129 matches
-
Încrucișate Nici cu mîinile La spate De oglinda zgîriată Care nu mă arată Zgîriat De tabloul în care culorile Se schimbă Spre margine De cuiul ruginit Pe care atîrnă o șapcă Uitată de cineva De spinarea măgarului Care duce tot calabalîcul Gemînd aprobator De scoarțele acestea Transpirate sub Care bolborosește ceva Într-o limbă Necunoscută Toate astea stau La picioarele mele Și urlă Ne-am săturat Pleacă
Odă. În metru hip hop by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/2691_a_4016]
-
incisivi, încercînd să prindă în cădere o veveriță grăbită din cauza furtunii, ce-i trecuse ca o nălucă prin dreptul botului și se ascunsese iute într-o scorbură cu vedere centrală proprie." Pe lîngă meșteșugul pe care-l pune în strunirea calabalîcului personajelor lui (mame, bunici, soți, angajați cu veleități de slugoi, păsăret de curte, demoni de casă), Florin Toma ia cu el, în roman, o teribilă pică pe cuvinte. Pe vorbele, moștenite, ale limbii române. Le întoarce, le siluiește, le scoate
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
pe țărani la oraș și ne vom industrializa. Cum? Cu orice preț. De ce? Iacă așa! Fiindcă zice Marx. Problema, într-o perioadă de criză, este că n-ai cum să îndulcești costurile. Tot ce poți face este să-ți pregătești calabalâcul pentru ca, înjurat de toată lumea, să-ți iei tălpășița după proximul scrutin. Seară interesantă cu Julieta și Cori. Ea își povestește aventura americană, asemănătoare cu a lui Radu Pavel Gheo, dar mai dură. Însă ea a rezistat. Și-a echivalat studiile
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3875_a_5200]
-
treisprezece - calculă Vulture. - Și cu câinili - adăugă creștinul. Atunci patrusprezece - zise Vulture. — Așa, da - răspunse creștinul. — Mulți, dom’le! - constată Barzovie. — Păi ce să facă și el în stufărișul ăsta? - zise Vulture. Episodul 135 îN ADÂNCUL GHIOLURILOR îNCHISE Urcară tot calabalâcul în barcă, o așezară pe Cosette în față pe vârful de înaintare, Broanteș și Barzovie-Vodă se puseră cam pe la mijloc, spătarul Vulture în spate, iar vajnicul Covaliov împinse barca de la mal și, sprinten ca un bizam, sări înăuntru, așezându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am. După o jumătate de oră, o caravană mică se pregătea să părăsească puțul lui Ajamuk, îndreptându-se spre nord. Caravana era formată din trei cămile, pe care se aflau Laila, Aisha și Suleiman, încă patru încărcate cu aproape tot calabalâcul familiei și o funie de care erau legați prizonierii pe ale căror chipuri se citea groaza la gândul că trebuiau să meargă pe jos prin deșert. — Unde ne duceți? întrebă unul dintre ei cu un firicel de glas. — Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și așa au adormit. Undele eterului au continuat să vuiască ba mai subțire, ba mai mai gros, ochiul magic înverzea chipul femeii sforăind cu gura deschisă, iar eu m-am sculat și m-am întors în atelier. Mi-am împachetat calabalâcul și am rămas așa, cu geamantanul în mână. În semn de fâstâceală. Nu știam ce să le spun celor doi morți pe cale de putrefacție. Așa că până la urmă am îngenuncheat ca să-i sărut pe amândoi. Era o dimineață răcoroasă. Ceața se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
grăunții galbeni culeși din nisipul aurifer. Peste vară scoteau undeva la vreo patruzeci de săcușori din aceia, adică peste un kilogram de aur, poate ceva mai mult câteodată. Toamna târziu, imediat ce cădea prima brumă, chiar înainte să-și strângă tot calabalâcul și să plece, le făcea socoteala. Fiecare își primea partea și erau mulțumiți. Până atunci însă nimeni nu știa unde ținea bătrânul comoara. O ascundea probabil pe undeva, prin pădure pentru că în cortul lui nu era nici un gram de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rezultatul... anchetei voastre. Astă noapte am mai pierdut pe doi dintre ai noștri. Nu știm ce s-a întâmplat cu Strugurel și Burcilă, dimineață nu i-am mai găsit. Ăsta-i motivul pentru care ne-am hotărât să ne luăm calabalâcul și să plecăm de aici. Cineva ne-a pus gând rău. Ne oprim la poliție și reclamăm acolo. Se întoarse apoi spre țiganul care ținea frâiele și îl îndemnă la drum: Dă-i bice, măi Bâzdoacă, nu mai avem ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și eu pe Fritz ăsta, cine nu-l știa? Pe vremea aceea nu erau mulți străini care să vină în locul acesta uitat de lume. Numai că nu-l mai văzusem de ceva vreme. Avea doi catâri cu care își căra calabalâcul și cumpăra provizii din sat. Urcase în munte de unde cobora o