3,909 matches
-
Chivu Cartea lui Ion Istrate se deschide cu o privire de ansamblu asupra contextului politico-cultural de la sfârșitul secolului al XV-lea marcat de căderea Bizanțului. Fără influența centrului cultural bizantin se constată nevoia de a se traduce textele sacre, scrierile canonice, hagiografii și lucrările marilor părinți ai ortodoxiei, fapt care duce în curând la o "autohtonizare prin provincializare" a culturii bizantine și care o obligă să își caute în spiritualitatea occidentală "multe din resursele propriei modernizări". Fenomenul de descoperire, de receptare
Despre începuturile literaturii românești by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15239_a_16564]
-
pentru carne sau lapte, în alte vremuri. Nu conta foarte mult "ce se dădea", important era să fii pe listă, la coadă. Cuprinsul unei cărți ajunge să fie citit cu mai mare interes decît conținutul. în mod normal, fiecare listă canonică intră într-o luptă liberă cu alte și alte "pomelnice". Antologiile de după '90 au propus mai ales grupuri sau generații. Au fost antologii care au funcționat după clasice criterii estetice. Au fost și antologii tematice. în această efervescență antologatoare, un
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
pentru că riscul e implicit. Nu doar marii autori ar fi trebuit să se gîndească de două ori înainte să intre într-o astfel de antologie. Și tinerii ar fi trebuit să știe că riscă mult dacă intră în așa "cîrdășie canonică". Este inutil să-i comentez aici pe cei "mari". De obicei, antologiile sînt ale celor care vor să iasă în față, care vor să atace "listele"... De aceea mă voi opri puțin asupra celor "mici". Dan Sociu este unul dintre
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
ochii publicului (de programele școlare nici nu mai putea fi vorba, simpla lor pomenire putînd să atragă sancțiuni drastice), în fond, singurele instanțe naturale (în comunism lor le-a fost adăugat și un factor nenatural: politicul) apte să confirme caracterul canonic al unor opere. Or, devenise clar că operele tuturor acestor scriitori ar fi trebuit puse la locul lor (de unde fuseseră arbitrar extirpate) în istoria literaturii române. În mod normal (exceptînd unele perioade istorice aberante, cum ar fi dictaturile de tot
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
cele mai generoase din literatura noastră. Suntem imediat după primul război mondial, departe încă de febra anilor ’30. Vinea nu scrie selectiv despre ultimele apariții, ci scrie pur și simplu despre ceea ce apare, de la volume rămase și astăzi în listele canonice (vezi Pe Argeș în sus al lui Ion Pillat) la titluri care acum nu ne mai spun nimic (Umbre pe drumuri de Barbu Solacolu). Avangardistul temperat are o netăgăduită slăbiciune pentru simbolism, astfel încât nu ratează nici o ocazie de a readuce
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
semnul unei esențiale întrebări, paginile care formează Introducerea se constituie într-un autentic ceremonial al întrebărilor. Este Dosoftei versificator sau poet? A avut el har sau a practicat poezia din rațiuni străine creativității? Este traducerea psalmilor lui David fidelă textului canonic? În ce constă originalitatea traducerii, dacă se poate vorbi de originalitate? Există o echivalență între opera lui Dosoftei și lucrarea înaintașilor care, în spiritul Reformei, au tradus Psaltirea în limbile naționale și în versuri? Are Psaltirea, pentru literatura română, aceeași
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
facem istorie literară. Istoria literaturii române nu poate să fie decît o demonstrație a puterii creatoare române, cu notele ei specifice, arătarea contribuției naționale la literatura universală. (...) Specificul fiind un element structural nu se capătă prin conformare la o ținută canonică. Singura condiție pentru a fi specific e de a fi român etnic" (p. 6). Din acest unghi privite lucrurile specificul național al literaturii române este un sistem de cercuri concentrice în nucleul căruia se găsesc scriitorii de etnie pură, urmînd
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
Stoia-Udrea, Virgil Birou. Ce să mai vorbim despre cele ale unor autori care au publicat cu precădere în alte limbi decât româna: Andrei A. Lillin, Franyo Zoltan, Meliusz Jozsef, Robert Reiter/Franz Liebhardt, Rene Fulop Miller. Există, apoi, scriitori mari, canonici, pe care însă prea puțină lume îi receptează ca aparținând în vreun fel spațiului cultural bănățean (Camil Petrescu, Lucian Blaga, George Călinescu, Liviu Rebreanu). Până și numele lui Lenau poate fi rostit în context bănățean, chiar dacă, realist, Cornel Ungureanu recunoaște
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
