171 matches
-
libertate.// Morții mele cel mai rău îi pare/ că și-a pierdut mințile pentru poezie./ De aceea, eternitatea mea o puteți/ vinde în târg pentru o pâine.// Sper să nu vă săturați niciodată". Nu ne vom sătura, îți promitem, Radu Cange, important este însă ca poeziile pe care le vei mai scrie să apară la edituri mai cunoscute și eventual cu difuzare națională, altfel cititorul și istoria literară n-are cum să vă cunoască jertfa...
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
negru de Șerban Tomșa; Mihai Barbu face o prezentare a Balcicului, în această vară când s-au împlinit 100 de ani de când acest teritoriu „a fost declarat pământ românesc”; cronica literară e semnată de Ștefan Ion Ghilimescu, versuri publică Radu Cange și Daniela Păun (cu prezentarea lui Mircea Bârsilă), iar Leo Butnaru ne face cunoscute noi pagini din jurnalul călătoriei sale în Armenia. Ecouri la un festival În OBSERVATOR CULTURAL (nr. 432, 12-18 septembrie) poate fi citit, în traducerea lui Marius
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3238_a_4563]
-
Radu Cange Poveste Licheaua a dat mâna cu dracul, ca să treacă puntea. Dar satana a avut o clipă de demnitate și văzând cu cine are a face, a lăsat licheaua să ajungă la mijlocul punții; După care, senin, a prăbușit-o. Umbra memoriei
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/14925_a_16250]
-
sfinxului din Bucegi căruia timpul i-a lăsat expierea acestei singure întrebări: încotro?... patrie ce renaști epuizîndu-te... Inventar de potop Cum (deocamdată) ei nu reușesc să înșface din marele tot cu dosul mîinilor atît cît înhață cu lațul palmelor în căngile posesive ale falangelor și căra cu brațele tot ceea ce apucă de-si umplu burțile casele ochii memoria cu aceste stive în spatele cărora își ascund moartea - iată-i gata să umble la mecanismul infinitului biologic și la misterul unde hazardul și
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
Radu Cange O prietenie Am fost prieten cu Hamlet... Dar prietenia s-a răcit, pentru că-mi înscenasem un vis, în care eram fericit. Acum, el nu știu dacă mai trăiește, dacă mai face ceva. Eu am rămas același, de vorbă cu speranța
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/3415_a_4740]
-
grunjos e uns cu slănină apa și uleiul nu se amestecă/ tu te umfli ca o meduză printre porozitățile mărului meu coajă tare gust/ dulce-acrișor infinitele tale membre îmi caută inima pe dinăuntru/ o inimă plată farfurie zburătoare/ îmi ascut căngile". În contextul mandalei totul dobîndește însă o altă semnificație. Visceralitatea devine revelație, trăirea pură este trecută prin filtrele lucidității, totul se transformă într-o viziune poetică și are prea puțină importanță dacă în realitate Oana Cătălina Ninu este bîntuită sau
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
din lemn, ceramică, țesături, jucării, instrumente muzicale, podoabe, mobilier pictat și alte obiecte frumos meșteșugite Sunt prezenți pentru prima dată la târgul de la oraș, cu ouă încondeiate, meșterii suceveni Elena Torac și Irinel Parasca, iar din Basarabia vin meșterii Natalia Cangea, cu împletituri, Ruslan Scutelnic, cu ceramică și Ludmila Girlovan, cu lucruri cusute cu mărgele. Nenumăratele demonstrații de încondeiat ouă se vor desfășura în acorduri demuziici tradiționale. Din peisaj nu vor lipsi nici cozonacii, dar nici cofeturile din Teleorman, turta dulce
Când se deschide Târgul de Florii și ce poți tocmi și târgui by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38444_a_39769]
-
a schingiuit și sfâșiat vieți, a mutat hotare, a schimbat orânduiri, a stârnit războaie, a călcat în picioare Estul Europei, s-a autoinvestit „dumnezeul” acestei părți de lume și a ratificat cruzimea ca religie, iar iubirea ca vină! Prinsă în căngile sataniste, familia Vanica ce-avea să devină mai târziu una de muzicieni celebri, n-a avut altă scăpare decât aceea de a fi fugară în propria patrie. Este vorba despre părinții compozitorului Mihai Vanica, tatăl, Ion (1917-1981), viitor dirijor și
MIHAI VANICA. ODISEEA VIEŢII, ODISEEA MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382842_a_384171]
-
