32,616 matches
-
nu-și arăta decît vesta. (Vezi fotografia alăturată.) Numai o privire foarte atentă putea desluși că dispune și de veston, bine pitit sub cutele mantalei. Să stăm puțin și să cugetăm. Cînd unui om îmbrăcat în palton i se face cald, se descheie la palton. Dacă i se face și mai cald, leapădă paltonul. Dacă tot nu s-a răcorit, se descheie și la haină, lăsînd astfel să i se vadă vesta. A te descheia însă și la palton, și la
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
foarte atentă putea desluși că dispune și de veston, bine pitit sub cutele mantalei. Să stăm puțin și să cugetăm. Cînd unui om îmbrăcat în palton i se face cald, se descheie la palton. Dacă i se face și mai cald, leapădă paltonul. Dacă tot nu s-a răcorit, se descheie și la haină, lăsînd astfel să i se vadă vesta. A te descheia însă și la palton, și la haină, fără a-l fi lepădat mai întîi pe primul, nu
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
formidabilă reprezentație existențiala cu ritmuri diferite de la paragraf la paragraf, cu pauze, cu tăceri, cu aiuritoare provocări de a-l descoperi, altfel, pe Banu, dar și pe mine, cititorul lui. Nu poți citi/ vedea Uitarea în frig. În mine este cald și toate anxietățile au zbughit-o ca să facă loc întrebărilor și răspunsurilor lui George Banu. A vrea să uiți, a ști ce, a putea, a-ți salubriza sufletul și conștiința, a duce blestemul de a nu putea uita, a ierta
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
percepției cotidiene, conturând crâmpeie de viziune, intermitente intuiții poetice, din care se încheagă o lume proteică, aflată sub amenințarea vidului: "O blană strălucitoare dar/ înăuntru nici o vietate/ o lumină orbitoare/ dar înăuntru pustiu/ o lamă din care se scurge/ sângele cald/ al unui om ce n-a existat vreodată;" sau: " Nimic aici nimic dincolo/ nimicurile se conjugă apoi/ se separă pentru totdeauna/ aidoma morților de vii;" sau: " Nu mai e nimeni/ pe nicăieri/ doar trecutul se scurge/ cu-ncetul prin răni
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
plasăm, în biografia lumii și, deopotrivă, în biografia noastră? Un sfârșit de lume sau un început de lume? Un nou "război rece", de data asta între "civilizații" - cuvânt politicos care ascunde mai puțin politicosul cuvânt "rasă"? Sau chiar un "război cald"?într-un singur an, s-a scris, s-a vorbit, s-a arătat despre infamul atac de la World Trade Center cât despre puține evenimente istorice. Se cunoaște conținutul ultimei picături de praf de la locul masacrului, dar despre forțele aflate în spatele
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
care semnează aceste rânduri - lucram în Facultatea, pe atunciðde Filologie", am avut ocazia, între 1952-1956, să fim colegi și prieteni, frecventând aceiași profesori și aceleași cursuri, cu o tânără studentă "cehoslovacă" (illi tempore), care studia româna și franceza cu o caldă pasiune, cu mult entuziasm. Sosea în România, în cadrul schimburilor culturale" (tot illi tempore), după ce urmase, la Olomouc, cursuri de franceză, germană și cehă - dar aducea cu sine învățătura unor valoroși specialiști din țara sa (slavistul B. Hravanék printre alții. Să
O pasiune pentru România by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14835_a_16160]
-
pahar cu lapte, ci unul de suc natural, dacă asta îi place copilului, puterea își perpetuează funcția de dădacă, sporind iresponsabilitatea - oricum îngrijorătoare - a românului. Pasul următor ar fi internarea copiilor în cămine speciale, că tot nu curge acasă apa caldă iar caloriferele sunt demult obiecte de muzeu. Peste tot în lume se încearcă limitarea rolului statului, numai la noi el devine din ce în ce mai paranoic. De ce? Pentru că în România Statul înseamnă Partidul. Iar partidul are nevoie de voturi. Am o nestrămutată admirație
Ugerul lui Pilat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14864_a_16189]
-
fiicei unice a judecătorului electiv, ucenicul gravor nu-și găsește cuvintele. Atunci, cu degetele, îi atinge timid brațul. Ea își strecoară mîna între mîinile lui. Își lasă mîna rece în mîinile lui. Atît. El îi strînge mîna. Mîinile lor devin calde, apoi fierbinți. Nu vorbesc. Ea își ține capul plecat. Pe urmă îl privește drept în ochi. Își deschide ochii mari și îl privește țintă. Se ating din priviri. Ea îi surîde. Se despart. Tînăra femeie nu vorbește niciodată. E primăvara