dată la două săptămâni pentru a cumpăra de ale gurii. Plătea bine mâncarea, cu bani peșin și nu se tocmea niciodată. Apoi, într-o bună zi nu s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de spectacolul fugii, nimeni n-a aruncat ironii, nimeni n-a insultat, și nu pentru că ploua nu s-a aplecat nimeni la ferestre ca să vadă caravanele în debandadă. Firește, fiind atâta zgomot, imaginați-vă, să ieși pe scară târând tot calabalâcul acela, lifturile zbârnâind la urcare, zbârnâind la coborâre, recomandările, alarmele subite, Ai grijă cu pianul, ai grijă cu serviciul de ceai, ai grijă cu tava de argint, ai grijă cu tabloul, ai grijă cu bunicul, firește, spuneam, chiriașii din celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a avut timp să răspundă, telefonul fusese închis. Așa îmi place să te aud vorbind, îi spuse soția, Când îmi sare muștarul, Și ce vei face dacă el nu va putea să rezolve problema, Pleacă cu geamantanul în mână și calabalâcul în spate, Împreună cu cel al apărării, Exact, Nu poți să demiți miniștri ca și cum ar fi servitoare, Sunt servitoare, Da, dar după aceea nu vei avea altă soluție decât să pui pe altele, Asta e o chestiune la care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dar n-am zis nimic și o vreme am păstrat amândoi tăcerea. — Ce-ai făcut cu toate lucrurile tale? l-am întrebat în cele din urmă. — Am adus un cămătar evreu care mi-a dat o sumă frumușică pentru tot calabalâcul. Îmi iau cu mine acasă tablourile. În afară de ele nu mai am nimic pe lume, cu excepția unei lăzi cu haine și a câtorva cărți. Îmi pare bine că te duci acasă, i-am zis. Simțeam că asta e șansa lui, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Sus, peste burg, filtrând prin crengi argint pe-o rază Ca fâlfâiri de-aripi vibrează cîte-o strună De harfă,-n sala-n care armurile visează." (tr. R. V.) Versurile nu sunt lipsite de virtuozitate. Dar și ce mai talmeș-balmeș! Tot calabalâcul simbolist e prezent: satanismul bietului Rollinat, decorul wagnerian de carton, atmosfera de mister, și, pe deasupra, un fel de fudulie palicărească, destul de antipatică. Iată acum același motiv reluat în Stanțe: "Te simt în ochi, o, lună, pe când strălucitoare Prin nopți de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
curiozitatea, l-au determinat pe moș să urce în copacul ce părea o adevărată pacoste. Ajuns pe frunza cu pricina mare i-a fost mirarea văzând belșug cât nici nu ar fi putut visa vreodată. Și-a mutat degrabă tot calabalâcul și restul familiei pe frunza belșugului îndestulându-se, zi de zi, cu toate bunătățile care nu aveau decât cusurul de a fi verzi toate. Curând, curând, l-a cuprins dorul de o mămăliguță aurie, de un lapte alb și de
XIX. ECOU RĂTĂCIT (ÎNVĂȚĂTORUL) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365364_a_366693]
-
este impuritate, moloz, obstacol.Limbajul, cu toate caratele lui, este cocoșat, zbârcit și sărac.Combustibilul limbajului - SENSUL -nu propulsează racheta cuvântului până în țara divină. Căile de acces la Dumnezeu sunt tăcerea, muțenia, încremenirea. La Dumnezeu nu ajungi cu bagaje, cu calabalâc, nici măcar cu trupul. Trebuie să te desfrunzești de instincte, de carne, de sânge, de oase și de alte alea.Să te desfrunzești de cuvinte, de formule, de definiții, până devii punct inodor, incolor și insipid. Tu, CINEVA, aici, trebuie să
CRISTALINITATE de JANET NICĂ în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351132_a_352461]
-
început a fost o baracă plină de legende și păcate. Când baracă a fost invadată de barbari, demoni, demonițe și de zeiță a început scandalul. Și ca să nu moară lume de necaz, un arlechin mai cu haz a luat tot calabalâcul în spate și-a plecat la drum cu toate angaralele. A urmat apoi ce a urmat, că după orice păcat: găuri, lacrimi și ulcele, canale dâmbovițene, lanțuri, tunuri și castele, revoluții, șantiere și foarte multe, multe “iele “. Când timpul s-
FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORÂREA GENERALULUI DE PE ZID ŞI PIERDEREA LUI ÎN MULŢIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355105_a_356434]
-
pe el de împrumut. Fără să mai zică nimic, deschiseră porțile cele mari și traseră căruța în curte. Privii la ei. Era o căruță mocănească cu coviltir. În câteva clipe umplu curtea pustie cu copii, nevastă-sa aruncă jos tot calabalâcul, dezlegă caii și-i băgă în grajd. Apoi veni la mine: -Tu ești proprietarul? -Da, zic eu, dar ce vreți să faceți? Primarul se dădu mai lângă mine și-mi șopti la ureche: -Mă, zice el încet să nu-l
