122 matches
-
Iorgulescu) și de la Al. Cistelecan, Ion Bogdan Lefter, Cornel Moraru, Octavian Soviany pînă la Laszlo Alexandru, Radu Voinescu, Luminița Marcu cultivă o critică ,,tradițională", de recepție estetică și cu o scriitură ,,stilistică", fără a expulza metafora, efectul cuvîntului exact în calofilia sa semnificantă. Nu e o critică aservită, într-o manieră indignă, scriitorilor, așa cum s-a pretins cu o rea voință patentă (e la mijloc un delir al ,,impersonalizării", al ,,obiectivității", deoarece ne-am putea închipui oare o critică ce s-
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
ansamblu a unei asemenea expoziții este, dincolo de elementele deja enumerate, capacitatea de a oferi un model, aproape ireal, de rafinament al gîndirii plastice și al execuției tehnice, iar riscul major care o pîndește din umbră este acela al căderii în calofilie, din exces de rafinament, și în narcisism, din exces de îndemînare. Dar cum acest risc a fost acum ocolit cu multă prudență și cu tot atîta abilitate, semnele sînt bune și de aici încolo. P.S. întrucît numele meu a apărut
Cea de-a patra dimensiune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15733_a_17058]
-
de apărare” (p. 40); „atleți ai bucuriilor simple/ cenușii de lăcomie/ sângele de prin artere/ l-am rânduit cu lopata” (p. 61). Am reprodus numai câteva, selectându- le aproape aleatoriu. Și separat, și împreună, ele probează o atitudine de o calofilie maniacală, urmărită în filiații și amănunte. Aceeași manie (se subînțelege că nu e nimic peiorativ în termenul acesta) care caracterizează în fond întreaga generație optzeci. O regăsim la poeți dintre cei mai diferiți. O problemă reală se ridică în chestiunea
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
priviți cu suspiciune. Iar școala formalistă, cu atât mai mult. (Singura „școală” în care Simona Sora crede e aceea care face uz, cu înțelepciune și tact, de grila psihanalitică). La mare preț se află în schimb empatia. Și, aș adăuga, calofilia. Dacă un critic nu „scrie bine”, e destul că probabil că el are o problemă de gust (mă alătur Simonei Sora în această convingere). Nu întâmplător, dintre cei de azi, îi preferă pe Sanda Cordoș și pe Dan C. Mihăilescu
Cronică literară and beyond by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2727_a_4052]
-
necesară: o natură sentimentală cu predispoziții histrionice, adică tot ce este mai străin de autorul Itinerariului spiritual. Dulceața pe care o pune în paginile pe care și le dorește literare este contaminată de calcul intelectual. Chiar și în fragmentele de calofilie vădită, Eliade scrie din creier, nu din suflet, de aceea estetismul lui e fără emoție. Nu transmite aproape nimic, decît parada unor cuvinte ales meșteșugite. Cu alte cuvinte, nu există un Eliade liric, ci doar un erudit simulînd lirismul sub
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
la întîlnirea cu Proust aveai oroare de digresiuni inutile și de paranteze oțioase, dacă îți displăcea umplutura retorică și baterea pasului pe loc, acum înveți să-ți placă tocmai noianul frazeologic și tocmai broderia stufoasă țesută în jurul unor întîmplări anodine. Calofilii și raționaliștii, iubitorii de măsură și ordine, precum și adepții principiului economiei scrisului vor fi dezamăgiți: a-i cere lui Proust să fie concis înseamnă a-i cere să nu mai fie el. E ca și cum i-ai pretinde unui balerin să
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
deodată de nesuportat." (Litanii la diferențele magice, pag. 19) Acesta e, cu minime fluctuații, tonul întregului ciclu inițial al Netrăitelor (II). Deși poeme cu alură religioasă, asamblate, semnificativ, în triade, ele produc efecte - prin jocul paradoxurilor - în primul rând compoziționale. Calofilia fără sincope le salvează, la timp, de drumul îngust al utilitarismului bigot. Surprinzătoare, pentru că directă, e secvența care urmează acestei psaltiri deturnate. Îndărătul unui titlu neutru, Dictando, se ascund câteva zeci de pagini de, să le zicem așa, stenograme lirice
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
mâini nefaste, nu le va carboniza într-un acces de smerenie, ci le va oferi sub jovial imperativ testamentar Editurii Humanitas. (După ce, oricum, în prealabil, ele fuseseră publicate în Plai cu Boi.) Unele din ele reiau, cu un plus de calofilie, întâmplări deja povestite. (Cum e cazul primei narațiuni, La Mamaia-sat în 1922, despre destinul nefericit al unei prietene din copilărie, Mia Prodan.) Dacă însă în pribegie, memoria îi joacă nu o dată renghiul autorului, în narațiunea ulterioară ea funcționează fără reproș
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
