180 matches
-
sau industria de mistificare pusă la cale, în exilul său francez, de Adrien Le Corbeau, pe numele său real Rudi Bernhaut), inventarul se ramifică parcă de la sine. În sensul reformulării unei tradiții a unor asemenea ludice - sau, alteori, meschine - monede calpe. S-ar cuveni insistat ceva mai mult asupra falsificatorului de geniu care a fost Rudi Bernhaut. Nu pentru a narativiza nepermis de mult o cronică ce nu și-a propus să rezume, ci pentru că aici mi se pare că stă
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
concentrată a fiecărei țări. Din acest motiv, nu ni-i putem imagina pe miniștrii de externe altfel decât impunători, maeștri ai conversațiilor spirituale și de-un desăvârșit bun gust în îmbrăcăminte. Adică, niște oameni prea buni ca să fie adevărați. Solemnitatea calpă, goma excesivă și rigiditatea cvasi-cadaverică sunt, în contraba-lans, mai mult decât obligatorii. Când deschide gura, ministrul de externe rostește cuvintele ca și cum s-ar adresa direct istoriei. Tot ce spune are forța unei lovituri cu mănușa de box și sunetul sec
Ați vrea să fiți ministru de externe? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8547_a_9872]
-
însoțit era / de stările extatice ale îngerilor atunci cînd împărtășea / tinerii căsătoriți cu miere sălbatică: // istoria lumii se scria pe frunze" (Ordinea lucrurilor). De un discredit mai grav are parte un alt motiv sacrosanct, cel al patriei. Exasperat de patriotismul calp, resuscitat în "epoca de aur", devenit obligatoriu ca o uniformă mentală, Vasile Proca dă frîu liber unui grotesc cu rol de antidot. Verva antipatriotică, prezentă și la alți poeți, bunăoară la Mihail Gălățanu, spală, aidoma unui jet energic de apă
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
pedagog, pentru a nu se crede că atitudinea mea față de pedagogie se datorează ignoranței științifice. Pentru care renunț să disertez, acum și aici, asupra greutății vidului, care sigur este cel ce ne apasă cel mai mult." Amor y pedagogía, Espasa Calpe, 2007, p. 57. 15 Omne vivum es ovo = Tot ce este viu (vine) dintr-un ou, Orice ființă vie (iese) dintr-o altă ființă vie, și ex nihilo nihil fit = din nimic, nimic (nu se naște). Cf. Lucretius,1,206
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
socialist, laolaltă cu alte personalități masiv promovate de regimul comunist". La rîndul său, Mihai Beniuc a emis "o lungă serie de culegeri la limita penibilului", "un potop de versificații la limita ridicolului". Ceea ce n-ar fi chiar fortuit, întrucît "retorismul" calp al autorului Cîntecelor de pierzanie ar fi conținut "pierzania" in nuce: "Curînd, a devenit evident că stîngăciile sale stilistice de tinerețe se explicau, în realitate, printr-o neverosimilă lipsă de conștiință artistică!" Iar din categoria liricilor șaizeciști e semnalată involuția
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
și de vitalitate proprie. Și de aceea trebuie respinsă" (în articolul Modernism?). Petru Dumitriu sesizează foarte bine capcana uniformizării sub acoperirea realismului socialist: "Mai e un pericol: acela al tradiționalismului inert, pasiv, al uniformizării literaturii și artei, devenite găunoase, pompierești, calpe, fără gust, plicticoase. Cel mai grav e că aceste tendințe nefaste se ascund sub numele realismului socialist" (în același articol). Trebuie să fi provocat o vie emoție în epocă această opinie de diferențiere a valorilor, chiar dacă ea este cerută în
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
și violent curajoasă, alcătuită din figuri una și una - un fel de sfinți ce nu ezitau să ia în mână spada pentru a apăra brazda strămoșească... Ulterior, am constatat că istoriografia și ideologia comunistă nu inventaseră nimic. Stilul bombastic, lăudăroșenia calpă, lipsa de logică și credibilitate erau apanaje ale "marii școli istorice" din veacul al nouăspreze-celea și continuată până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Nu-mi trece prin minte să contest meritele acestor istorici. Unii dintre ei - precum Iorga
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
și la tribuna parlamentului e drumul cel mai scurt spre îngroparea definitivă a partidului. Acest individ, ridicolă încrucișare între un Agamiță Dandanache și-un contabil de la ORACA, iscă hohote de râs prin simpla rostire a câtorva cuvinte. Bombastic, aberant și calp, discursul lui Bolcaș amintește de răgetele parlamentare de secol nouăsprezece, când efectele retorice se rezumau la a-ți stigmatiza scurt inamicii și a proslăvi de-a-mboulea valorile eterne ale nației. Alternativa la Bolcaș a ajuns expiratul Funar, transformat într-un ajutor
