80 matches
-
pentru a se refugia în ceea ce simbolizează uniforma militară (mod de ieșire din cotidian, asemeni costumului, însemn al celor inițiați, reunire a sensurilor confreriei și ale eroului 723): Ieronim Thanase (Uniforme de general) subtilizează împreună cu Vladimir Iconaru, uniforma unchiului, generalul Calomfir; Spiridon Vădastra (Noaptea de Sânziene) poartă uniforma unchiului său pentru a impresiona femeile pe care le cucerește; Zevedei îmbracă, uniforma unchiului său, Bruno Flondor, colonel în armata austro-ungară, pentru a se distinge (în opinia anchetatorilor) de masă: "Dar Zevedei e
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
trăsături ca "vetustețea, apartenența simbolică la un "alt timp" decât cel trăit efectiv de către celelalte personaje din jur"725 (aici intră rochia veche de culoarea aguridei a Niculinei, uniformele de general pe care le caută Ieronim Thanase în podul familiei Calomfir, uniforma militară purtată de Zevedei). "Aceeași pelerină scurtă, învechită, cu două petice simetric și provocator cârpite pe umeri, ca și cum ar fi vrut să ascundă urma epoleților"726 ascunde identitatea unui personaj misterios, Zevedei, care pare a ști ceva despre existența
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ascunsă a sânului și linia șoldului poate fi o Veneră voluptatea zeilor și a oamenilor" (detaliu semnificativ: când i-o prezintă lui Andrei, "maestrul" uită efectiv numele lui Lulù). Cu alte cuvinte, Andrei putea să nu o cunoască pe Lulù Calomfir, drăguța doamnă din obscurul orășel de provincie, dar n-avea dreptul, ca bărbat, să treacă indiferent pe lângă "icoana" feminității, chiar dacă ea se va fi încarnat într-o făptură oarecare, fără blazon sau pretenții nobiliare. Or, cum cel de-al doilea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
-mpărat se-ntristează la gândul plecării, 67 dar...logodna era logodnă, și nu putea să rămâie de rușine. Părăsește fata, lăsând-o În brațe cu o pernă umplută cu tot felul de flori mirositoare, mai ales cu rozmarin și cu calomfir. Fata, rămasă fără iubitul ei, plânge și cântă, merge prin pădure, se Întâlnește cu un călugăr bătrân, Își schimbă hainele cu ale lui și pornește spre curtea-mpărătească (Simțea ea că parc-o trăgea ața). Călugărașul se odihnește la o fântână
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
inițiatice, demască mitologia creată de Fărâmă. Găsind „cifrul” vor traduce visele Oanei despre coborârea În peștera tapetată ca făcând aluzie la comoara poloneză ascunsă de Economu etc. ... În nuvela Pe strada Mântuleasa sunt mai multe mituri care se amestecă. Iorgu Calomfir s-a ascuns sub pământ ca să găsească un cristal cu puteri miraculoase pentru a reda vederea soției sale, mioapă Arghira (caută lumina, adevărul, Înțelepciunea). Caută, În același timp stimulat de vechea credință populară despre Paștele Blajinilor - locul de trecere spre
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
cărui funcție este preponderent utilitară, e folosit în industria casnică și în fitoterapie) în grădină, colinda transmite la nivelul limbajului floral dorința fetei de „a se lumi”. În credința populară, rozmarinul plantat lângă casă aduce noroc, opoziția poetică față de utilul calomfir accentuând, din nou, valoarea de omen a grădinii fetei. Șederea în pământ, ca prefigurare a recluziunii sepulcrale, apare într-un basm cules de Constantin Mohanu: „Umblând el pân pădure-așa, găsăște un bordei, a găsât un bordei acolo făcut în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Din grupul cu valoare de contrast pentru fata aleasă se distinge o ipostază feminină florală, fecioara care își transformă trupul în plantele ale căror taine ea le cunoaște. „Zâna” florilor constituie mireasa lumii renăscute, e fata care poartă în spirit calomfir, are brațe iscusite și erotism latent, delicat. Mâlul rămas în urma revărsării apelor conține germenii fecundității maxime, fiindcă înglobează pământul și apa într-un întreg. Florile crescute din el cheamă fetele prin coordonate inițiatice: acvatic, estetic, fertilitate telurică: „Pe luncile soarelui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Basarabia”, „Caiete de literatură”, „Cronica”, „Echinox”, „Flacăra”, „Iașul literar”, „Limbă și literatură”, „Lumea românească”, „Manuscriptum”, „Preocupări literare”, „Ramuri”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Revista muzeelor”, „România literară”, „Steaua”, „Tânărul scriitor”, „Timpul”, „Tomis”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. A folosit pseudonimele Simina Calomfir, Otilia Florin, Tanți Mili. O plachetă, Dă-mi o fărâmă de lumină (1942), a trecut neobservată. M. își face o preocupare de o viață din cercetarea și editarea operei lui B. Delavrancea. Primul rezultat al acestei trude în care a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288141_a_289470]
