47 matches
-
doar câțiva compuși ai californiului, între care oxidul de californiu (CfO), triclorura de californiu (CfCl) și oxiclorura de californiu (CfOCl). Deși californiul poate avea valența II, III sau IV, singurul ion de californiu stabil în soluții apoase este cationul de californiu(III). Californiul nu are nici un rol biologic. Californiul nu se găsește în stare naturală pe Pământ, însă este posibil ca acest element să existe în alte zone din univers, existând ipoteza (controversată) a existenței de californiu 254 în supernove . Cf
Californiu () [Corola-website/Science/305270_a_306599]
-
compuși ai californiului, între care oxidul de californiu (CfO), triclorura de californiu (CfCl) și oxiclorura de californiu (CfOCl). Deși californiul poate avea valența II, III sau IV, singurul ion de californiu stabil în soluții apoase este cationul de californiu(III). Californiul nu are nici un rol biologic. Californiul nu se găsește în stare naturală pe Pământ, însă este posibil ca acest element să existe în alte zone din univers, existând ipoteza (controversată) a existenței de californiu 254 în supernove . Cf are o
Californiu () [Corola-website/Science/305270_a_306599]
-
de californiu (CfO), triclorura de californiu (CfCl) și oxiclorura de californiu (CfOCl). Deși californiul poate avea valența II, III sau IV, singurul ion de californiu stabil în soluții apoase este cationul de californiu(III). Californiul nu are nici un rol biologic. Californiul nu se găsește în stare naturală pe Pământ, însă este posibil ca acest element să existe în alte zone din univers, existând ipoteza (controversată) a existenței de californiu 254 în supernove . Cf are o radioactivitate foarte intensă și deci este
Californiu () [Corola-website/Science/305270_a_306599]
-
apoase este cationul de californiu(III). Californiul nu are nici un rol biologic. Californiul nu se găsește în stare naturală pe Pământ, însă este posibil ca acest element să existe în alte zone din univers, existând ipoteza (controversată) a existenței de californiu 254 în supernove . Cf are o radioactivitate foarte intensă și deci este foarte periculos (un microgram poate emit spontan 170 milioane neutroni pe minut) . În octombrie 2006 s-a anunțat că la Dubna, în Rusia, s-a reușit producerea elementului
Californiu () [Corola-website/Science/305270_a_306599]
-
microgram poate emit spontan 170 milioane neutroni pe minut) . În octombrie 2006 s-a anunțat că la Dubna, în Rusia, s-a reușit producerea elementului ununoctiu (număr atomic 118, cel mai greu element descoperit vreodată) prin bombardarea unor atomi de californiu 249 cu ioni de calciu 48. În general, californiul este prea dificil de produs pentru a avea utilizări practice pe scară largă, însă există câteva arii de aplicare datorate radioactivității sale (fiind folosit aproape exclusiv californiul 252): Californiul 251 are
Californiu () [Corola-website/Science/305270_a_306599]
-
În octombrie 2006 s-a anunțat că la Dubna, în Rusia, s-a reușit producerea elementului ununoctiu (număr atomic 118, cel mai greu element descoperit vreodată) prin bombardarea unor atomi de californiu 249 cu ioni de calciu 48. În general, californiul este prea dificil de produs pentru a avea utilizări practice pe scară largă, însă există câteva arii de aplicare datorate radioactivității sale (fiind folosit aproape exclusiv californiul 252): Californiul 251 are o masă critică foarte redusă și o durată de
Californiu () [Corola-website/Science/305270_a_306599]
-
bombardarea unor atomi de californiu 249 cu ioni de calciu 48. În general, californiul este prea dificil de produs pentru a avea utilizări practice pe scară largă, însă există câteva arii de aplicare datorate radioactivității sale (fiind folosit aproape exclusiv californiul 252): Californiul 251 are o masă critică foarte redusă și o durată de iradiere a mediului scurtă în comparație cu elementele radioactive folosite curent pentru arme nucleare. Acest fapt a dus la ipoteza posibilității utilizării sale pentru "bombe nucleare de buzunar". Este
Californiu () [Corola-website/Science/305270_a_306599]
-
atomi de californiu 249 cu ioni de calciu 48. În general, californiul este prea dificil de produs pentru a avea utilizări practice pe scară largă, însă există câteva arii de aplicare datorate radioactivității sale (fiind folosit aproape exclusiv californiul 252): Californiul 251 are o masă critică foarte redusă și o durată de iradiere a mediului scurtă în comparație cu elementele radioactive folosite curent pentru arme nucleare. Acest fapt a dus la ipoteza posibilității utilizării sale pentru "bombe nucleare de buzunar". Este însă foarte
Californiu () [Corola-website/Science/305270_a_306599]
-
de iradiere a mediului scurtă în comparație cu elementele radioactive folosite curent pentru arme nucleare. Acest fapt a dus la ipoteza posibilității utilizării sale pentru "bombe nucleare de buzunar". Este însă foarte greu - și foarte costisitor - să se realizeze o bombă cu californiu 251 care să cântărească mai puțin de 2 kg .
