506 matches
-
piatră, cu ochii ațintiți tot spre canistră. Matei se opri paralizat în mijlocul drumului, ca și cum în fața sa ar fi stat o armată vrăjmașă. Degeaba vă holbați așa, spuse el vizibil stînjenit de întîlnire. Nu dau o picătură nici lui Dumnezeu! Toată canistra e pregătită pentru decanul meu, care mi-a telefonat că trece mîine cu mașina pe aici spre Văratec. Așa căă... A desfundat butoiașul nea Lazăr? întrebă doctorul cu nările umflate. Da... dar m-a rugat să nu spun la nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i dau eu de la crama asociației, cît îi trebuie pentru zece nunți. În aceeași clipă Matei se trezi înconjurat din trei părți de membrii expediției (Nuțu nu cunoștea încă asemenea practici), fără să scoată nimeni o vorbă. Sărmanul posesor al canistrei își dădu seama imediat că nu mai are nici o salvare și nu mai putu decît să dea din cap disperat și să întrebe: Unde vreți să-l bem? Hai cu noi în expediție, îi propuse doctorul. Ești cel mai indicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din urmă Nicanor. Dar să vii repede și să nu spui la nimeni unde ne ducem și ce vrem să facem! Apoi domnul Nicanor fu acela care intră în casa lui Lazăr Brusture și-i spuse să pregătească o altă canistră cu vin pentru a doua zi dimineața, cînd va trece Matei s-o ridice. I-a oferit în schimb cuvîntul de onoare că-i va da la nunta epoatei cît vin va dori, cel puțin la fel de bun. Pînă și doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
numai să facă așa cum zice domnul Nicanor. Și, pentru a fi totul cît mai bine pus la punct și toate sarcinile repartizate în mod echitabil, tot Nicanor a fost cela care a trasat sarcina fiecărui membru al expediției să poarte canistra cîte o postată bună, că nu-i obligat Matei să-și rupă mîinile pentru nimeni. Zis și făcut. Porniră deci cît mai veseli spre marginea pădurii, unde trebuiau să-l aștepte pe Nuțu. Nimeni n-a observat însă că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
paharele de plastic comandate la bufet. Și l-au gustat. Formidabil! Extraordinar! Licoare, dom'le! Ăsta vin, nu borșul de la bufet! Acestea au fost primele expresii care s-au rostit imediat după deșurubarea capacului, fiecare participant la expediție îngenunchind în fața canistrei pentru a gusta mai comod. Și, bineînțeles, nu s-au mulțumit numai cu cîte o gură. Doar nu erau puși special să deguste. Au mai gustat o dată și încă o dată și numai bine cînd sosi Nuțu la fața locului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bineînțeles, nu s-au mulțumit numai cu cîte o gură. Doar nu erau puși special să deguste. Au mai gustat o dată și încă o dată și numai bine cînd sosi Nuțu la fața locului cu cele comandate de Nicanor de la bufet, canistra se ușurase mai bine de un sfert. Întrucît pîinea caldă (datorită căreia întîrziase Nuțu peste prevederi), telemeaua și ceapa verde avură darul să-i asmuță și asupra unei gustări, nu mai amînară această problemă pentru altădată. Se hotărîră deci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai amînară această problemă pentru altădată. Se hotărîră deci să lichideze pe loc cu astfel de activități străine de scopul lor pur științific. Și, într-adevăr, cam într-o oră terminară aproape tot, și de mîncat și de băut. În canistră însă tot mai rămase ceva, considerat ca foarte necesar pentru întoarcere. Nu-l uitară pe Nuțu, căruia nu i-au trebuit decît două pahare de vin pentru a-și da seama că nu se mai bîlbîie aproape deloc. Au ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
însă tot mai rămase ceva, considerat ca foarte necesar pentru întoarcere. Nu-l uitară pe Nuțu, căruia nu i-au trebuit decît două pahare de vin pentru a-și da seama că nu se mai bîlbîie aproape deloc. Au ascuns canistra și alte cîteva lucruri mai mărunte sub niște crengi, după ce s-au asigurat că nu-i vede nimeni și s-au ridicat hotărîți să plece. Nu pe-aici! le-a atras atenția Nuțu cînd a văzut că se îndreaptă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
