130 matches
-
45 lei; 4 grădinari 9 lei; căruțașii 5 lei; potcovarii 15 lei; sulgii pe două luni 30 lei; ciubotele copiilor de casă 78 lei; vinul băut la Curte pe o lună 120 lei, chiria unui car mocănesc ce a adus calabalâcul la Țarigrad - 250 lei. Cheltuielile oficiale cu Paștele din acel an arătau astfel: meremetul tacâmurilor 663 lei, darurile cămănăresei 1637 lei, daruri de Paști 1695 lei, îmbrăcămintea boiernașilor de la Curte de Paști 1361 lei, îmbrăcămintea oamenilor M.S. Beizadea 1087 lei
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
sa liberă, antiautoritară, în continuă devenire, contradictorie, colectivă, scandaloasă. Și, în fond, cine spune că Biserica trebuie să coincidă cu Vaticanul? Dacă - donând statului italian marea scenografie (folclorică) a actualului sediu de la Vatican și făcând cadou lucrătorilor de la Cinecittà tot calabalâcul (folcloric) de patrafire și glugi, de evantaie și de jilțuri purtate pe umeri - Papa s-ar îmbrăca în costum negru cu guler alb preoțesc și s-ar stabili împreună cu colaboratorii săi într-o pivniță din cartierele Tormarancio sau Tuscolano, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
urechile fiecăruia, iar cel mort a fost scos din curtea bucătăriei, a fost un moment de doliu în întreaga colonie. Pentru un pește! Atât era valoarea vieții unui om. Nouă ni se făceau percheziții periodic și ieșeai afară cu tot calabalâcul. Scopul percheziției era să depisteze dacă ai cuțite, ace, obiecte contondente, tot felul de unelte din acestea. Ne dezbrăcam la pielea goală și ne punea să ne învârtim într-un picior și cu celălalt ridicat sus așa, ca să se uite
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în grabă pentru se a se feri din calea pustiiri. Se îndreptau spre una dintre pădurile de prin apropiere. Se gândeau că trebuie să stea ascunși până se domolește furia acestei pacoste. Apoi aveau să revină în târg cu tot calabalâcul ca să-și reia, ca de multe alte ori, viața de la capăt. Preoții și călugării de la mănăstire au strâns în lăzi odoarele și icoanele făcătoare de minuni. S-au adunat, la urmă, cu pioșenie, în jurul raclei cu sfintele moaște. Trebuia luată
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pe care am văzut-o vreodată, transportată la școală ... împreună cu 3 cași tot atât de mari ... oferiți de Sfinția-Sa pentru masa de noapte a studenților. Am spus "de noapte" întrucât caravana a ajuns abia pe la miezul nopții, datorită drumului greu și calabalâcului expediționar. Profesorii au hotărât că date fiind oboseala, condițiile bune de cazare (organizate de ... cine altul ...), a doua zi ... fiind și duminică ... să fie zi de recuperare totală, înainte de organizarea înapoierii la Iași. Ne-am bucurat de o zi frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
copii, nu-i așa "Bunule"?! În sfârșit. "dușmanii poporului" au fost prinși, arestați și încolonați, iar acum, sub vigilenta supraveghere a celor trei bravi ostași români, mărșăluiau spre punctul de îmbarcare, adică spre gară. Drumul a fost obositor, anevoios, stresant. Calabalâcul pe care mama îl strânsese în grabă mare și ni-l repartizase nouă, celor mai mărișori, nu era chiar atât de greu. Însă bagajele acestea erau legate de mama cu niște sfori, cordoane și capete de funii pe care noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ochii și inima îi râdeau de bucurie... Tufe bogate de trandafiri altoiți formau o armonie de culori care-ți încânta privirea. Răzoarele pline cu lalele, gladiole, petunii și crizanteme erau fermecătoare. 10. SPRE NECUNOSCUT Acum ne aflam în vagon, cu calabalâcul pus claie peste grămadă în mijlocul lui. Eram șocați. Nu scotea nimeni nici o vorbă. Ce se întâmplase? Făceam cunoștință cu o realitate pe care nu o prevăzusem, nu o cunoșteam și pe care ne era greu s-o înțelegem și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mă? Ce-o ții în brațe? Ai? E bolnavă, domnule milițian. E bătrână și bolnavă, e tare slăbită, a răspuns Țile. Fiți atenți la ce vă spun: prima va urca femeia cu copiii, apoi veți urca voi. Luați-vă tot calabalâcul, nu lăsați nimic în vagon, s-a înțeles? Să nu vă pună Michiduță să încercați să fugiți, că v-am ras! Clar?! Și a arătat spre pistolul care-i atârna la șold. Ne-am înspăimântat groaznic privind la rânjetul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mai nimic, nici fanfara, nici zidul curajului. Ce să vezi la bâlci!? Tinerii gândeau altfel: Avem discotecă, avem jocuri