4,874 matches
-
sau, mai curând , al transparenței. Recuzita unei realități domestice (scaune, personaje, păsări, pești) se împletește cu elemente de factură simbolică (piramida, urma piciorului Mântuitorului, Zodiacul etc.) conturând o axă pe care se regăsesc deopotrivă spiritualul și teluricul, într-un dialog calm și profund în care factorul de coeziune este însăși valoarea expresivă a materialului folosit. Banalitatea aparentă a obiectelor împrumutate din concretul cotidian al existenței constituie elementul de acroș al receptorului la dimensiunea spirituală intenționată de artist. Astfel, obiectele-personaje sunt marcate
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
pentru destinul străinului sînt următoarele cuvinte rostite de Medeea: "Pe cînd mă fugăreau prin oraș", spuse ea, "mi-era frică și am fugit ca să scap cu viață cum ar fi fugit orice animal hăituit, dar o parte din mine rămînea calmă și rece, căci se întîmpla ceva ce trebuia să se întîmple. Ar putea fi și mai rău, spunea în mine un glas stins. E o consolare că pretutindeni oamenii încalcă învoiala? Că fuga nu te mai ajută să ieși din
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
și se lipesc după bunul plac, n-am nici cel mai mic control. Doar sentimentul cert că toată fericirea mea stă înșirată în kilometrii aceștia de cale ferată, de șosea, gata să se strîngă, iarăși, în mine. Sînt suspect de calmă din punctul de vedere al celorlalți călători. Ei se luptă să stingă difuzorul din care urlă o muzică latino într-o variantă românească de o tîmpenie fără margini. Nu reușesc. Căldura ne-a topit pe toți, ne scurgem, ne prelingem
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
prietenul Luvrului" care vine în acest muzeu o dată pe săptămînă. Pentru că ați vorbit de vizitatori, oricine a fost la Luvru a putut observa că numărul lor este uriaș, și în continuă creștere, ceea ce mi se pare stînjenitor pentru o relație calmă și privilegiată cum ar trebui să fie cea cu opera de artă. Această explozie a turismului cultural este benefică pentru artă? La Luvru vin aproximativ șase milioane de vizitatori pe an! Cu toate acestea, eu susțin că Luvrul este gol
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
doar inginer chimist, adică neavând nici o revendicare de la studii "de branșă", nu prea îmi permit, de pe poziția mea, să decretez. Singurul lucru pe care mi l-am propus atunci când am văzut că sunt publicată a fost acela de a rămâne calmă în fața eventualelor critici negative ce mi s-ar fi putut aduce. Dar să ne întoarcem la tine... - Cum ți-am spus de la bun început, în "preparativele" acestui dialog, nu are nici o noimă să spui că tu ești "doar inginer chimist
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
pe care noi le-am statutat. Printre acei cîțiva erudiți care nu vor să dea lecții de viitor și nu se declară oripilați de prezent, spre deosebire de feluriți proprietari ai trecutului, parcelat în epoci și perioade, Irina accepta prezentul cu un calm optimism și colecționa obiecte kitsch, cu o emoție de arheolog. Numai pe ea o puteai auzi vorbind cu egală atenție despre ouăle de Paște încondeiate cu meșteșug și despre ouăle diferențiate cu ajutorul abțibildurilor consumismului. Pe Irina Nicolau n-o speriau
Colecționara de kitschuri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15036_a_16361]
-
ecran. Ce am văzut și auzit a fost șocant. Nu în sensul că Mizil era primul care spunea aceste lucruri, dar în acela că era cel de la care ne-am fi așteptat cel mai puțin și în acela că tonul calm, potolit, "obiectiv" pe care vorbea făcea credibile unele din afirmații. Grav a fost că Mizil a spus ce a spus (urmărit cu atenție mută și respectuoasă de moderator, a cărui voce mieroasă abia dacă a articulat întrebările) și că n-
Propagandă comunistă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15035_a_16360]
-
socoteală "bătrînilor" pentru că au suportat și deci sprijinit comunismul, pentru că deși "boala comunismului e și în gena celor tineri", el așteaptă "să li se arate obrazul". Dar dacă tinerii ăștia pe care îi așteapă Alexandru Mușina sînt niște tineri liniștiți, calmi, care nu se simt cu păcatul la cromozom și care, în loc să le arate obrazul "bătrînilor" gălăgioși care așteaptă flagelarea, îi vor, pur și simplu, ignora? Teza lui Alexandru Mușina este că e ridicol să vorbim despre postmodernism în lumea comunistă
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
veți găsi aici nici mari dezvăluiri, nici un personaj politic sau cultural ca nimeni altul, uitat și recuperat. Este vorba mai ales de o viață apusă, cea interbelică, de o anume atitudine, cea aristocrată, de o anume scriitură, cea a rememorării calme, senine în ciuda nebuniei timpurilor. Prefața cărții este extrem de importantă - Constantin Țoiu ne introduce tocmai în această atmosferă a toleranței, a gîndirii pașnice, de boier, a autorului. Ne oferă o neașteptată apropiere de personajul-autor, prefațatorul îndemnîndu-ne să recunoaștem în spatele lui Gh.
