311 matches
-
și te-au înmiresmat cu flori de tei. Ca de gazelă trup ți-au modelat să fie suplu și în șold ți-au pus mici unduiri din valul nesupus, la țărm când se întoarce înspumat. Pentru-abanosu-ți păr, fără de știre, un caier au furat din miez de noapte, fir lung au tors și împletind în șoapte din stele-au strâns puțină strălucire. În iris ți-au pus verde-n tonuri blânde, dar și mister dintr-un străfund de lac, drept gene sunt
FEMEIA MUZĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377257_a_378586]
-
îl ține dragostea-și aprind mai tare după prima sărutare iar peste toate vin să-i vază potop de lume și-nserează când veseli se pornesc la nuntă și bucuria plină-și cântă la casa lor se-așează și apoi din caierul vieții amândoi torc poveste lungă de iubire cu rost, haznă și cu împlinire copiii le devin în timp menirea sporindu-le în casă fericirea la tâmple ghioceii se adună iar anii se sporesc într-o cunună din ce în ce mai rar își amintesc
ANTI-CIULEANDRA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382319_a_383648]
-
sune poezia ,,În horă”: ,, Aer, foc și humă,/ Omul are câte-o mumă,/ Una pașii i-i îndrumă,/Ceealaltă îl sugrumă.// Foc, humă și aer,/ Uneori, cu ea mă-ncaier,/ Mă supăr și-ncep să fluier,/ Orice cântec stă în caier.// Chiar de inima mă doare,/ Încep să cânt tot mai tare,/ Cine-o vrea m-o auzi,/ Cântecul mi-l va iubi.// Humă, aer, foc,/ Viață, ia-mă de mijloc,/ În lume să-mi fac un loc,/ Să am un
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
se joacă cu cuvintele, croind fanteziste anatomii de îndrăgostit. Poate că da, poate că nu. Poate că lucrurile, chemate pe limba lor adevărată - cîtă poezie în numele acestei presupuneri! - așa, de fapt, se poartă. Îmblînzite sau, dimpotrivă, sălbăticite. Desfăcîndu-și, în vis, caiere de legături ascunse. Astăzi, 1 august, cînd termin această tatonare a unui somn cu vise, se împlinesc exact 94 de ani de la nașterea lui Gellu Naum (și aproape 8 ani de la moarte). Poate că nu înseamnă nimic aceste numere, hotărîri
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
-i arate ceva. Cum au văzut-o în casă au și luat-o la bătaie și au anchetat-o. Când a venit din întâmplare o altă vecină, Chimircan cu Rarița lui i-au pus 39 Leonorei o furcă cu un caier și un fus ca să toarcă, să o vadă vecina torcând, nicidecum plângând. După ce a plecat femeia aceea, au luat-o iar la ucis pe Leonora. Ziua era în amiaza mare și cum Dumnezeu nu stă degeaba, i-a trimis acasă pe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
viața de dincolo nu știm nimic!... Fericită, o inimă de femeie dăruiește viață; nemângâiată, presară în juru-i doar deznădejde. Ne bucurăm la fiecare sfârșit de săptămână, de timpul liber pentru odihnă și alte lucruri plăcute; puțin triști totuși că din caierul vieții s-a mai tors o pagină! Privește-l pe aproapele tău țintă în ochi, întrucât în lumina ochilor se citește cel mai bine adevărul. Vorba lungă, enervantă pentru unii, îi ajută pe alții să ia o hotărâre bine gândită
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
altfel, câmpul semantic al acestui termen este foarte complex În crea?ia eminescian?, „ac?ionând că o voce nedefinit? la nivel cosmic" (N. Bomher), cum se Întâmpl?, de exemplu, În „Mortua est!"'. Cand torsul s-aude l-al vr?jilor caier Argint e pe ape ?i aur În aer ". St?pânit? de „vraj?", aceast? lume de-nceput este sacralizat? de prezen?a „cuvântului" (ce aminte?te de cuvântul primordial Cuvântul „cel dintâi"), este, prin urmare, singura În care devine posibil? „arhetipala
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
alcătuită din gesturile care scandează ritmuri, hrănitul animalelor, mulsul vacilor, - Constantin le cântă -, treburile câmpului, instalarea războiului de țesut. În fața televizorului la care se aud știri în engleză despre un alt continent, despre o altă lume, Elena toarce lână din caier. Chipul ei luminat din interior reflectă amintirea, ea nu este, de fapt, acolo, ritmurile acestei lumi pentru care stau mărturie Constantin și Elena nu se acordă cu cele ale lumii noi față de care bătrânii manifestă o mefiență lipsită însă de
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
se supun toți, de la mic la mare, din toate sălașele aflate sub oblăduirea lui. După câțiva pași făcuți pe drumul ce-l ducea spre casă, când avocatul întoarse capul, văzu un fir subțire de fum, ca tors din furca unui caier de lână și care se înălța din fața cortului de unde plecase doar cu câteva clipe în urmă. Cu siguranță, gândi el, nu putea fi din altă parte acel nor, pornit ca o părere spre văzduhuri. Bulibașa Graulea își trimitea probabil cugetările