Californiu () [Corola-website/Science/305270_a_306599]
-
înjumătățire de 330 zile, iar produsul său final este izotopul californiu-249, ce se caracterizează printr-o emisie foarte puternică de particule alfa. Această transformare treptată este foarte importantă pentru studierea proprietăților berkeliului și a compușilor săi, dar formarea izotopului de californiu nu numai că este pledată de contaminarea chimică, dar și de daunele radiațiilor alfa emise. Deși mici cantități de berkeliu pot fi produse în urma experimentelor nucleare, acest element chimic a fost produs pentru prima dată prin sintetizare, iar apoi izolat
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
Ghiorso și Stanley Gerald Thompson. Aceștia au folosit un ciclotron de 60 de inch la "University of California" din Berkeley. Similar cu descoperirea aproape simultană a americiului (elementul 95) și a curiului (elementul 96) din 1944, noile elemente berkeliu și californiu (elementul 98) au fost produse între anii 1949 și 1950. Numele ales pentru berkeliu a urmat tradiția anterioară a "grupului Californian" de a găsi o analogie între noul actinid descoperit și lantanidul poziționat deasupra în Tabelul periodic al elementelor. În
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
manieră similară cu cea utilizată la denumirea elementului terbiu , a cărui nume a derivat de la orașul Ytterby, din Suedia, unde au fost găsite minereuri de ale acestuia.<nowiki>"</nowiki>." Această tradiție s-a sfârșit cu berkeliul, astfel, denumirea următorului element, californiu, nu a avut nicio legătură cu analogul (disprosiul). Aproximativ douăzeci de izotopi și șase izomeri nucleari (forme excitate ale izotopilor) ai berkeliului au fost caracterizați, numerele atomice ai acestora aflându-se între 235 și 254. Toți dintre aceștia sunt radioactivi
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
O căutare pentru un izotop ca Bk, a fost fără succes la aceea vreme. Berkeliul este un metal actinid, sintetic și radioactiv, de culoare albă-argintie. În Tabelul periodic al elementelor, acesta este localizat la dreapta de elementul curiu, la stânga de californiu și sub terbiu, elementul cu care berkeliul împărtășește multe similarități în proprietățile chimice și fizice. Densitatea sa, de 14.78 g/cm, este mai mare decât ce a curiului (13.52 g/cm) și mai mică decât cea a californiului
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
californiu și sub terbiu, elementul cu care berkeliul împărtășește multe similarități în proprietățile chimice și fizice. Densitatea sa, de 14.78 g/cm, este mai mare decât ce a curiului (13.52 g/cm) și mai mică decât cea a californiului (15.1 g/cm), în timp ce punctul de topire, în valoare de 986 °C, este mai mic decât ce al curiului (1340 °C), dar mai mare decât cel al californiului (900 °C). Berkeliul este relativ moale și are cea mai mică
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
curiului (13.52 g/cm) și mai mică decât cea a californiului (15.1 g/cm), în timp ce punctul de topire, în valoare de 986 °C, este mai mic decât ce al curiului (1340 °C), dar mai mare decât cel al californiului (900 °C). Berkeliul este relativ moale și are cea mai mică compresie uniformă (în valoare de 20 Gigapascali) dintre toate actinidele. Ionii de Berkeliu (III) formează vârfuri fluorescente la 652 nanometri (lumină roșie) și la 742 nanometri (lumină aproape infraroșie
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
raze X pentru o perioadă mai mare de trei ani, deci o mare parte din compus a convertit deja în californium-249. Nu a fost observată nicio schimbare în structură în timpul transformării BkBr în CfBr, chiar dacă forma ortorombică a bromurii de californiu a fost necunoscută înainte de experiment. Totuși, alte diferențe au fost observate la BkBr și la CfBr. De exemplu, compusul din urmă poate fi redus prin cu hidrogen până la CfBr, dar primul nu poate. Acest rezultat a fost reprodus pe mostre
