49 matches
-
purtându‑se ca unii care, din pricina acelor ipocriți, se opresc chiar de la legăturile cu frații”. La sfârșitul secolului al II‑lea, un alt autor, cunoscut sub numele Hipolit și identificat ulterior cu martirul roman omonim, redacta două opere în apărarea canonicității Apocalipsei și a Evangheliei după Ioan, canonicitate pusă la îndoială de unii creștini, cel mai cunoscut dintre aceștia fiind preotul Gaius, care atribuia paternitatea corpusului ioanic ereticului Cerint. Din cauza revendicării ei de către montaniști, Apocalipsa a fost exclusă din canonul Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ipocriți, se opresc chiar de la legăturile cu frații”. La sfârșitul secolului al II‑lea, un alt autor, cunoscut sub numele Hipolit și identificat ulterior cu martirul roman omonim, redacta două opere în apărarea canonicității Apocalipsei și a Evangheliei după Ioan, canonicitate pusă la îndoială de unii creștini, cel mai cunoscut dintre aceștia fiind preotul Gaius, care atribuia paternitatea corpusului ioanic ereticului Cerint. Din cauza revendicării ei de către montaniști, Apocalipsa a fost exclusă din canonul Bisericii din Asia Mică. Lectura sa publică a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
origine terestră, nici nume, nici arbore genealogic, nici curriculum uitae. El apare ca „de nicăieri” și dispare brusc, ucis de „suflarea” adevăratului Cristos. Pentru a putea pătrunde „misterul” Anticristului‑cvasidiavol, trebuie să pornim de la un lucru esențial, și anume respingerea canonicității Apocalipsei. Iată fragmentul, din cateheza a IV‑a, capitolul 36, în care Chiril propune lista cărților recomandabile din Noul Testament: Noul Testament are doar patru evanghelii, celelalte sunt scrieri pseudoepigrafice și au o influență vătămătoare. Și maniheii au o Evanghelie după Toma
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
atinge pământul. Acest lucru nu face din Anticristul‑om politic un personaj mai puțin „extra‑terestru”. El va lucra prin semne și minuni, tipul său de acțiune având foarte puțin în comun cu o acțiune politică obișnuită. După cum vedem, respingerea canonicității Apocalipsei îi împinge pe Chiril către un demers teologic presărat de aporii. Ultimii martiri, martiri aparte „Că mare necaz va fi atunci, cum n‑a mai fost de la începutul lumii până acum” (Mt. 24,21; cf. Dan. 12,1) Seria
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Daniel și Apocalipsa sunt cărții profetice prin excelență și nu trebuie pierdut din vedere că atât Irineu, creatorul mitului, cât și „biograful” cel mai meticulos al Anticristului, Hipolit, sunt în același timp doi dintre cei mai înfocați apărători ai canonicității scrierii ioanice. În cazul lor, se poate încă vorbi de un anumit echilibru între profetism și exegeză, cel dintâi nefiind sufocat de exigențele „filozofice” și metodologice ale celei din urmă. Scenariile lor sunt mult mai marcate de spiritul profetic decât
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acceptate), antilegoumena (controversate) și notha (necanonice). Canonul Noului Testament, prezentat de acesta împăratului Constantin, nu cuprinde Apocalipsa; ea este totuși enumerată printre homologoumena. Se pare că el a fost influențat în această privință de Lucian al Antiohiei care nu admitea canonicitatea Apocalipsei și a epistolelor 2 Petru, 2 și 3 Ioan și Iuda. Eusebiu lărgește totuși „Noul Testament cel Mic” antiohian, incluzând aici epistolele contestate. Se pare că Apocalipsa a fost reintegrată în canonul Bisericilor din Asia Mică în momentul condamnării lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
întâlnirii între artă și sacralitate. Încet‑încet, se întrezărește o redescoperire a icoanei adevărate. În 1830 este deja evidentă (fie din partea intelectualilor, fie din partea clerului) o im‑ plicare sinceră în arta religioasă. Episcopii în mod special, promulgă legi care apără canonicitatea icoanei și în cele din urmă propun să se publice manuale pentru a demonstra autenticitatea, importanța și valoarea icoanei, păstrând vechile tradiții. În secolul al XX‑lea se face cunoscută o nouă influență provenind din ve‑ chea pictură (în mod
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
prin idee, într-o... generație, ține de convenționalitate, e de părere Mihai Cimpoi și pe această linie își conduce discursul critic în secțiunea Integrări tipologice și categoriale. Eminescu este în bună măsură un clasic ("Clasicitatea eminesciană se identifică azi cu canonicitatea"); coordonatele acestei apartenențe sunt expuse în subcapitolul intitulat Clasicismul. La fel sunt identificate coordonatele romantice (Romantismul), una dintre acestea definindu-se prin aspirația spre Absolut, iar omul romantic Eminescu "este "revoluționar"", ca toți romanticii și "se opune ordinii, disciplinei, îngustimii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Virgil Carianopol, George Alexe, Dumitru Ichim, Lidia Stăniloae, Cristina Tacoi, Radu Cârneci, Agatha Grigorescu-Bacovia. Proza este semnată de Victor Papilian și Patricia Pâslaru. Eseurile de literatură și teologie dogmatică îi au ca autori pe Teodor M. Popescu (Trăirea creștină în canonicitate), Vasile Vasilachi (Martirajul Sf. Ciprian, Un nou curent de cultură), Valeriu Anania (Unitatea noastră morală), Tudor Arghezi (Înviere, fratele meu!), D. Stăniloae (George Coșbuc), Antonie Plămădeală. Titularul cronicii literare este George Alexe, care comentează volume de George Uscătescu, Vintilă Horia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286481_a_287810]