stropite cu sudoarea grădinarilor trudiți, apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială a fîntînilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr-de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să emane măcar un atom de arome, nici cît o viorea sălbatică de cîmp. Încununarea acestor salve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vergă. Înainte ca drapelul să cadă moale la loc, apucă să zărească imaginea unui craniu, peste două oase În cruce. La mijlocul punții era un tambuchi care dădea spre cală. Poate că Încărcătura navei avea să Îi dezvăluie misterul. Apucând o cange, o Înfășură iute Într-o cârpă gudronată care zăcea pe jos. Din câteva mișcări de amnar, aprinse torța improvizată, iar apoi se aplecă În gol, făcând lumină. Nu văzu echipamente, vergi sau vele de schimb, nici vreun fel de produse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Genunii adiate pe Atrizi. ÎNCLEȘTĂRI Ca umbra-n stemă, pe basilici, O veghie singură să urci Sub agere oțele silnici: O Moscovă de cer și furci. Stea netedă, vigoare-n chiciuri, Asprime zveltă, imn de biciuri! Explică stricte-acele glorii De căngi răspunse din victorii. DEDICAȚIE Falangele acelei oboseli De alge dezlegate către sud, A tâmplei umbră din străine seri: Cu drumul meu, atunci, le-am mai văzut. La Düsseldorf, o cadră-n Bolkenstrasse... În jilț adânc, Evreul Botezat. Și mâinile, cascada
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la puțin timp după aceasta, fiind în Cezareea Maritima, ceea ce se întâmplase cu Lucius Aelius Seiano, de la un prieten care venise în grabă la Ierusalim de frica represaliilor, și acesta îi povesti cum trupul prefectului gărzii pretoriene fusese tras cu căngile pe treptele infamiei după ce fusese strangulat, iar apoi târât pe Scara Lacrimilor undeva lângă apele învolburate ale Tibrului. Profanat de oamenii lui Naevius Cordius Sertorius Macro, și lăsat câteva zile acolo în văzul tuturor, corpul neînsuflețit a lui Seiano fu
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL DOILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349818_a_351147]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > (SIN)UCIDERE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1286 din 09 iulie 2014 Toate Articolele Autorului norii inhalează suflete estropiate arborii ca niște căngi (se) spânzură de toarta cerului pești cu ochi dilatați și trup alunecos depozitează amăgiri pe fundul râului umbrele înecaților se-agăță de sălcii plângătoare secunde iritate sapă titanic în albia râului minutele ca niște antropofagi înghit vieți robuste hulpav orele
(SIN)UCIDERE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349971_a_351300]
-
Sunt ani de când funcțiile locomotorii ale trupului au abandonat-o întâi la pat, iar apoi într-un scaun cu rotile. Își drăjmuiește pensia, își chivernisește fiecare strop de putere, primește câte un prieten dintre puținii care nu au predat-o căngilor uitării... Veselă, tonică, generoasă, blândă, cu voce de clopoțel, optimistă, omul care nu se plânge de nimic, dispus să renunțe la secunde, minute, ori chiar mai mult din timpul său, pentru a se dărui cu ascultare și înțelegere altcuiva, pentru
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
acum, am dat ce aveam de dat. Sunt un anonim, draga revista, o umbră a umbrelor titanilor literaturii românești, o palida umbră a corifeilor. Și când mă gândesc ce important mă simțeam când un vechi co-cenaclist, acum poet mare, Radu Cange, a afirmat, când am recitit eu într-o seară la ”Comentar” câteva poezii mai nonconformiste, în vers mai alb: Băiatul ăsta parcă este Mircea Dinescu, fraților...!” M-am umflat în pene, deh ... În ce hal a ajuns țara asta pentru
INTERVIU CU MAESTRUL RIMEI, ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354935_a_356264]
-
zestre, covoare, straie vechi: sumane, cămăși, ițari, cioareci, opinci. Pe pereții exteriori sunt expuse obiecte de muncă: coase, greblă, fierăstrău, roată, tânjală, cioflânce (pene metalice folosite la trasul lemnului în pădure), țapine, unelte cu o coadă de lemn și o cange metalică la capăt, utilizate la rostogolitul buștenilor, halău (uluc săpat în lemn pentru adăpatul animalelor). În curtea casei se află un car și o fântână cu roată și cu acoperiș de șindrilă. O altă casă tradițională, veche de peste 100 de
FESTIVALUL NATIONAL AL PASTRAVULUI, CIOCANESTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354982_a_356311]
-
de toate viscolele, de toate zăpezile ... Dă, Doamne, s-aud / că Poetul de Serviciu al Națiunii Valahe / a rămas în viață și fiitorește, / c-a avut tărie să traverseze noaptea câlțoasă, / gordiană, c-a avut putere să se smulgă / din căngile Găii ce mănâncă de-o vreme / doar creiere, doar suflete de genii / ale neamului nostru parcă mereurit-însomnorat, / cum zice și imnul în fiecare dimineață, / pe posturi de radio și de televiziuni ... Dă, Doamne, s-aud c-au adormit găile / semănătoare
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
