543 matches
-
Strada Mare. Poate nici asta nu l-ar fi îndemnat să plece la București să-l caute pe Leonard Bîlbîie. L-a împins să o facă noua împărțire pe "sectoare" a Vladiei, în fruntea cărora August Stoicescu numise cîte o calfă ori un proprietar drept "șef de sector", răspunzător de toate, de la plata impozitului local pînă la liniștea în gospodărie, cu drept de pedeapsă și iertare peste locuitorii de rînd. Cei doi granguri nu mai stăteau de vorbă decît cu acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fetițele fuseseră violate de doi bărbați, apoi Îngrozitor mutilate. Făptuitorii Îngrozitorului masacru (relatăm cele publicate În Aradi Napló) nu fură greu de depistat, Întrucât fetița Îi văzuse pe ucigași În oglindă. Unul era un oarecare Fuchs, de douăzeci și opt de ani, calfă la un negustor, celălalt, Meszaros, fără slujbă. Amândoi slujiseră cu un an În urmă la domnul Brener. Fură găsiți În atelierul lui Fuchs, având asupra lor portmoneul cu sânge Încă proaspăt pe el. „Constrânși În fața dovezilor, mărturisiră tot, spunând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu cei ce vor război, pentru pace sîntem noi! că de nu, Sacaliuc aista mai întâi te împușcă și abia după aceea te condamnă la moarte ca pe un potrivnic al poporului muncitor, și-a permis să glăsuiască macabru o calfă a tinerilor cu serviciul militar satisfăcut și cu gândul la însurătoare, ci nicidecum la grijile presante ale celor din prezidiu care tocmai își făceau apariția și se grăbeau să-și ocupe locurile la masa ce îi aștepta pe mica scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și poet a eliberat-o de cadențele învechite și de rigiditate, introducînd în ea acea doză de oralitate necesară pentru a crea iluzia comunicării nu doar cu ceilalți oameni și cu divinitatea, ci cu tot universul. Cînd spune „Fă-mă calfă de înger" și cînd vorbește cu necuvîntătoarele ori cu lucrurile din jur îl precedă într-un fel pe Nichita, care avea orgoliul umilinței de a coborî pînă la necuvinte doar pentru a spune încă o dată, în felul său, că la
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
dădea mîna cu unul și cu altul se scuza că nu-și scoate mînușile fine de glanț fiindcă avea palmele asprite de bătături. Cînd a apărut în oraș, cu trei căruțe brașovenești din care s-au mai dat jos două calfe, nevasta lui, mare cît el, blondă, și doi copii care de-abia învățaseră să umble s-a zvonit că era țigan unguresc, fiindcă în regat cu potcovăria se îndeletniceau mai mult țiganii. În următorii ani acest zvon a dispărut, dar
Potcovarul Bazil by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7418_a_8743]
-
nu s-ar fi împiedicat în acest zvon, cum nu se agățase nimeni nici de cel că era țigan. Lumea vorbea, în timp ce la potcovăria lui răsunau ciocanele ziua și noapte. Pe atunci nu-i știau numele mic decît nevasta lui, calfele și ucenicii pe care și-i luase din satele vecine. Pentru ceilalți era Chițoiu potcovarul. Cînd începuse să facă oarece cheag, avea cinci copii, toți băieți, nevasta lui Anuța încă nu se îmbolnăvise și toată ofițerimea din oraș la el
Potcovarul Bazil by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7418_a_8743]
-
nave, contra prepușilor sau reprezentanților, contra comișilor - călători de comerț și contra comișilor de negoț, derivate din faptele de comerț cu care sunt însărcinați; precum de asemenea și în aceleași limite acțiunile acestor persoane contra patronilor lor; IV. Contestațiunile dintre calfe sau ucenici, băieți și servitori de magazine, comisionari de strade și lucrători cu ziua, luna sau anul, cu comerciantul sau șeful unei întreprinderi comerciale pentru îndeplinirea serviciului la care ei s-au obligat, sau pentru plata de salariu ori altă
CODUL COMERCIAL Cu modificările până la 26 iunie 1995*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106059_a_107388]
-
premier Mihai Răzvan Ungureanu chiar în timpul Revoluției din 1989. Pe atunci Ungureanu era student și participant activ la mișcarea revoluționară. Reportajul actualului premier a fost scris chiar în ziua de Crăciun, 24 decembrie 1989. "Blugii ne erau plini de sînge Calfele cizmarului trăgeau în noi ca în iepuri Ziua de 24 Decembrie, adică Ajunul celui mai fericit Crăciun a devenit, în centrul Transilvaniei, o zi de doliu. Am în fața mașinii de scris batista pe care am înmuiat-o în sîngele celor
Ce spunea Ungureanu la Revoluţie. Citeşte un reportaj scris chiar de actualul premier () [Corola-journal/Journalistic/45734_a_47059]
-
