122 matches
-
răsturnări ale ierarhiilor valorice curente, nu promovează inițiative de revizuire radicală, nici nu respinge operele comentate, de vreme ce sunt alese cele care îi câștigă adeziunea și admirația ori din rândul valorilor consacrate, clasicizate. P. expune într-un stil median, echidistant față de calofilie și prețiozitate și, pe de altă parte, față de ariditatea tehnicistă. Câteva volume sunt selecții de cronici, studii sau eseuri critice, alăturând texte ce vizează atât scrierile unor clasici ori scriitori „de patrimoniu”, cât și pe cele ale unor contemporani, inclusiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
a umbra,/ Și de a fi, și de a nu mai fi”, sau în sonore rostiri filosofarde: „O, fructul gol al cărui miez/ prin moarte eu am să devin”. O etapă nouă începe odată cu volumul Mierle în poligon (1989), unde calofilia autoimpusă e fisurată de încrâncenări neașteptate ale viziunii. Mai multe poeme se ocupă de locul poetului în lume, cu trimitere la condiția creatorului în societatea românească a timpului: „Când istoria-n noi se sufocă/ e nevoie de aer curat”. Poeții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285565_a_286894]
-
ci mai degrabă conceptual-sugestive). O anumită obscuritate limitată e caracteristică pentru discursul liric. Poeta nu construiește „tablouri”, nici „perorații”, ci oferă consistență semantică unor trăiri și reflecții, uneori printr-un imagism auster, alteori pe ton baladesc, nu o dată cu accente de calofilie. Temele, subiectele sunt cele obișnuite pentru lirica de acest gen (chestiuni și chestionări existențiale, erotica, morala și responsabilitatea umană, comuniunea cu natura, dar și autointerogarea asupra scrisului, prin eboșe de artă poetică). Ulterior se ivesc modulații diferite ale aceluiași tip
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
Lucian Chișu, Andrei Grigor, Răzvan Voncu, Ion Cocora); Adrian Dinu Rachieru, Un „suflet vechi”: Gheorghe Tomozei, CL, 1997, 1; Gheorghe Tomozei, L, 1997, 9-22 (semnează Anghel Dumbrăveanu, Nicolae Iliescu, Lucian Chișu, Angrei Grigor, Răzvan Voncu); Emil Manu, Gheorghe Tomozei sau Calofilia anticalofilă, ALA, 1997, 363; Gheorghe Tomozei. In memoriam, CC, 1997, 3-4; Simion, Fragmente, I, 198-199; Grigurcu, Poezie, II, 479-491; Micu, Ist. lit., 383-384; Grigor, Moromete, 203-205; Popa, Ist. lit., II, 439-442; Dicț. scriit. rom., IV, 575-577; Dicț. analitic, IV, 468-470
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
60 și devenite reprezentative pentru eșafodajul „noii literaturi”, au un substrat meditativ ce reușește să le ridice la un sens istoric mai general, metaforizarea aduce chiar a stil prețios, tot așa cum litografiile colorate ale istoriei seculare bucureștene dovedesc o anume calofilie prin sintaxă și arhaisme. Un domeniu de marcată originalitate al poeziei lui B. este erotica, scăldată în atmosfera diafană și pastelată a unei mari delicateți, unind indefinibil senzualitatea percepției cu spiritualitatea sentimentului: „Din peană cum te zugrăvesc, / Scriindu-te rotund
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
la Timișoara publicațiile „Ecologistul” și „Cuvânt românesc”. Debutează cu poezie în „Scrisul bănățean” (1960) și editorial cu volumul de versuri Afectivități conștiente (1968). În poezie, B. își disimulează trăirile, folosind fie jocul schimbător al măștilor, fie refugiul în artificiu și calofilie. Fragilitatea unei sensibilități adolescentine se convertește în grandilocvență, poză, gestică excesivă, sonorități metalice, regizate în mici spectacole funambulești. Marele solstițiu (1989) fixează starea de frenezie și fulguranță în chingile strânse ale unei lucidități reci, transcrise în cheie parnasiană. Ritualul solemn
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285954_a_287283]
-
