai cu el poate trata de acum încolo; dar suntem în România, unde, după cum se știe, minunile țin doar trei zile. Marele public încă nu află. El continuă să prefere cafegiii, iar printre ei mă aflu și eu. Stocurile nu-mi oferă însă decât un răgaz de câteva luni. Presiunea psihică se face simțită. Încet, dar sigur, doamna Koflen devine principalul meu sfătuitor. Îmi spune că există întotdeauna o portiță, că
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
prăbușirea, gratuită la acel moment, a întregii piramide, urmată de arestarea și anchetarea lui, Gheorghe Florescu își diminuează, cantitativ, elanurile. Intrat, apoi, într-o lume postrevoluționară energică și greu cuantificabilă, pentru care, în Piața Universității, a pus, de altfel, umărul, cafegiul încearcă s-o măsoare, din inerție, cu aceleași talere. Oamenii, spune el, au rămas cam aceiași. Nu și numaidecât, adaug eu, raporturile dintre aceștia. Detaliile zguduitoare ale acestei cărți fac, ele însele, un roman. Restul e, cum spuneam, convertibil.
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
Ion Manolescu, 1993: „Cyberwine. Cocktail neurochimic, pixelat la maturație. Bun pentru navigatori". Șerban Foarță, 1976: „Vin licoros de Severin. Soi altoit cu poieți crescuți în beciul lui Mallarmé. Miroase bine." Un bun interviu cu Gheorghe Florescu, autorul bestsellerului Confesiunile unui cafegiu, e luat de Dorina Ivan. Întrebat dacă-l citește pe T.O. Bobe, ginerele său, cum precizează oportun o notă a redacției, Gh. Florescu răspunde: „Bineînțeles. Păcat că romanul lui, Cum mi-am petrecut vacanța de vară, n-a prea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6538_a_7863]
-
fie că vrea, fie că nu vrea, ne face să credem că alunecăm într-o lume care nu mai există. Dacă a existat vreodată - după cum răspândesc îndoiala atât parohul Viață Amărâtă (numit și el tot printr-o poreclă), cât și cafegiul Aram Telguran, ,cel cu capul plin de cărți". Documentele nu-l atestă, ceea ce nu-i o dovadă absolută de inexistență: ,Duceți-vă acasă - le spune Aram Telguran locuitorilor neliniștiți - și uitați-vă bine: dacă Metopolis-ul vostru există, bucurați-vă și
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
atâta imaginație să fie atât de inteligent. Ciudățenie. Scrie o pagină superbă despre „zaimful străveziu al acestor amintiri dintr-o viață interioară (din care) e făcut Orbitor” pentru ca imediat după aceea să nu-și dea seama că în Amintirile unui cafegiu sunt numai vorbe despre o lume, fără acea lume. Nu e literatură deloc. Și, la scurtă vreme: Numele trandafirului numai snobilor nu le-a plăcut. Dacă așa-l vede pe Eco, nu se mai potrivește să-l facă pe Nabokov
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4015_a_5340]
-
oaselor etc. Visele celor care visau în stabilimentul signorei Maxima se încețoșară, târându-se spre sfârșit. în gondolele legate în fața porților se urcară zgribulind de frig și grăbindu-se spre treburile lor, indivizii cu trei de „i”: zarzavagiii, geamgiii, zapciii, cafegiii și fiii unor oameni bogați ce se întorceau acasă de la ibovnice. La ferestre, gospodine matinale, cu un vag surâs de satisfacție pe chip ori văduve cu fețe nemulțumite scuturau perne și cearceafuri. Pe scara interioară a stabilimentului Metodiu și Iovănuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
