131 matches
-
pe traiectul poeziei naumiene, găsind, dincolo de punctul de reper coagulat în confruntarea dintre poezie și literatură, "nervurile ascunse ale textului". Pe urmele lui Jacques Vaché, Naum persiflează emfaza discursului literar, numit pohem sau homan, aflîndu-se în permanentă dispută cu formele canonizate ale cuvîntului, supuse ironiei, sarcasmului sau parodiei. Ce demonstrează Ion Pop în întregul studiului său, prin acumulare progresivă de dovezi, este modul în care Gellu Naum depășește limitele suprarealismului "clasic", aflat el însuși în pericolul de a deveni convenție, și
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
din sfărîmarea (prin ignoranță) idolilor generațiilor anterioare. Demitizarea este cuvîntul de ordine, iar vechii maeștri contează doar în măsura în care scrisul lor mai are puncte de interferență cu noua estetică. Pe acest fond de emancipare a tinerei generații, de revoltă împotriva valorilor canonizate, o carte precum Luciditate și nostalgie de Dan Ciachir are darul să descumpănescă. Ea este un anacronic exercițiu de admirație, o reverență smerită făcută unor scriitori care, prin operele lor și prin miturile țesute în jurul personalității lor au marcat formarea
Întîlniri esențiale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10716_a_12041]
-
special din ultimele sale două cursuri ținute la Collčge de France, Neutrul și Pregătirea romanului, publicate în 2003 și care, ca și în cazul cursurilor lui Foucault ținute tot aici aproape simultan, aduc în față un alt autor decît cel canonizat. Includerea lui Barthes printre antimoderni nu poate decît să reconfirme: anti-modernii sînt, de fapt, toți intelectualii (francezi), în măsura în care nu s-au dezis de statutul pe care societatea franceză a putut să li-l confere, incomod, dar glorios, estetic și nu
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
Un volum de aproape 1100 de pagini din Pleiade conține opera Terezei de Avila și a lui Jean de la Croix, cei doi mari mistici din secolul XVI, canonizați ulterior, după ce au fost încarcerați în timpul vieții. Tereza de Cepeda (1515- 1582), pe adevăratul nume, este o andalusiancă, reformatoare a ordinului Carmelitelor, vizionară contestată și scriitoare incontestabilă. Jean de la Croix (1542-1591) este castilian, pe numele adevărat Juan de Yepes, și
Doi mari mistici () [Corola-journal/Journalistic/4179_a_5504]
-
chiar și când ploua ca la potop (Dar îmi convine să cred că din greșeală, totuși), și imediat i-am considerat pe Vlad Țepeș vampir, pe Mihai Viteazul aventurier de duzină, iar pe Ștefan cel Mare curvar, deci exmatriculat dintre canonizați. De fapt, așa cum rezulta din cercetările sincere ale unor istoriografi care învățaseră istoria carpato-danubiano-pontică după manualul tradus la noi dintr-un text descoperit pe un papirus și intitulat: „Fratre, fratre, brânza-i pe bani, my sono Decebalus per Scorillo! Good
Manual conjugal-alternativ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/13220_a_14545]
-
piatra funerară, sunt la fel de bogat ornate. În zilele de mare sărbătoare, porțile Marii Racle erau deschise de rege, singurul care avea cheile, pentru ca lumea să vină să vadă și să venereze relicvele. Acestora li se adaugă Ludovic IX cel Sfânt, canonizat încă din 1297 (27 de ani după moartea sa) de către Papa Boniface VIII. Erou nefericit al celor două cruciade, regele a devenit model pentru prinții creștinătății. Pietatea sa s-a împletit perfect cu simțul politic ascuțit, care i-a permis
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
