23,632 matches
-
cu totul: "am să știu până-ntr-atâta totul, încât voi fi mort poate, viu numai când se vor frunzări niște hârtii." (p. 239) Teofil trăiește actul scrisului - a se urmări obsesia începerii, a terminării și a găsirii unui nou caiet pentru scris - ca pe un act vital în depășirea unei limite, în căutarea unei alte "vieți"! Tot într-un "jurnal", M.H. Simionescu scria: "Un nou caiet trebuie gândit bine înainte de a-l începe, ca un roman" (subl. mea) (Trei oglinzi
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
actul scrisului - a se urmări obsesia începerii, a terminării și a găsirii unui nou caiet pentru scris - ca pe un act vital în depășirea unei limite, în căutarea unei alte "vieți"! Tot într-un "jurnal", M.H. Simionescu scria: "Un nou caiet trebuie gândit bine înainte de a-l începe, ca un roman" (subl. mea) (Trei oglinzi). Deși își "strigă" nevoia de a scrie ("Turb! - a turba din scris"), Teofil nu o face nici el oricum: crede în inspirație și-și supraveghează extrem de
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
Eugenia Vodă A apărut pe piață primul film românesc al lui 2002 - Noro, de Radu Gabrea - și primul film românesc, după nici nu mai știm cîtă vreme, care a fost lansat "normal", adică cu premieră și caiet de presă. Pentru că, între timp, au mai apărut niște "filme românești", dar de un nivel atît de descumpănitor de scăzut, încît înșiși autorii lor n-au mai vrut nici conferințe de presă, nici cronici, nici publicitate, n-au mai vrut
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
greu de descifrat, în ciuda impresiei de claritate de la prima vedere. Agende literare este formularea preferată ca titlu celeilalte de Jurnal, deși Cuvântul înainte al ediției, semnat de Monica Lovinescu, le folosește alternativ pe amîndouă. O singură dată apare și varianta Caiete. În schimb, Jurnal este titlul la care se stabilește Virgil Ierunca în 1951. Atunci, încredințate revistei din exil Caete de Dor 2), sînt pentru prima oară date publicității pagini selectate din anii 1923-1926. Publicarea în întregime a fost posibilă, în
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
a luat parte în ultimii ani. Talmeș balmeș de etnologie și multe altele/Haide, bre! Incursiune subiectivă în lumea aromânilor e o carte care arată la fel de haios cum vorbește. Cantul e pe latura scurtă, cartea se deschide deci ca un caiet de biologie de pe vremuri, coperta e lucioasă și are culoarea gălbuie a hîrtiei vechi, grafica e kitschos-artistică, imitînd un scris pueril, pentru fonturi s-a ales nu tradiționalul negru, ci un maro destul de greu de realizat tehnic. Multă grijă deci
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
contează. N-ai să remarci rotunjimi, curbe, cercuri, încovoieri blînde. Este vorba despre o regizare a morții, a uciderii unor indivizi din capriciul și dezgustul visceral al proprietăresei lor, care nu le mai suportă prezența alături de ea pe pămînt. Din caietul program al Genocid-ului - o construcție culturală, și ea atipică, interactivă și postmodernistă, șocantă ca formă și grea în conținut - pentru care Roxana Crișan merită să aibă acces din plin și la alte "infracțiuni minore, majore și purii" -, am ales
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
Constantin Țoiu Caietul de școală cu coperți negre de vinilin, 13 martie 1959, zi fatidica... Ce-o fi fost atunci? Însemnările nu se referă la nimic important. Remarc, acum, în martie 2002, că ele nu au vreo trimitere, eventual politică, nici macar aluziva, - procedeul
Dizidență mentală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14494_a_15819]
-
care este îngăduit să-ți induci în eroare aproapele... Sau: Nu actul în sine, ci intenția celui care actioneaza, produce criteriul judecății morale. Tot dreptul european de mai tarziu al lui Democrit, reluat de Aristotel și care implică liberul arbitru. Caiet cuprinzând pe larg obsesia iezuita. Exemple: Iezuiții se bazează pe etică nicomahică a lui Aristot, etică practică, accesibilă omului, contrară eticii idealiste, divine, a lui Platon. Scopul ideal al platonicienilor, alcătuit din idei irealizabile pe pământ, Aristot îl transformă într-
Dizidență mentală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14494_a_15819]
-
le-a asumat pe amândouă publicând Concert de deschidere (Editura Fundației Culturale Române, București 2001). În cazul lui riscurile au fost minime, cartea a primit premii, s-a bucurat de elogii. Selecția (din textele apărute în "Adevărul literar și artistic", "Caiete critice" și unul singur din "Contemporanul"), făcută în funcție de reprezentativitatea scriitorilor analizați și expresivitatea cronicilor (ne spune chiar autorul în "Scurte precizări"), nu ilustrează numai un moment literar (din 1995, când a început criticul să scrie, până în 2001), ci și evoluția