e numai o iluzie frumoasă de-a mea ca atâtea altele aș da oricât să-i găsesc versurile aș da tot ce am scris și încă ceva pe deasupra să mai pot citi o prostie scrisă de el pe lângă marile prostii canonice și necanonice pe care viața mea mi le pune zilnic în față unadouătreipatrucinci doar așa ca să-l uit pe Ion de la gară și scrierile lui alese cenzurate numai de vreun călător milos care-i dădea o bucată de pâine întrerupând
Ion de la gară by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6515_a_7840]
-
despre purtarea lui balcanic-indulgentă cu ocazia verificării. Aceasta este imaginea Autorității și a superiorului în Inspecțiune: un concubinaj pastoral, un exemplu luminos de coexistență pașnică între palierele ierarhice; restul e fantezie exegetică pro domo... Nici asimilarea lui Anghelache speciei eterne, canonice, imuabile a funcționarului subaltern dintotdeauna și de pretutindeni nu excelează prin pertinență. El este casier - versiunea decăzută în administrativ a trezorierului care, etimologic, semnifică pe omul ce a primit în grijă o comoară. O varietate de comoară sunt și banii
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
singură dată, ci de mai multe ori, începînd cu epoca în care a fost emisă, și ajungînd pînă în zilele noastre. În al treilea rînd, la origine și în intenție, teza este una de critică culturală, (premisa celei dintîi bătălii canonice de la noi), ceea ce ar trebui să ne pună în gardă contra extrapolărilor abuzive. Articolul dlui George face parte dintr-o serie polemică, ținta fiind un studiu al dlui Ciprian Șiulea dintr-o carte (Retori, simulacre, imposturi) pe care am semnalat
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
avertismentul cu care Maiorescu își încheie studiul din 1872: „românii [...] au pierdut dreptul de a comite greșeli nepedepsite”? Cele două articole menționate, precum și alte cîteva din anii ’60-’70 ai secolului XIX, au declanșat ceea ce am putea considera prima bătălie canonică din literatura română. Maiorescu însuși a folosit expresia „critică generală” și a declarat-o încheiată (cu succes!) în 1885, în articolul Poeți și critici.
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
mama, pe care nu ezită s-o împingă peste balcon, un milițian precaut, gata să mintă ca să evite complicațiile - și atmosfera încărcată a dictaturii e completă. Bogdan Suceavă e un povestitor de vocație, de cu totul altă stofă decît reperul canonic al genului - Sadoveanu, cu propensiune către spațiul eteric al fanteziei pure. Poate că acesta e drumul prin care realismul românesc se convertește în realism magic. Bogdan Suceavă, Bunicul s-a întors la franceză: istorii, prefață de Liviu Antonesei, Iași, Editura
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
și le asumă însă Borges sunt imense și, până acum, doar Harold Bloom a sesizat 10) posibila fundătură a operei scriitorului argentinian. Consecvent în labirintul universului său, „lamentabil de consecvent” spune Bloom, susținând până la extrem teoria continuității perfecte a literaturii canonice, esențial fără a scrie un rând de umplutură, circular în idei și limpede în formulare prin reluarea permanentă în diferite variante, Borges nu tentează la o a doua lectură: „Borges poate să rănească, dar mereu în același fel, astfel încât ajungem
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
a doua lectură: „Borges poate să rănească, dar mereu în același fel, astfel încât ajungem mereu la prima lui vină: celei mai bune opere a lui îi lipsește varietatea”11). Fiind cel mai universal dintre toți scriitorii latino-americani, cu o poziție canonică sigură și cu o „putere de contaminare” mai mare decât a oricărui alt scriitor, Borges, deocamdată, nu oferă o relectură prea creatoare așa cum el însuși susținuse importanța timpului indefinit al lecturii și al memoriei. Un paradox născut din sacrificiu. Borges
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
fi gîndit, un agent de putere. Problema apare de obicei la nivelul legitimării acestei puteri. Pentru că profesorului i se întîmplă adesea să considere că a venit vremea înțărcării, a deconectării de la surse pentru că el însuși a devenit una, o întrupare canonică. Discursurile canonice ale profesorului se împart în două tipuri: unele exprimă convingeri în primul rînd intelectuale (cu pandant etic) și, în consecință, devin interpretări ale lumii. Celelalte rămîn la nivelul reproducerii, transmit informații, copiază idei, fără a deveni sinteze personale
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
un agent de putere. Problema apare de obicei la nivelul legitimării acestei puteri. Pentru că profesorului i se întîmplă adesea să considere că a venit vremea înțărcării, a deconectării de la surse pentru că el însuși a devenit una, o întrupare canonică. Discursurile canonice ale profesorului se împart în două tipuri: unele exprimă convingeri în primul rînd intelectuale (cu pandant etic) și, în consecință, devin interpretări ale lumii. Celelalte rămîn la nivelul reproducerii, transmit informații, copiază idei, fără a deveni sinteze personale, fără a
