66 matches
-
declamatoriu (faza de început), și le-a pus o frână decisă, preferând simțămintele mai interiorizate, trăirile intime; astfel, ceea ce era energie în versurile sale, s-a convertit în confesiune caldă, învăluitoare, în „stare de fapt poetică”. Fără a renunța la cantabilitatea câștigată, la directitatea spuselor - și a ideii. Temperamental, s-a apropriat de Esenin. Ion Iancu Vale se îndreaptă, în prezent, către închegarea unei viziuni originale, pentru care, fără îndoială, se cere multă strădanie, perseverență. Are toate darurile să o realizeze
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
La nașterea lui, Dumnezeu a fost darnic cu el, înzestrându-l precum pe zei, cu cele mai alese însușiri. El a fost și este un ORFEU al românilor, câtându-le suferințele, iubirile și dorurile lui ancestrale. Muzicalitatea versurilor lui este intraductibilă, cantabilitatea lor alunecă spre bocet și romanță. Rămânând un magister perpetuus pentru noi, Eminescu se identifică cu Luceafărul străbătător de timp și spații, „ aceste lumi eterne”, care nu pot fi înnegurate de trecerea timpului. El stă alături de Homer, Shachespeare, Gothe, Dante
EMINESCU-125 DE ANI DE LA INTRAREA ÎN NEFIINŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365476_a_366805]
-
declamatoriu (faza de început) și Ie-a pus o frână decisă, preferând simțămintele mai interiorizate, trăirile intime; astfel, ceea ce era energie în versurile sale, s-a convertit în confesiune caldă, învăluitoare, în stare de fapt poetică . Fără a renunța la cantabilitatea câștigată, iar directivitatea spuselor - și a ideii. Temperamental, se apropie de Esenin“ - ianuarie 1997. De asemenea, același sentiment îl are și față de un alt important om de litere, Cezar Ivănescu, care a crezut în harul și în rostul lui poetic
TAINA SCRISULUI (19) – ÎNGER SECHESTRAT de ION IANCU VALE în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355028_a_356357]
-
Autorului Împrumutând de la Haiku doar forma fixă, alcătuită din trei versuri,de câte 5,7 și respectiv 5 silabe-în total 17 silabe-,inspirat de muzicalitatea limbii române,am creat o altă formă fixă la care am adăugat monorima,ritmul și cantabilitatea, numind-o TRIDENTINĂ datorită formei de trident dată de lungimea versurilor. Veți observa că versurile cu rimă masculină au un alt ritm decât cele cu rimă feminină. Anatol Covali ********** Chicot de fete, cu flori în mâini și-n plete, șoptind
de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368883_a_370212]
-
creației. Când citești textul perfect rotunjit, fără asperități de fonetică, nimic nu denotă transpirația travaliului, deși temele lui sunt foarte serioase, de la restituiri și amintiri în alb-negru, la problemele de filosofie ale umanității. De la pastelurile ce surprind prin culoare și cantabilitate verbală la poezia religioasă, curcubeul verbal se răstignește pe cerul poematic cu sfiiciune uneori, alteori cu bucuria stranie a sacrificiului de sine. Poetul nu își mai aprține. El mărturisește, oficiază ceea ce numai un artist poate distinge în vălmășagul cotidianului. Esența
STEJĂREL IONESCU ŞI „DUMNEZEU (CARE) NE TRIMITE SĂ PAŞTEM HERGHELIILE NOPŢII” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353775_a_355104]
-
cu claviatură, cu o mișcare rapidă, clară, în valori scurte și care nu se execută legato. A avut imagini variate și puternice, îmbinând gravitatea și patosul organiștilor germani (provenit din arta claveciniștilor francezi cu ornamentația rococo-ului), cu suavitatea și cantabilitatea muzicii italiene, evitând linia melodică emfatică. Bach a asimilat aceste stiluri - german și italian - trecându-le prin propriul său filtru creator, înlăturând ornamentația inutilă, dăunătoare clarității. După un fericit alegro, Bach a introdus un adagio în stil recitativ, melodia fiind
BACH ŞI DEBUSSY ÎN INTERPRETAREA PIANISTEI ANGELA HEWITT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359328_a_360657]
-
