400 matches
-
se întrezărească un personaj fabulos, un cuadragenar adolescent cu gustul gratuitului periculos, un boem sociabil și mult mai mult decît toate astea. De fapt, cum era Dimov? Pentru prietenul lui bun, "Dimov era un om trist și plin de umor. Calambururile lui erau grozave. Ironiile lui mușcătoare. Veselia lui sună uneori că o sfidare. În tot ce făcea era deosebit de ceilalți. Era elegant și inteligent. Profund și lejer. Umorului sau i se poate aplica faimoasa formulă: umorul e politețea disperării." Ion
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
sau 1937, "vizitată" de legionari, însîngerînd redactorii, chiar și pe director care s-a întîmplat să fie atunci, acolo. Atmosferă nu mai era relaxată și veselă, desi calamburgiul redacției, Oscar Lemnaru, își continuă viturile. Lui, printre altele, i se datorează calamburul despre Noica " El nu e ca noi. E Noi - că". Și tot lui, aflu acum, (eu crezusem că e calamburul lui Cioculescu, și el imbatabil în acest gen, care mi l-a povestit prin anii șaptezeci) i se datorește observația
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
nu mai era relaxată și veselă, desi calamburgiul redacției, Oscar Lemnaru, își continuă viturile. Lui, printre altele, i se datorează calamburul despre Noica " El nu e ca noi. E Noi - că". Și tot lui, aflu acum, (eu crezusem că e calamburul lui Cioculescu, și el imbatabil în acest gen, care mi l-a povestit prin anii șaptezeci) i se datorește observația tot de natură calamburească lansată la apariția Spațiului Mioritic al lui Blaga " Nu se poate! E greșit. Corect este Spațiul
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
șaptezeci) i se datorește observația tot de natură calamburească lansată la apariția Spațiului Mioritic al lui Blaga " Nu se poate! E greșit. Corect este Spațiul Mior-Itic, pentru că vine de la Miorița, nu-i așa?" Și tot lui Lemnaru i se datorește calamburul către Mircea Eliade: "Mircea Eliade ne-a hindus în eroare cu sanscrita lui". În sfîrșit, cel născut dintr-o altercație cu Puiu Iancovescu: "Te împușc mă! Crezi că eu sînt un franc?" Dramatic e capitolul despre ultimele două decenii ale
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
gustul sau schemă povestirii orale, din care, încă o dată rafinat, se-alege scrisul.( 24) Baroc că preclasicii, folosind glumă în cheia lor, niciodată vulgar.(25) Sofist, da. (26) Fără nici cea mai subțire înclinație pentru morbid, extravaganțe, plăsmuiri destructurate, aleatoriu, calambur, happening.(27) Solar. (28) Soliditatea morală, sensibilitatea trăirilor pana la detaliu, nepriceperea organică de-a disimula, de-a pune la cale farse, îl redau în lumină albastră a unei voioșii cordiale, sugerând interlocutorului că are de a face cu o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17578_a_18903]
-
aparte: poetul nu poate în ruptul capului să scrie eseu, dar nu pentru că ar fi liric sau fiindcă ar avea repulsie față de nuanțele speculative (dimpotrivă, Foarță e un prestidigitator al noțiunilor rare), ci pentru că urechea îi este pliată exclusiv pe calambururi sonore, drept care aliterațiile, asonanțele și etimologiile la care recurge preschimbă pagina într-un carnaval fonetic, zgomotos ca un clopot și gol ca un pahar. Din acest motiv, fragmentele epice care îi ies din condei sunt sterile ca un cristal sunător
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
adică Seymour, e o „replică” la Mișu Văcărescu, faimosul Claymoor, cum fusese și, la autorul Momentelor, Edgar Bostandaki), laolaltă cu fiul, Mateiu (Ion Vartic găsind în „leoparzii” din Cronică... urme ale „crailor”). Pe scurt, toată această textură, ilustrată excelent de calamburul „je egal jeu”, dovedește că proza lui Petru Dumitriu adoptă (și nu o dată) o formulă de tip palimpsest. Cât privește cea de-a treia direcție a prefeței (cea așa zicând metafizică), pe aceasta Ion Vartic n-o explorează, în 2009
