68 matches
-
teama împărtășită de alții și a o descoperi astfel în atrocea-i suportabilitate. Cei ce lipseau la apel erau considerați încă în curs de înțelepțire pe aiurea cu această supremă lecție adusă în tabără de cei întorși și transformată în împărtășanie cantabilă. Lălăiau des jelanii de soartă vitregă și nenoroc, cărora le confereau puterea de retenție a unui zid nevăzut imposibil de traversat, înverșunat să le frângă elanurile de emancipare și să le irosească în volute fără noimă ale zadarului. Clădeau și
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o revenire la matcă și o coborâre în lume, cu chinurile și plăcerile ei: „Cam ce să mă mai doară ca să pot / rosti apocaliptic - ca profeții / că voi rămâne-același sacerdot / slujind mereu prin grajdurile vieții”. P. se dovedește un poet cantabil, performant, conservatorist în temă și ingenios manierist în formă: „M-am îmbrăcat în cântec mai târziu / am așteptat să mi se-nchege chipul / la fel de-nalt cât pot de scund să fiu, / la fel să-mi știu granitul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]
-
variație națională. Chiar și în privința poeziei moderne, este important să se țină seama de deosebirile dintre versul oratoric, versul recitativ și versul "melodic", deosebiri ignorate de majoritatea metricienilor englezi oare, sub influența teoriei muzicale, sunt preocupați mai ales de versul cantabil. *49 Într-un valoros studiu consacrat poeziei lirice ruse din secolul al XIX-lea, *50 Boris Eihenbaum a încercat să analizeze rolul intonației în versurile "melodice", cantabile. El arată, în mod convingător, cum lirica romantică rusă a folosit măsurile tripodice
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
celor mai firești și raționale mișcări, cu ajutorul cărora elevul să-și poată exprima voința creatoare pe un material sonor dat. Încă de la primele mișcări ale arcușului pe coardă elevul trebuie să fie atenționat pentru realizarea unui ton frumos, plin , rotund, cantabil. Munca asupra emisiei sonore trebuie să-l preocupe pe profesor și elev în aceeași măsură. Pentru realizarea acestui obiectiv elevului îi sunt necesare modele. Primul model de urmat este demonstrația profesorului care trebuie să fie perfectă și din acest punct
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
prin modalități diferite de obiectivare. „În secolul nostru - afirmă unul dintre teoreticienii postmodernismului românesc, Gheorghe Crăciun - o bună parte a poeziei începe să și piardă aproape toate caracteristicile cunoscute din romantism, simbolism și modernism. Ea nu mai este magică, idealistă, cantabilă, ermetică, imperso nală, narcisistă, ci devine directă, prozaică, tranzitivă, biografică, concretă. Se deliricizează, cu alte cuvinte, și nu mai simte nevoia săși apere un spațiu propriu de existență“. 3.4.6. Specii ale genului liric Gruparea creațiilor lirice în clase
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și de jovialitate frivolă identitatea unui sentimental care își exteriorizează melancolia în tumbe și poze ludice. Pe scurt, neseriozitatea unui serios care ezită să se ia în serios. Formula compozițională constă în patinarea - versificată riguros, cu ritm și rimă utilizate cantabil - pe suprafața unui mare număr de obiecte, convenții, poze, amestecate într-o confuzie a regnurilor pentru a obține efect de burlesc: „Orele le anunță cocoșii electronici./ Îmi curăță armurile de praf stelar, păpușile./ Strămoșii, din tablouri, mă urmăresc ironici./ Mereu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
perspectivă pronunțat existențială. Profund și meditativ vrea să fie întregul lui discurs liric și în culegerile ce au urmat: Lâna de aur (1975), Inscripții rupestre (1981), Arbori (1989) și Pod peste legende (1992). O poezie a interogațiilor, în vers clasic, cantabil, cu o zicere expresivă atât prin cuvânt, cât și prin mesaj (aici în transpunere literară): „Cată să fii bumerang:/ Întors înapoi la locul plecării,/ după ce ai vânat un triumf sau un rang/ și-ai vânat mirarea mirării.// Plecând la drum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286102_a_287431]
-
noaptea”). Volumul în întregul lui este caracterizat de un lirism discret, clădit pe scenarii scurte de o pagină, și subliniat de rime ascunse. Intensitatea emoțională vine din nevoia de tandrețe, care înconjoară cele câteva „personaje” de aici. Poezia, încifrată și cantabilă, cu balansul ei între două glasuri și între două culturi, celebrează pe zeul Cupidon, în aspirația de a reface din cioburile realului o pereche mitică. Cartea Prizonieră în oglindă (1993) este una din primele încercări postmoderne ale romanului românesc. Scriere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