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
exemplu, compusul din urmă poate fi redus prin cu hidrogen până la CfBr, dar primul nu poate. Acest rezultat a fost reprodus pe mostre individuale de BkBr și de CfBr, precum și pe probe cu bromurile amestecate ale celor două elemente. Inter-formarea californiului în berkeliu are loc la o rată de 0,22% pe zi, constituind un obstacol intrinsec în studierea proprietăților berkeliului. Totuși, efectul chimic al californiului poate fi evitat, astfel măsurătorile trebuie făcute luând în considerare și timpul trecut. Mai sunt
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
BkBr și de CfBr, precum și pe probe cu bromurile amestecate ale celor două elemente. Inter-formarea californiului în berkeliu are loc la o rată de 0,22% pe zi, constituind un obstacol intrinsec în studierea proprietăților berkeliului. Totuși, efectul chimic al californiului poate fi evitat, astfel măsurătorile trebuie făcute luând în considerare și timpul trecut. Mai sunt cunoscuți câțiva compușii ai berkeliului-249 cu azotul, fosforul, arsenul și stibiul. Aceștia cristalizează cubic și pot fi preparați prin reacția hidrurii de berkeliu (III) (BkH
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
este un izotop-țintă pentru preparare elementelor transuraniene și a transactinidelor mai grele, ca de exemplu lawrențiul, rutherfordiul și bohriul. Berkeliul mai este folositor, de asemenea, ca sursă de izotopi pentru californiu-249, care este folosit încă în studierea proprietăților chimice a californiului. Un lot de 22 miligrame de berkeliu-249 a fost preparat în urma unei iradieri ce a durat 250 de zile și apoi purificat timp de 90 de zile la Oak Ridge în 2009. Această operațiune a fost urmată de bucuroasa obținere
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
instabile și suferă dezintegrare beta foarte rapid înspre forme mai stabile. Reacția r-proces, care se presupune că are loc în supernovele de tipul II, produce aproximativ jumătate din toate celelalte elemente existente în univers dincolo de fier, inclusiv plutoniu, uraniu și californiu. Singurul alt proces major ce produce elemente mai grele decât fierul este s-procesul din stelele gigante roșii, mari și vechi, unde se produc aceste elemente mult mai lent, și oricum nu elemente mai grele decât plumbul. Rămășița unei supernove
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
altor boli, precum și în cercetările științifice din diferite domenii de activitate. În 1940 s-a obținut Neptuniu, Z = 93 și Plutoniu, Z = 94. Reacția de obținerea lor este: . Elementele Np, Pu, precum și altele Am (americiu), Cm (curium), BK (berkeliu), Cf (californiu), Es (einsteiniu), Fm (fermiu), Md (mendeleviu), No (nobeliu), Lw (lawrenciu), Km (kureatoniu), sunt denumite transuraniene, care au Z > 92 și s-au obținut pe cale artificială. Elementele care rezultă din reacțiile induse cu neutroni sunt radioactive. Unii izotopi radioactivi sunt obținuți
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
gadoliniu „mascat” introdusă în organism pe această cale. 5.4.2 Actinidele Considerații teoretice Din clasa actinidelor fac parte elementele chimice: actiniul Ac, toriul (thoriul) Th, protactiniul Pa, uraniul U, neptuniul Np, plutoniul Pu, americiul Am, curiul Cm, berkeliul Bk, californiul Cf, einsteiniul Es, fermiul Fm, mendeleeviul Md și nobeliul No. Configurația electronică a acestor metale fiind , actinidele grele formează compuși la starea de oxidare +3, în timp ce actinidele ușoare pot funcționa și în stări de oxidare superioare. Uraniul și toriul sunt
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]