un sunet strident în mijlocul unui zgomot de fond ce nu depășește tonalitatea obișnuită a gazetăriei culturale. Numai că stridența nu vine din ridicarea glasului, ci din modulațiile lui declamatorii, unele aparținînd unei epoci în care manierismul trecea drept virtute, iar calofilia drept semn de distincție. Autorul seamănă cu un orator al cărui imbold retoric îi depășește puterea de control narativ: odată declanșat imboldul, discursul se deapănă de la sine într-un spectacol a cărui desfășurare scriitorul nu o mai poate opri, comportîndu-se
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
Herbert Eimert, și al "sound-ului" electroacustic. Au urmat, în mod direct, legitim spațializarea și stereofonizarea (re)surselor orchestrale ori corale (în Gruppen, Carrč, Momente), torturarea ambianței prin exerciții și tatonări eufonice de multe mii de herzi (în Microfonie 1,2), calofiliile și mixturile sonore (în Hymnen), rafinarea poeticii și sensibilității împregnate de un puternic erotism a spiritualității hinduse (în Stimmung) ori plonjarea în oniricul premeditat și auto-monitorizat (în Trans). Toate au însemnat fie exaltarea raționalismului, a formalizării excesive, fie, din contră
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
e oare cu putință o creație lipsită de un alibi de natura dramatismului, al spiritului care se angajează în impactul său cu existența dată? Neputînd răspunde afirmativ, se cuvine a lua în seamă, în cazul în speță, frămîntarea estetă însăși, calofilia ironic-melancolică, implicînd un mare efort subiacent, funcționînd la cota înaltă la care accede, aidoma unui canon imprescriptibil. Defel fortuit în pofida înfățișării sale ludice, actul scriptic reprezintă echivalentul unui destin, id est o formă de captivitate: "Sîntem prizonierii unei fraze; ai
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
e contestat de imagini ale fluturilor. Simboluri ale imponderabilității și instabilității, fluturii indică totodată fragilitatea luxoasă și trăirea fraged-somptuoasă a creatorului, care înțelege a tatona eternitatea prin efemerul clipei transcrise și a pune la încercare absolutul prin contingentul dureros al calofiliei. Fără doar și poate, Șerban Foarță e unul dintre marii noștri scriitori de azi.
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
este dublat și de un sindrom al excesului de rafinament. între delicatețea liniei ce împarte bezna în două hălci și sonoritățile eterice ale unui gri îndelung cumpănit, se naște o atmosferă apăsătoare de farmacie și pîndește cu multă hotărîre fiara calofiliei. Sub aparența caligrafului anonim și a geometrului impersonal care, în ordine morală, ar putea fi numită discreție și modestie se ascunde, în fapt, un mare orgoliu de creator: acela de a lua lumea de la zero. Chiar de la imperativul "să fie
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
că a suplinit o vreme funcția cărții și a revistei: "ideile noastre au fost nevoite să circule cu gazeta, odată cu vestea ultimei critice și în vecinătatea editorialului politic"5. Pentru scriitorul veritabil, gazetăria nu ucide stilul, îi consolidează autenticitatea, după cum calofilia este oriunde păgubitoare. Nici moralitatea nu-i o chestiune de caracter; prejudiciul se produce numai în cazul unui condeier de slabă condiție, altminteri gazetăria nu poate să fie decât un atú al scriitorului. Deontologia ține de poziția sufletească și, pe
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
mi s-a părut o catastrofă. O lectură de maturitate m-a pus în situația unui auto knock-out: citeam pagină după pagină și eram șocat de cât de prost scrisă se dovedea "capodopera" lăudată la unison tocmai pentru presupusa ei calofilie! Nu mă deranjează nici tema, nici structura (de fapt, absența oricărei structuri originale), nici ideologia cărții (de va fi existând vreuna: eu, personal, n-o văd). Nu mă deranjează nici zgomotosul cult născut în jurul ei, nici exclamațiile cvasi-sexuale scoase de
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
nostru, Charles Maurice de Talleyrand, a spus că omului i-a fost dat cuvîntul «pour deguiser sa pensee»". Dar, atenție! Excesul de autosupraveghere, de ordonare, de refulare a oricărei particule de aleatoriu duce la o presiune lăuntrică greu de suportat. Calofilia veselă se întunecă brusc. Materia existențială izbucnește la un moment dat sub chipul unei explozii ce face țăndări prețiozitățile atît de grijuliu ticluite, arabescurile savante, incantațiile unui limbaj ce se voia proiectat în absolut datorită unei mecanici infailibile. Intempestiv și
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
bîlciurile tradiționale, iar în cea de-a doua categorie intră metalul cu tehnicile lui de asamblare și sudare, în principiu, de adăugire, dar și materiale compozite, rășini polimerice, coloranți diverși, precum și tehnici de finisare extrem de elaborate, duse pînă la limita calofiliei. Această mică istorie a interesului pentru materiale și tehnici diverse nu este, nici pe departe, una închisă, relevantă doar la nivel de inventar, ci este chiar o istorie a formelor și, prin extensie, una a operei, pentru că dinamica acesteia este