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
infernului. Karl Albrecht nu e teoretician, ci practician al inteligenței sociale. El scrie din experiență, nu din cărți, ceea ce înseamnă că acoperirea biografică pe care o poate da cunoștințelor înfățișate îl scutește de bănuiala că ar pune în pagină litera calpă a unei galimatii sterpe. Exemplele la care recurge au acea verosimilitate firească pe care o întîlnești la evenimentele care s-au petrecut aievea, și, deși îi citești cartea cu plăcere, nu te poți împiedica să nu te întrebi de ce, de vreme ce
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
șleampăt-euforic, a râde-hârc, mă, ce nud, satanic, intersex pe loc, nature, numai patologie religiozitate, pe sucombă, ne-om da inteligenței clonzheimer la cap-capitol. Și încercarea lui dumnezeu alegător spre pleazna alesului, cu încărcarea culesului, obezi gârbace-pleure, geno imperiu-apus, păi halbă calpă, mai furăm nedeșertic, nepomană.“ În cuprinsul cărții apar numeroase referiri la oameni politici de azi, la scriitori la modă, dar în zadar. Numele lor intră în aceeași mașină de cifrat care prelucrează întregul text și îl face de necitit. Începând
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ceață/ Ce nu se cunosc și nu se învață,/ }ării lor păzite de șoimi și de crini,/ Îmbătătoarele mele grădini,/ Vreau să le uit - și aromele urmei!" Alunecarea chinuită din visuri, fie ele cît de sleitoare de puteri, în lumea calpă a faptei: "Au căzut toate în robia turmei!/ Un monstru al urii le-a batjocorit/ Vărsând peste ele, hipnotic, o lavă/ De bale-asasine, de vrajă, de-otravă". Dura învățare, în care se simte forța urîtului cotropitor de la Arghezi, a himerei
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
oferă materia celor mai bine de o sută de capitole ale cărții. Toate personajele par să conspire cu folos. Atunci când în ultima secvență (cea mai întinsă) nu mai rămâne nici un astfel de garant, proza eșuează într-o rememorare cumințită și calpă. Din fericire, acest refresh inutil nu se produce decât, cum am spus, singular, în final, adică oricum prea târziu pentru a mai putea afecta substanțial narațiunea. O salvare suplimentară vine, e drept, și din compoziție: rareori capitolele depășesc două pagini
De ce avem roman by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6799_a_8124]
-
autori, politețea e o valoare suspectă. Adjectivul ei, cu coadă grecească, îi va fi sunat neplăcut generației de la '48. Așa încît, pentru romantici, politicosul e galantul, omul de salon (și de paie...), cel care-și ascunde, cu vorbe meșteșugite, moneda calpă ce-i este firea. Îndemnul la autoeducare, vorba vine, ce și-l dă, în Satiră. Duhului meu, Alexandrescu - "Învață dansul, vistul și multe de-alde alea" - țintește acest model, al omului de lume lipsit de substanță. Diplomat, carevasăzică nu radical
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
Simona Vasilache De-o mamă - onoarea - cu fair-play--ul, admirația nu se-ntîlnește des. În literatură, cade ușor în epigonism, în imitație calpă. Așa încît, într-o vreme cînd numele altora circulau doar în epigramă, e de ținut minte, măcar pentru intenția lui, volumul lui Mihai Codreanu, Statui, apărut în 1914, la Viața Românească. Volum de sonete, păstrînd ceva din cadența odei. Nimic
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
după prăpastia de mentalitate ce ne rupe de psihologia acelei epoci, o prăpastie care face ca discrepanțele pe care curgerea timpului le-a săpat să fie ireversibile. Și, în al doilea rînd, realizăm că noțiunea de progres e o monedă calpă fără semnificație istorică. De pildă, judecată prin prisma iubirii, epoca actuală aduce cu o lume căzută și degenerată. Iată, de pildă, cartea lui Jean Verdon, Dragostea în Evul Mediu. Citind-o, rămîi cu senzația că tot ce a fost bun
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
ameliorarea speciei umane șunt, desigur, lăudabile, dar e șocant să vezi cum estetul ajunge un scriitor angajat, cum fascinația pentru experimentul pus în practică în Uniunea Sovietică face un tovarăș de drum din cel care crezuse că denunță toate monedele calpe. Sună fals cînd afirmă că "prin fire și temperament, nu șesteț nimic altceva decît un revoluționar", pentru că altă dată să constate că Franța este "țara aceasta din fericire temperata". Frecvent, marele neliniștitor plictisește, fie că este vorba de întîlniri cu
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