mecanice, ne-ajunge! Și-apoi, ne plac și celelalte. Vedem și noi cum era pe vremea bunicilor noștri. Bâlciul cu tot calabalâcul lui se instala tot la marginea orașului, în același loc viran. Rămânea două săptămâni, apoi pleca. N-am știut niciodată de unde venea și unde se ducea, auzeam doar atât: A venit bâlciul! A plecat bâlciul! După plecare se așternea peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Praga, Între 1420 și 1493 din Austria, În 1492 din Spania, În 1497 din Portugalia, În 1498- 1506 din Provence, Între 1424 și 1519 din Germania etc. În aceste condiții, zeci și sute de mii de evrei bărboși, Încărcați de calabalâc, peregrinau pe drumurile Europei Centrale, imprimând pe retina și În mintea oamenilor imaginea unui „evreu rătăcitor”, blestemat de soartă să nu-și găsească locul și odihna. O fantomă bântuia prin Europa. Trebuia să apară o legendă care să explice acest
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în Regat de celebrul nostru Constantin Tanase: Că se fură și se pradă Ca și-n codru și pe stradă Și jandarmii tac chitic... Lumea zice, eu nu zic! Că pe căile ferate Pleci cu zile numărate Și că e calabalîc... Lumea zice, eu nu zic! Că de treci vama română Vameșii te trag de mână, Dacă nu le dai nimic... Lumea zice, eu nu zic! Că la primăria noastră E gospodăria proastă Și primarui un panglic... Lumea zice, eu nu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
săptămânii, fără să coincidă cu o sărbătoare religioasă reducea din start audiența rurală. Cel puțin aceasta ar putea fi o explicație de domeniul evidenței: "fiind [...] la câmp, la o depărtare de 20-30 km, sătenii au plecat la prășit cu tot calabalâcul, încă de săptămâna trecută, rămânând în sat aproape copii de la școală, numai"195. Slaba participare a țăranilor la astfel de festivități era un fapt destul de obișnuit, pe care unii raportori l-au interpretat mai critic: "nu atât munca pentru existență
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de vreo trei ori la un tip îngrozitor de blazat, cu care apoi am făcut un seminar. Un tip de treabă, în fond, dar care se plicitisise de toată cloaca. De asta mai târziu, când s-a lămurit, și-a luat calabalâcul. Problema e că noi întreținem toată cocina asta făcând reclamă an de an facultății, trimițând alți și alți nefericiți la pregătire. Ne e jenă să recunoaștem că suntem niște ratați, că n-avem nici un viitor. Io măcar am scăparea asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
În sălașul nostru băiețesc ca o nuia Într-o gaură de șoareci, stricând rosturile noastre de până atunci și punând pe gânduri prietenii mei de odaie, rămași acum de capul lor și trebuind să apuce care Încotro, cu micul lor calabalâc, ca să facă loc tinerilor Însurăței cu foaie de zestre la mână și cu mobila bătrânească adusă tocmai de la Iași. Printre care era și un „primus“, din care aveau să iasă, ca În minunea de la Cana, plachiile de crap, iepuri à
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce zic eu -, un balaur cu cap și o coadă nesfârșită, ce șerpuiește târându-se moleșit, nădușind prin pulberea fierbinte, sub arșița unui soare nemilos, timp de șapte-opt săptămâni... Și-n urmă, scârțâind alene, un uriaș convoi de tunuri, harabale, calabalâcuri, poloboace, turme de cămile, cai, vite, oi... Și toată această puzderie de omenire și dobitoace cere apă, hrană, nutreț, cere somn, umbră, odihnă, cere drumuri, poduri, corturi, câte încă... O să mă grijesc, în cale, să le dau de toate, izbucnește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care aveau să se retragă treptat și alții din același clan, în propriul său mormânt înghesuindu-se într un târziu și fratele lui, Toader, și soția lor, Elenuța. Încă vara, înainte de a păși în clasa a treia, ne am luat calabalâcul și ne-am mutat la Aiud, unde-l transferaseră pe tata la vânătorii de munte. Fără vreo vocație militară, taică-meu n-a fost nici amator de plăceri cinegetice, nici măcar față de natură n-a arătat vreodată înclinație. În război, era
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sufletul nației. A nu fi luptat nici în Răsărit, nici în Apus, la momentul în care ceea ce este eroic și tragic trebuie neapărat să-și spună cuvântul, aveam s-o plătim scump, în straturile morale, vreme de generații. Cu tot calabalâcul strâns la rampe, bine împachetate de niște ucenici tâmplari ce-i angajasem, păzeam acolo lucrurile zi și noapte, așteptând îmbarcarea; eram doar eu cu slujnica, mama continuând să stea acasă în vederea închirierii locuinței noastre părăsite. Toate rudele și cunoștințele noastre