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
ironii antisemite, care nu fac decât să le anticipeze pe cele sexiste (vezi eseul Radiografia unei calomnii. Marta Petreu împotriva lui Nae Ionescu), într-un cuvânt, termenul de political corectness e cu desăvârșire necunoscut autorului, care se pretează și la calambururi ieftine ("lefterie"!). Revolta cititorului de bună credință este însă înăbușită de amuzament, deoarece autorul pare urmărit de contradicții: îl critică pe Cristian Preda deoarece nu argumentează, în timp ce domnia-sa ne informează apoftegmatic că "Doina trebuie judecată contextual după estetica poeziei
"Dreptăciuni" pseudocritice by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16840_a_18165]
-
spiritualul autor n-avea deloc o fibră de ascet, nici o propensiune martirică, suferința fiindu-i impusă de circumstanțele neprielnice, venite în serie, care l-au determinat a-și arbora o mască de bufon, "masca anesteziantă a bufonului Gary, inventator de calambururi amuzante acoperind adevăruri incomode, cu o neîntrecută, mereu trează prezență de spirit. Făcea din mască un motiv de bravadă spre a-și descuraja contemporanii să caute sub ea. Nota undeva mărturia unui prieten actor care îl vedea pe Gary în
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
exemplar al vitalității gîlgîitoare, rabelaisiene, într-un deținut de conștiință și chiar într-un deținut în sensul propriu al termenului. Spiritul său extrovertit, dornic de comunicare, de jubilare într-o colectivitate receptivă, ajunge a fi intoxicat, nevoit a fabrica antidoturi: "calambururi, parafraze discreditante, aglutinări, paradoxe și multă, multă ironie". Frondeurul prin structură ajunge a fi un frondeur din obligație, a-și transforma, altfel spus, gratuitatea spiritului într-un torturant proces de defensivă, de disculpare, de atac. Astfel apare, sub condeiul său
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
a întâmplat, la propriu, pe jalnica autostradă București-Pitești în urmă cu vreo două săptămâni) sub roțile jeep-urilor blindate și sub greutatea de plumb a gușelor și burților dobândite în exercițiul funcțiunii. Mai triste decât realitatea victoriei sinistre... a stângii (calambur în care italienii n-ar vedea nimic de râs!) sunt speranțele legate de oamenii meniți să scoată țara din mizerie: nimeni alții decât "specialiștii" de pe vremea lui Ceaușescu! Dacă PDSR-ul a lăsat-o mai moale cu Văcăroiu (politruc despre
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
parc - un soi de pajiște edenică și după depășirea inerentelor crize de incompatibilitate. Alături de fermecătorii Julia Roberts și Hugh Grant, Rhys Ifans - actor format la școala lui Shakespeare - și-a cîștigat și el simpatizanții săi. Dușmanul tău, tu însuți! Acest calambur aparține aceluiași Dumont, dar se verifică și pentru eroul filmului lui Yvan Le Moine Piticul roșu (Belgia, 1998), adaptare liberă după Michel Tournier. Frustrările de handicapat ale unui funcționar specializat în scrisori injurioase pentru procese de divorț dispar în grotesca
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
și cu replica întotdeauna la îndemînă, era, în cafenelele selecte (cu deosebire la "Capșa"), un calamburgiu superior, prieten cu trei mari spirite: Ion Barbu, Camil Petrescu, Șerban Cioculescu. Acolo își încrucișa spada, totdeauna ascuțită brici, cu diverși interlocutori, reduși, prin calambur, la tăcere. Ion Iancovescu, marele actor, mereu lipsit de bani, s-a războit, odată, cu Lemnaru. Pus la punct și redus la tăcere, Iancovescu ar fi exclamat, mult iritat: "Te împușc". La care Lemnaru, alb, i-a replicat: "Dar ce
