80 matches
-
Luis Jiquel îi zâmbeau. — Ai văzut că a venit și Paltonaru? îl întrebă Leurdiș. Am văzut, încuviință Calomfir aplecându-se. Excelență... Ambasadorul avea mâinile moi și mari ca niște perne. Se ridică și rosti în șoaptă câteva vorbe de complezență. Calomfir, cu bărbia în piept și ochii închiși, îi mulțumi în portugheză. Apoi se așeză în mijloc. Oamenii își încetară foiala de cum îl văzură că ia loc. În liniștea care se făcu se declanșară câteva reportofoane. - Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
piept și ochii închiși, îi mulțumi în portugheză. Apoi se așeză în mijloc. Oamenii își încetară foiala de cum îl văzură că ia loc. În liniștea care se făcu se declanșară câteva reportofoane. - Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, bună seara, spuse ministrul. Calomfir îl trase de mânecă și îi șopti ceva la ureche. Leurdiș zâmbi. Uitase să activeze microfonul. E aprins becul roșu? făcu o voce din sală. Drept răspuns, ministrul își deversă acum vorbele prin boxe. - Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, bună seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
domnișoarelor și domnilor, bună seara. Ca și dumneavoastră, am deosebita plăcere de a asista la un eveniment de excepție pentru cultura noastră. E vorba, după cum bine știți, de lansarea celei de-a douăzecea cărți a renumitului profesor doctor docent Dumitru Calomfir, o personalitate deosebită și un bun prieten al meu... Ministrul nu uită să facă și o glumă intelectuală, undeva pe la mijlocul discursului. Publicul nu uită să râdă. Câțiva spectatori adăugară la rândul lor un cuvânt sau două, ceea ce făcu poanta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și o glumă intelectuală, undeva pe la mijlocul discursului. Publicul nu uită să râdă. Câțiva spectatori adăugară la rândul lor un cuvânt sau două, ceea ce făcu poanta și mai savuroasă. Atmosfera se destinse. Profesorii Dușcă și Paltonaru își puseră picior peste picior. Calomfir asculta discursul dedicat lui însuși și, cu un deget la bărbie și sprâncenele ridicate, se apleca din când în când într-o parte privindu-l ghiduș pe vorbitor. Treptat, figurile intelectualilor din sală prinseră viață: o ochelaristă începu să încuviințeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ușurel la cuvintele cheie, iar două doamne din spate, care ajunseseră prea târziu, prinseră a zâmbi fericite. Poate singurii indiferenți la vorbe erau fotografii și cameramanii. Aceștia din urmă schimbau semne și priviri cu câte un reporter din sală. Profesorul Calomfir se sătură de aprobat laudele lui Leurdiș. Se lăsă pe spătarul scaunului și scrută indiferent spațiul; își concepea în minte discursul propriu, cuviincios de prezentat după cel al ministrului și al ambasadorului. Încă de la toaletă îi veniseră idei valoroase, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
logica instituțiilor sociale, logica populară și, în sfârșit, despre logica pură ca știință. Visa, în această perorație, la o viziune unificatoare a conceptelor logicii și căuta exemple convenționale prin care să convingă lumea de calitatea gândirii sale. La drept vorbind, Calomfir s-ar fi eschivat bucuros, și în cărți, și în cuvinte, de orice tendință de popularizare, de pângărire a ideilor atât de dragi lui. Ar fi preferat un stil auster și concis. Subiectele de meditație și le alegea din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fiindcă așa ceva nu mai era la modă de mult. În fiecare carte piesele se alipeau și însăși cartea era o piesă nefinisată. Douăzeci de piese extrem de complicate, care se îmbinau perfect și nu duceau nicăieri. La un interviu (pe care Calomfir evita să și-l reamintească), i se pusese întrebarea „ce susțineți dumneavoastră, în definitiv?”. Maestrul a replicat imediat, servind pe tavă opt concepte clare. A adăugat aluatul conectorilor frazali, a mai pigulit pe ici pe colo, a verificat dacă expunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
final, a zâmbit. După plecarea reporterului nu și-a mai adus aminte care erau conceptele. A căutat interviul în ziare, în reviste de specialitate. Nimic. Uitase până și ce publicație îi solicitase întrevederea. Din această înfrângere de nimeni știută profesorul Calomfir a tras dureroasa - și momentana - concluzie că el n-are nici măcar o metodă, necum vreo teorie. După un timp, a început din nou să gândească și nu și-a mai pus problema coerenței intime a ideilor. Experiența interviului se îngropă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