căruia într-o clipită, cu o limpezime și-o corectitudine înfiorătoare, îi reveniră în minte toate cunoștințele din turca populară, bulgară, învățate de mic, din copilărie, pe când se juca la Vaslui „de-a Ștefan cel Mare” cu odraslele unui vecin, cafegiu otoman, altfel om de treabă, îi dădea adeseori halviță. Unde mergi, bre, așa alandala? - spuse turcul, mai muiat când văzu sutana de călugăr și când auzi că i se vorbește pe limba lui. Nu vezi ce scrie aici? Unde, drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spahii ieșiți la o plimbare, copii jucându-se de-a „au venit turcii”, călești de nobili mergând cu jalbe la stăpânire, negustori osmalâi strigând „kürtoș kolacsi!”, un taraf de lingurari atacând voios o vioaie melodie, o coadă la braga, zarzavagii, cafegii, borcanagii de iaurt și patrule. Chemați prin semne clare și imperioase cu mâna de o santinelă cu fes, eroii noștri acostară la primul chei și căpitanul Georgios pregăti pentru verificare actele. Episodul 229 PE CHEI Când vasul atinse parapetul cheiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Kolubara, Drina - cu numele unor profesori și elevi dispăruți, cu notele de la geometrie descriptivă, desen, istorie, religie, caligrafie. Acum apare și numele uneia Rosa, Roksanda, vînzătoare de flori cu care G.M. flirtase pe vremea aceea, apoi numele unor Borivoje-Bora, Ilić - cafegiul, Milenko Azanje - croitorul, Kosta Stavroski, pe la care trecea dimineața la o plăcintă caldă, și al unui oarecare Krtinić care l-a trișat la cărți. Urma o listă cu filmele și meciurile văzute de el, cu datele excursiilor de la Avala și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
în toată casa, îți încântau simțul olfactiv. Turnă cafeaua în ceștile din cobalt, după ce puse în fiecare, mai întâi, câteva lingurițe de caimac. - Te rog, colega, să servești această cafea pe care nu o găsești decât în Turcia, la adevărații cafegii și la mine! Cum o cafea turcească merge cu o țigară turcească, servește-te din acest pachet de Camel, chiar dacă nu au filtru. Este o țigară specială, făcută din tutun fin, din frunzele de la vârful plantei, tratate după rețete numai
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363145_a_364474]
-
pot fi vizual, auditiv, senzitiv etc). Turnă cafeaua în ceștile din cobalt, după ce puse în fiecare, ceașcă mai întâi, câteva lingurițe de caimac. - Te rog, colega, să servești această cafea pe care nu o găsești decât în Turcia, la adevărații cafegii și la mine! Cum o cafea turcească merge cu o țigară turcească, ia și te servește-te din acest pachet de Camel, chiar dacă nu au filtru. Este o țigară specială, făcută din tutun fin, din frunzele de la vârful plantei, tratate
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
o aromă de te îmbăta. Turnă cafeaua în ceștile de cobalt, după de puse în fiecare ceașcă mai întâi câteva lingurițe de caimac. - Te rog colega să servești această cafea pe care nu o găsești decât în Turcia la adevărații cafegii. Cum o cafea turcească merge cu o țigară turcească, ia și te servește din acest pachet de Camel, chiar dacă nu au filtru. Este o țigară specială făcută din tutun virgin, tratat după rețete numai de fabricant știute. - Vai colega, mă
ALMA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356042_a_357371]
-
vinul Șubredă-i masă pe care rostogoleam Odată cu mere de aur. Prin jocul acela se scutură brumă Și marea își smulge inelul cu perla Din degetul cu care mi-a arătat geșit Viitorul. În oraș, pe banca cu umbră vopsita, Cafegiul fierbe secundă în ibricul plin cu nimicuri Și doar aburul gurii lui mai urca pe umărul ceștii Din care sorb că din suc de cucuta. Stă tolănita jivina dinaintea tejghelei Și continui să pictez hieroglife Pe tot zidul tapetat cu
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
vedere, toți crezând că o fi un restaurant prin Tel-Aviv, unde mă duceam să mai beau o cafea, căci mi-am câștigat repede, și între voluntarii Hostelului ca și între toți cei care m-au cunoscut, acest ”renume” de înverșunat cafegiu. Râzând, chiar le spuneam, când glumeam pe tema cafelei, că ”Eminescu, cu ajutorul cafelei a putut atinge Nirvana!”, vorbe ce provocau românilor nestăvilite torente de râs... Coborând într-o seară deci în Camera Albastră a Hostelului, am zăbovit cam o jumătate
