136 matches
-
cazez la hotelul unde știam că mi se făcuse rezervarea: rue Carbonnaire no.8, camera 302. Știam adresa pe de rost, o repetasem În gând acasă, Îndată după primirea e-mailului din partea organizatorilor și, În plus, i-o comunicasem de curând camaradei de zbor, o doamnă cu care făcusem conversație pe toată durata călătoriei. O persoană incitantă doamna, de ce să nu recunosc, cel puțin fizicamente vorbind, era peste măsură de bine organizată, scuză-mi frivolitatea de sorginte estudiantină. Intrase În vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În Împrejurări niciodată elucidate. Ei bine, acest proprietar de hotel care se află la originea demenței ce a cutremurat Franța prin anii șaizeci-șaptezeci se numea Nicolae Corbu (sau, după numele său franțuzit, Noel Corbu) și era român! Punct și virgulă... Camarada mea de zbor și-a Încheiat brusc cu o point á de efect povestirea și mă privea triumfătoare, convinsă că Îmi servise la capac o surpriză extraordinară. Nu greșea, și probabil că fizionomia mea spunea foarte clar acest lucru. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Gânduri evocate de reîntâlnirea cu tine camarade, Ionuț Mihnea! Câte amintiri mi-ai evocat de când te-am văzut aci... culmea ce poate face acest program... nu sperăm să te mai reîntâlnesc prietene.. nu sperăm vreodată, Ionuț... deși, se pare că avem prieteni comuni prin sfera preocupărilor... scri
GANDURI EVOCATE DE REINTALNIREA CU TINE, CAMARADE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364418_a_365747]
-
noului proiect hotărât de ACL. Sau să-l recheme pe Antonescu, cât nu e prea târziu! Testare - Dacă ai avea două case, ai da una statului? - Da! - Dacă ai avea două mașini de lux, ai dona una statului? - Da! - Dar, camarade, dacă ai avea un milion de euro în cont, ai dona jumătate statului? - Da! - Dacă ai avea două găini ai dona una statului? - NU! Răspunde hotărât alegătorul PSD. - Dar de ce donai o casă, donai o mașină, donai jumătate din bani
TABLETA DE WEEKEND (76): ALINEREA LA START de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368371_a_369700]
-
Safir Publicat în: Ediția nr. 204 din 23 iulie 2011 Toate Articolele Autorului (din ciclul: Femeia - miracol de contradicții divine”) - Sapă, Ioane, acuși ne doboară căldura! Mai dă sticlă aia de rachiu și la mine! - Doar nu ne grăbește nimeni, camarade, de ce să ne omorâm? Vasile își scoase pălăria de pe cap și o trânti pe mormanul de pământ, negru și slinos, scos din groapă. Era o pălărie din paie de orez, veche și roasă pe la boruri, primită de pomană cine mai
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
înflorit expediind pe ușoare adieri ceva parfum și către banca noastră... Mă rog în mine ca timpul să-și oprească fuga. Îmi e bine! Nesperat de bine! Minutele de olfactoterapie au învins durerile fizice și nu doar. Parcă plutesc! Și camarada mea, îmi zic, e alinată de atmosferă?! Dar mentalul meu o stârnește la trezire agitată: -Da’ ce, tu?! M-ai lăsat să dorm? De-asta nu-mi place să mă plimb cu tine! Mergi încet, bocănești cu bastonul în asfalt
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
întărâtați de așteptare și-n zadar avizați de-acasă de ce trebuie să facă sau nu în lăcașul bisericesc. Până la urmă, doamna lumânăreasă le stinge tuturor ciuda ce li se insinuase în inimi și rosturile bisericești primează. Preț de câteva minute, camarada mea dă semn că e incomodată de spectacol. Se-ntoarce către mine cu degetul mare al stângii înfipt în tâmplă, sprijin vârtos pentru celelalte răsfirate într-un zbeng insolit, ițindu-și nasul către părintele prea expresiv. Sensul mișcarii e mai mult
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
pus inelul și-apoi, printr-o scânteie Ce a aprins în juru-i și-ncet a ars, mocnit, M-a învățat cu dorul și gustul de iubit. Și m-am tot dus încet și-ajuns-am la Pleiade, Ce stele sclipitoare, ce bune camarade! M-am înfrățit cu ele, ne-am prins în dans de muze Și-am licărit puțin, cu poezii pe buze. Și tot mergând așa m-am întâlnit cu Luna Ce-i fără-asemănare și, evident, doar una, Cu glasul de vioară
CĂLĂTOR de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368660_a_369989]
-
făcute în comun, postul, minunile evidente care le-au îmbogățit anii detenției sunt pentru femeia care a intrat la 26 de ani în închisoare și a ieșit la 40, cele mai frumoase momente ale vieții ei. Ea, ca și celelalte camarade ale ei, intră în închisoare cu conștiința că Iisus Hristos îi cere această jertfă. Perioada de detenție o numește „exercițiu de iubire” și fiecare nouă restricție care le era impusă însemna o potențare a acestui exercițiu. Relatarea cea mai tulburătoare