-
domeniul mitologiei". Sunt amintite în acest sens și povestirile ce au în centru personaje fabuloase, tip frumoasa zmeoaică Oana din Obor, cu puteri fizice și peripeții orgiastice ieșite din comun, Zamfira, slujnica care îi va reda vederea Arghirei, nevasta boierului Calomfir. Marina, în schimb, are darul prezicerii. O lectură în filigran a fragmentelor de jurnal semnat de Virgil Ierunca "Trecut-au anii", face Gabriel Stănescu, chiar dacă nu este sută la sută de acord cu părerile diaristului. Marcat de exaltări, idiosincrazii, dar
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
păscut și te-aș fi rumegat,/ Pe înserate,/ Pe copitele îngenunchiate./ În jugul brațelor tale/ Aș urca greul cerurilor goale/ Și munții lunii până-n pisc./ Am rămâne în lună, pe disc,/ Să arăm văile de tibișir,/ Să semănăm lămâiță și calomfir./ Culcă- mi-te trândăvă pe coarne,/ Fă-te jugul meu de carne,/ Stăpâna mea, frumoasă ca aurul,/ De care tremură taurul.” Am rămas vrăjit. I-am înapoiat custodelui ediția împrumutată și am renunțat la gloria „comunicării” despre scrisorile lui Ion
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
aproape de ea, la horă, la șezătoare, de Anul Nou, cu ea, cu Anica. O urmărea la fel de discret, dat tot nu avea curaj să-i vorbească. Simțea însă că-i mai aproape de trupul ei și în nări îi avea mirosul, ...busuioc ...calomfir ...lămâiță. Nu cunoștea ceva mai frumos. În acel an se hotărâse să tocmească el lăutarii. Strânsese arvuna de la băieții din sat și se pregătea să dea drumul primei hore din Noul An. Frigul nici nu era simțit în aburii de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
bătea în ceafă și pe care o simțise la început ca un junghi. Două brațe puternice o strânseră, iar ea se lăsă topită lângă pipetul lui și s-au prelins ca ceara din lumânare pe patul moale. Mirosea a busuioc, calomfir, lămâiță...iar vântul era undeva departe. Țipătul țaței Aglaia opri nunta. Femeie trecută de mult de a doua tinerețe, țața Aglaia trecuse podul când observă de stâlp legată o funie ce se prelingea spre pârău. Curioasă, ca mai toate femeile
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
zoom. Ierburile înalte îl ascunseseră, nu mai era nicăieri pe ecran. Și chiar când eram gata să izbucnesc în plâns, am văzut ceva la baza ecranului: era un leu care mă privea, exact ca pe Animal Planet. LOGICA LUCRULUI Dumitru Calomfir se ridică mulțumit de pe closet și ascultă cu luare aminte revărsarea apei trase. Fără îndoială că îi compara sunetul cu cel al rezervorului din WC-ul de acasă. Întotdeauna găsea defecte closetelor străine pe care le vizita. Numai acasă, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mărului lui Adam și să-și înăbușe senzația de disconfort din palme. Toaletele dădeau într-un culoar îngust, cu lambriuri. Deasupra lor, de pe peretele slab luminat, priveau Bergson, Derrida, Hume, Debord, Pitagora și mulți alții, într-un șir aparent aleatoriu. Calomfir își aranjă cravata, trăgând cu coada ochiului la perdelele din capătul culoarului. Prin deschizătura lor pătrundea o întreagă lume de cititori pasionați. Îi auzea vociferând și așezându-se pe scaune, umplându-și timpul în așteptarea lui. Să nu-i lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din ochi. Erau îmbrăcați ceva mai puțin elegant decât atunci când mergeau la teatru sau la operă. Însă aceleași culori sobre, cenușii și negre, care nu făceau decât să neutralizeze corpul și să pună în evidență figurile, răsăreau din scaunele galbene. Calomfir îl zări pe profesorul Dușcă în rândul întâi, cu ochelarii lui de plastic și buza pleoștită. Săracul, se duce, îi fulgeră prin minte, amintindu-și că bătrânul are cancer, și continuă să privească mulțimea în vreme ce se îndrepta spre masa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
privească mulțimea în vreme ce se îndrepta spre masa cu microfon. În zece pași recunoscu cel puțin o pătrime din spectatori. Cu unii schimbă înclinări politicoase din cap. Anamaria Ștefănescu, traducătoarea operei sale în franceză și portugheză, beneficie prima de tratamentul preferențial. Calomfir știa cât de mult așteaptă fiecare de la el un semn de recunoaștere. Doamna Ștefănescu primi salutul cu un fel de superioritate pe care ceilalți n-o meritau: doar ea era traducătoarea oficială. Soții Bernstein veniseră și ei, deși Juliette îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Juliette îi comunicase ieri că trebuia neapărat să meargă la un dineu oficial. Domnul Bernstein nu arăta prea încântat de întorsătura lucrurilor. Totuși, uitându-se cam chiorâș la brațul fluturat cu entuziasm de soția sa, schiță și el un salut. Calomfir îi înregistră pe profesorii Stănciulescu, Popa și