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
se poate închipui combinație mai diversă decît aceea a unor Kafka, Meister Eckhart, Joyce, Kierkegaard, Lao-Tse, Ion Barbu, Urmuz, Dali, Biblia, misticii, Guénon și alții. Stilistic, Calendarul incendiat este o operă deopotrivă sofisticată, emfatică, prețioasă și una ludică, abundînd în calambururi, "neserioasă" și inventivă. Autorul se consideră pe sine un "humorist liber din Ortodoxia neconformistă". Evocă, într-un rînd, umorul transcendent al lui Kierkegaard. Iar altădată schițează această autoapreciere ironică și jucăușă: "Cît despre Uranus, mai bine nu se năștea; el
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
fecioarelor trădează originalul care sună altfel - Virgin Suicides, merită mers atît pe firul narațiunii filmului - modelată de o generică voce din off, cît și pe cel al confesiunilor de creație ale regizoarei și scenaristei Sofia Coppola. În această tentativă recuperatorie, calamburul "Being Sofia Coppola" n-ar fi tocmai gratuit dat fiind că fiica celebrului Francis Ford are drept partener de viață pe tînărul Spike Jones, devenit faimos cu filmul Being John Malkovich, dominat de o similară nostalgie incertă după o identitate
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
autor și la Bibliotecă Academiei Române. Cît privește aparatul critic al ediției, el este alcătuit prin preluarea selectivă a informației cuprinse în edițiile franceze de referință, prin rezumarea controverselor privind sensul multor versuri din această operă poetica în care dublul sens, calamburul și antifraza aproape că fac regulă, prin compararea și folosirea datelor pentru justificarea unor opțiuni ale traducerii și pentru lămurirea numeroaselor aspecte de context cultural și istoric, la care se adaugă comentariile traducătorului, pe cît de ample, pe atît de
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
doilea al Însemnărilor..., lucrurile intră pe un făgaș mai firesc. Acum, poeta începe să se bucure de onoruri și să participe la cozeriile și coteriile republicii literelor. Revelionul din 1962 și-l face la Sinaia, împreună cu Dan Deșliu, amuzânduse de calambururile acestuia („twist, dar adevărat”, glosează autorul Minerilor din Maramureș de pe marginea ringului de dans). Cu doi ani înainte, era prezentă la cenaclul Labiș, unde asista, fără să-și dea prea bine seama de asta, la nașterea generației șaizeci. Crohmălniceanu vorbește
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
cu ochiul estetului, și unghiul acesta ridică tonul paginilor. Altminteri, conținutul cărții este fatal derizoriu. A descrie, de pildă, drumul hranei de-a lungul tractului digestiv (limbă, cerul gurii, gîtlej, stomac) presupune un exercițiu ironic presărat cu numeroase citate, de la calamburul lui Feuerbach („Man ist was man isst“ -„ești ceea ce mănînci“) pînă la detaliul amuzant că Wittgenstein gîndea cel mai inspirat atunci cînd se apuca să curețe cartofi. Luat în sine, demersul acesta ironic e facil, dar tonul e salvat de
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
DICTATOR era un vierme/ al cărui nume este foarte greu de/ pronunțat,/ ceva în genul ISZLMGMTCUSCEAUKI” (p. 28). Încărcătura esopică a ultimelor două silabe trebuie să fi sărit în ochi încă din 1981 (e drept că, din motive evidente, micul calambur n-ar fi putut fi explicitat public pe atunci). Ca și Budila-Express al lui Alexandru Mușina, acest poem e unul din marile poeme (cu substrat politic) ale ultimilor zece ani de comunism românesc. Afrontul continuă: „În ziua aceea,/ DICTATORUL însuși
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