de pe-un trotoar pe altul / ca dintr-un veac în cestălalt, / să ți se pară lesne saltul, / iar caldarâmul - un asfalt. // Pe Bulivar, la Eforie, / la ‘901 fix, / vieața-i o euforie / și nici o stradă nu-i un Styx. O calfă trece peste șine, / privind la domnul fotograf, / în timp ce timpul umblă-n sine /ca,-n gol, un disc de fonograf. // (...)”. Iluzoriu, inconsistent, nediferențiat, manierist și fascinant prin chiar mecanica internă a textului, universul poetic caragialian e reconstituit, în registru parodic și
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
care îmi fusese dat să trăiesc; planuri de viitor posibile, la îndemână. În zilele acelea, lumea mea se rotea molcom în jurul câtorva prezențe pe care le credeam sigure și nepieritoare. Mama fusese mereu cea mai solidă dintre ele. Era croitoreasă, calfă într-un atelier cu cliente din lumea bună. Avea experiență și bungust, dar n-a fost nicicând mai mult decât o cusătoreasă salariată, o muncitoare aidoma atâtor altora, care, zece ore pe zi, își distrugea unghiile și ochii croind și
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
stradă,în piețe publice, pentru a face cu mâna trecătorilor înainte de a li se lua forma corpului pentru a deveni statui, busturi impozante, locuri de pelerinaj și adâncă venerație, sau măcar o placă comemorativă... Undeva, mai departe, câțiva meșteri mari calfe și zidari, câștigători de licitații severe, prepară artistic gipsul după o rețetă autohtonă, recent pusă în chenar aurit la registrul invențiilor iar alții au grijă ca bronzul să aibă greutatea moleculară specifică conform standardelor europene, E un amestec de iarnă
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/3266_a_4591]
-
rod, extraordinarul? În acest timp care urăște izolarea - și chiar așa, cum ar putea îndura măcar ca vreun om să aibă disperata idee de a străbate viața singuratec -, în acest timp care, mână-n mână și braț la braț (precum calfele pornite la drum, sau soldații), trăiește doar pentru ideea de comunitate?1 Însă chiar dacă ironia e departe de a fi specifică epocii în care trăim, nu înseamnă defel că ironia ar fi dispărut de tot. ș...ț De exemplu, în
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
specifică nu este a viziunii, a ideii sau a corporalității limbajului liric, ci a manierei înseși. Versificarea strânsă, încheiată la toți nasturii prozodici, se impune ca principiu de organizare, poezia echivalând cu o atentă punere în pagină: ,"Și eu, zicea calfa,/ m-aș vrea-n starea alpha,/ sub aripa grației, -/ sustras gravitației/ și legilor sale,/ adică dizgrației/ universale/ căreia i-s,/ precum toată hoarda/ umană, un rob/ ce-i simte ocara/ până și-n vis..."// I-am zis ce a zis
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
În land miazănopții și zilei sunt rigă. Dă-mi mâna regină, curat trapezuntă, castel pân' la stele - cadoul de nuntă!” „Dar turnul de fildeș? Eu, vreau să-i văd felul, că numai atuncea primi-voi inelul. Trimite în norduri pe calfe ce or să aducă ivoriul din dinte de morsă.” „Pleca-vor corăbii ce veacul întornu-l, spre fildeș să prindă prin codri-unicornul. Și chiar miazăzilei zvârli-voi cu aur, ivoriul de cântec din cornul de taur.” Prin Africi și Indii pornește
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
Pomul breslelor - o enigmă la colț de stradă, devenită punct de atracție turistică și unul din simbolurile Timișoarei Un butuc de copac cu ramurile tăiate, ciuntite. Un trunchi de lemn îmbrăcat în fier, despre care se spune că pe vremuri calfele călătoare au bătut în el câte un cui pe care își încrustau inițialele, se pare un vechi obicei al meșterilor lăcătuși timișoreni. Bătrânul Pom al breslelor nu reprezintă pentru noi decât o curiozitate a orașului, fără să bănuim că simbolizează
Agenda2005-31-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284023_a_285352]
-
un comerciant austriac numit Winkler comanda de a fabrica o copie a butucului de fier din Viena pentru casa lui nou construită la Arad. Winkler i-a relatat meșterului și legenda lui Martin Mux, amintindu-i de asemenea că lăcătușii calfe călătoare au obiceiul de a bate câte un cui în butuc, drept semn că nu au reușit să deschidă lacătul. Béla Tóth menționează în lucrarea sa „Rarități maghiare”, apărută în 1899, că trunchiul de fier din Arad avea cam 70
Agenda2005-31-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284023_a_285352]
-
stradă Eminescu. Nu este deloc improbabil ca, în cursul călătoriilor sale comerciale, acesta să fi văzut la Viena originalul și să se fi hotărât să-l folosească ca emblemă a casei sale, confecționând o copie după acesta, la Timișoara. Hanul calfelor călătoare Se impune, totuși, întrebarea: de ce un pom care are o legătură clară cu meșterii lăcătuși să fie ales drept emblema casei unui comerciant? Să fi fost această clădire, durată la 1752, hanul și eventual sediul breslei, așa cum se obișnuia
Agenda2005-31-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284023_a_285352]