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
este impuritate, moloz, obstacol.Limbajul, cu toate caratele lui, este cocoșat, zbârcit și sărac.Combustibilul limbajului - SENSUL -nu propulsează racheta cuvântului până în țara divină. Căile de acces la Dumnezeu sunt tăcerea, muțenia, încremenirea. La Dumnezeu nu ajungi cu bagaje, cu calabalâc, nici măcar cu trupul. Trebuie să te desfrunzești de instincte, de carne, de sânge, de oase și de alte alea.Să te desfrunzești de cuvinte, de formule, de definiții, până devii punct inodor, incolor și insipid. Tu, CINEVA, aici, trebuie să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
Vorbirea este impuritate, moloz, obstacol.Limbajul, cu toatecaratele lui, este cocoșat, zbârcit și sărac.Combustibilul limbajului -SENSUL -nu propulsează racheta cuvântului până în țara divină.Căile de acces la Dumnezeu sunt tăcerea, muțenia, încremenirea.La Dumnezeu nu ajungi cu bagaje, cu calabalâc, nici măcar cu trupul.Trebuie să te desfrunzești de instincte, de carne, de sânge, de oaseși de alte alea.Să te desfrunzești de cuvinte, de formule, de definiții,până devii punct inodor, incolor și insipid. Tu, CINEVA, aici,trebuie să ajungi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
început a fost o baraca plină de legende și păcate. Cand baraca a fost invadată de barbari, demoni, demonite și de zeița a început scandalul. Și ca să nu moară lume de necaz, un arlechin mai cu haz a luat tot calabalâcul în spate și-a plecat la drum cu toate angaralele. A urmat apoi ce a urmat, ca după orice păcat: găuri, lacrimi și ulcele, canale dâmbovițene, lanțuri, tunuri și castele, revoluții, șantiere și foarte multe, multe “ iele “. Cand timpul s-
FAT – FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORAREA GENERALUL DE PE ZID SI PIERDEREA LUI IN MULTIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359644_a_360973]
-
nostru a fost că, după câteva zile de mers în condiții cumplite, am ajuns... în Bărăgan. Acolo ne așteptau noile ...locuințe. Existau niște țăruși înfipți în pământ, cu numele familiilor. De la halta unde ne-au dat jos, ne-au cărat calabalâcurile cu niște care, conduse de soldați. Ne-am luat țărușul în primire și ne-am pregătit... locuința. Am pus bruma de mobilă astfel ca să încropim un fel de adăpost. Și așa am dormit prima noapte. Norocul (alt „noroc”!) a fost
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]
-
graziosa, graziosissma donna.”. Amândoi poeții populau cerul nopților, el Luceafărul, ea regina stelelor. Pe 17 aprilie 1882 îi comunica faptul că „lucrarea mea e sfârșită și n-am decât s-o copiez...” El se mută pe Podul Mogoșoaiei cu tot calabalâcul unde „ai să-mi vii și tu”. Veronica cunoștea prin ce trecuseră, își luase adio de la mezalianța împreună, auzise despre uneltirile lui Maiorescu, despre lăudăroșenia lui Caragiale că „ar fi avut-o și el”, despre boala poetului care se agrava
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
foarte des erau distruse de cete rivale, sau de cotropitori veniți de la mari depărtări. În acele vremuri, puțini oameni aveau așezări stabile. Ceva mai mulți erau cei care migrau, cu averea lor (animalele în speță), cu copiii și soțiile. Cu calabalâcuri în căruțe sau pe spinarea animalelor, plecau dintr-un loc în altul. Unii dintre aceștia veneau din Sud, din Balcani, Dalmația sau Macedonia, unde, se pare, erau populații numeroase, care ajunseseră nevoite să migreze. Ei migrau spre Nord, de-a
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
pe el de împrumut. Fără să mai zică nimic, deschiseră porțile cele mari și traseră căruța în curte. Privii la ei. Era o căruță mocănească cu coviltir. În câteva clipe umplu curtea pustie cu copii, nevastă-sa aruncă jos tot calabalâcul, dezlegă caii și-i băgă în grajd. Apoi veni la mine: -Tu ești proprietarul? -Da, zic eu, dar ce vreți să faceți? Primarul se dădu mai lângă mine și-mi șopti la ureche: -Mă, zice el încet să nu-l
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
mai mare decât un hamac, de puteau urca pe ea mai mulți oameni. Fericit, Mărțișor îi spuse lui Norocel: - Hai, măi frățioare, să ne urcăm pe pană, că tu îmi porți noroc! Și amândoi se urcară punând alături desagul cu calabalâcul lor și se tolăniră cât mi ți-i pana de lungă și lată. Dar pana stătea pe loc. - Măi, Norocel, dar minunăția asta așteaptă poruncă de pornire și direcția. - Spune-i direcția! - Încotro, măi deșteptule? - Păi, nu-ți spusei? Lui
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]