Ioan Paul II cel Mare“ a murit „foarte senin, seninătatea sfinților“, a spus el în timpul slujbei religioase pe care a prezidat-o duminică în Piața Sf. Petru, în memoria Papei. Supranumele „cel Mare” este denumirea dată de Biserică Suveranilor Pontifi canonizați. Dosarele canonizărilor sunt analizate la Vatican de Congregația pentru cauza sfinților, gradul de rapiditate cu care sunt luate decizii fiind diferit. Pontificatul lui Ioan Paul II a accelerat procedurile, care înainte puteau dura secole. Padre Pio, „capucinul stigmaților“, a fost
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
despre problema isoperimetrilor, spune într-un loc: " Această problemă care începe cu Dido din Cartagena și sfârșește cu Hermann Amandus Schwartz..." Cititorul neprevenit se înfioară de parcurgerea acestui coridor august, simte în preajmă adierea înaltă a gloriei. H. A. Schwartz apare canonizat, ca în hagiografii. Cei cari știu însă ceva despre prozaica persoană a marelui analist: gros și pătat de mâncări, totdeauna în redingote și joben, cu mustățile galbene de fum de țigară, iau seama că fraza în discuție poate fi la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ca o referință bine așezată ori corect amplasată ... De ce? Pentru că “inițiativele lui, căci este un om la care se îngemănează gândul cu acțiunea, sunt marcate de o mare doză de noutate, ceea ce face, prin forța lucrurilor, să se opună rutinei canonizate și banalității leneșe. De aceea, el ni se înfățișează ca un biruitor și deschizător de drum, dar aflat pe culmea înaltelor valori pe care noi, moștenindu-le active, fără să fim moșteniți de ele cu pasivitate, le denumim, generic, tradiție
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
al Europei Centrale și de Nord; ,, Părintele Arsenie Boca este un caz unic în toată istoria Bisericii noastre, care n-a mai cunoscut preoți sau călugări, o atît de mare influență asupra poporului credincios ca Sfințiia Sa. Nici chiar sfinții canonizați mai recent nu se bucură atât de mult de cinstirea credincioșilor, ca Părintele Arsenie Boca. Acesta este semnul cel mai evident al sfințeniei cu care l-a încununat Dumnezeu. Cinstindu-l ca sfânt și chemându-l în rugăciune, credincioșii se
SFÂNTUL ARDEALULUI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351863_a_353192]
-
moartea s-o citești și să crezi! Dumnezeu a pus în el o Lumină Și nimeni n-o va lua înapoi, Sfântul Ardealului de la Vața de Sus A fost și rămâne viu printre noi! El nu cerșește îndurare, nici milă, Canonizat dacă este, ori nu, La Prislop, unde curge izvorul cel viu Însetat de oriunde, vino și tu Și atinge cu sufletul crucea fierbinte Să te cuprindă fiorul cel sfânt, Cine se teme de-Arsenie Boca, De Sfântul acesta fără mormânt? Nicolae
CINE SE TEME DE-ARSENIE BOCA? de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379465_a_380794]
-
care-o doreau de nevastă Știind că n-are șanse de scăpare și nedorind o căsnicie proastă, L-a acceptat pe bunul-blând, Vasile, Retor și Dascăl dar, evlavios Care cu-nțelepciune mare, clădi familia-CHRISTOS ! Le-a dat Cerul 10 copilași ! Canonizați, sau nu, ei au fost Sfinți Făcând Lucrarea DOMNULUI în.lume, ca ai lor părinți ! Prima din ei, Sfânta Macrina ; ultimul, Petru-Sfânt Ierarh, Sfinții Vasile și Grigore, dar și Nevcratie-Monah ! Rămase singure (Macrina și mama ei, Emilia), Au renunțat la
DE ANUL-NOU , CE AVEM DE VENERAT ? de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374392_a_375721]
-
muntelui. Prea Sfinția Sa se minună și rugă preotul satului să intervină pe lângă lucrători să nu denatureze situația existentă până sosește dânsul acolo. Până atunci să construiască o cale de acces. Episcopul recunoscu că acela este un semn Dumnezeiesc și pustnicul trebuie canonizat ca sfânt. Și iată că acest nou eveniment puse în mișcare întreaga comunitate din Colinele Vâlcelelor. Care mai de care venea cu cele mai sofisticate idei! Să-i fi văzut cum își scotea fiecare telefonul mobil și-și suna prietenii