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
R., să mă țin strâns de el, ca să pot rămâne pe loc. R. spunea ceva despre vis, dar vorbele lui nu aveau nici un sens. Până la urmă, într-o noapte, l-am trezit. Nu voia să se dea jos din patul cald. L-am tras după mine și ne-am oprit în fața Dulapului. Era neschimbat, puternic și ispititor. Am atins cu degetele mânerul lunecos și Dulapul s-a deschis în fața noastră. Era suficient loc în el pentru tot universul. Oglinda interioară ne
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
culce madam Anania? - Hei, hei, lăsați asta, el e. - Da, se vede foarte periculos, a zis sora sa Înghiontindu-se cu maică-sa. Emilia s-a pus pe plâns și a fugit. Femeile mi-au adus un lighean cu apă caldă să mă spăl pe mâini, față și picioare și apoi m-am culcat. M-am trezit pe la ora 11, când Emilia cu o poșetuță cusută cu motive populare În mână, mă aștepta să mergem. Miau mai dat o cană cu
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
numai pentru elevi, studenți și "demandeurs d'emploi", adică cei fără slujbă, dacă le mai arde de teatru). Concluzia sociologilor: "Prețul de intrare la Avignon e mare, financiar și material: accepți să fii prost așezat, împins, să-ți fie prea cald sau prea frig, să suporți mistralul și să nu dormi, să vezi 15 spectacole proaste la unul bun, pentru că trăiești o experiență unică"... Unicitate datorată, cred, nu atît programului propriu-zis (autori, regizori, tendințe, în fiecare an repertoriate de criticii de
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
căzneau parcă să țeasă, cumva, Istoria, a făcut să fiu de față și la amiciția ce îl lega pe copilul genial, de , om matur, evreul sărac de tot, un Socrate iudeu renunțând la orice dialectică, bun la suflet ca pâinea caldă, și care, cu o pompă de benzină stârpea generos ploșnițele de prin odăile prietenilor săi în general niște amărâți ca el. Numai Schneider putea să-l întreacă pe Păstorel în ce privește respectul, sfios, pe care poetul-copil, cu mustățile lui de haiduc
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
care transforma corvoada într-o aventură palpitantă. O altă operație ciudată era curățatul sobei de bucătărie cu nume de zeiță, Vesta. Soba avea uși și ușițe, ca o casă de pitici și un căzănel interior plin cu apă care rămînea caldă mult timp după ce focul se stingea. Plita era curățată cu un praf special și marginile nichelate erau frecate cu șmirghel (Schmirgelpapier), pînă cînd ajungeai să te oglindești în ele. Hîrtia de șmirghel era aspră, cu zgrunțuri mari și cenușii. Mai
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
20 km pe Muntele Ventoux. Bizar acest munte și la fel de misterios pentru geologi ca și Măgura Codlei de la noi. Situat în sud, aproape de climatul mediteranian, înalt de aproape 2000 m (cam cît cabana Caraiman din Bucegi), muntele îmbină o vegetație "caldă" cu o pleșuvie "rece": vîrful e gol-goluț ca gîtul găinilor din rasa Leghorn. Nisip, pietriș, uscăciune. Asta după ce șoseaua a șerpuit printre arbori meridionali, ale căror coroane inextricabile fac și mai fără sens absența completă de vegetație de deasupra. Ei
Muntele pleșuv by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14961_a_16286]
-
am nimic, îl respect chiar, dar nu aceasta e firea mea și nu acesta este sensul picturii mele, apoi îmi arată, unul cîte unul/una cîte una, Cuțite hieratice, Securi monumentale, obiecte în efigie, pînze albe, forme decupate în tablă, calde și friguroase în aceeași măsură, și chipuri, o lume halucinantă de chipuri adormite pe crucile nimănui (,,Arta lui Florin Mitroi nu este un joc secund, fac eu iarăși puțină arheologie în propriile-mi texte, o reprezentare a aparențelor, o simplă
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
propunerea magistratului Panait de a opri urmărirea împotriva procurorului orădean Lele, e o întâmplare care ne apropie de N.A.T.O. cam în felul în care piatra pornită din praștia lui David spre tâmpla lui Goliath a constituit un semn de caldă prietenie.
