75 matches
-
șoseaua ce trecea prin spatele clădirii Comisiei Europei, iar în capătul parcului erau arcadele de la capetele corpului de clădire al Palatului Cinquantenaire, sub care fâlfâia atârnat drapelul Belgiei. Sus pe arcade exista un grup statuar ecvestru, reprezentat de patru cai cambrați, și car alegoric de luptători în arena de gladiatori, cu un războinic biciuindu-i, simbolizând: „Belgia triumfătoare, purtată spre viitor”. Pe ambele părți ale celor trei arcade deasupra cărora trona grupul statuar, existau o mulțime de statui din bronz, reprezentând
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370760_a_372089]
-
aveam mai bun de îmbrăcat, pentru a mă prezenta așa cum se cuvine în fața colegilor, lucru care de altfel nu l-am neglijat niciodată. Probez, renunț și... deodată mă opresc la o ținută care mă avantaja. Un costum de culoare bleumarin, cambrat, cu guler tip Marie Stuart, lucrat cu multă măiestrie, pantofi negri cu toc și geantă neagră. Îmi aranjez părul cu migală, verific ținuta încă odată, chem un taxi și plec spre liceu. Eram anunțați să fim prezenți la ora șapte
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
bărbătești sunt perfect ajustate, cu pulpanele lungi, vestele se mulează pe corp, pantalonii sunt foarte strâmți și Încheiați cu nasturi la gleznă, pălăriile de castor nu sunt Înalte, iar Întreaga siluetă degajă sveltețe. În redingotele cu talia sus corpurile stau cambrate, ca ale unor cai de rasă. Pentru amatorii de precizie, să mai spunem că numele franțuzesc al redingotei vine din engleză și că ascunde două cuvinte (riding și coat): așadar, un veșmânt pentru mersul călare. Spre finele veacului al XVIII
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
zice, după dezgustul care sluțea sluțenia lui când vorbea de ea. Iar Linei îi era frică de el, pur și simplu. Piciorul doamnei Eliza era, în adevăr, perfect în felul lui. Mai delicat decât te puteai aștepta, cu gleznă fină, "cambrat" și cu pantofi de lac cu buclă mare de ader. Mini fu desfătată descoperind acea buclă. Era ceea ce aștepta ca să cunoască pe deplin caracterul doamnei Eliza. Adaogă o schiță nouă pe albumul vederilor interioare. Mini consultă ceasul de mină. Se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
baga, vine din când în când la ușa cabinei noastre și ascultă. Așa, spune Erin, când termin ce am de spus. Păi, aveți niște idei foarte interesante aici... Își lovește dinții ușor cu pixul. Mă gândesc... că avem o jachetă cambrată foarte drăguță de la Moschino, cu trandafiri pe guler... — O știu! zic încântată. Și eu mă gândeam la ea! — Pe care s‑o combinăm cu... o fustă nouă din colecția Barney’s... — Cea neagră? spun. Cu nasturi până aici? Da, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Vezi? Știam eu că o să te vrea înapoi. Clare Edwards aia e de comă! Total... — Suze, o întrerup. Cum arăt? Foarte bine, spune Suze, măsurându‑mă cu privirea aprobator. Am pe mine pantalonii negri de la Banana Republic și o jachetă cambrată deschisă la culoare, peste o cămașă albă și o eșarfă verde închis la gât. Mi‑aș fi pus eșarfa Denny and George - de fapt, chiar am luat‑o de pe masa de toaletă. Dar am pus‑o imediat la loc. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tare, pentru că nu suporta sângele. I se tăiară picioarele. Se prăbuși. Încercă să se târască în patru labe, dar nu mai avea pic de putere. Ca prin ceață, întrezări albastrul unor minunați pantofi de lac, două catarame năstrușnice, niște picioare cambrate, galbenul unor ciorapi de mătase bine întinși până sub genunchi și, ceva mai sus, o coapsă fină, aristocratică, orgolios arcuită în față, cum nu mai văzuse el în viața lui. Înlemni. Julien îl privea de sus. Ieșise din cameră încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să am cu cine-mi pune mintea. - Adevăru’ e că o fi el profu’ mic, da’ e bine legat, se bagă o șatenă cu ochii verzi. O privesc cu coada ochiului: blugii cu ținte stau să plesnească pe ea. Piciorul cambrat corect, fundul în formă de pară. Talia dezgolită e fină și se desface într-un tors rotund cu sâni plini, urcați până lângă clavicule. Deși cumplit de obosit după noaptea petrecută în mesteacănul de lângă Clubul Diplomaților, simt cum mă trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