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
boier, a autorului. Ne oferă o neașteptată apropiere de personajul-autor, prefațatorul îndemnîndu-ne să recunoaștem în spatele lui Gh. Jurgea-Negrilești un personaj fascinant numit Georgică. Țoiu a fost prieten cu autorul, iar prefața sa este o caldă invitație la o lectură leneșă, calmă a unei cărți făcute pentru loisir, pentru un timp mort ideal. Și promisiunile lui Constantin Țoiu nu sînt făcute în zadar. sînt minunate. Sînt un amestec surprinzător de evocare, memorii și de istorie narativizată afectiv. Bunicul său era consulul Rusiei
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
însăși a cărții este suspectă. "Cum să înțelegem, scrie autoarea la pagina 16, abisul care separă bilanțul deloc complezent pe care îl dresează Ionesco în 1945-1946 (tinereții legionare a lui Eliade și Cioran - N.M.), garnisit cu o ură eternă, de calma complicitate din 1977, de afecțiunea sinceră care-i va lega pe cei trei bărbați pînă la moartea lor [...]? Iată misterul cu care vrem să ne confruntăm în acest eseu". Privind fotografia lui Monier, Alexandra Laignel-Lavastine descoperise, ceva mai devreme, că
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
Nu este însă o simplă culegere de poeți locali, uniți doar de hazardul geografic. Cei antologați aici sînt ieșeni și moldoveni atipici, sînt oameni care vor să spargă clișeele și prejudecățile care intervin cînd trebuie să definim Iașiul - un oraș calm, cuib al tradiționalismului aproape agresiv. Gestul antologatorului pare unul exasperat de inerțiile tîrgului de pe Bahlui, dar și de inerțiile celor care privesc acest tîrg într-un anume fel. Probabil cel mai bun text al antologiei este prefața lui Dan Lungu
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
din "zonă". El contribuie, de altfel, și cu titlul: "Ozone Friendly". Poemele sale sînt tot atîtea povești de studenție cu ingredientele cunoscute: cămine sordide, amintiri din copilăria de scriitor, băuturi ieftine etc. Place mai ales opțiunea fermă pentru un prozaism calm, dur, antisemnificație. Și, în plus, este un autor care te face să rîzi - practică un umor (mai ales "negru"); se adresează simplu, imaginile sînt puternice: "trec printre tîrtanii de pe copou ca/ tipul de la the verve nepăsător/ agățîndu-i cu umărul (adevărul
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
trăsături generale ce desemnează o tipologie (pesimismul, pasivitatea, obișnuința, anecdoticul, căutarea pitorescului). Spațiul romanesc, trasat pe aceste coordonate, este dominat de figura lui Ion Ghica: lucid, exprimîndu-și patriotismul într-un limbaj temperat, departe de stilul romantic al tinereții, ironic, senzual, calm și fin tactician, cu o energie controlată dar și cu o „violență obscură”, cu o revoltă stăpînită, însă, activă, volubil și provocator, sceptic și mereu pregătit să răspundă eternei întrebări a intelectualului („M-am născut pe lume pentru a contempla
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
cu stomacul, să n-ai probleme respiratorii, cu vezica, să fii de preferință tânăr sau măcar în putere, să n-ai slujbă full-time sau vreun dead-line, copii acasă, bătrâni de întreținut, câine de scos la plimbare, să ai un temperament calm, oriental sau nordic, și o statură mai voinică, să fii absolut sigur că ai închis temeinic apa și gazele și ai dat de două ori cu cheia, să ai simțul umorului, al hazului de necaz și al absurdului, să ai
N-aveți un pașaport în plus? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13575_a_14900]
-
ceea ce, prin puterea obișnuinței, nici nu mai vede. Folosirea ei poate să corespundă în mod legitim unui fel de întreprinderi de lustruire a cuvintelor, unui efort de a reda vocabulelor indiferente, murdărite, degradate din cauza uzajului lor, un soi de inocență calmă, curată. Dar o soluție brutală rămâne mereu o soluție exterioară: cititorul ipocrit tinde să accepte cuvântul izbitor ca pe ceva pitoresc, aproape exotic, aproape asemeni călătorului care trecând printr-un oraș străin îi place să dea o raită prin locurile
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]
-
patron detestabil. Nu mă așteptam, bineînțeles ca Adrian Păunescu și Gabriel Liiceanu să se admire, atîta ar mai lipsi, dar nu m-am așteptat nici ca întîlnirea cu Adrian Păunescu să fie atît de imposibilă. O secretară tînără, o frumusețe calmă, dulce, în genul madonelor rafaelite, cu trăsături prelungi, bronzată puternic, dar neostentativ, cu un copil de 8 ani, care-și încurcă degetele printre ale ei, în calculator, și căruia îi explică ce înseamnă forest, în engleză. Un antreu înghesuit, în