o bătaie a elitrelor diafane ale fluturilor aducerilor-aminte, răsunetul pașilor și cuvintelor, râsul, surâsul, sunetul ceresc al viorii lui Ion Drăgoi și pe Ion Drăgoi, violonistul drag lui, ca un frate!... O viață retrăită estetizat, în cântec Artist cu o cantabilitate vocală autentică, deținător al unui bogat și variat repertoriu, Benone Sinulescu are o personalitate muzicală interpretativă de cea mai neconfundabilă originalitate. Toate melodiile sale sunt însuflețite de o totală dăruire și au claritatea unui susur al izvorului de munte. Numele
BENONE SINULESCU. O VIAŢĂ RETRĂITĂ ESTETIZAT, ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359893_a_361222]
-
moderne, multe de inspirație radițională muzicală românească, ce au o virtuozitate a acompaniamentului instrumental și o căldură melodică vocală. Se străvăd în ele rezonanțe pastorale, și o intensitate de simțire a freamătului tulburător al iubirii. Intonațiile muzicii românești folclorice, melodicitatea, cantabilitatea vocală și nuanțele afective disting cântecele lui Benone Sinulescu în noua variantă, amprentată de interpretarea inițială, însă cu personalitatea muzicală, imprimată de formația Millenium. Interpretul Benone Sinulescu este un artist care prelungește vitalitatea cântecului românesc! Cine a fost privilegiat să
BENONE SINULESCU. O VIAŢĂ RETRĂITĂ ESTETIZAT, ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359893_a_361222]
-
smerenie și evlavie: „Rugăciunea mea, strigarea mea / covor de lacrimi” (Vitralii III). Parafrazând pericope biblice ori psalmi, poetul obține imagini de un lirism tulburător. Unele poeme cum sunt Benignitas, O Jesu vivens in Maria și Veritas sunt adevărate litanii, prin cantabilitate și repetiția unor formule la începutul versurilor. Iar poemul „Mediatrix” - pare smuls din invocațiile din Litania Lauretană sau din Acatistul Prea Sfintei Fecioare Maria. De altfel, toate poemele au un ton de litanie. Părintele Radu Botiș nu este numai un
POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343547_a_344876]
-
în casă. Cei doi zburaseră pentru totdeauna în cer. Un comentariu aparte ar merita textele „clasice”, care aduc o atmosferă a delicateții, bucuriei sau suferinței și revoltei. Multe se vor meditații, riscând o anume uscăciune „reflexivă”, altele oferă sonuri de cantabilitate firească, expresivă. Imaginea poetului damnat reface răstignirea: „Neîmpăcat mă caut, trist/ Spre soare încă mai privesc/ Un singur frate am, pe Christ/ Și deci m-autorăstignesc” (Autorăstignirea). Eteroclite, din acest punct de vedere, Revelațiile lui Ion Iancu Vale aduc o notă
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
ca să umple formele fără a fi nevoie de minerit, în vreme ce aurul din filonul poeziei în scriere clasică se extrage greu, prin minerit anevoios și trebuie topit și turnat în forme cu mari eforturi și multă combustie. Cadența și rima imprimă cantabilitate care place minții și simțurilor. Poezia modernistă și postmodernistă lipsită de cantabilitate este foarte puțin poezie, este mai degrabă... zicere, înșiruire cugetativă de cuvinte seci și reci care rar izbutesc să formuleze metafore sublime, esențe... Dar și poezia în versificație
CONFESIUNI DESPRE ARTA DE A FACE ARTĂ (LIRICĂ)... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379619_a_380948]
-
filonul poeziei în scriere clasică se extrage greu, prin minerit anevoios și trebuie topit și turnat în forme cu mari eforturi și multă combustie. Cadența și rima imprimă cantabilitate care place minții și simțurilor. Poezia modernistă și postmodernistă lipsită de cantabilitate este foarte puțin poezie, este mai degrabă... zicere, înșiruire cugetativă de cuvinte seci și reci care rar izbutesc să formuleze metafore sublime, esențe... Dar și poezia în versificație clasică, dacă nu izbutește cu măiestrie împletirea melodică a cuvintelor lin curgătoare
CONFESIUNI DESPRE ARTA DE A FACE ARTĂ (LIRICĂ)... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379619_a_380948]
-
un joc al translațiilor între Universul subteran, puternic învolburat, al lui Don Giovani și acela de grațioasă candoare al lui Cherubino. Am apreciat la talentata pianistă mai cu seamă sensibilitatea și fluența cântului, modul firesc de parcurgere a conductului melodic, cantabilitatea frazei, în contrast cu strălucirile fulgurante din peisajul furtunos central ale aceleiași părți secunde". Printre discurile noi ale Wandaei Brauner Stern, mai menționez: Concertul pentru pian pe care la susținut în orașul Vevey. La această oră ieșeanca Brauner lucreză ca profesoară la