scenă apare, ca Venus Anadyomene, din scoica botticelliană, în sfârșit, Gladiatoarea. O fostă frumusețe locală, șatenă, înaltă, pistruiată, ochioasă, planturoasă, cu un genus varus poznaș, cărniță roză și pulpoaie apetisante, un piculeț vulgară și cu niște ploscuțe sau balconașe rotunjoare, cambrate, ca niște penași galbeni pretimpurii; o ființă căreia anii consumați ai tinereții, îi modificaseră conformația, indubitabil sexi, la origini, din robustă, într-una de Zeiță a fecundității, apoteotic rubensiană! Cu o țigară aprinsă nonșalant între buzele-i cărnoase, nerujate, și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de umezeală, se afla un abțibild înfățișînd un profil trandafiriu de femeie cu niște plete umflate hiperbolic și împărțite în șuvițe mergând în degrade: un roșu sângeriu, urmat de roșuri mai diluate, dând impresia unor vopsele acrilice. Imediat sub bustul cambrat al femeii scria cu litere subțiri CRISAN SHAMPOON. Barba era gata. Mai rămânea mustața, o chestiune mai complicată, pentru că firele ei erau lungi, de vreo doi centimetri, și destul de dese. Purtase mustață nenorocitul, se gândi cu ciudă, și îi trase
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fusesem pe punctul să cer un certificat medical ca să fiu scutit de perioada de reculegere! Preotul ăsta era cu adevărat genial: — Uită-te, Îmi spunea el. Uită-te bine. Vedeam, unul lîngă altul, chipul vesel al preotului iezuit și corpul cambrat al unei femei care nu lăsa să-i fie ignorat nici unul dintre farmece. — Ei bine, François, nădăjduiesc că Îți vei aminti de imaginea asta. CÎnd te vei căsători, să alegi o bucățică bună. Mai avea și alte fotografii? De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În urmă, nu suportase să vadă În odaia mea o reproducere a unui nud pictat de Modigliani, o simplă carte poștală În culori, cumpărată de la o papetărie de unde Îmi luam creioanele și caietele, imaginea unei femei Întinse pe un pat, cambrată, oferindu-se, cu sîni proeminenți, păr pubian vizibil, imaginea unei femei care - pînă și un inocent Își dădea seama - aștepta să facă dragoste. Trecînd de la fotografiile publicitare pentru lenjerie feminină la femeia goală a lui Modigliani, făcusem un mare progres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cea mare era rochia de Paște, la care lucrase mai bine de o lună de zile și pe care o terminase în Joia Mare. Primise tocmai de la Sighișoara o stofă moale și subțire, bleumarin, din care își făcuse o rochie cambrată, garnisită cu dantelă albă. Era încântată de ea și i se părea că arată ca o prințesă. Visul ei era să ajungă în cetatea Târgoviștei, să se mărite cu un boier mare, să aibă trăsuri și rochii frumoase și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Anatole-France. De cealaltă parte a Senei, pe cheiul Tuileries, homosexualii se plimbau la soare, discutau doi câte doi sau În grupuri mici, Își Împrumutau prosoapele. Aproape toți purtau slipuri minuscule. Mușchii unși cu uleiuri de plajă străluceau În lumină, fesele cambrate luceau. În timp ce pălăvrăgeau, unii Își masau organele sexuale prin slipul de nailon, sau Își strecurau Înăuntru un deget, dezgolindu-și părul pubian, Începutul falusului. Desplechin Își instalase o lunetă la fereastră. Se zvonea că ar fi homo și el; În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
în chip de aforism. Și chiar și ea părea diferită; lipseau obișnuitele-i perdele de eșarfe și lanțuri, cărora le luase locul un singur pandantiv, iar cămășile și șalurile sale la fel de lălâi și de fluturătoare fuseseră schimbate cu o jachetă cambrată, cu pantaloni asortați. —Arăți minunat, Janey, spusei eu, aplecându-mă să mă uit mai bine la pandantiv, o piatra a lunii. —E piatra zodiei mele, spuse ea, atingând-o și roșind ușor. Un cadou. Știu că nu te dai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care are o prietenă pe care o cheamă Daphne. În timp ce Hugo, înalt, zvelt către subțire, care azi era în culmea dandysmului, cu pantalonii lui dungați, o cămașă largă de mătase cu jabou și cu o jachetă de in ruginie, ușor cambrată, nici că putea semăna mai mult cu un rock star aristocrat care se îmbracă de la Browns 1. De fapt, Hugo se născuse și crescuse într-o casă cu terasă în Surbiton 1, dar din cauza înălțimii și a nasului, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