-
preceptelor religioase, procesiunile - defilările, dacă vreți - având loc în ziua Preasfântului Trup și Sânge al Domnului. Aceste adevărate parade erau un lucru întru totul deosebit. Toți cei care țineau de breasla respectivă, meșterul - după mărturiile vechi, cu joben - ca și calfa, ba chiar și ucenicii, veneau cu drapele fluturânde, cei care lipseau fiind drastic amendați. Prezente erau și calfele călătoare, ce-și făceau drumeția obligatorie de trei-patru ani, în alte și alte ținuturi, la meșteri mereu alții, pentru a-și însuși
Agenda2005-31-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284023_a_285352]
-
parade erau un lucru întru totul deosebit. Toți cei care țineau de breasla respectivă, meșterul - după mărturiile vechi, cu joben - ca și calfa, ba chiar și ucenicii, veneau cu drapele fluturânde, cei care lipseau fiind drastic amendați. Prezente erau și calfele călătoare, ce-și făceau drumeția obligatorie de trei-patru ani, în alte și alte ținuturi, la meșteri mereu alții, pentru a-și însuși cât mai multe metode ale meseriei. Să fi fost Casa cu pom de fier un asemenea han, un
Agenda2005-31-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284023_a_285352]
-
meșteri mereu alții, pentru a-și însuși cât mai multe metode ale meseriei. Să fi fost Casa cu pom de fier un asemenea han, un loc de întâlnire, unde se țineau adunările, se păstra lada breslei și unde erau adăpostite calfele călătoare? Foarte posibil. În interiorul clădirii, pictorul bănățean Andreas Ferch executa, acum aproape 100 de ani, o pictură în care se vede baterea unui cui în pomul breslei. Calfele călătoare sunt „în formă”, beau bere, unul a căzut deja sub masă
Agenda2005-31-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284023_a_285352]
-
unde se țineau adunările, se păstra lada breslei și unde erau adăpostite calfele călătoare? Foarte posibil. În interiorul clădirii, pictorul bănățean Andreas Ferch executa, acum aproape 100 de ani, o pictură în care se vede baterea unui cui în pomul breslei. Calfele călătoare sunt „în formă”, beau bere, unul a căzut deja sub masă, iar cel ce pleacă bate cuiul în butucul de fier... Prin 1930-1940, la sindicatul meșteșugarilor din Timișoara se mai găseau emblemele profesiunilor sau ale breslelor mezelarilor, măcelarilor, tâmplarilor
Agenda2005-31-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284023_a_285352]
-
Henry Sigruen, a făcut reclamă, timp de ani de zile, pentru casa lui „Zum Stock im Eisen”. Lacătul cămășii de zale În perioada interbelică, vizavi de Pomul de fier se afla, pe cealaltă parte a străzii, un atelier de lăcătușerie. Calfele care lucrau aici spuneau că toți ucenicii de lăcătuși din împrejurimi încercaseră să deschidă lacătul care fereca banda din fier de perete și cu care erau tachinați ucenicii neinstruiți. Un lacăt mare, pătrat, care nu se putea deschide nicicum pentru că
Agenda2005-31-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284023_a_285352]
-
ale căror capete, în formă de blazon, aveau gravate inițialele unor nume. Cândva, tot acest înveliș metalic fusese acoperit cu un strat de vopsea neagră sau lac, pentru a-l feri de rugină. Fie că amintesc de trecerea meșterilor și calfelor de lăcătuși prin oraș, sau că sunt doar niște „înțepături” adresate în derâdere Diavolului, cuiele înveșmântează trunchiul aidoma unei armuri. O cămășă de zale pentru cavalerul care, de 177 de ani, stă de pază nemișcat la colțul străzii Griselini, amintin-
Agenda2005-31-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284023_a_285352]
-
Publicat în: Ediția nr. 1382 din 13 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Autobiografia nimicului Din nimic te-ai născut În nimic te vei întoarce Acesta-i circuitul poetului în natură Viitorul vine din toate părțile Nu te mai întreba de ce Calfele paradisului pierdut iar pun ceva la cale Esența-i anacronică la fel și sufle tul Mai bine lasă-l la garderobă Și tai-o pe diagonala nimicului Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA NIMICULUI / Costel Zăgan
EREZIA NIMICULUI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383564_a_384893]
-
apoi de însuși Ștefan cel Mare. Pentru sfârșitul secolului XIII Cetatea Albă, numită de turci și slavi Akkerman sau Maurocastron, este un oraș comercial foarte important în schimbul produselor agricole, astfel este atestata prezența pe la 1290 a unei corăbii genoveze din Calfa sosita aici pentru a lua grâne. Localitățile dunărene în totalitatea lor au o mare importanță în procurarea de grâu pentru genovezi, cantități mari de cereale de care aceștia aveau nevoie în permanență încărcându-se din porturile maritime și fluviale ale
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]