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
făcute în comun, postul, minunile evidente care le-au îmbogățit anii detenției sunt pentru femeia care a intrat la 26 de ani în închisoare și a ieșit la 40, cele mai frumoase momente ale vieții ei. Ea, ca și celelalte camarade ale ei, intră în închisoare cu conștiința că Iisus Hristos îi cere această jertfă. Perioada de detenție o numește „exercițiu de iubire” și fiecare nouă restricție care le era impusă însemna o potențare a acestui exercițiu. Relatarea cea mai tulburătoare
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
-te! Te refereai la... ai tăi? întrebă ea cu jind, încredințată că-s copleșit de sarcini supradimensionate și de mare urgență. O las să cad-așa, temându-mă să nu alunec în derizoriu prin specificarea impusă a-i fi dată camaradei mele, împovărate de singurătate. O salut promițând să-i fac o vizită în curând, ca să mai vorbim de una și-alta, chiar de... obligațiile mele! Rămâne să-mi sonorizez mie la ce mă refeream: scriu literatură; public săptămânal într-o
NON MULTA, SED MULTUM de ANGELA DINA în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366183_a_367512]
-
acasă la Șoican. Toader trudit și cătrănit de vremea de afară, se dezbrăcase și se culcase lângă Firica. Legionarii bătu cu putere în ușă. „Cin’să fie la ceasul acesta?, se întrebă Toader sculându-se cu greutate din pat”. - Deschide camarade, deschide!, desluși el glasul lor, dumirindu-se. Aprinse lampa cu mâinile obosite, o luă și se îndreptă spre tinda unde-și lăsase ciubotele pline de noroi. Trase ivărul, feri fitilul lămpii de vântul de afară și-i lăsă să intre
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
tâmpiți. Cine putea trece de betonul umed? Urma să avem toți soarta generalului ciment care se dezbrăcase între timp de țoalele de gală trântindu-le cu tot cu lanțul de aur cusut de revere. -Ha! exclamă Shantal Perlin, asta mi-o amintesc camarade. Spune! -Stăteam ca proștii dincolo de ușa blindată și ne uitam la suprafața betonată. Când ni s-a părut ca se întărise, Pleată a spus că fie ce-o fi el intră, iar Touss Loverture l-a lăsat. Pleată, care era
FORTĂREAȚA ( PARTEA A IV-A) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352693_a_354022]
-
tot cu „Cherchez la femme” vă ocupați! Și mă rog, cine este „femeia-regină”? Puteți face un mic rezumat sau o prezentare a cărții? Corneliu LEU: „Femeia, fie ea regină...” este povestea regretatei Elisabeta a României! Fire creatoare, frumos cultivată intelectual, camaradă până la a refuza în relațiile private protocolul regal, inventivă și de-o grație artistică ce trezea admirația articolelor unor mari personalități ca Pierre Loti, Mark Twain, Van Gogh, Guy de Maupassant, Charles Gounod, Frederic Mistral, Sarah Bernard, Leconte de Lisle
(2) DE-ALE SCRISULUI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358138_a_359467]
-
special față de bărbații pe care îi cunoscuse până acum. Cel mai mult a fost intrigată de faptul că Emilian nu a bătut niciun apropo la o eventuală întâlnire sau ceva de felul acesta. Toată seara a fost tratată ca o camaradă, ca o prietenă veche fără nicio implicație sentimentală. Poate că tocmai această atitudine a intrigat-o cel mai tare. Dacă ar fi abordat o discuție directă cu trimitere la o legătură amoroasă, poate că l-ar fi respins de la început
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359902_a_361231]
-
Poeme > Antologie > IUBIREA MEA EȘTI TU... Autor: Mihaela Doina Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2247 din 24 februarie 2017 Toate Articolele Autorului mergeam pe Republicii cu solitudinea la braț. puseserăm pe silence oniricul. comunicam prin alfabetul morse ca două vechi camarade. urmau apoi pașii mei, pașii tăi, umbrele noastre. ne sincronizam râsetele. pașii mei, pașii tăi, umbrele noastre. smartphonurile decupau voalurile zidurilor de sub Tâmpa. pașii mei, pașii tăi, umbrele noastre. te țineam de cozi și de degetele mediane. iubeam norii pitici
IUBIREA MEA EȘTI TU... de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340217_a_341546]
-
zbor așa cum alții sunt aleși de Dumnezeu. Dar, deși au vocație și slujesc un ideal nobil al omenirii, din nefericire, oamenii cerului sunt ca frunzele. Iar frunzele, oricât de joviale ar fi primăvara, cad. Zborul rămâne... Mergi cu bine, dragă camarade, Artur Palfi! Dumnezeu să-i odihnească în pace! Comandor (rz.) Ștefan Popa Referință Bibliografică: IN MEMORIAM COMANDOR ARTUR PALFI / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1422, Anul IV, 22 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ștefan Popa