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
vă privește pe dumneavoastră de unde-mi procur eu informațiile?”. Din nefericire pentru mine, înțelese că vreau să știu de unde are dosarul. Înainte de a afla ce conține el, asta ar fi însemnat o adevărată idioție, totuși. „Nu, răspund cît pot de calmă, vreau să știu cine semnează documentul?” „Ah”, spune, fără să coboare prea mult tonul, totuși îmblînzit. Funcționează totuși, simplu, previzibil: îl domesticești imediat vorbindu-i despre el însuși sau, și mai bine, întrebîndu-l: Erați urmărit? Sau și mai sigur: Erați
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
fictiv care-i mimează chipul real, revine la o persiflare de data aceasta ostentativ retorică: "Eu sunt o comparație, un moft după care/ Vă luați pastile de cap de hazard./ Vă spun: numai sîngele e-un orologiu/ Definitiv, nerușinat și calm.// Eu sunt o imitație, mă puteți încerca/ Nerăzgîndiților, doar mă aveți la mînă,/ Dacă-mi desfaceți mașinăria vedeți că nu-s/ Nici cît măruntaiele unui pui de găină.// Eu dacă nu m-aș învîrti, m-aș încerca/ să fiu un
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
țgare după țgare, ci felul cum stingea chiștocul, gest ce m-a obsedat și pe care l-am urmărit cu o atențe deosebită: cum apăsa el mucul în recipientul de sticlă ieftină, colțuroasă, turtindu-l acolo îndelung, cu o înverșunare calmă, cu o brutalitate meditativă, răbdătoare, ca și cum papiroasa ar fi fost un adversar îndărătnic, rezistent, refuzând să-și lase jarul să se stingă; și, ca și cum asta nu ar fi fost deajuns, personajul plimba chiștocul încă fumegând pe marginile ascuțte ale scrumierei
Pata de sos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13796_a_15121]
-
de azi e nesimțite. Trebuie să le ridici cu forța" Ca toată lumea din fir, așteptam reacția Zetei-Jones. După câteva secunde, a închis cartea (nu era studiul lui Gail), a ridicat privirile spre supraponderala Caballé și-a spus pe-un ton calm, aproape indiferent: „Doamnă, nici nu-mi trece prin minte să vă cedez locul. Înafară de domnul în T-shirt negru" ( arată spre mine) „absolut nimeni din troleibuz n-a perforat vreun bilet. Ceea ce înseamnă că dumneavoastră toți călătoriți pe banii mei
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
cu un subit și exact îndemn spre frontiera orientală a ochiului. În primele nopți ignoram încă faptul că era posibil acest schimb reciproc și de aceea când Martei i-a scăpat cea mai luminoasă, iar eu am văzut-o intrând, calmă și încrezătoare, pe marginea din dreapta, am râs amândoi, plini de entuziasm, înțelegând că nu există decât un singur ocean de fosfene. Ne-a trebuit numai o oră ca să le învățăm suficient de bine mersul, că trebuia să-i împingem ușor
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
al lămpilor. Lăsați-i să-și simtă în liniște aripile ascunse și energia lui Dumnezeu învăluită în întuneric. Allegro Cânt Haydn după o zi neagră și simt căldura simplă în mâini. Clapele vor. Ciocănele blânde bat. Rezonanța verde, vivace și calmă. Rezonanța spune că există libertate, că există cineva care nu plătește tribut împăratului. Îmi vâr mâinile în buzunarele-mi haydniene și îl imit pe cel ce privește lumea cu seninătate. Înalț steagul haydnian - semn că: "Nu ne predăm. Dar vrem
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
e așa. Ce să facă și el, sărmanul? Dacă e Executiv ( ne)execută, nu? Scuzați-mi derapajul, dar economia noastră de piață e atât de alunecoasă, că, fără să vrei, văzându-l pe Domnul Prim-ministru și ascultându-i vocea calmă și discret ironică, te simți patinator profesionist făcând "triplutulucuri" ( ?) care îi lasă stane pe ruși cu pe toți canadienii la un loc. Că, fără o cât de mică pricepere în ale patinajului, cum să te strecori printre jaloanele economiei de
Crainici și analiști by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13995_a_15320]
-
adevăr, a fost un moment de răscruce în viața culturală și literară a țării, conturat cu și mai multă claritate în anul următor absolvirii liceului, în 1948. Dar întreaga perioadă, în care am făcut eu liceul, n-a fost una calmă. Vă imaginați că de prin '39 s-au întîmplat multe și în viața politică și în celelalte domenii, sociale, economice, chiar culturale. Eram oarecum deprins să văd multe schimbări. Meritul Liceului Internat, unul de elită, a fost acela că a
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]