acum dacă-l întrebai. Era o titulatură în numele căreia putea să-și permită absolut orice. Gândirea sa exersată folosea oricui, chiar fizicienilor, medicilor și politicienilor liberali, care culegeau exemple și informații logic utile domeniilor proprii: epistemologie, public țintă, amigdale, gluoni. Profesorul Calomfir era respectat de public pentru vastitatea preocupărilor sale. De la mic la mare, orice creier din noua generație îi era îndatorat - asta mai presus de orice dubiu, chiar dacă nu se știa cum. Analiștii se refereau și ei ambiguu la cărțile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de public pentru vastitatea preocupărilor sale. De la mic la mare, orice creier din noua generație îi era îndatorat - asta mai presus de orice dubiu, chiar dacă nu se știa cum. Analiștii se refereau și ei ambiguu la cărțile sale. Limbajul lui Calomfir, nu foarte tehnic, ci bogat în semnificații multiple, scăpa mereu diseminărilor. Unii îi repudiau Logica Lucrului, vol. I până la XIX, alții o ridicau în slăvi. Cei care o ridicau în slăvi se împărțeau în vreo patru ramuri, după modul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Lucrului, vol. I până la XIX, alții o ridicau în slăvi. Cei care o ridicau în slăvi se împărțeau în vreo patru ramuri, după modul de înțelegere a cărții. Poate mediatizarea profesorului se datora chiar polemicilor acerbe din paginile publicațiilor culturale. Calomfir rămâne Calomfir orice am face, se spunea în încheierea unor asemenea ciocniri. Iar Calomfir scria mereu alte și alte volume din Logica Lucrului, unul mai dificil decât altul. Ministrul tăcea de mult și un ropot de aplauze potolite îi răsplătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
I până la XIX, alții o ridicau în slăvi. Cei care o ridicau în slăvi se împărțeau în vreo patru ramuri, după modul de înțelegere a cărții. Poate mediatizarea profesorului se datora chiar polemicilor acerbe din paginile publicațiilor culturale. Calomfir rămâne Calomfir orice am face, se spunea în încheierea unor asemenea ciocniri. Iar Calomfir scria mereu alte și alte volume din Logica Lucrului, unul mai dificil decât altul. Ministrul tăcea de mult și un ropot de aplauze potolite îi răsplătea performanța. Ambasadorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în slăvi se împărțeau în vreo patru ramuri, după modul de înțelegere a cărții. Poate mediatizarea profesorului se datora chiar polemicilor acerbe din paginile publicațiilor culturale. Calomfir rămâne Calomfir orice am face, se spunea în încheierea unor asemenea ciocniri. Iar Calomfir scria mereu alte și alte volume din Logica Lucrului, unul mai dificil decât altul. Ministrul tăcea de mult și un ropot de aplauze potolite îi răsplătea performanța. Ambasadorul Jiquel profită de gălăgie pentru a-și drege glasul și a primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a-și drege glasul și a primi microfonul. Când se coborî din nou liniștea, ambasadorul făcu o microfonie teribilă, care din fericire încetă în câteva secunde. El se scuză pentru slaba cunoaștere a limbii române și salută atât pe domnul Calomfir, cât și pe doamna Anamaria Ștefănescu; munca de autor genial și cea de traducător sublim s-au împletit la inițiativa excelenței sale pentru a întări legătura spirituală dintre români și brazilieni. Două țări, două lumi diferite îl stimează pe un gânditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
munca de autor genial și cea de traducător sublim s-au împletit la inițiativa excelenței sale pentru a întări legătura spirituală dintre români și brazilieni. Două țări, două lumi diferite îl stimează pe un gânditor de o profunzime rară ca domnul Calomfir. Suntem convinși că recunoașterea sa va fi universală. Cât despre Jiquel, el se consideră un modest intermediar pentru apelurile culturale dintre Brazilia și țara noastră. Ambasadorul citi poticnit de pe o hârtie cam mototolită. Numirea sa recentă nu-i permitea stăpânirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Brazilia și țara noastră. Ambasadorul citi poticnit de pe o hârtie cam mototolită. Numirea sa recentă nu-i permitea stăpânirea limbii decât la nivelul pronunției și lecturii. Deși era notoriu faptul că sprijină activ schimburile intelectuale și îl stima pe profesorul Calomfir, ceva din ființa lui trăda dorința de a părăsi ceremonia cât mai repede cu putință. Publicul nu știa că, în urmă cu două ore, ambasada Braziliei primise un apel anonim anunțând că un atentat terorist e pe cale să aibă loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu pleoape groase se mișcau în toate părțile. Pielea metisă îi asuda abundent, iar hârtia din care citea se rupse în două locuri datorită unui tremur nervos al încheieturilor. Termină după cinci minute și, zâmbind forțat, oferi microfonul răsfățatului serii. Calomfir