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
dolari americani pe care o ținea pe burtă, nimic nu amintea pe cetățeanul de peste mări și țări în afară de orice bănuială, care fusese domnul Carol. Jandarmii i-au deschis valiza. După ce i-au frunzărit fără prea mare interes, dar încruntându-se, caietul de elev în care scria din când în când, în franceză, poezii, au vrut să știe mai multe despre manuscrisul neterminat cu reportajele sale despre America de Nord. Manuscrisul era dactilografiat de pe timpuri, în românește, și asta i-a intrigat cu siguranță
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
ale vechimei, Babilonul, Palmira, Alexandria, Bizanțul" (p. 63). Alteori, detaliile fac deliciul oricui, nu doar al pasionaților operei sau al personajului care a fost Mateiu Caragiale: nota 5,78 la caligrafie în clasa întâi, numeroasele schițe de decorații care umpleau caietul de fizică, cățelul răsfățat al proprietarului din mahalaua Sf. Spiridon pe care-l chema... Bubico, frica lui Ion Luca în fața cometei Halley și stupefacția în fața avionului de lemn nr. 2 cu care Aurel Vlaicu se ridică de la sol pe câmpia
Roman cu Mateiu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14513_a_15838]
-
selecției; deocamdată, pachetul anunțat pentru 2002, inaugurat cu Robert Altman, se încheie cu Asoka, gladiatorul Asiei... De semnalat, în aceeași ordine de idei, a efortului unui distribuitor "de stat" de a exista competitiv, și spectacolul de lansare de la "Patria", și caietul program al filmului, cu alură occidentală; un singur lucru n-am înțeles din pliantul publicitar: de ce filmul figurează, printre nominalizările la Globul de Aur, drept "cea mai bună comedie muzicală", de vreme ce nu e nici muzical și nici comedie! Printre altele
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
cu alură occidentală; un singur lucru n-am înțeles din pliantul publicitar: de ce filmul figurează, printre nominalizările la Globul de Aur, drept "cea mai bună comedie muzicală", de vreme ce nu e nici muzical și nici comedie! Printre altele, aflăm, din acel caiet, și cam ce se întîmpla în lume "pe vremea lui Gosford Park", adică în 1932: Partidul nazist conducea în alegerile din Germania cu 230 de voturi; John Galsworthy a cîștigat Nobel-ul pentru Literatură; pentru prima dată o femeie - Amelia
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
de poezie, cititorul obișnuit cu experimentul literar se așteaptă inevitabil la niște versuri prin care autorul, în căutare de nou și de mai nou, să dizolve canoanele poetice. Nu acest lucru va găsi, însă, în volumul Marinei Dumitrescu, intitulat cuminte Caiet roman. Autoarea practică o poezie de notație intimistă care reactualizează linia tradiționalistă a liricii interbelice, în special prin accentul pe care îl pune pe dihotomia trup-suflet și prin filonul religios care o străbate. Astfel, întâlnim aici o atmosferă senină, apolinică
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
dimensiunea shakespeareană a lumii. Pe scenă funcționează semnele unui univers care se naște, schelăria imensă a decorului imaginat de Vittorio Holtier, în permanentă mișcare, sugerează o structură copleșitoare, alimentată de trăirile și gesturile inșilor ce foșgăie la baza ei. Din caietul program aflu că sursa de inspirație a fost Edificiul din cartea lui Umberto Eco, Numele trandafirului. Prin jocul luminilor, aceleași costume par ba zdrențe, ba straie elegante, ilustrând dinamica internă și schimbând perspectiva externă. Între piesa anonimă și opera celebrului
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
se păcălește tare dînd 36.000 de mii de lei pe o fițuică din care nu află nimic. Îmi amintesc, de exemplu, cu cîtă grijă se ocupa regizorul și regretatul director al Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu, Iulian Vișa, de caietele ce însoțeau spectacolele instituției pe care o păstorea. Le păstrez și le răsfoiesc ca pe niște obiecte-carte-de-vizită care au puterea să vorbească, singure, despre prețul pe care îl pun realizatorii înșiși pe creația lor. La acest capitol, Brașovul are o
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
epistolier. Și, în continuare, pactul lui Gheran cu sine însuși, de a trece de la incertitudini și accident la necesitate istorico-literară, ceea ce Niculae Gheran propune ca perspectivă. Adică, volumul 22, Corespondență II, cu implicarea tuturor, în afara familiei, și volumul 23, Varia, caiete de creație, acte necesare biografiei marii opere, care îl include și pe scriitor, colaborări descoperite ulterior în presa vremii, cu identificările de rigoare, când textul fusese publicat cu pseudonim. Două frumoase motivări găsește editorul, ca o cheie de lectură, pentru