-
va descoperi sensul istoriei omenești ca operă comună a întregii omeniri în care fiecare individ își are importanța lui. Eschatologia sau teologia zilelor de pe urmă orbitează în jurul profețiilor descrise de Sfântul Ioan în cartea care încheie canonul biblic, Apocalipsa. Deși canonicitatea ei este contestată de unii protestanți (ca de pildă Calvin), ermetică și chiar obscură, Apocalipsa sau Cartea Revelației a făcut obiectul celor mai controversate și contradictorii comentarii, devenind, prin acestea, și mai tainică. Ca un nod gordian, cartea se închide
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
întâlnirii între artă și sacralitate. Încet‑încet, se întrezărește o redescoperire a icoanei adevărate. În 1830 este deja evidentă (fie din partea intelectualilor, fie din partea clerului) o im‑ plicare sinceră în arta religioasă. Episcopii în mod special, promulgă legi care apără canonicitatea icoanei și în cele din urmă propun să se publice manuale pentru a demonstra autenticitatea, importanța și valoarea icoanei, păstrând vechile tradiții. În secolul al XX‑lea se face cunoscută o nouă influență provenind din ve‑ chea pictură (în mod
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
întâlnirii între artă și sacralitate. Încet‑încet, se întrezărește o redescoperire a icoanei adevărate. În 1830 este deja evidentă (fie din partea intelectualilor, fie din partea clerului) o im‑ plicare sinceră în arta religioasă. Episcopii în mod special, promulgă legi care apără canonicitatea icoanei și în cele din urmă propun să se publice manuale pentru a demonstra autenticitatea, importanța și valoarea icoanei, păstrând vechile tradiții. În secolul al XX‑lea se face cunoscută o nouă influență provenind din ve‑ chea pictură (în mod
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
a participat la evenimentele politice ale vremii. Unionist ca și fratele său Neofit Scriban, a fost deputat în Divanul Ad-hoc, din partea mănăstirilor neînchinate (în 1857), și senator al unui colegiu electoral ieșean (1867-1869). Alături de fratele său, după 1865, luptă pentru canonicitatea Bisericii Ortodoxe Române. Dedicându-și mare parte a vieții activității didactice, S. perseverează în redactarea manualelor necesare diferitelor trepte ale învățământului. În acest scop compune, prelucrează și traduce numeroase lucrări cu profil teologic, istoric, literar și filologic. Ca profesor la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289576_a_290905]
-
identitare a două comunități valorice diferite care, ce-i drept, fuseseră legate de o tradiție comună, dar care au parcurs decenii de experiență culturală și socială diferită se manifestă ca un proces de reevaluare și reconsiderare a valorilor, în care canonicitatea "cealaltă" este continuu depistată"284. În Unde scurte, cenzura este des criticată, în principiu ca fenomen, fără prea multe dovezi palpabile, deoarece documentele nu sunt disponibile. Citind însă romanul scriitorului rus Mihail Bulgakov Maestrul și Margareta, terminat în 1940, apărut
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
în Addenda românească dedicată lui Mateiu Caragiale, deși autorul exploatează din plin propria abordare a kitsch-ului ( în tratarea lui Pirgu drept personajul anti-kitsch, de exemplu). Discuția pe marginea Crailor de Curtea-Veche vine, oarecum, pe fondul unei posibile polemici asupra canonicității romanului lui Mateiu Caragiale, ales, în ancheta Observatorului cultural, ca cel mai bun al secolului XX, dar considerat, în același timp, ca prea puțin reprezentativ pentru literatura română ( de unde și poziția lui oarecum marginală în curriculum-ul școlar). Pe o
Editura Timpul mitic al lecturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13733_a_15058]
-
doua jumătate a anilor ’60 (deja în termenii postmodernismului emergent) sau canonizarea lui Schönberg în absența aproape totală a unei tradiții interpretative canonizate sunt exemple relevante în acest sens. footnote>. A doua ipoteză oferă un spor de plauzibilitate, deoarece semnificația canonicității unui stil se referă într-un mod direct la puterea determinantă a unei personalități de a înrâuri direcția evoluției ulterioare și de a legitima alegerile făcute în calitatea lor de modele referențiale, chiar în virtutea faptului că aceste alegeri asigură un
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