Unele poartă sonuri de acum știute, altele atestă originalitate: "Puterea mi s-a părut totdeauna nevrednică de inteligență", "Marile idei se nasc în ilegalitate; când legea ajunge să recunoască ideea, nu face decât să o ucidă", "Kitsch-ul este copilul calofiliei; arta socialistă l-a făcut rege", " Până la șapte ani, toți te învață să vorbești; după aceea, te învață să taci". Am tras cu ochiul la o dedicație așternută pe această carte, oferită unor "eminenți cărturari luptători întru românitate." Probabil, formularea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Am făcut pe propria piele experiența caleidoscopică a modernității. Arderea de tip religios a grupului de prieteni s-a stins, spre sfârșitul facultății, în lungi pauze sceptice, adâncite în tăcere. Am preferat, în schimb, cunoașterea de împrumut și exercițiile de calofilie forțată. Discontinuitatea lecturilor din Evanghelii, de pildă, ne-a predat demonului nepăsării. Fără prea mari dureri de cap, grija de căpătâi dispăruse. Ne-am refugiat în derapaje minore și grafomanii istețe, scriind despre - sau conversând cu - inși pe care Platon
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Dreptatea se cere jertfită pentru cauza păcii. Universitățile nu sunt spații publice de dezbatere a adevărului, ci instrumente de educație a unor cetățeni loiali credințelor seculare ale statului. În acest context al derutei, când discernământul spiritual e vândut pentru talanții calofiliei, tu îmi spui: „Lasă mărturisirile!”. Dacă aș vrea să-mi întăresc prejudecățile, ți-aș răspunde: „Se vede că vorbești din Franța”. De două sute de ani, mai toți șoimii acestei la Patrie se uită încruntați spre creștini și le fac rechizitoriul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
viață prin jertfa de sine,/ Tot astfel și noi să iubim”). Și în Altare ofranda lirică e închinată astrului suprem, iar cultul fecundității naturii se desăvârșește în poeme precum Ideal, Nepenthes, Piramidă, Înger de lumină, Nupțială, Fugară, Urania. Devot al calofiliei baudelairiene și al simbolismului, poetul înalță mereu imnuri frumuseții care nu moare (,,Floriș de cult, tu cea mai scumpă avere,/ rodire pură, lamură din tot ce piere,/ subtilă, neasemuită mângâiere/ ce picură ca din pocal de miere,/ beție sacr-a ochilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
iar în 1963 și 1964 susține un ciclu de emisiuni literare, textele acestora fiind reunite, împreună cu altele din același registru, în volumul Scriitori în lumina documentelor (1968). A mai editat un florilegiu epistolar - Corespondență (1969). Cu toate că stilul artistic năzuind la calofilie, nu fără unele constructe imposibile, și aerul ușor anemic al notelor din Carnet de drum au umbrit întrucâtva o seamă de reflecții și mărturisiri interesante ori de observații juste, cartea nu a trecut neobservată. Romanul Floare neagră a avut parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
de două naturi : cele strict stilistice și cele conceptuale. Amândouă, firește, sunt discutabile, în măsura în care mă definesc pe mine ca spectator față de ceea ce mi se dă să văd (și, așadar, să optez). Obiecțiile de ordin stilistic se referă la o anumită calofilie sățioasă, metodică : există cadre memorabile și există altele pur mediocre. Evident, trebuie să existe și așa ceva, ca în orice film, numai că acestea nu sunt funcționale : nu fac să treacă emoția. Există un ilustrativism de tip carte poștală de care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
o specie de grafomanie fără precedent: poți fi sigur că vei fi citit (o certitudine care lipsea grafomanului „tradițional“), poți să te bați pe burtă cu oricine și ești liber de orice ră spundere, de vreme ce nu semnezi. Există maniaci ai calofiliei, mari șlefuitori de fraze, marcați, pe viață, de solemnitatea compozițiilor școlare. Dar există și scrisul incontinent, torențial, diareic, neglijent până la obscenitate. În primul caz, ideile sunt înlocuite prin ornamentică, în al doilea - printr-o sterilă volubilitate. Să menționăm și scrisul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