amar de ani. Tata vorbea de Europa. Visul lui era să vadă o Europă federalizată. — Cât de departe merg rădăcinile familiei Dvs.? — Până în Grecia și Spania, acum niște sute de ani! Buni cul, Constantin Cortez, era cântăreț de operă, bas cantabil, cânta la Kiev și Odessa, o voce superbă. Afișele rusești care îi anunțau spectacolele erau imprimate pe mătase. Se scrie în anumite cărți că reușea să stingă lumânările din candelabre când făcea un crescendo! — și despre Dvs. am citit că
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
rândul celor care se luptau zi de zi, cu disperare, pentru supraviețuire. Dar din dar se face rai. Cu anevoie veți întâlni în literatura beletristică, religioasă, ori apocrifă o succesiune de cuvinte atât de simple, dar îmbinate atât de armonios, cantabil și seducător, având în același timp o atât de mare încărcătură morală, umanist-creștină. Dar din dar se face rai. Observați deschiderea amplă și sonoră a vocalelor? Parcă sunt tot atâtea ecouri reverberatoare menite să ne amintească permanent existența acelui spațiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
exagera, putem spune, cu sinceritate, că poetul Tudor Gheorghe Calotescu a surprins, măiestrit, limbajul spațialității marelui sculptor, ritmicitatea unei liniarități geometrizante, redate într-un complex de metafore revelatorii, cu aromă modernistă, într-o frazare cursivă, de o finețe cromatică și cantabilă emoționante. Ochiul său lăuntric, implicat și extaziat, surprinde „scânteia spiritului” genialului artist: „trecerea plin clipa iubirii / sărutul ca o victorie / odihna înțelegerii... / zămislirea perfectului...”, „pecetea tacită a acceptării...” (Pecetea) Versul lui Tudor Gh. Calotescu vizualizează sonoritățile de daltă, de ciocan
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
în care viața e condusă de o ursită, în care iubirea e o forță imposibil de oprit, iar puterea de seducție a eroului este irezistibilă, toate poartă mai degrabă amprenta lui A. Maniera lui Iosif se recunoaște abia în partitura cantabilă, poate și în versificația poliritmică. Frământările intime ale lui A. se relevă și mai clar în comedia în versuri Cometa, ce își ia drept etalon performanța lui Edmond Rostand, „miliardarul de rime”, încercând osmoza între lirism și verva spumoasă. Protagonistul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
autobiografie. Exultanța în fața frumuseților firii, trăirea frenetică a evenimentului cotidian, surprinderea candidă a devenirilor firești sunt componente ale unei poetici de jurnal existențial, în care umbra înnegurată a morții, presimțirea ei dureroasă fac loc treptat unei gravități de factură elegiacă. Cantabilă și sonoră, desprinsă din trunchiul unei tradiții clasice de bună factură sau din cel al modernismului interbelic de tip tradiționalist, poezia lui C. se salvează de la caducitate prin transparența melodioasă a sonurilor, printr-o caligrafie discretă, prin spunere revelatorie. Experimente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
îngropat de patru zile ar fi fost adus aici, în această pădurice mirobolantă, în mod cert nu s-ar mai fi apelat la serviciile Fiului Domnului pentru resuscitarea lui, ci în parfumul amețitor al florilor de salcâm, pe fondul zumzăitului cantabil și liniștitor al neobositelor albine el, mortul Lazăr -, ar fi înviat instantaneu, chiar dacă ar fi fost trecut râul Stix de 365 de zile. Parfumul florilor de salcâm te îmbătau, te amețeau, făcându-te să te crezi în Rai ori în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
catedrală prin arhitectonica operei, „student vagant” prin latura goliardică a poeziei lui, Nichita Stănescu adaogă o a treia trăsătură medievală profilului său liric, anume cea trubadurescă. E foarte interesantă, remarcabilă, tranziția lui Nichita Stănescu de la o poezie scriptică la una cantabilă. Imaginea poetului cântăreț, acompaniat de lăută, i se potrivește de minune. Am ascultat de nenumărate ori, în nopți de prelungită libație, cel mai adesea cu participarea poetului, poezii de-ale lui cântate cu acompaniament de ghitară de Augustin Frățilă sau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se declară gata de efort. Poet al frăgezimilor și candorilor, se inspiră cu succes din obiceiurile și tradițiile autohtone, ale satului de care nu se desparte: Cântece de-acasă (1971) și Alte cântece de-acasă (1978). Poezia lui C. este cantabilă, multe versuri devenind texte pentru cântece lirice ușor de memorat. A scris și literatură pentru copii: Vine, vine primăvara... (1981), Strugur dulce, lan de aur (1983), Despre-o viță și-o bobiță... (1986) ș.a. SCRIERI: Sărutul soarelui, Chișinău, 1965; An
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286249_a_287578]
-
Arpegii de toamnă (1973), Pescărușii (1984), Exerciții de luciditate (1985), Abel (2001). Este laureată a Premiului internațional de poezie „Iacob Groper” (1979), a Premiului orașului Haifa (1992) și a Premiului ACMEOR (1998). L. a început prin a scrie o poezie cantabilă, de care nu era străină conlucrarea sa cu numeroși compozitori. Tonalitatea se schimbă însă treptat, și în Reversul unui zbor (1993), antologie de autor, locul dominant îl ocupă invocarea elementelor evreiești biblico-istorice și contemporane. Regele David devine astfel prototipul clasic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287854_a_289183]