acestui volum, s-au combinat cu grotescul fantastic: acțiunea este de cele mai multe ori plasată în lumea urbană imaginara sau reală, cu sumedenia ei de absurdități. Poveștile șunt de o veselie scînteietoare și de un umor debordant. Găsim în ele și calambururi, și nume parodice, și jocuri de cuvinte, si reflecții asupra celor mai neașteptate lucruri, în notă caracteristică autorilor.” (Alexandra Ilf) „Precum în capodoperă lor Douăsprezece scaune, scrisul lui Ilf și Petrov este și aici, pe de-o parte, imaginea jovialității
Noutăţi de la editura POLIROM la Librăriile RALU Braşov [Corola-blog/BlogPost/96964_a_98256]
-
transcrieri pasagere. O listă de autori, nu o fotografie de familie. Iată ce avem, în linii mari, aici. Foarte interesant pentru gradul de destindere discursivă la care ajunge prietenul deghizat în critic mi se pare capitolul numit Frumosul anotimp al calambururilor. Nu pentru că, în sine, aceste răstălmăciri lexicale s-ar număra printre reușitele genului, ci pentru că ele conțin, pe lângă miza primordial lingvistică, atât de exploatată analitic, și o anume detentă individuală. De la asemenea violentări în doi peri până la poemele tragice de
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
răspuns el. Am înțeles abia după câteva secunde bune de suspans că voia să spună scriptic, adică pe hârtie. Și să nu uităm că gluma cea mai caracteristică a românilor se baza în acei ani de stagnare economică pe un calambur: "Speech cu speech, patriei snop!" Dar răsfoind dosarul lui Ciocârlie, mi-am dat seama că Securității nu numai de cuvintele scriitorilor îi era frică. Era vorba de o frică infinit mai concretă, mai așa zicând palpabilă. Sigur, scriitorii exprimându-se
Scriitorii și Securitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/7748_a_9073]
-
primele comedii ale lui William Shakespeare, a cărei traducere semnează Dan Amedeo Lăzărescu. Împletitura dramaturgică are un fir polițist, un fir tragic, un fir comic-grosier, un fir comic-romantic, dar și un fir al limbajului inteligent și strălucitor, cu noduri de calambururi și jocuri de cuvinte, rezultând o lucrătură densă, de viață palpitantă. Diana Lupescu, care semnează regia, împreună cu scenografa Nina Brumușilă, s-au inspirat din bucuria, veselia, naivitatea și diversitatea formelor și culorilor lui Gaudi. Nina Brumușilă, acel artist extraordinar, cu
La Teatrul Nottara, "Mult zgomot pentru nimic", de Mărțișor by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80077_a_81402]
-
pe care au arătat-o reprezentanții acestui curent îndreptățește părerea că, în materie de filozofie, se cuvine trasă o graniță între gînditorii de idei și gînditorii de cuvinte, cu expedierea răspicată a fenomenologilor francezi în categoria a doua. Căci, pritocind calambururi și rumegînd etimologii și asonanțe, e anevoie de crezut că poți dobîndi vreodată vreo idee. În schimb, Ricoeur are bunul-simț să nu delireze lexical, mărginin-du-se la o prezentare concisă, plăcută estetic și competentă teoretic, a feluritelor laturi ale problemei răului
Tainele suferinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8136_a_9461]
-
Eliade însuși le menționează: "Pentru naționaliști Yoga era lipsită de interes pentru că nu se ocupa de Ťrealități româneștiť. Pentru gazetarii de stânga Yoga n-avea valoare pentru că o scrisesem eu, asistentul lui Nae Ionescu și colaboratorul Cuvîntului"26. Reproduc un calambur al lui Lascăr Sebastian având drept țintă ironizarea autorului Yogăi: "Se zice că dl Mircea Eliade ar fi scris una din lucrările sale INDIOTE, pe care a intitulat-o Yoga. Or, marele Cineva, voia să se intituleze YORGA."27 Plecând
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]