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care eventualii turiști să aibă unde-și trage sufletul, după care, să-și continue urcușul spre vârf, unde, în adevăr, se afla vestita cruce. Ajunse sus, sus de tot, dincolo de nori. Căci, privind de acolo, lumea, totul era infățișat în caiere de norișori alb albăstrii, de parcă te-ai fi aflat într-o imensă cadă de baie. Apoi, către amiază, eterul deveni limpede ca apa unei mări liniștite, și părea că ești într-un cer fără margini și fără pereche. După ce se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
însoțită de un vraf de indigouri și de un teanc de foi ministeriale. Pentru câteva momente, mă simțeam scăldat cu totul, într-o lumină greu de descris în cuvinte. Apărută în chenarul ușii care, deschisă, parcă decupa cerul cu firave caiere de nori scămoși, părea că trupul ei, unduind, electriza întreaga încăpere. Nu o dată aș fi vrut să imortalizez amestecul acela de culori complementare care îi animau corpul: albastrul deschis al blugilor la modă, mulați pe corp, galbenul bluzei confecționate parcă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la brațul Reliei, într-o mare de lume în doliu, mă simt scăldat cu totul, într-o lumină greu de descris în cuvinte. Apărut ca altădată în bibliotecă, în chenarul ușii imaginare, care parcă decupa din nou cerul cu firave caiere de nori scămoși, trupul ei unduind, pare că îmi electrizează și-acuma întreaga fire. Eram și acuma în stare să imortalizez amestecul acela de culori complementare care îi animau corpul: albastrul deschis al blugilor la modă, mulați pe corp, galbenul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care n-a fost cu plugușorul în serile frumoase de Anul Nou, acela n-a avut copilărie, iar cine n-are copilărie n-are nimic pe lume. Un copil care smântânește oalele pe ascuns, care toarce razele de lună în caier de aur pentru mama sa, care se scaldă în apele reci ale Bistriței vijelioase, este de fapt un năzdrăvan, și nicidecum un posibil infractor. Procurorul: Completul se retrage pentru deliberare. (la întoarcereă Președintele: Sentința civilă numărul 1512 din 7 octombrie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cât un bob de piper; ochișorii mărunți ca niște fire de colb; păr argintiu; păr acoperit cu pulberi de argint; păr nins; păr acoperit cu colb de aur; ochi calzi de duioșie; ochi ca iarba crudă; păr încurcat ca un caier; ochi ca liliacul; ghiocei pe la tâmple; ochi foarte blajini; privire blândă; față smeadă. Despre lumină: șuvoaie de lumină; potop de raze; boare caldă; lumină aurie; pânză albă; zorea albastră; imn de slavă; lumină prietenoasă; plasa gândurilor mele de lumină; disc
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
coarde, viole cu grif-ul pe care se înfășurau strâns zilele mele și anii tăi, ca viața să zbârnâie la atingerea arcușului bine uns cu colofoniu, clapele pianinelor electrice cu paratrăsnet pentru captarea fulgerelor, vioare albastre cu nemiluita așezate în straturi, caiere geologice de la baza solului până la prima fereastră-vitraliu, spărtură din cupola cerului pe unde se scurg sufletele noastre. Nu s-ar fi putut spune că nu era tăcere, dar nimeni nu putea avea armonia creată pe partitura liniștii cu notele pure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Doamne, în cine te-ai înălțat, să te cred? Nu i-a spus niciodată cât îi este de dragă, că o iubește, că ține la ea... că visul său este un fir luuuung, ce se deșiră tocmai din cer, un caier albastru de lână în brâul lui Dumnezeu, așa se toarce fericirea. Un fir luuuung și un ghem de lumină. Era timid. Unii, în timiditatea lor, stau comod precum melcul în cochilie pe vreme de secetă, alții își eclipsează timiditatea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