tocmai își redactase mental vorbele. Găsise conectorii necesari și ideile îi păreau mai interesante ca niciodată. Se lansă într-o lungă dizertație despre noțiunea de scop al vieții, se referi la o sumedenie de filozofi din care cită cu generozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu mai conta. Intelectualii se topiseră într-un corpus atent și fix. Simțea că atunci când va ajunge la concluzie va ajunge la nirvana, că acum nimeni nu-i va imputa lipsa metodei și a teoriei. Mai mult decât atât, profesorul Calomfir va scrie de azi înainte cărți care se vor citi cu plăcere. Întrevăzu lipsa fundamentală a volumelor Logicii Lucrului: nu aveau improvizație, vitalitate. Le va renega fără supărare. Era încă tânăr, încă apt de muncă. Vorbele îi fură întrerupte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vor citi cu plăcere. Întrevăzu lipsa fundamentală a volumelor Logicii Lucrului: nu aveau improvizație, vitalitate. Le va renega fără supărare. Era încă tânăr, încă apt de muncă. Vorbele îi fură întrerupte de o săgeată care i se înfipse în gât. Calomfir holbă ochii, horcăi „con-clu-zi-a”... și se prăbuși pe spate cu scaun cu tot. Apucase să vadă în public pe individul cu ochi alungiți și piele negricioasă care ținea în dreptul gurii un tub de lemn. Pe capătul săgeții era o frază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și se prăbuși pe spate cu scaun cu tot. Apucase să vadă în public pe individul cu ochi alungiți și piele negricioasă care ținea în dreptul gurii un tub de lemn. Pe capătul săgeții era o frază scrisă cu verde, însă Calomfir nu mai văzu clar decât două lucruri, după care închise ochii: - cuvântul AMAZON, pe săgeată - probabil trunchiat din cauza curburii - și graba cu care ambasadorul Jiquel ieși din sală escortat de câțiva oameni în negru. Publicul înnebunise. MATEMATICA E FRUMOASĂ 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
inițiatice, demască mitologia creată de Fărâmă. Găsind „cifrul” vor traduce visele Oanei despre coborârea În peștera tapetată ca făcând aluzie la comoara poloneză ascunsă de Economu etc. ... În nuvela Pe strada Mântuleasa sunt mai multe mituri care se amestecă. Iorgu Calomfir s-a ascuns sub pământ ca să găsească un cristal cu puteri miraculoase pentru a reda vederea soției sale, mioapă Arghira (caută lumina, adevărul, Înțelepciunea). Caută, În același timp stimulat de vechea credință populară despre Paștele Blajinilor - locul de trecere spre
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
domeniul mitologiei". Sunt amintite în acest sens și povestirile ce au în centru personaje fabuloase, tip frumoasa zmeoaică Oana din Obor, cu puteri fizice și peripeții orgiastice ieșite din comun, Zamfira, slujnica care îi va reda vederea Arghirei, nevasta boierului Calomfir. Marina, în schimb, are darul prezicerii. O lectură în filigran a fragmentelor de jurnal semnat de Virgil Ierunca "Trecut-au anii", face Gabriel Stănescu, chiar dacă nu este sută la sută de acord cu părerile diaristului. Marcat de exaltări, idiosincrazii, dar
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ascunsă a sânului și linia șoldului poate fi o Veneră voluptatea zeilor și a oamenilor" (detaliu semnificativ: când i-o prezintă lui Andrei, "maestrul" uită efectiv numele lui Lulù). Cu alte cuvinte, Andrei putea să nu o cunoască pe Lulù Calomfir, drăguța doamnă din obscurul orășel de provincie, dar n-avea dreptul, ca bărbat, să treacă indiferent pe lângă "icoana" feminității, chiar dacă ea se va fi încarnat într-o făptură oarecare, fără blazon sau pretenții nobiliare. Or, cum cel de-al doilea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
aproape de ea, la horă, la șezătoare, de Anul Nou, cu ea, cu Anica. O urmărea la fel de discret, dat tot nu avea curaj să-i vorbească. Simțea însă că-i mai aproape de trupul ei și în nări îi avea mirosul, ...busuioc ...calomfir ...lămâiță. Nu cunoștea ceva mai frumos. În acel an se hotărâse să tocmească el lăutarii. Strânsese arvuna de la băieții din sat și se pregătea să dea drumul primei hore din Noul An. Frigul nici nu era simțit în aburii de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
bătea în ceafă și pe care o simțise la început ca un junghi. Două brațe puternice o strânseră, iar ea se lăsă topită lângă pipetul lui și s-au prelins ca ceara din lumânare pe patul moale. Mirosea a busuioc, calomfir, lămâiță...iar vântul era undeva departe. Țipătul țaței Aglaia opri nunta. Femeie trecută de mult de a doua tinerețe, țața Aglaia trecuse podul când observă de stâlp legată o funie ce se prelingea spre pârău. Curioasă, ca mai toate femeile
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]