avea, de obicei, exact efectul opus asupra garderobei celor care lucrau acolo. Totuși, trecerea de la Janey care târa după ea valuri de material și cămăși puse una peste alta, la noua femeie de carieră model, care purta haine de in cambrate nu mă nedumerise pe mine. Înainte de a ajunge cineva - adicătelea înainte de a lucra la BBC - dacă Janey ar fi dat peste mine într-un restaurant, alături de un bărbat de care nu-i spusesem nimic, m-ar fi sunat în dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prima dată de când o cunoscusem. Purta o rochie cu talia joasă de un roșu închis care-i venea chiar mai prost decât blugii, dar nu conta chiar deloc pentru că, pentru MM, hainele n-aveau nici o importanță. Mi-am întins rochia cambrată, din crep, cu spate de satin, ca și cum aș fi vrut să mă asigur că totul e în ordine. Hugo nu ajunsese prea departe în al nouălea cer ca să nu observe gestul. Arăți minunat, zise el, aplecându-se pentru a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dar neputând să-și înfrâneze o stranie voluptate. Iacob se desprinse, fără să încerce, măcar, să-i tragă fusta peste coapse. Se încheie la pantaloni și îi privi, de astă dată, cu o curiozitate placidă, șoldurile care se reliefau, albe, cambrate, în întuneric. Cosmina se lăsă să curgă peste marginea canapelei, se întoarse și-și ghemui genunchii la piept. Poate că aștepta ceva. Poate că el nu știa ce așteaptă. Bărbatul cerea, parcă, o răsplată pentru furia care îl cuprinsese, ea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
neagră și jacheta de blugi. Ashling strâmbă gânditoare din buze. Poate că nu era Clodagh expertă în ale modei, dar tot ar fi dat orice să arate ca ea - picioarele ei scurte și cu forme, talia mică, subliniată de jacheta cambrată, părul lung și des, strâns cu ușurință deasupra capului. —Vezi chestia aia verde? spuse Clodagh, arătând o bluză de culoarea deschisă a mentei. Ei bine, îți poți imagina așa ceva pe albastru? — Păi, da, minți Ashling. Avea o bănuială că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în scaun și se uită la mine prin ochelarii cu rame din sârmă. Avea privirea largă, goală ca a unei bufnițe. Nu era foarte liniștitoare. Ceilalți doctori îmi spuseseră că el era ultima mea șansă, acest ungur în costumul lui cambrat cu două rânduri de nasturi, care amintea de după-amiezile lungi pierdute în cafenelele de pe bulevard și de orele languroase petrecute cu tipi blonzi și anoști care aveau același nume ca și el. Costumul nu putea fi ales întâmplător. Hainele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
curioasă în oglindă. Eram eu, ce-i drept: același păr, aceeași față, dar îmbrăcată cu una dintre fustele învolănate ale Mariei care-mi scotea în evidență o talie pe care nu știam că o posed și cu una dintre bluzele cambrate ale Lisei, care-mi scotea în evidență sânii pe care știam că-i posed, dar mă străduisem întreaga mea viață să-i ascund. Arătam altfel. Nu am găsit decât o pereche dintre pantofii Mariei în care puteam să stau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu două păsărele negre, cioc în cioc, ghete înalte cu șireturi, foi negre, până la genunchi, bluză albă cu guleraș, sub un veston din stofă neagră, ca de chelner, retezat deasupra șoldurilor. Doi sâni ca pepenii ce se rotunjeau proeminenți, vestonul cambrat și crupa colosală de sub foile întinse să crape, realizau o contracumpănire între fese și mamele, ce dădeau acestui trup mare și o suplețe statornică. Vladimir a înțeles că mai întâi trebuie s-o plimbe și să o ducă la culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
știe să surâdă îngerește. În tresăririle dintre leșinurile scurte, primește aiurând, ritmica bătaie a catapultului. Alunec apoi binișor, întinzându-mp sub masă, cu spinarea pe covor. De acolo văd picioarele Evei cu ciorapii căzuți peste pantofi. Pulpele goale, lungi și minunat cambrate, se prelungesc, destinse și larg desfăcute, deoparte și de cealaltă a colțului de masă. Eva zice că se cunună duminică și laudă virtuțile logodnicului ei. „Ce cauți aici?” o întreb dezolat. Trec apoi în camera de baie, îmi pun halatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
habar n-are ce-s ăia pantofi cu talpă plată. Mă rugase să mă îmbrac și eu „academic“ pentru ca cei de la universitate să ne ia în serios. M-am conformat. În dimineața aceea m-am îmbrăcat într-o rochie clasică, cambrată, bleumarin. Doar că n-am rezistat și, înainte de-a ieși din casă, am adăugat la ținută ciorapii-plasă negri și pantofii cu toc de la Christian Louboutin. Viața-i prea anostă fără micile accesorii la modă, nu-i așa? Henry nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]