mă simt obligată să redau măcar câteva fragmente. „Nu știu dacă pot îndrăzni să cred că mi-ați oferit prietenia dumneavoastră - îi scriam lui Noica. Pentru mine, cuvintele au o foarte mare însemnătate. Nu cele de politețe, care sunt monedă calpă. Admit că sunt necesare în relațiile dintre oameni, le folosesc și eu, dar mi-ar părea rău dacă aș ști că mi-ați scris numai din politețe (...) Irinel trudește pentru examenul din vară, care-i va da libertatea și dreptul
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
nictalop, vede mai bine pe întuneric. În schimb, la lumina zilei nu înflorește decît spiritul logic, acea superioară manie care excelează în clasificarea inferențelor și în cultul reflecției. Și cum din simpla reflecție nimeni nu poate scoate nimic, decît raționamente calpe trase pe un calapod previzibil, miezul gîndirii stă în tribulația intimă trăită în regim nocturn sau în condiții de sihăstrie. De aceea, doar în singurătate și numai după miezul nopții, ochii filozofului pot intui premise noi, dar asta nu fiindcă
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
două deziderate destul de greu de conciliat. Pe de-o parte, la peste trei decenii de la moartea tragică a scriitorului și la două de la prăbușirea comunismului, orice ediție critică demnă de acest nume trebuia să recupereze, în întregul ei, și poezia calpă pe care Baconsky a scris-o, după rețete realist socialiste, între 1948 și 1956. Și nu numai poezia: sunt de recuperat, în volumele următoare, o mulțime de eseuri și articole de aceeași factură, uitate azi. Pe de alta, orice editor
A. E. Baconsky în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6199_a_7524]
-
cert că Un port la Răsărit merita recuperat mai demult și deplin. Este unul dintre cele mai interesante romane ale deceniului ’40-’50, marcat, în prima lui fază, mai degrabă de experimente, iar în cea de-a doua, de proza calpă a realismului socialist. Un port la Răsărit vine cu o temă și o atmosferă aparte, conectându-se în chip propriu la niște teme impuse de Gib Mihăescu (în Rusoaica) și chiar Mircea Eliade (cel din La țigănci, după cum spune Alex.
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
Europa și-a creat în timp un etos propriu menit a filtra aerul vieții. Dispariția acestui etos duce la ruperea coeziunii sociale, cu apariția unui tip de societate în care noțiuni precum cele de suflet, valoare și virtute devin monezi calpe. Potrivit lui Scruton, locul unde ruperea coeziunii este acută e lanțul generațiilor, căci succesiunea vîrstelor se face în virtutea unui mecanism de selecție prin care cei bătrîni transmit celor tineri experiența adunată. Atîta doar că experiența în cauză nu stă în cunoștințe
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
păstra distanța și satisfacția pe care ți-o dă gîndul că nu te terfelești sub ochii plebei. În acest caz, noțiunile de frumos artistic, de operă de artă, de capodoperă sau de bucurie estetică devin vocabule cu sens, nu vreascuri calpe trosnind în gol. Morala e una: morbul spectacolului nu naște spectacole bune și singurul remediu pentru această stare de lucruri stă în persoană, nu în climat.
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
întoarce mereu la ea, iar slăbiciunea femeii dobîndește tărie prin faptul că se sprijină pe el." (p. 76) Frazele par desprinse dintr-un pomelnic cu îndemnuri aflat pe masa funcționarului de stare civilă. Ele sunt ireproșabile în intenția moralizatoare și calpe sub unghiul adevărurilor surprinse. Dar detaliul acesta, departe de a-l micșora pe danez, pune în lumină o trăsătură esențială a intimității oricărui gînditor speculativ: că, pentru a analiza o temă, ai nevoie de o fantezie care poate să nu
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
de-aici concluzia că, nu-i așa?, fostul regim respecta valorile, chiar și pe cele care îi erau ostile. Căci, să nu uităm, în timp ce Dimov a fost prezent pe calea undelor doar 23 de minute, în trei înregistrări distincte, poeții calpi ai regimului ne inundau locuințele cu versurile lor sunătoare, dedicate partidului și liderului acestuia. E, în fond, o rușine această parcimonie cu care Radioul l-a cultivat pe unul dintre cei mai importanți poeți ai noștri, cu atât mai mult
O ediție model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4767_a_6092]
-
a fost un dublu manifest: literar și teatral. Protestul inclus în text și în spectacolul pe care l-au susținut cei din grupul Ars Amatoria viza dramaturgia oficială, mortificată de piese cu activiști, ingineri agronomi și producții-record, ca și de calpele „drame problematice” semnate de Paul Everac sau Ecaterina Oproiu (dramaturgi nu oficiali, dar oficioși). Școala ludică și-a propus și a reușit să readucă pe scenă ceea ce ideologia teatrală a regimului voia să elimine: pe homo ludens. Teatrul ca joc
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]