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
drumul cu "racheta", pe Lună și retur, în fiecare seară. Luna, desigur, pe care oamenii ajunseseră deja, era toposul favorit al compunerilor noastre științifico-fantastice, la concurență cu Marte: cine nu fusese pe Lună sau pe Marte măcar o dată, într-un caiet dictando, cine nu le civilizase și nu le acoperise cu păduri, gazoane și flori smălțuite, cu hoteluri în care aveai telefon cu ecran și comunicai cu cei lăsați pe Pămînt, în care primeai printr-o simplă apăsare de buton tot
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
fie prin imagini filmografice. Un spațiu mai circumscris este consacrat, pe de altă parte, tripticului Sade, Fourier, Loyola, în care libertinul, utopistul și misticul, logoteți sau fondatori de limbi, sunt prezenți prin gravurile din cele 120 de zile ale Sodomei, caiete manuscrise despre Noua lume amoroasă și planșe care ilustrează Exercițiile spirituale. Numeroase alte faze sau momente ale activității intelectuale și creatoare a lui Barthes sunt prezentate într-o manieră inventivă, cum ar fi vocația sa muzicală, redată în expoziție de
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
ținut însă cu mare regularitate de el fiindcă au fost momente cînd mi-a fost frică să-l țin (mai ales după 1944) și să aștern pe hîrtie tot ce gîndeam, simțeam și sufeream atunci. Mi-au rămas totuși cîteva caiete din perioada ’36-’40, unul din timpul războiului și acesta pe care l-ați pomenit și pe care l-am publicat în ultimii ani. După părerea mea, jurnalul este creația cea mai interesantă din punct de vedere biografic și spiritual
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
faptului că, deși a apărut relativ recent în volume, creează liric încă din deceniile cinci-șase. Un gând, un chip știut, un vis, un timp..." (Edit. "Vinea", Buc., 2002) reprezintă un rod târziu sau cel puțin o carte de maturitate, atunci când "caietele se leapădă de foi", când aspre întrebări se pun eului melancolic - iar poetul, membru al exilului, are, cel puțin sub acest aspect, o rațiune în plus la neliniștite priviri înapoi. Sunt rondeluri scrise sub apăsarea acelui sentiment, tot mai scormonitor
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
arată în toate manifestările sale, a figura printre colaboratorii promițători ai revistei Domniei Sale este o onoare și, până la urmă, un ideal. Pentru mine, unul de neatins. Eu rămân cu mediocritatea mea, cu "Adevărul literar și artistic" și cu "Adevărul", cu "Caiete critice" și cu alte reviste culturale, cu cronicile și interviurile mele prăpădite, cu porcăria mea de volum de debut care a primit două premii importante și a fost nominalizat la încă unul, cu cele peste douăzeci de cronici scrise până
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
vie în mințile urmașilor săi și ale celor care l-au cunoscut. Dacă viețile celor mai mulți dintre oameni se încheie, astfel, o dată cu dispariția propriilor copii sau nepoți, cele ale autorilor de jurnale rămîn conservate, ca într-un bloc de gheață, în caietele și/sau agendele care l-au însoțit în viață pe respectivul sau, în cazurile cele mai fericite, iau formă de cărți tipărite, cu drept de ședere pe rafturi de bibliotecă. La modul ideal, un jurnal ar trebui să permită reconstituirea
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
am fost și eu, totuși, odată, în prima clasă, în elită cum ar veni) și și în clasele a doua și a treia aveam o �materie", o �disciplină" cvasi-medievală: caligrafia. Aveam toc, peniță, sugativă, aveam stecluță cu cerneală, aveam niște caiete cu foi lucioase și înmiresmate (ah, mireasma aceea a caietelor de caligrafie de altădată, pe veci pierdută!) și discret liniate cu subțiri linii verzui pe care trebuia să scriem frumos, să caligrafiem, ca niște mici chinezi, era greu al naibii
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
elită cum ar veni) și și în clasele a doua și a treia aveam o �materie", o �disciplină" cvasi-medievală: caligrafia. Aveam toc, peniță, sugativă, aveam stecluță cu cerneală, aveam niște caiete cu foi lucioase și înmiresmate (ah, mireasma aceea a caietelor de caligrafie de altădată, pe veci pierdută!) și discret liniate cu subțiri linii verzui pe care trebuia să scriem frumos, să caligrafiem, ca niște mici chinezi, era greu al naibii să caligrafiezi, mă străduiam, eram silitor, cuminte, fruntaș deh, și
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]