tipologiile stilistice funcționează pe principiul de convertor, deoarece schimbarea statutului unei structuri din stilistică în canonică - ceea ce înseamnă o „transpoziție” la un statut superior și, în același timp, o „modulație” (reformulare) funcțională - determină nevoia completării nivelului structural stilistic golit astfel. Canonicitatea definind câmpul unor potențiale alegeri în plan stilistic, există două posibilități: (a) compozitorul se va conforma cu formularea deja canonizată a stilului, sau (b) compozitorul nu se va conforma, existând diverse grade ale acestei „nesupuneri”. Formularea unei concepții stilistice noi
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
între forme și genuri) sau respingere-incompatibilitate care definesc dinamică evolutivă interioară a întregului câmp modernist. Accesibilitatea definește persistentă tradiției moderate, aceasta fiind ancorată într-o atitudine tributara de substanță nostalgica (față de ancestralismul și, implicit, exotismul etno-centric, filonul modal, sau față de canonicitatea clasicizanta, filonul neo-tonal), atonalismul dodecafonic-serial supraviețuiește prin fixarea ("crisparea") dogmatica (auto-clasicizantă și canonizantă deopotrivă) în jurul moștenirii schoenbergiene, pe când concepția experimentalista persistă prin perpetuarea și permanentizarea radicalismului conceptual și a strategiilor prospective în căutarea noutății și insolitului. Toate cele patru filoane
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
în Noricum, ei preiau apărarea orașelor. Cu preoți, cu modești vlădici de țară, precum chorepiscopii din Galia, religia creștină se întinde mai mult și mai ușor-este aici multă umilință, sărăcie și simplitate. Unii din acești "episcopi ai poporului", de o canonicitate îndoielnică, iau parte și la sinoade. Cei mai mulți dintre acești episcopi erau latini. Acest creștinism, chiar dacă episcopul este grec sau educat grecește, este latin, "cum cere și cum știe poporul care l-a creat și-l vrea" (Iorga). Limba folosită este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bisericească a problemei extrem de semnificative. Așa cum observa Nae Ionescu, exercitarea atribuțiilor absolut personale ale unui patriarh nu putea fi realizată de o locotenență pluricefală, fie ea chiar condusă de un mitropolit. Soluția locotenenței patriarhale intra atât în contradicție cu aspectul canonicității, cât și cu posibilitatea ei practică de funcționare. Pe de o parte, nu exista nici un argument în drept sau în fapt care să pledeze pentru admiterea unui vicariat prelungit la arhiepiscopie, mitropolie și patriarhie patriarhul ar fi trebuit să lipsească
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
am arătat mai sus, divinitatea este prezentată ca ceva transcendent, acolo unde se operează alte dogme și reguli, diferite de cele ale religiei populare? Faptele arată că acest fapt este posibil. Cum? Preoții recunosc că ceea ce fac este la "limita canonicității", dar tot ei afirmă că nu pot scăpa de "presiunea comunitară". Realitatea demonstrează că faptul religios poate fi trăit, chiar și într-o manieră discutabilă, dincolo de reguli și canoane. De aici și dificultatea de a califica într-un fel anume
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
epurărilor”, devenind tot mai dogmatic și intolerant, ridicându-se vehement împotriva tuturor canoanelor, dar promovându-și-l agresiv pe al său. E vorba de un „anticanon” (adică tot un canon, așa cum „antimateria” e tot materie) care își ascunde ipocrit propria canonicitate, legitimându-și noua redefinire a normelor (absolut normală, practic inevitabilă și în principiu bine-venită) printr-o pledoarie pro domo, întemeiată pe o autoatribuită superioritate etico-morală. Această imaginară superioritate provine, în opinia celor care o reclamă, din noua formă a „luptei
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
locul aici, ar însemna o confuzie a valorilor. Împotriva „teoriei angajării” afirmă că „a citi fiind în slujba unei ideologi înseamnă, după părerea mea, a nu citi deloc” Interesele de clasă, sex, rasie, naționalitate nu au ce cuta în fixarea canonicității. După Bloom, esteticul și agonalul sunt unul și același lucru. Introduce conceptul de „anxietate a influenței” care nu poate decât stimula marile genii, o operă literară este în mod necesar constrânsă să ia naștere prin intermediul operelor anterioare: „Scriitorii puternici nu
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
precursorii cei mai influenți; ei sunt aleși de aceștia din urmă, dat tot ei au inteligența și puterea de a-i transforma pe înaintași într-un fel de compoziți, și, deci, parțial, în ființe imaginare.” Cel mai puternic test al canonicității îl reprezintă tradiția văzută în sensul conflictului între generații, nu ca moștenire. Tradiția trebuie depășită, nu cucerită. Înscrierea în tradiție se face cu „forța estetică”, însuși autorul este cel care canonizează, e o autocanonizare. Rolul primordial îl are agresivitatea programului
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]