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > O CEAȘCĂ DE CAFEA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 500 din 14 mai 2012 Toate Articolele Autorului dați-mi vă rog o ceașcă de cafea am devenit imun la orice drog ader la cafegiii de pe blog și la statutul lor de catifea nu mai dau sfaturi ca un demagog sau vreun intrus ascuns după perdea căci flăcările ce țâșnesc din ea confirmă dependența mea de grog una mică, neagră și fierbinte să-mi pună
O CEAŞCĂ DE CAFEA de ION UNTARU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357889_a_359218]
-
turnă cafeaua, așteptând să se răcească. Era prea fierbinte - apucă mânerul ibricului cu șapca. Nu voia s-o lase să zacă În ibric. Cel puțin nu prima ceașcă. Trebuia să procedeze exact ca Hopkins. Hop merita treaba asta. Era un cafegiu serios. Cel mai serios tip pe care-l cunoscuse. Nu Încruntat, serios doar. Dar asta se Întâmpla cu mult timp În urmă. Hopkins vorbea fără să-și miște buzele. Înainte jucase polo. În Texas făcuse milioane de dolari. Tocmai se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
descoperit lipsa lui Hacik, dar madame Pitpalac, cu o privire șireată, ne-a spus misterios: Lasați-l în pace, s-a dus la Ada. Vine el îndărăt." De ce să vie îndărăt? Din cauza Mașinkei sau pentru că-l expediază Ada? În schimb, Mihali, cafegiul, personagiu ursuz, s-a prezentat și a dorit toată sănătatea pentru Viky. Cum nu poți cunoaște pe oameni! Ce anost ni se păruse! Speram să-mi iau rămas bun încet de la fiecare loc familiar. Nu-mai întîmplător m-am uitat la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
anticar, mare colecționar și om de spirit, medicul casei și soția acestuia. Primi urările lor și schimbă câteva cuvinte cu fiecare, până când sosiră și cei de la masă. Urmă ritualul spălării mâinilor, însoțit de clătitul gurii, după care intrară ciubuccii și cafegii cu ciubuce, narghilele și cafele pentru bărbați. Femeile se mulțumiră cu șerbeturi și limonade. Era timpul pentru puțină delectare spirituală. La insistențele invitaților, Iancu acceptă să recite un colind. Toți știau că îl fermecau colindele, mai ales laitmotivele lerui-ler sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sorbise sângele pașei, iar Mustafa i-l supsese pe al său. Curând, însă, pașa Bairaktar murise decapitat într-o noapte de groază. Și ce mult simțea lipsa acelui mare prieten! Băgă lama pumnalului la loc în teacă, apoi chemă ciubucciul, cafegiul și mucagiul. Rămase în picioare, până când se tăiară toate mucurile de la lumânări. Când primi cafeaua și ciubucul, luă o gură de cafea și trase câteva fumuri înainte de a se așeza pe scaunul lui preferat, cel din fața ferestrei spre grădină. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Tudorel nu se făcuse arhitect. Tot astfel, Saferian sperase ca Sultana să iasă din cafele, să se căsătorească cu cineva din categoria acelora care-i frecventau salonul. O fată așa cultă, deșteaptă!... Demirgian, băiat bun, n-avea ce zice, însă cafegiu subțire. Mâine s-ar fi îngrășat și ar fi căpătat moravuri deșănțate și acea neglijență fizică proprie celor din branșa sa. Saferian cunoscuse pe tatăl lui Demirgian: în tinerețe slab și vânjos, la bătrânețe umflat, expus hidropiziei. Cât despre "blîndețea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar fi fost prevăzut în contract, deoarece angajarea s-ar fi făcut pentru parcul în complexul lui. . - Aș face un lucru bun dacă mi-ar permite să locuiesc perînd cîte-un an în fiece imobil. . - Asta nu se poate, ripostă Sultana, cafegiii mei nu pricepasemenea subtilități. Erminia își exercită și ea sentimentul de protecție, într-o formă mult mai modestă. Dar, în fine, mobilul era același. Ioanide, în alergările lui profesionale, dorea înveșmîntare simplă, și vara purta tricou și haină de lucrător
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]