puturos din cap pînă-n picioare. Cînd ajunseră la marginea pădurii și zăriră iar satul scăldat în soare, mașini și oameni trecînd pe șoseaua din depărtare, tractoare pe cîmp, crezură că se află în paradis. Nu se mai gîndiră nici la canistră, nici la alte lucruri care i-ar fi putut reține și se îndreptară spre sat. Se feriră însă cît putură mai bine să nu fie văzuți de nimeni în acel hal. Intrară la prima casă să se spele și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să nu fie văzuți de nimeni în acel hal. Intrară la prima casă să se spele și să se odihnească o clipă în liniște. Și, după o vreme, își dădură seama că n-au făcut tocmai bine lăsînd în pădure canistra în care rămăsese totuși o cantitate apreciabilă de vin. Doctorul se uită cu înțeles la Nicanor, acesta făcu cu ochiul lui Matei, Matei ridică din umeri și făcu un semn cu capul spre Nuțu. Du-te tu și adă canistra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
canistra în care rămăsese totuși o cantitate apreciabilă de vin. Doctorul se uită cu înțeles la Nicanor, acesta făcu cu ochiul lui Matei, Matei ridică din umeri și făcu un semn cu capul spre Nuțu. Du-te tu și adă canistra, Nuțule, se rugă de data asta domnul Nicanor, că ție-ți vine mai ușor. Tu ești băiat drăguț și... dacă te duci, îți dau... Dar nu mai apucă să spună ce anume îi dă, pentru că Nuțu cu ochii mari, deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Atunci cine să se ducă, eu? întrebă doctorul făcîndu-i lui Nuțu semne cu degetul la obraz. Dr-dr-dracul să se ducă, c-c-că eu nu mă mai duc! Și ieși din casă luînd-o la fugă spre casa bunicilor. Dați-o-ncolo de canistră, zise Matei a lehamite. Găsesc eu alta pînă dimineață. Bine c-am scăpat cu viață din grozăvia asta! Dar a mai rămas vin în ea, frate, nu-i vorba de canistra propriu-zisă, glăsui plin de regrete doctorul. Și încă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la fugă spre casa bunicilor. Dați-o-ncolo de canistră, zise Matei a lehamite. Găsesc eu alta pînă dimineață. Bine c-am scăpat cu viață din grozăvia asta! Dar a mai rămas vin în ea, frate, nu-i vorba de canistra propriu-zisă, glăsui plin de regrete doctorul. Și încă ce vin! Dar nimeni nu se hotărî să se întoarcă în pădure pentru așa ceva. Ș-apoi... nu-l aveau pe moș Lazăr Brusture aproape? Mai discutară puțin despre faptul că fiecare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
un semn pe cap în zona Popa Nan. l Pierdut în luna februarie motan gri vărgat, lîngă Operetă. Era amintire. l Pierdut 6 august cățelușă mică, maro deschis, păr scurt, zona Cățelu. l Găsit cîine vînătoare. Cedez stăpînului. l Uitat canistră autostradă Pitești-București. Recompensă țuică Vîlcea. l Căutăm femeie pentru fochist, curățenie, bloc ultracentral. l Oferim pensiune unui pensionar. l Pui caniche, talie mică, aparat mărit. l Cățel rasă mică, 3 luni, vizibil duminica, str. Simetriei 50. l Cumpăr monument funerar
PERLE... P@RLE... PERLE... by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8952_a_10277]
-
evoluția politică în campania pentru locale. Cu ei, refacerea unui dialog cu PDL și Palatul Cotroceni nu pare chiar imposibilă. Lui Patriciu nu-i folosește la absolut nimic un partid în opoziție. E ca o sondă fără petrol, ca o canistră goală. Antonescu și Orban ar putea fi pionii care să-l rebranșeze la zăcămintele din Marea Neagră a politicii românești, în caz că marele cârmaci se va decide într-o bună zi să arunce PSD peste bord. Patriciu știe că poate pluti, ca
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
deschide. Lionel vede intrând două perechi de bocanci militari, necunoscuți. Pune pe birou mingea de baseball și ghemotocul de hârtie. Își desuflecă rapid mânecile de la cămașă și-și pune haina de la costum. Ridică privirea încetișor și vede mai întâi o canistră galbenă, pe urmă două haine de piele ca în filmele americane cu comisari sovietici, pe urmă două maxilare pătrate ca în filmele cu Edward G. Robinson și, la urmă, două perechi de ochelari de soare negri, ca în filmul Blues
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de piele ca în filmele americane cu comisari sovietici, pe urmă două maxilare pătrate ca în filmele cu Edward G. Robinson și, la urmă, două perechi de ochelari de soare negri, ca în filmul Blues Brothers. Numai că posesorii bocancilor, canistrei, hainelor de piele, maxilarelor și ochelarilor nu sunt actori și, cu atât mai puțin, nu sunt americani. Sunt racheți moldoveni de peste Prut. Adică mai puțin răi decît racheții albanezi sau ucraineni. Pe șef îl cheamă Grișa, iar pe haidamacul cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