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ca din pământ și deschide o poartă a țarinei. E un băiat desculț, îmbrăcat în zdrențe. Târziu, pe drumul Hârlăului, îl vedem din nou în urma noastră, pășind prin praful drumului, ducând de funie boii moșneagului care duce o parte din calabalâcurile noastre. "Ce-i cu băiatul ăsta? întreb mirat. Ia un drac, zice moșneagul. S-a ținut de la Probota cât colea în urma noastră, și numai ne-a ieșit înnainte ca un drac. Acu merge și el la Hârlău..." Și băiatul, clipind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vin și cer milă de la domnul care i-a pedepsit; și vodă îi miluiește. * II. Corăbii de trecut râurile nu sunt, ci numai poduri umblătoare. Când vin soli, însă, se întrebuințează vase, în care-i trec destul de repede cu tot calabalâcul. * II. În țară numai moneda veche ungurească are curs, precum și asprii de argint și de aur ungurești și turcești. Monede necunoscute nu se primesc. * II. Tatarii locuitori în Moldova sunt datori domnului cu oști, care luptă de multe ori și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și pretenții, după ce am fost angajați, în timp ce ceilalți colegi "au rămas pe drumuri". Dialogul a mai continuat pe același ton și în săptămânile următoare, până într-o bună zi când, întorcându-ne de la minister, ne-am trezit la Grozăvești cu calabalâcul din camere scos pe culoare. Ne aștepta administratorul, care ne-a informat că e o decizie a conducerii Universității, fiind nevoie de spații pentru noii studenți și că s-a dispus măsura respectivă "având în vedere că prin absolvirea Cursului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cutiile cu conserve cu alimente, toate purtau marca: "Made în U. S. A.". Rusești nu erau decît căruțele trase de niște cai costelivi și conduse de femei îmbrăcate în uniforme militare cu cizme de iuft în picioare. Căruțele erau supraîncărcate cu calabalîcuri și bucătăriile rulante, îmbibate de murdărie, împărțeau o mîncare dezgustătoare. Soldații aveau capete grosolane, mulți cu fețe asiatice și toți extrem de murdari. Nu o murdărie de drum, o murdărie de praf, ci o murdărie unsuroasă, care se vedea că zăcea
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Petriș, ca să curgă apoi la vale spre vest până în apele Bistriței, apoi în ale Șieului, și să se reverse după aceea în Someșul Mare. De aci au plecat primii Budaci de care avem știre, cu căruțele lor încărcate cu tot calabalâcul ce au putut aduna la repezeală, ca să se așeze aci pe valea Bâlii în sus, la sud de Olt, la nord de crestele masivului Făgăraș. Dintre ei, trebuie să se fi ridicat acel legendar Hatman Budac care s-a alăturat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
al ardelenilor ce doreau să ia drumul Dobrogei, bun cunoscător al traseelor ce treceau prin așa zisele «vămi ale Cucului». E vorba de Petru Resiga, om din Vidra de Jos, care el însuși, până la urmă și-a luat familia și calabalâcul și a emigrat definitiv în partea de Sud-Est a țării. Au mai plecat între timp și alții, dar adevăratul pelerinaj masiv în Dobrogea începe numai după cucerirea Independenței României la 1877, când, Dobrogea a intrat în administrație românească. Plauzibilitatea explicației
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
decît literarul : cuvintele se înalță mai ușor în sfera inexprimabilului, în timp ce imaginile rămîn legate de lucrurile concrete pe care le reprezintă (un nas în vînt e doar un nas în vînt), mai ales imaginile unei superproducții istorice, îngreunate de întregul calabalîc de epocă ce se vrea remarcat și admirat. O opțiune mai inteligentă din partea lui Tykwer ar fi fost să reducă la minimum spectacolul vizual și, în loc să încerce să vizualizeze talentul lui Grenouille, să se concentreze pe logica sa internă : după ce
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
electricitatea-n toate părțile. Îți dai seama? ăia toți, carbonizați, scheleți în flăcări prin jurul meu, și eu trec fluierând sub umbrelă. Ca un supraviețuitor ce sunt. Ce-o să fiu. Ups. Hai că vine. Troleul. Te am pupat. Își bagă repede calabalâcul înapoi în rucsac. Se suie în troleibuz. Să-mi zici când mai ai spectacolul ăla haios cu zarurile și cu cărțile. Că vin să te văd. Pa, frăție. Ușile troleibuzului se închid. Mă uit după el, îmi zâmbește prin geam
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]