capodoperă finală a creației compozitorului. Diferența este importantă, investiția de creativitate, rezultatul acesteia, sunt spectaculoase; ...de aici și până la Carmen, saltul este imens. Regăsim aici, in Pescuitorii..., multe dintre conveniențele muzicii franceze romantice de mijloc de secol XIX, o anume calofilie, caracterul oratorial, o anume lentoare privind mișcarea muzicii... Sunt aspecte care, în sfârșit, au fost la noi pentru prima oara înțelese de un regizor care vine din afara teatrului de operă. Domnul Mihai Măniuțiu, regizorul spectacolului, a pătruns aceste date esențiale
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
al protagoniștilor este explicat cu ostentație prin evoluția balerinilor Andreea Duță și Cristian Crăciun... de altfel dansatori ce dispun de harul unei comunicări sensibile. Frumoase, foarte frumoase, spectaculoase chiar, sunt costumele ce devin cadru scenografic, împlinind tocmai acest aspect al calofiliei ce aparține, în fond, muzicii; este o cromatică ce se dorește a fi vitalizatoare. Este pe ansamblu unitară. O datorăm celor două plasticiene, pictorițele scenografe Iuliana Vîlsan și Adriana Urmuzescu. Fluturii multicolori înfloresc feeric drept simbol efemer al iubirii renăscânde
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
inginer proiectant și cercetător în construcții hidrotehnice. Debutează la „Luceafărul” în 1965, iar editorial cu placheta Elementele, apărută în 1970. A mai colaborat la „Ramuri”, „Amfiteatru”, „Viața românească”. ș.a. De la prima carte, Elementele, V. se dovedește un poet aplecat spre calofilie, iubitor al sonorităților ce imprimă versurilor o eleganță care tinde spre prețiozitate. Rima și ritmul derivă dintr-o cantabilitate căutată, poetul demonstrând o plăcere artizanală în cizelarea imaginilor, cu predilecție spre regia metaforică. Sentimentul îmbracă adesea forma versului tradițional, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290626_a_291955]
-
Blandiana, Al. Ivasiuc, Adrian Marino, D.R. Popescu ș.a. În afara datelor memorialistice, autobiografice și a notelor de confesiune, convorbirile gravitează de obicei în jurul unor subiecte majore, precum condiția valorică și funcțională a eseului, „starea” poeziei, a prozei și a criticii literare, calofilia scriiturii moderne etc. Probând o deplină cunoaștere a operei și ideilor artistice ale invitaților, ele dobândesc un statut estetic propriu, ca document și modalitate de manifestare a spiritualității și creativității unei epoci. În exercițiul publicistic, C. a apelat în mod
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286429_a_287758]
-
Vavilonului Eugen Simion recurge la modelele oferite de Stendhal și Flaubert pentru a împărți în două categorii tipurile de jurnale. Stilul lui Stendhal presupune diacronie, spontaneitate, originalitate, etică, autocunoaștere și autoperfecționare, anticalofilie, iar stilul lui Flaubert înseamnă livresc, epic fictiv, calofilie, construcția atentă, menit unui receptor. "Într-o literatură fără regulă (literatura subiectivă) și într-un gen literar în care se manifestă pe față oroarea de literatură este dificil să folosim stilul ca un criteriu sigur de departajare a scrierilor diaristice
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
le găsește prea romanțioase. Autocenzura este la fel de importantă ca imperativul ce a dus la consemnarea în jurnal. Datorită pactului autenticității, textul Jurnalului nu necesită interpretare, traversarea lui duce direct la esența revelatoare. Informația este caracterizată de autenticitate, verosimilitate, nu de calofilie. Calitatea și claritatea mesajului țin atât de modalitățile de construire a discursului, de regulile gramaticale, de constrângerile semantice, de urgența mărturisirii, cât și de gradul de implicare și afectare. Jurnalele depun mărturia agitației, a frământărilor lumii exterioare. Pactul autobiografic se