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
ca o referință bine așezată ori corect amplasată... De ce? Pentru că “inițiativele lui, căci este un om la care se îngemănează gândul cu acțiunea, sunt marcate de o mare doză de noutate, ceea ce face, prin forța lucrurilor, să se opună rutinei canonizate și banalității leneșe. De aceea, el ni se înfățișează ca un biruitor și deschizător de drum, dar aflat pe culmea înaltelor valori pe care noi, moștenindu-le active, fără să fim moșteniți de ele cu pasivitate, le denumim, generic, tradiție
DAN PURIC – O ÎNTRUCHIPARE A PROVIDENŢEI DIVINE ÎN MINŢILE ŞI SUFLETELE OAMENILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372138_a_373467]
-
această unică direcție a falsificării alegerilor. Nici un om onest n-ar dori să fie în pielea multora din ei după ce vor cădea de la putere. Închipuiască-și cineva numai că, după căderea lor, scabroasele afaceri de tot soiul, neesceptînd pe acelea ale canonizatului mucenic, ar intra într-o epocă de modestă și conștiincioasă revizuire, că niște buldogi de judecători, spaima oricărui suflet patriotic, ar căuta să afle izvoarele de înavuțire în doi-trei ani a o mulțime din tagma sfinților foști fără de arginți și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
simbolizînd un conflict ulterior); ș.a.m.d. ¶Bal 1977, 1983, 1985; Bonheim 1982; Bourneuf, Ouellet 1975; Debray-Genette 1980, 1982; Genette 1976 [1978], 1983; Hamon 1981, 1982; Ricardou 1967, 1971, 1973 [1978]; 1988; Riffaterre 1972, 1972-73. Vezi și PAUZĂ DESCRIPTIVĂ, DESCRIERE CANONIZATĂ, MEDIU ÎNCONJURĂTOR. descriere obiectivă [set description]. O DESCRIERE care nu se modifică în raport cu PUNCTUL DE VEDERE al unui personaj sau cu acțiunile. ¶Chatman 1978. desfășurarea acțiunii [ravelling]. SITUAREA ÎN INTRIGĂ; PUNERE SUB TENSIUNE; MIJLOC (în opoziție cu ÎNCEPUTUL, sau SFÎRȘITUL
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de zi cu zi. Ea ținea de fiecare actor, de forul său interior, de harul unei chemări și misii. Calitatea constituia o rezultantă a unui etos profesional care Încă funcționa firesc În lumea de atunci. Însă firescul de ieri trebuie canonizat astăzi, transpus În litere de lege. Să fie aceasta o lege nescrisă a... istoriei și a mersului nostru Înainte? 5.4. Calitatea educației În Învățământul superior O lege care vizează calitatea serviciilor educaționale cum este cea lansată recent de ministerul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
instructionis (Cărticele de învățătură) și Catehismul, ca și lucrări dogmatice, De ratione fidei, De Spiritus Sancti potentia ș. a. Nu se cunoaște când a survenit sfârșitul său-este amintit ultima dată în 414, într-o scrisoare a papei Inocențiu I, fiind apoi canonizat. Sf. Niceta a fost un apărător al ortodoxiei, cf. deciziilor primelor două concilii (sinoade) ecumenice și un teolog cunoscut al vremii sale.31 Biserica din Gothia Episcopul Ulfila Pe parcursul secolului al IV-lea, în teritoriile extracarpatice, au existat mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a rasismului, În general, printre aceștia numărându-se Eugen Lovinescu, P.P. Negulescu, Garabet Ibrăileanu și Constantin Rădulescu-Motru90. Mai mult, destul de multe indicii sugerează că Făcăoaru mai degrabă s-ar fi supus opiniei mentorului său, pe care Îl considera „un sfânt canonizat ș...ț, o icoană În lista de aur a celor mai mari binefăcători ai națiunii”, decât să Îl expună amenințării Gărzii de Fier91. În relația cu Făcăoaru și ideile sale extremiste, Moldovan s-a dovedit Încă o dată inadecvat rolului autoasumat
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