-
muzică se exprimă prin intermediul melodiei acompaniate. Stilul omofonic avea să marcheze trecerea muzicii din biserică în salon ,iar pe planul structurilor sonore, trecerea de la construcția de fugă la cea de sonată. Procesul durează câteva decenii și presupune adoptarea unui discurs cantabil, o ornamentică foarte elaborată, o expresie a bunei cuviințe mai presus de forță, abandonarea aspectului prolix, stufos. Se cere un nou gen de melodie, un alt fel de textură, simplificarea conținuturilor. În zorii noii epoci, muzica era chemată să ofere
Pianofortele, o crea?ie a geniului italian, la dou? secole de la descoperire by Lavinia Coman () [Corola-journal/Journalistic/84197_a_85522]
-
Aspecte ale relației timp - operă în actul sonor George Balint În mod curent, când ascultăm o operă muzicală, deja prin adjectivul de muzical îi și prezumăm o valoare estetică. În fond, la scară umană, a fi muzical înseamnă a fi cantabil, adică a putea fi abordat intonațional, printr-o redare vocală. Nu totdeauna însă muzicalitatea este reductibilă cantabilității și nu mereu autorul unei opere muzicale dorește să ne-o prezinte astfel. Uneori, muzicalitatea poate fi o condiție impusă, un tribut pe
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
narator ce prezintă atmosfera de la curte, citind versurile poeților, atât pe cele vesele care redau „frumoasa lună mai” când se cânta și se dansa, dar și pe cele sumbre, „vocea gândului”, ultima rugăciune a Principelui. Vocea are încredințată o partitură cantabilă, încărcată de lirism, o linie melodică bine conturată, ce trădează cunoașterea posibilităților vocale și expresive ale mezzosopranei. Opera conține pasaje de recitative alternate cu vocalize elegante, exprimând o largă paletă de stări sufletești, de la bucurie și dans la rugăciune și
Medit?nd la Curtea Principelui... by Lumini?a CIOBANU () [Corola-journal/Journalistic/83239_a_84564]
-
copacul adună cercuri lumești/ norii deasupra încuviințează/ trecerea toamnei// ți-ai lăsat privirea-n jos/ părul mătăsos și moale/ ispitele// totul în univers știe ce are de făcut" (Călătorie). De sub condeiul lui Luca Onul izvoraște un cu totul alt lirism, cantabil, torid-melancolic, plonjînd în idila recondiționata pe urmele lui Esenin. Autorul nu intră în conflict cu natura, ci se simte componentă a ei, își declară, bucuros, tangenta cu regnurile: "În talpă spinii-s încă cruzi,/ și-n palme răni mai am
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
Aksinia sau Natascha Petrinsky în cel al pușcăriașei Sonetka), spectacolul a cucerit îndată publicul italian. N-aș fi spus că succesul va fi atât de mare, fiind vorba de o capodoperă "dură" a modernității, cu accent mai puțin pe melosul cantabil și mai degrabă pe forța de ansamblu a construcției, și totuși aplauzele nu s-au sfârșit minute întregi. Definită ca "muzică neurastenică și mic-burgheză" de către "Pravda" din 28 ianuarie 1936, retrasă din spectacol și reluată abia după moartea lui Stalin
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]
-
Un rol important și extrem de generos muzical pentru un bariton este cel al lui Wolfram von Eschinbach, cantat la premieră de Eugen Secobeanu. Din nefericire, alegerea sa mi s-a părut total nepotrivită, întrucât baritonul nu posedă acel timbru cald, cantabil, catifelat ce se impune în execuția celebrei arii a Luceafărului din actul al III-lea. Oricât s-a străduit Eugen Secobeanu să impresioneze publicul, nu a reușit acest fapt, printr-o nepotrivire timbrală a vocii sale cu cerințele partiturii. În
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
Daland din Olandezul zburător). Timpul va așeza vocea sa acolo unde trebuie și suntem siguri că va depăși anumite probleme dificile ce se ivesc în scriitură. Cel de-al doilea interpret este tânărul bas Iustinian Zetea, cu o voce frumoasă, cantabilă, având acea noblețe pe care o impune rolul. Mărturisesc că am avut o reală surpriză în a-l asculta în seara a doua. Walther von der Vogelweide, bardul cel cuminte și întelept, a fost Liviu Indricău, un tânăr tenor care
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
atent la conspirativele relații dintre acestea, Gheorghe Grigurcu le mânuiește cu o la fel de dinamică poftă de cuprindere. Într-un solilocviu de cea mai supravegheată economie - clipa de maximă întindere a arcului, înainte de pornirea săgeții. Paradoxul îl constituie versul plin, aproape cantabil („Înotând în carnea tânără a Nimfei ca-n apele Mării”/, „Treci prin verdeața verii ca printro apă clară”), dar cea mai adesea concentrat de unde și factura de hai-ku a multor piese - în marca autorului „semne de carte”, frecvente în toate
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]