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
cu ușurință, în poeziile cu substrat erotic-rural. Între femeia din poezia lui Sorescu, cea care își înșela bărbatul sărind peste el, culcat pe jos alături de pat, și femeia cu picioare groase din Scrisoare nouă, cea cu care "Seara, în vatra caldă, cu buzele pline de mămăligă, nădușiți, vom face copii" e distanța dintre ironie și amărăciune. În Madrigal răsturnat răsună muzica din Domnișoară, fată de pension: "Ai să te faci urâtă, fată tristă, fată de piatră...", altoită însă cu o luciditate
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
preamăriți de Mihăilescu și de o mare parte a eseiștilor din '90. Sentimentele paraguayene ale ființei, în versiuni care mai de care mai inedite, de la Vulcanescu la Patapievici, cam aceasta a fost literatura care s-a vîndut cîndva ca pîinea caldă. Se putea abate scriitorincul nostru de la regulă? Nici vorbă! Putem găsi zeci de definiții ale românismului. Un exemplu: "Cultul provizoratului răspunde părții orientale din noi, acelei zone umbroase, de dulce reverie a istoriei, de leneșă sprijinire a bărbiei ciobanului în
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
Tomiță este atît de prezent. Imaginea lui din Revizorul. În alb și negru. Un primar cu galoane. Surîde mirat, parcă ar mai fi pus la cale o farsă care i-a ieșit, și ar vrea să ne cuprindă în brațe, cald și șugubăț, pe toți și să șoptească sau să irumpă vulcanic: Chiar ați crezut că am plecat? Am avut tot timpul senzația că, dacă întind mîna, îl ating. Am atins însă ceva din miracolul de atunci privindu-i, ascultîndu-i pe
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
acestei integrări poate fi percepută chiar prin raportarea la ea ca la o realitate unică. în ciuda proporțiilor monumentale, a masivității construcției și a unei potențiale frigidități pe care o generează o anumită distanță impusă privirii, obiectele lui Maitec sunt extrem de calde și de senzuale dacă relația devine una apropiată sau chiar tactilă. Fie prin actul implicit al cioplirii, fie printr-o intervenție explicită, suprafața iese permanent din capcana monotoniei, devenind funcție a interiorității volumului și nicidecum periferie și contur. III. Lumea
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
aceste bășici umflate au mai smuls o halcă din bugetul țării. Nimeni nu-și aduce aminte (iar d-na ministru Andronescu neagă vehement) că primul-ministru a ieșit, în octombrie 2001, pe posturile de televiziune și a anunțat, cu vocea-i caldă, intens colorată emoțional, că începând cu 1 ianuarie 2002 profesorii universitari vor avea salarii decente. A recitat fără să clipească un șir de cifre care, în acel moment, păreau, într-adevăr, decente. Nu mai mult, dar totuși decente. A trecut
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
personaje sau situații, prin anumite aluzii, rămîn zone autonome de trăire și reprezentare; persoana narativă, tensiunea frazei și atitudinea naratoarei diferă semnificativ de la una la alta. De la dramatizat-exaltate derulări de acțiuni dorite sau imaginate (XXVIII. Dragoste), se trece la ironia caldă a portretizării unei tinere extrem de preocupate să se autoinventeze fără pauze de respirație (II. Variante) sau la înțelegerea amară față de femeia mai în virstă care trăiește sentimentul că viața i se îndreaptă către sfîrșit (XIX. O viață) etc. Fragmentele în
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
O sărăcie agravată sau împinsă la limită de nota de plată la întreținere. Sau, cum scrie Dănuț Ungureanu în Curentul, sub titlul "România, înspăimîntată de calorifere": "populația nu-și poate plăti un confort minim - căldură cînd e frig, și apă caldă, cînd vrea să se spele. Aceste produse banale egalează, dacă nu chiar depășesc, salariul minim pe economie, apropiindu-se amenințător de cel mediu." În pofida comediei jucate la TVR1, pe tema așa-numitei identificări a cauzelor, cu variațiunile promisiunilor de tot
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15464_a_16789]
-
de untură fierbinte bulion clocotit focuri sub cratiți enorme stropi stropi arzători de dulceață. Mama uneori ținea focul în mîini, așa mi s-a părut.// Cît așteptam pînă să gust de pe farfurioară spuma trandafirie a dulceții și tot mai era caldă, pe cînd mama întindea brațele și învîrtea unde era clocotul mai întețit" (Munci și zile). Supuse unei contemplații concentrate, obiectele încep să halucineze, se irealizează salvator: "Albia licărea spre celălalt tărîm - mii de culori de fețe jucau afund, prinse în
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
formală, rămîne unul aproape obiectiv, ingenuu prin însăși natura lui, adică nemarcat de voința explicită a pictorului și incapabil să exprime vreo intenție didactică sau vreo atitudine etică. Stilistic, această situație este concretizată prin ductul spontan al liniei, prin curbe calde, prin cromatică transparentă și prin trasee ezitante și imprevizibile. Absorbit în propria sa materie, în propria sa imaginație și în propriul său act, pictorul devine complice cu privitorul în convingerea implicită că dinamica formei este dinamica lumii însăși, dincolo de orice
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]