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
fel de «jurnale» esențializate” (Petru Poantă). Ultimul volum antum, Fugato (1987), lasă tot mai pregnant impresia de presentiment al extincției, iar tonul elegiac este mai profund. Eseurile din Starea lirică (I-II, 1975-1984) sunt reprezentări prozastice ale idealurilor sale estetice: calofilie întemeiată pe claritatea clasică, amintind prin asociații de G. Călinescu. Grifa poetului se învederează pretutindeni: „O «exaltare» poetică lăsată în voie îi pune în mișcare comentariul, conducându-l către reprezentări solemne, către o «incandescență» a funcției verbale” (Gheorghe Grigurcu). SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
Culianu, în condiții neelucidate. Fapt e că Vasile Andru, aflat pe lista promotorilor culturali ai new-age-ului, conchide că existența acestuia în România est neconcludentă. Slavă Domnului! Viață și veac este o carte de învățătură despre pasul scriitorului în istorie, de la calofilie la filocalie, chiar dacă autorul pare a se lăsa ispitit să facă din propria bibliografie o instanță inevitabilă. Mihail Mihailide Cartea albă a medicilor-scriitori Dacă scriitorii full time nu au încă un dicționar la zi, iată că medicii-scriitori și publiciști români
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
l mai văzuse nimeni până atunci." (pag. 208) Intre atâtea portrete, nici un peisaj! Nimic pitoresc, nimic melancolic. Ar fi fost oricum de prisos. Ca și eventualele rafinări stilistice ale unor fraze a căror ambiție n-are de-a face cu calofilia. Am lăsat în suspensie o întrebare: de ce avem, în cartea lui Cristian Teodorescu, un roman? In fond, pe de-o parte, substratul documentar e indiscutabil, iar pe de alta, capitolele nu sunt, luate în amănunt, decât niște proze foarte scurte
De ce avem roman by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6799_a_8124]
-
gesturi/ cărora nu voiam să le dăm nici o semnificație” (Drumul cel mare). “Inima” blamată, într-o formulă faimoasă, de către Edgar Poe, se insinuează în ceea ce am putea numi mitul concretului. Pe acest fundal al naturaleții asumate, ergo al eșecului unei calofilii inerțial notate cu semnul plus, are loc însă procesul invers, al poetizării insignifiantului, derizoriului, efemerului. Relațiile acestea izbite de discredit revin în circuitul poetic, grație simplității, purității lor originare. Umilința le acordă aura sa izbăvitoare. Refuzată pe o cale convențională
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
e oare cu putință o creație lipsită de un alibi de natura dramatismului, al spiritului care se angajează în impactul său cu existența dată? Neputînd răspunde afirmativ, se cuvine a lua în seamă, în cazul în speță, frămîntarea estetă însăși, calofilia ironic-melancolică, implicînd un mare efort subiacent, funcționînd la cota înaltă la care accede, aidoma unui canon imprescriptibil. Defel fortuit în pofida înfățișării sale ludice, actul scriptic reprezintă echivalentul unui destin, id est o formă de captivitate: "Sîntem prizonierii unei fraze; ai
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
e contestat de imagini ale fluturilor. Simboluri ale imponderabilității și instabilității, fluturii indică totodată fragilitatea luxoasă și trăirea fraged-somptuoasă a creatorului, care înțelege a tatona eternitatea prin efemerul clipei transcrise și a pune la încercare absolutul prin contingentul dureros al calofiliei. Fără doar și poate, Șerban Foarță e unul dintre marii noștri scriitori de azi.
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]