Sculptura, de la materie la sens (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7921_a_9246]
-
un asemenea butoi cu neștire. Iarăși, am citit undeva, bunăoară, că maneaua e "kitch". Cred că pe un blog. Nimic mai neadevărat. Kitsch-ul nu e cu totul nefertil în artă. Dimpotrivă. Dar el își propune recrearea frumosului. Are intenții. Calofilie, măcar, deși nu știu dacă asta e o intenție tocmai bună. Pe cînd maneaua e un bocet al simțului estetic. Un sughiț al frumosului. O pauză de intelect. Din tentativă de a face să supraviețuiască zicala populară, maneaua a ajuns
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]
-
obiectivul la nivelul percepției câte unui personaj și, pentru mai multă autenticitate, împrumută ceva și din particularitățile stilistice ale acestuia. Pe de altă parte există destule momente când, perfect de-tașat, naratorul se exprimă normal și chiar cu mici nuanțe de calofilie: "Cu obrajii răcoriți de briza proaspătă ieși din patiserie spre stația de tramvai, pașii parcă o purtau tot într-o uitare dulce, de văzduh clipocind vesel și lăsându-i un gust de fericire neînțeleasă". Fragmentele de acest tip, un anumit
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
l mai văzuse nimeni până atunci." (pag. 208) Intre atâtea portrete, nici un peisaj! Nimic pitoresc, nimic melancolic. Ar fi fost oricum de prisos. Ca și eventualele rafinări stilistice ale unor fraze a căror ambiție n-are de-a face cu calofilia. Am lăsat în suspensie o întrebare: de ce avem, în cartea lui Cristian Teodorescu, un roman? In fond, pe de-o parte, substratul documentar e indiscutabil, iar pe de alta, capitolele nu sunt, luate în amănunt, decât niște proze foarte scurte
De ce avem roman by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6799_a_8124]
-
și este de notat aici o primă calitate importantă a scrisului său. Nimic din Zilele regelui nu mai trimite cu gândul la Degete mici. Altă epocă, alte mize, altă abordare narativă. S-a bătut multă monedă, în comentariile criticii, pe calofilie, ca element comun al ambelor romane. Nu încape discuție, Filip Florian este unul dintre prozatorii artiști ai momentului. O știm de la clasici, stilul e omul însuși, probabil marca cea mai sigură de identificare a unui autor. Pe de altă parte
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
omul însuși, probabil marca cea mai sigură de identificare a unui autor. Pe de altă parte, sunt convins că lunga șlefuire stilistică a textelor lui Filip Florian are în vedere mai degrabă expresivitatea și claritatea mesajului decât obținerea efectelor de calofilie. Artisticitatea scrisului prozatorului, unanim recunoscută de comentatorii operei sale, este un rezultat al procesului de creație, nu un scop, o miză în sine, aprioric elaborată. De altfel, "artisticitatea" romanului Zilele regelui are cu totul alte elemente de specificitate decât cea
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
bîlciurile tradiționale, iar în cea de-a doua categorie intră metalul cu tehnicile lui de asamblare și sudare, în principiu, de adăugire, dar și materiale compozite, rășini polimerice, coloranți diverși, precum și tehnici de finisare extrem de elaborate, duse pînă la limita calofiliei. Această mică istorie a intereseului pentru materiale și tehnici diverse nu este, nici pe departe, una închisă, relevantă doar la nivel de inventar, ci este chiar o istorie a formelor și, prin extensie, una a operei, pentru că dinamica acesteia este
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
precădere în calitatea limbii, abia apoi în pestrițătura de sanatoriu a episoadelor înfățișate. De aceea, volumul are un timbru a cărui finețe cere la lectură un ochi simandicos, adică un cristalin predispus la citiri subtile. Doar un spirit dornic de calofilie va simți frumusețea improvizațiilor literare, în schimb un om normal, cu tabieturi TV și cu obișnuința educării prin știri, adică omul „prea înstristat“ de care vorbesc autorii, va fi inapt a se bucura de ele. Teologia albinoșilor e pentru esteți
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
dea o dată peste cap, în pofida propriului standard: „(Dacă rochie se poate numi o ploaie de dinți de pisică)”, adaugă el, nu foarte convins, între paranteze. Era, după părerea mea, ultimul lucru care se cuvenea făcut. Procedeul însuși e de-o calofilie ineficientă. Sigur că, la rigoare, orice se poate numi oricum, doar suntem pe terenul poeziei! La fel se întâmplă într-un poem fluvial, Întoarcerea fiului risipitor, poem în opt părți, cu secvențe extraordinare și deopotrivă cu compromisuri de gust de-
Stări de spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5899_a_7224]