1973. Sintaxa libertății de a spune (1998), volum cu titlu autodescriptiv, semnalând eclectismul generic al compunerilor pe care le cuprinde și care dinamitează frontierele curente dintre poetic și nonpoetic, nu numai pe cele dintre poezie și proză, în accepțiile lor canonizate. Mutatis mutandis, aceeași remarcă se poate aplica paginilor din Călare pe mușcătură (1998) și De câți oameni e nevoie pentru sfârșitul lumii (1999). Dintr-un unghi particular de vedere, scrierile lui I. par să reprezinte fragmente detașate dintr-un ansamblu
IOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287612_a_288941]
-
traducerea poemelor, numai de bine; atît cele din portugheză, aparținînd lui H.R. Radian și Aurel Covaci, cît și cele din română ale lui Victor Buescu și Carlos Queiroz au deja o vîrstă venerabilă, așa încît le putem considera, de pe acum, "canonizate". Notă aparte face transpunerea de dată mai recentă (1998), a Luceafărului în limba lui Camões, realizată foarte bine, de Luciano Maia. Cîteva cuvinte ar mai fi de adăugat în privința selecției textelor. Așezarea, în cazul ambilor poeți, a sonetelor alături de fragmente
O ediție bilingvă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14992_a_16317]
-
curriculum autentic? 7.3. Regula, Enkyklios paideia și Imitatio Christitc "7.3. Regula, Enkyklios paideia și Imitatio Christi" Putem considera aceste reglementări ale vieții monastice, așa cum am anticipat, forme și tipuri de curricula educaționale? Ce legătură exista între viața astfel canonizată și proiectarea formării personalității umane cu ajutorul influențelor educative concepute rațional? Putem asimila mănăstirea cu o școală autentică? Existența unor „școli mănăstirești” începând din veacul al VI-lea nu dovedește, oare, diferențe radicale între cele două instituții? Nu cumva simbioza numită
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
publicate după expatriere. Mai întâi în The Taming of Romanticism. European Literature and the Age of Biedermeier (1984). Aici paradigmele creatoare trufașe suferă o progresivă domesticire (Taming). Este examinată simptomatologia proceselor prin care, în Estul și în Centrul Europei, romantismul canonizat (High Romanticism) diferă în raport cu sine. Conform autorului, romantismul și evoluția sa se bazează pe o macroimagine, constituită progresiv de-a lungul veacului al XVIII-lea. Literatura este astfel integrată unor unități existențiale și culturale cuprinzătoare. Modelele mentale își dovedesc utilitatea
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
anacronism produs probabil de Eftimie al Târnovei, împăratul luptă adesea contra turcilor. Gândul protejării patriei, a valorilor amenințate de cotropitorii desemnați de zugravii din Moldova drept principali candidați la flăcările iadului contribuie decisiv la definirea unor sensuri pentru care exemplaritatea canonizată propusă drept model era numai un îndepărtat punct de plecare. Tot din Panegiricul... lui Eftimie al Târnovei (mai precis din Rugăciunea latină a lui Constantin și a lui Licinius) și probabil din ruga înălțată de Ezechia la împresurarea Ierusalimului de către
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
acestea în văzduh. Capitolul XCVI LAMPA Dacă ați fi coborît de la cazane la teuga vasului, unde dormeau marinarii care nu erau de cart, ați fi avut, o clipă, impresia că vă aflați în mausoleul iluminat al unor regi sau dregători canonizați. Iată-i culcați acolo, în nișele lor triunghiulare, de stejar, pe acești mateloți, dăltuiți parcă în lemnul tăcerii, cu ochii închiși sub razele a douăzeci de lămpi. Pe vasele comerciale, marinarii au mai puțin ulei decît au reginele lapte. Soarta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]