hainelor de piele, maxilarelor și ochelarilor nu sunt actori și, cu atât mai puțin, nu sunt americani. Sunt racheți moldoveni de peste Prut. Adică mai puțin răi decît racheții albanezi sau ucraineni. Pe șef îl cheamă Grișa, iar pe haidamacul cu canistra îl cheamă Vaniușka, în ciuda celor doi metri și a celor o sută douăzeci de kilograme. Până și maică-sa, care trăiește în raionul Bălți, are 72 de ani și o pensie de douăzeci de lei moldovenești, îl alintă Vaniușka chiar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Valea Loarei. Ziua aia nu mi o plătești. Batem palma? — Fără contracte, nu pot. Faci pe nebunul cu noi? Știi că șantierele mai iau și foc... Grișa se sprijină în cotul stâng de birou și-l privește amenințător. Vaniușka lasă canistra jos și-i deșurubează capacul. Scoate o cutie mare de chibrituri rusești, aprinde unul, se sprijină în cotul mâinii drepte de birou și apropie chibritul de Lionel. Între timp, cu mâna stângă, înalță canistra la nivelul biroului și o înclină
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și-l privește amenințător. Vaniușka lasă canistra jos și-i deșurubează capacul. Scoate o cutie mare de chibrituri rusești, aprinde unul, se sprijină în cotul mâinii drepte de birou și apropie chibritul de Lionel. Între timp, cu mâna stângă, înalță canistra la nivelul biroului și o înclină periculos peste planuri. Cad câteva picături de benzină. Cineva care ar fi ascultat la ușă s-ar fi mirat, pe bună dreptate, de cât de bine se înțeleg doi oameni care vorbesc unul în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
plin antebrațul lui Vaniușka. Spre norocul acestuia, pentru că flacăra începuse să-l frigă la degete. A fost singurul lui noroc: pârâitura care s-a auzit a confirmat ruperea osului. Ca tacâmul să fie complet, de durere, Vaniușka a dat drumul canistrei, care i-a căzut pe laba piciorului stâng, rupându-i câteva tarsiene, la întâmplare. Oricât ai fi de haidamac, o asemenea combinație de suferințe te face să răcnești din toți rărunchii. Ceea ce Vaniușka se pregătește să facă. Deschide larg gura
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de-a o închide la loc, îi spune: — Noapte bună, valetule. (Ce dialoguri se scriau pe vremuri, la Hollywood...) Lionel privește lung spre ușa care se închide și se îndreaptă, cocârjat, spre propria garsonieră. E ora 10. Roman, cu o canistră galbenă în mână, se îndreaptă, pe două cărări, spre fostul teren viran pe care s-a aciuat șatra de țigani - e prea beat ca să mai fie politically correct. Aude scârțâitul viorilor, lătratul câinilor și nechezatul cailor, dar nu vede globul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de canal și intră pe jumătate în el. Acum, la înălțimea de 70 cm, ochii par de coiot. Protejat de distanța la care se află de rus, îl întreabă: — Vitali Semeonov, n-ai murit încă? Râde sfidător. Furios, Roman lasă canistra și se repede spre el. Foarte agil, Edy intră și mai mult în canal, până nu i se mai vede decât capul. De la înălțimea de 15 cm, ochii par de șarpe. Edy mai spune „Cenușă și diamant!“ și dispare în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mai spune „Cenușă și diamant!“ și dispare în canal, trăgând capacul deasupra lui. Roman ajunge la canal și se chinuie să ridice capacul. Îi e imposibil: pare sudat de-o veșnicie. Se uită pe cer: e lună plină. Furios, ia canistra, stropește cartoanele cu benzină și le dă foc. O ia la fugă. În urma lui se aud chirăituri. Lionel se pregătește de culcare. În ultima clipă, se duce la birou, ia o foaie de hârtie A3 și desenează un dreptunghi. Îl
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
uităm la ceas, abia era trei fără un sfert. Nu era șase și zece, fusese ceasul d-andoaselea sau știu io ce se întâmplase! Nu era nici o lumină afară, io nu știu ce văzusem! Ne-am dus până la urmă la vamă. Aveam două canistre de benzină și ăia ne-au întrebat: spre Iugoslavia? Nu putem trece cu benzină că era embargoul. Nu, că o luăm în sus, spre Ungaria. Am trecut vama simplu, nu ne-a întrebat nimeni nimic. Dar din spate, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]