în ele însele, acestea sunt apă. De asemeni, acestea sunt contaminate de toxinele eliminate prin sudoare sau lacrimă, toxine venite tot din noi înșine, din propriile noastre trupuri... Ați realizat, probabil, care este sursa setei de schimbare care ține în căngile ei ființa umană. Da, este tendința, de sursă diabolică, înspre autosuficiență. Este gestul suprem al răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu, chiar dacă, de o dureroasă majoritate, nu este perceput ca atare. Așa cum am scris în unele lucrări precedente, nu actul cunoașterii este
KELOWNA, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 4 din 04 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342487_a_343816]
-
estimare reală a impactului. În urma analizei post-mortem a carcaselor eșuate pe țărm, se estimează că aproximativ 80% dintre cetaceele eșuate au interacționat cu activitatea de pescuit (urme de plase, abdomen, cozi sau înotătoare tăiate, sau au fost străpunși cu cangea). O evaluare a impactului capturilor accidentale asupra populațiilor de cetacee, ca urmare a unui Program de Monitorizare care să implice observatori la bord, lipsește la nivel național și regional. Astfel, implementarea unui Program de Monitorizare adecvat, pentru monitorizarea capturilor accidentale
PLAN NAȚIONAL din 28 mai 2024 () [Corola-llms4eu/Law/283770]
-
Acasa > Poeme > Antologie > AUTISM Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Iubire în fotoliu și ură din orgoliu, parfum de cimitire, ding-dong la mănăstire, o minge sub meninge, păianjen, cange, chinge, obraz precum o carte, tantrăm pe jumătate, extaz de orhidee, doar sânge și idee, cu drogul stai mai bine, o, fericiri depline, te recunosc, petală, acum ești blond-ovală. BMM Referință Bibliografică: Autism / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
AUTISM de BORIS MEHR în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379891_a_381220]
-
ȘI ALE AMORULUI ÎN ARTĂ] Autor: Aga Lucia Selenity Publicat în: Ediția nr. 1663 din 21 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Întotdeauna e loc de mai bine, chiar și într-un simplu sărut. Ovidius scria: “Unii pești se prind cu cangea, alții cu undița sau rămân prinși în năvodul pescarului. Asemenea și-n dragoste, nu izbutești întotdeauna cu aceleași mijloace; străduiește-te să le potrivești după vârsta iubitei. O căprioară mai trecută simte de departe cursa ce i se pregătește; de
SĂRUTUL [AVATARURI ALE ARTEI AMORULUI ŞI ALE AMORULUI ÎN ARTĂ] de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374889_a_376218]
-
dejuca planul morții, iar celălalt a rămas să sufere, tremurându-i chinuitor mâinile și vocea. Cuvintele nu-i curg, nu au claritate, mersul i-a fost chin, iar acum e ajutat de cărucior cu rotile, corpul îi este rigid, niște căngi trag de el să-l rupă! Funcțiile locomotorii și verbale sunt totalmente deteriorate, se mișcă încordat și tremurând. Un Parkinson galopant, violent îl chinuie uneori insuportabil! Creierul îi vuiește ca marea! Soția artistului, Domnița, un om cu multă și minunată
CORNEL CONSTANTINIU LAVIURI PE PORTATIV de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372990_a_374319]
-
își ridice piciorul peste pragul înalt, ceva îi agăță laba bocancului. Aplecă privirea la timp pentru a zări un braț lung, terminat cu o palmă cu trei degete subțiri, lungi și multiplu segmentate, care ieșea de sub talpa vehiculului, ca o cange. - Cerule mare! Se aplecă imediat și apucă brațul, trăgând afară un trup incredibil, asemănător cu statuile care împodobeau Galeria Eroilor de la Academia de Știință la care studiase. O coamă roșcată care cobora până la mijlocul unui spate perfect arcuit, niște ochi
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
ce li se întîmplă. Isidor se răsuci cu iuțeală la atacatori și rupse dintr-o lovitură ambele picioare ale unuia din ei, numai pentru a se folosi de greutatea naturală a omului ca să ajungă cu degetele sale ascuțite ca niște căngi, pe sub bărbie, direct în creierul nefericitului frate- ostaș. Ultimul dintre călugări încercă să-și folosească transmițătorul subvocal dar dispozitivul rămase brusc fără curentul generat de bateria din spatele urechii... Capul fusese despărțit de trup cu o sabie subțire cât o peliculă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu obsesii ale descompunerii și ale înstrăinării de sine - uneori în tiparele prin care ele au fost înrădăcinate în poezia noastră de G. Bacovia. Totul, într-un balans al rarefierii transfigurate de vis și al brutalității (,,Stăpânii ... și-au înfipt căngile în carnea noastră/ ... de-atâta îmbrățișare carnea ni s-a făcut albastră”, ,,robilor cerului și ai pământului Steaua, încă, nu le-au pus-o la murat”). Această scindare ontologică a omului este concretizată de simbolul ,,rănii odioase”, ,,eva multicellulara”, trimitere
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]