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
oraș La Holstebro, noi am participat la Misterul lui Odin. Seara, s-au tras focuri de artificii pe ploaie; atunci, sub cerul acoperit de nori, mi-am spus că ceea ce e important se află altundeva, și nu neapărat în acest canonic semn festiv. Dacă Odin e fiul lui Holstebro, el nu e mai puțin fiu al Danemarcei, pe care a doua zi - miracol! - o descopăr scăldată în soare, atunci când ajungem până pe coastele cele mai înaintate în mare. Peisaj aspru, cu mori
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
găsește potrivită pentru a numi și stilul bizantin al Renașterii timpurii ("maniera greacă"), și "imitația" infidelă pe care le-o opuneau artiștii de secol XVI marilor modele. E vorba, de fapt, de preluarea unor teme "accesibile", în sensul de vizibile, canonice, cu scopul de-a le oculta. Manierismul "istoric" ținea, așadar, de "îndemînare". Moștenirea lui ține mai degrabă de "îndemînă" și de lendemain, de priza speculativă la amănunte și de amînarea din aproape în aproape a efectelor. Este chiar ceea ce oferă
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
fi decât una de ficțiune și de construcție obiectivă. E ciudat cât de radical anti-subiectiv e G. Călinescu într-o epocă modernă ce valorifică tocmai resursele eului. Se cunoaște prea bine opțiunea călinesciană pentru un clasicism generic, pentru "o umanitate canonică" și "o psihologie caracterologică" - ceea ce-l determină să meargă sfidător împotriva curentului modernității, după cum declară răspicat în 1946: "E necesar să diminuăm, pe cât e legitim, subiectul și să reducem prestigiul genialității, ca proiecție a eului" (p.280). Dar ar fi
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
apreciat fără rest. În al doilea rând, importanța majoră a acestei cărți o constituie problema de încadrare, genul propriu-zis al scrierii. Mă văd nevoit să apelez acum la un capitol teoretic din Despre Science Fiction, intitulat SF-ul și judecata canonică, pentru a explica ce și cum. Pornind de la realitatea conform căreia literatura SF are un canon al ei, marginal și care nu interacționează cu canonul literaturii înalte, Radu Pavel Gheo enumeră elementele în baza cărora se produce judecata canonică a
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
judecata canonică, pentru a explica ce și cum. Pornind de la realitatea conform căreia literatura SF are un canon al ei, marginal și care nu interacționează cu canonul literaturii înalte, Radu Pavel Gheo enumeră elementele în baza cărora se produce judecata canonică a SF-ului: tema, cronotopii (viziuni, personaje tipice etc.), stilul și naratologia. Obiectiv și foarte critic, tânărul eseist consideră că, în lipsa ultimelor două elemente, SF-ul e fără valoare literară. Prin urmare, "folosirea temelor ca pretext se dovedește mai fertilă
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
de locul și rostul ficțiunii în postmodernitate și de rediscutarea canonului literar românesc. Tentative de sinteză este o încercare de sistematizare a tipurilor de roman existente în literatura română. Portrete din lumi diferite conține studii aprofundate asupra operei unor romancieri canonici, pagini desprinse parcă dintr-o potențială istorie literară. În Ficțiuni și nonficțiuni recente sînt publicate cronici de întîmpinare la cărți apărute în ultimii ani, iar Dialoguri în pragul mileniului III grupează interviuri realizate de autor cu scriitori importanți din țară
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
literară. N.M.: A fost studentul lui Nabokov la Cornell. Poate de la Nabokov a învățat cum se citesc cărțile. M.C.: Scriitori care scriu despre alți scriitori, astea sînt situațiile cele mai interesante, de fapt. N.M.: Totuși, cum s-a născut bătălia canonică din anii '80? M.C.: Bătălia canonică este o bătălie politică de fapt. N.M.: Mai este sau s-a terminat? M.C.: Nu, este. Pentru că de fapt sînt diferite grupuri care vor să intre în canon... N.M.: Și are legătură cu corectitudinea
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
Nabokov la Cornell. Poate de la Nabokov a învățat cum se citesc cărțile. M.C.: Scriitori care scriu despre alți scriitori, astea sînt situațiile cele mai interesante, de fapt. N.M.: Totuși, cum s-a născut bătălia canonică din anii '80? M.C.: Bătălia canonică este o bătălie politică de fapt. N.M.: Mai este sau s-a terminat? M.C.: Nu, este. Pentru că de fapt sînt diferite grupuri care vor să intre în canon... N.M.: Și are legătură cu corectitudinea politică? M.C.: Are și n-are
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]