IN MEMORIAM COMANDOR ARTUR PALFI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372048_a_373377]
-
special față de bărbații pe care îi cunoscuse până acum. Cel mai mult a fost intrigată de faptul că Gelu nu a bătut niciun apropou la o eventuală întâlnire sau ceva de felul acesta. Toată seara a fost tratată ca o camaradă, ca o prietenă veche fără nicio implicație sentimentală. Poate că tocmai această atitudine a intrigat-o cel mai tare. Dacă ar fi abordat o discuție directă cu trimitere la o legătură amoroasă, poate că l-ar fi respins de la început
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
făcute în comun, postul, minunile evidente care le-au îmbogățit anii detenției sunt pentru femeia care a intrat la 26 de ani în închisoare și a ieșit la 40, cele mai frumoase momente ale vieții ei. Ea, ca și celelalte camarade ale ei, intră în închisoare cu conștiința că Iisus Hristos îi cere această jertfă. Perioada de detenție o numește „exercițiu de iubire” și fiecare nouă restricție care le era impusă însemna o potențare a acestui exercițiu. Relatarea cea mai tulburătoare
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
că nici cei doi și nici Pacepa nu au plantat panseluțe să ajungă generali în serviciile secrete. La vremuri noi, tot noi, cam asta e deviza. Experiența ne ajută să vedem o greșeală atunci când o repetăm. Ca să parafrazăm o cimilitură, ’’Camarade nu fi trist, comunismul merge îniante prin partidul PSD-ist. Dormiți liniștiți, Iliescu veghează!’’ Defuncta Securitate a fost nu numai o sperietoare pentru cei care aveau un dinte în plus împotriva regimului comunist și a lui Ceaușescu, iubitul conducător suprem
CARTUŞ MAMA NOASTRĂ LA TOŢI, ŢARĂ DE TÂMPIŢI ŞI HOŢI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376728_a_378057]
-
ea reveni la ideea prieteniei, reiterând ideea că prieten e omul ce-mparte cu tine greutățile pe care le ai. -Alături mi-ai fost și-ai rămas, și prieten, și copil obedient în limitele personalității... Dar și Agripina, și Lixandra, camaradele mele încă de la grădiniță, n-au fost cu mine, cu noi?! Eram sensibilizată în extremis. Auzind numele permanent-prezentelor în preajma lui Nicole, oftai... Ori așa crezui, când de facto, emisesem aproape un mârâit la gândul concesiilor făcute sâcâitoarelor în viața mea
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
ideal nobil al omenirii, din nefericire, oamenii cerului sunt ca frunzele. Iar frunzele, oricât de joviale ar fi primăvara, cad. Zborul rămâne. Din păcate, pentru comandorul Gavril Doru, misiunea de ieri a însemnat și ultimul zbor. Mergi cu bine, dragă camarade, Gavril Doru! Dumnezeu să-i odihnească în pace! Comandor (rz.) Ștefan Popa Referință Bibliografică: Ultimul zbor / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1981, Anul VI, 03 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefan Popa : Toate Drepturile Rezervate
ULTIMUL ZBOR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378680_a_380009]
-
am curajul să cumpăr ceva de mâncare, de frică să nu par greoi, tulburîndu-mă o foame teribilă, la care, cu tot amorul și poezia Argeșului, mă gândeam tot timpul, și astfel mi-o exageram. Pe drum, aducîndu-mi aminte de amenințarea camaradei, o învățai o minciună (ca și cum ar fi fost nevoie să ne scuzăm față de cineva!): "Mîine vei spune singură domnului S. de plimbarea noastră nocturnă. Astfel paralizezi orice aluzie răutăcioasă." În trenul care ne întorcea mai târziu acasă, amândoi, lângă fereastră
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și acum, când cunoștea toate păcatele, de nu fura din dulapul mamei vreo bucățică de zahăr. La fel convențională era și față de vreo tragedie umană. Uneori chiar era rea. Mi-a povestit, astfel, că s-a dus cu mai multe camarade să-i prezinte condoleanțe unei profesoare la care ținea și căreia îi murise tatăl. Acolo, în momentul când profesoara, de obicei reținută, a izbucnit în lacrămi, ele s-au pornit pe un râs nebun, suspect, pe care au trebuit să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dau vreo importanță faptului că întrebările erau, cel puțin pentru moment, înlăturate. Am mers pe singurul drum ce-mi sta la dispoziție: sarcasmul. - Tu cu un locotenent! Pentru asta m-am căznit să te învăț, să te fac neprețuită printre camaradele tale, să poți descifra ideile cele mai subtile?! Nu ți-ar fi milă de tine însăți? Un locotenent, care ar spune în loc de Racine, Racin! (Aluzie la o întîmplare anterioară de care râseserăm cu chef amîndoi.) - Ce are a face! Nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]