legăturile din sfoară pescărească ce asambla arcurile somierei într-un tot unitar, acolo se aflau zeci de sârme și sârmulițe, sute de șuruburi și piulițe, șaibe, cuie, ce trebuiau atent examinate, în condițiile unui nor de pene și a numeroase caiere de lână răvășite pe jos. Înțepăturile, zgârieturile, juliturile, tăieturile i-au provocat sângerări abundente la ambele mâini, penele i-au pătruns în freză și flanelă, puful i s-a lipit de sprâncene și sângerări, în jurul gurii și a nasului; sudoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ascunsul ofidian. / Cuvîntul cu blîndețea se declină / În fără învățătura zilei. / Pe aici mai se tînguie un suflu / Ieșit din pieptul prea greu de lumină. / O marială formă îl străpunge, / Inebranlabilă limpezime. / Răsună același oratoriu / Al corpului, și viziunile un caier / De dorințe divinatorii / De la pămînt la macrocosm, fac din el și din aer" (Iată mă sting, sunt iubit...). Un astfel de elan vital de factură edenică dobîndește însă pulsații extrem de puternice, convulsii dionisiace, încît figura oraculară a lui Hölderlin, se
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
mele// nu intra în râul/ în care șarpele își leapădă/ limbile veninoase/ ține-te departe/ de buza prăpastiei/ din sufletul meu// traversează-mă pe podul acesta / de cuvinte/ fără să privești în jos!”). Complementar, apar poemele pe temă socială, precum „Caierul de vorbe vane”, „Viața cu amenințările ei” („... amenințările ei care iată vin acum și dinspre/ inofensivii castraveți mă retrag în ficțiune las/ realitatea să bată filmul/ în care nu sunt de găsit decât poate în pauzele de/ publicitate”) sau, aproape de
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
Pamfil Bilțiu și Maria Bilțiu. Unele texte cuprind evocări ale unor momente de o tulburătoare frumusețe din viața satului românesc de altădată. Nicoară Timiș povestește cum erau "șezătorile de odinioară" la Borșa: " După ce cinau, fetele veneau la șezătoare. Unele cu caiere de lână ori de cânepă, altele cu cosăle, sau tricotau ciorapi și mănuși. Cele mai tinerele fete erau însoțite la șezătoare de mamă sau bunică. Lucrul fetelor dura cam până la miezul nopții. în șezătoare veneau și feciori. Aceștia cântau din
Folclor din timpul comunismului și nu numai... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14853_a_16178]
-
Falangele venite pe mare Și mergeau falangele noastre Rând pe rând umblau și cădeau Împreună falangele noastre Împreună mergeau și cădeau Rând pe rând falangele noastre mergeau Nu te spăria, iubito, Falangele noastre s-au dus S-au dus cum caierul pe fus Falangele noastre de sus S-au dus cum caierul pe fus O să am nevoie să măsur Să susur în cuget un vers De multă-ngropăciune. Te iubesc mereu, jur-împrejur. Cruce O să-mi rup piciorul Pentru că socot că-i lemn
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/15393_a_16718]
-
umblau și cădeau Împreună falangele noastre Împreună mergeau și cădeau Rând pe rând falangele noastre mergeau Nu te spăria, iubito, Falangele noastre s-au dus S-au dus cum caierul pe fus Falangele noastre de sus S-au dus cum caierul pe fus O să am nevoie să măsur Să susur în cuget un vers De multă-ngropăciune. Te iubesc mereu, jur-împrejur. Cruce O să-mi rup piciorul Pentru că socot că-i lemn Toate ideile mele șed acolo Și toate mă-ntreabă Dacă-i
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/15393_a_16718]
-
rămas, Când daci și romani, dârz, popor nou prefac și limbii române dau glas... Limbajul cărunt, îndrăgit, din bătrâni Născut-a-n durere valențe sublime: Idealuri târzii, foc lăuntric mocnit și slove spre timpul ce vine... IZVOARE de ISTORIE Din caierul mare al vremii Istoria strânge fuior, Scriind pe fir alb, de milenii, Hrisov, cu hrisov, din izvor... Din file de vechi manuscrise Sigilii vorbesc cu viu grai; în inimi cuvintele scrise și țara, cu mândrul ei plai. Românii vorbind de-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
al iernii hram, Ca Tafandache, zgribulit în geacă. Pe uliți, sănii zburătoare nu-s, Nici bidivii cu spulbere-n copite; Chiar fulgii-s triști, parcă nu vin de sus Ci dintr-un hău de iasme obrintite. Cu fus prelins din caier, au pierit Bunicile căsuțelor de-al^ dată Și-n dezolante nopți de antracit Colindătorii nu se mai arată. Se mistuiră blânzii mei juncani - Pustiul grajd e rece ca o criptă - Și nu mai intră luna-n șaișpe ani Ci parcă
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
2016 Toate Articolele Autorului BĂTRÂNA IARNĂ Bătrâna Iarnă într-o zi s-a dus Cu furca-n brâu și-n mână cu un fus, La gât punându-și nori șiraguri, Lăsând în urmă verzi meleaguri. S-a dus torcându-și caierul de nea În nordu-ndepărtat de peruzea, Pe nas cu ochelari de gheață, Brumând pășuni în dimineață. Plecarea ei i-a bucurat pe toți: Părinți, bunici, nepoate și nepoți; Sunt sigur, nimeni n-o să creadă, A plâns doar omul de zăpadă
BĂTRÂNA IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373694_a_375023]