Nistor și pe asistenții acestora, buni prieteni și confidenți. Până și Paltonaru venise, însoțit de secretar. Era, desigur, un eveniment deosebit de important. Camere video mobile și fixe devorau momentul, blitzuri albe se declanșau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Mulțumi frumos și o puse pe masa cu microfon. Lângă el, la masă, așezați pe scaune, ministrul culturii Ștefan Leurdiș și ambasadorul brazilian Luis Jiquel îi zâmbeau. — Ai văzut că a venit și Paltonaru? îl întrebă Leurdiș. Am văzut, încuviință Calomfir aplecându-se. Excelență... Ambasadorul avea mâinile moi și mari ca niște perne. Se ridică și rosti în șoaptă câteva vorbe de complezență. Calomfir, cu bărbia în piept și ochii închiși, îi mulțumi în portugheză. Apoi se așeză în mijloc. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Luis Jiquel îi zâmbeau. — Ai văzut că a venit și Paltonaru? îl întrebă Leurdiș. Am văzut, încuviință Calomfir aplecându-se. Excelență... Ambasadorul avea mâinile moi și mari ca niște perne. Se ridică și rosti în șoaptă câteva vorbe de complezență. Calomfir, cu bărbia în piept și ochii închiși, îi mulțumi în portugheză. Apoi se așeză în mijloc. Oamenii își încetară foiala de cum îl văzură că ia loc. În liniștea care se făcu se declanșară câteva reportofoane. - Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
piept și ochii închiși, îi mulțumi în portugheză. Apoi se așeză în mijloc. Oamenii își încetară foiala de cum îl văzură că ia loc. În liniștea care se făcu se declanșară câteva reportofoane. - Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, bună seara, spuse ministrul. Calomfir îl trase de mânecă și îi șopti ceva la ureche. Leurdiș zâmbi. Uitase să activeze microfonul. E aprins becul roșu? făcu o voce din sală. Drept răspuns, ministrul își deversă acum vorbele prin boxe. - Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, bună seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
domnișoarelor și domnilor, bună seara. Ca și dumneavoastră, am deosebita plăcere de a asista la un eveniment de excepție pentru cultura noastră. E vorba, după cum bine știți, de lansarea celei de-a douăzecea cărți a renumitului profesor doctor docent Dumitru Calomfir, o personalitate deosebită și un bun prieten al meu... Ministrul nu uită să facă și o glumă intelectuală, undeva pe la mijlocul discursului. Publicul nu uită să râdă. Câțiva spectatori adăugară la rândul lor un cuvânt sau două, ceea ce făcu poanta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și o glumă intelectuală, undeva pe la mijlocul discursului. Publicul nu uită să râdă. Câțiva spectatori adăugară la rândul lor un cuvânt sau două, ceea ce făcu poanta și mai savuroasă. Atmosfera se destinse. Profesorii Dușcă și Paltonaru își puseră picior peste picior. Calomfir asculta discursul dedicat lui însuși și, cu un deget la bărbie și sprâncenele ridicate, se apleca din când în când într-o parte privindu-l ghiduș pe vorbitor. Treptat, figurile intelectualilor din sală prinseră viață: o ochelaristă începu să încuviințeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ușurel la cuvintele cheie, iar două doamne din spate, care ajunseseră prea târziu, prinseră a zâmbi fericite. Poate singurii indiferenți la vorbe erau fotografii și cameramanii. Aceștia din urmă schimbau semne și priviri cu câte un reporter din sală. Profesorul Calomfir se sătură de aprobat laudele lui Leurdiș. Se lăsă pe spătarul scaunului și scrută indiferent spațiul; își concepea în minte discursul propriu, cuviincios de prezentat după cel al ministrului și al ambasadorului. Încă de la toaletă îi veniseră idei valoroase, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
logica instituțiilor sociale, logica populară și, în sfârșit, despre logica pură ca știință. Visa, în această perorație, la o viziune unificatoare a conceptelor logicii și căuta exemple convenționale prin care să convingă lumea de calitatea gândirii sale. La drept vorbind, Calomfir s-ar fi eschivat bucuros, și în cărți, și în cuvinte, de orice tendință de popularizare, de pângărire a ideilor atât de dragi lui. Ar fi preferat un stil auster și concis. Subiectele de meditație și le alegea din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fiindcă așa ceva nu mai era la modă de mult. În fiecare carte piesele se alipeau și însăși cartea era o piesă nefinisată. Douăzeci de piese extrem de complicate, care se îmbinau perfect și nu duceau nicăieri. La un interviu (pe care Calomfir evita să și-l reamintească), i se pusese întrebarea „ce susțineți dumneavoastră, în definitiv?”. Maestrul a replicat imediat, servind pe tavă opt concepte clare. A adăugat aluatul conectorilor frazali, a mai pigulit pe ici pe colo, a verificat dacă expunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]