CU ARIPILE DESFĂCUTE… ZBORUL E MAI LIN de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371719_a_373048]
-
Pescereanul. După moartea sa apare un număr al revistei Familia închinat "Memoriei lui D. Sfura" (nr. 43/26 oct. 7 nov. 1867), în care Iosif Vulcan adaugă patru poeme: Grânele vara se coc, Cătră lună, Amorul și Mai turnați-mi!. Cantabilitatea și fluiditatea limbii lor le-a făcut să fie cunoscute în epocă multe fiind puse pe note. Cele mai "populare" au fost: Fata Română, Grânele vara se coc, Mai turnați-mi!, Rămas bun, Chilia studentului, Eldorado, Primăvara, Las'să fiu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
consecințe pe termen lung. În loc de prefață este, de pildă, versificarea unui bilet lăsat de mama, care începe cu „Păpușa lu mama”. Un fundal de romantism ușor cabotin, asumat și exterior, nu numai ca stare de spirit, aduce acum versurilor o cantabilitate aparte, care și-a găsit deja sunetul personal. Dintre optzeciști, C. rămâne mai aproape de romanticul dezabuzat Traian T. Coșovei: „Ne vom întâlni într-o seară în haine de gală / și mândri ne vom scoate eleganta sârmă ghimpată din păr. / Ștergându
CRACIUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
înalt prieten”, Vergiliu, îi dedică un ciclu de versuri caracteristic) ori iubirea ca aspirație și împlinire spirituală supremă („Nici cărți, nici filosofie, nici mistere! Numai iubirea nemurește”). Este un lirism în descendența romantismului calm, îmblânzit de solara armonie și de cantabilitatea clasică, al adorării lucrurilor și trăirilor simple. „Marile vicii” ale poetului sunt muntele și marea, soarele și azurul, dar și iarba și grâul, toate acestea exaltate cu sentimentul panic al contopirii, probabil catalizat de Lucian Blaga. Despre marele poet, a
BELLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285694_a_287023]
-
În loc de prefață) și o introducere de Aureliu Răuță. Este, așa cum remarca Vintilă Horia, o transpunere a psalmilor într-un limbaj cursiv, actual și într-o versificație de sorginte folclorică. Principalele calități ale poemelor originale, ca și ale tălmăcirilor poetice, sunt cantabilitatea, precum și un simț al ritmului și o firească adaptare a valențelor arhaice la tonalități moderne. Nota elegiacă se nuanțează mai propriu liric decât cea imprecativă în traducerea Psalmilor, după cum, în unele poeme originale, se distinge un anume sentimentalism al dezrădăcinării
ADAMS-MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
comune și formulările de un comic uneori involuntar. Motivele cele mai frecvente trimit la efemeritatea vieții și la melancolia peisajelor singuratice și tăcute. Odată depășită bariera căutărilor ezitante, versul câștigă în participare afectivă și propune imagini poetice convingătoare, de o cantabilitate calmă (Noapte la Balcic, Morarul, Noapte de Crăciun). Poezia de dragoste, limitată în faza anterioară la o contemplare lucid-distanțată a sentimentului, se modifică, încercând tonuri noi, nostalgice, interiorizate (Final, Elegie). Unele sonuri și imagini mărturisesc influența discretă a poeziei bacoviene
JALES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]
-
și trăiri dominate de arșiță sau îngheț, de bucurie sau de tristețe. Preferința pare să fie iarna, univers al tuturor miracolelor și al libertății depline a faptelor și gândurilor, mai ales în culegerea Eroare de iarnă, care reflectă vârsta meditației. Cantabilitatea versurilor, modulate în ritmuri clasice, contribuie la „cumințenia” parcă programată a acestei poezii care exprimă forța unui echilibru ascuns. Alcătuite exclusiv din viziuni fugare, poemele nu își propun să închege, în ansamblu, o anume obsesie de ordin metafizic, ci tind
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
1970. A mai colaborat la „Ramuri”, „Amfiteatru”, „Viața românească”. ș.a. De la prima carte, Elementele, V. se dovedește un poet aplecat spre calofilie, iubitor al sonorităților ce imprimă versurilor o eleganță care tinde spre prețiozitate. Rima și ritmul derivă dintr-o cantabilitate căutată, poetul demonstrând o plăcere artizanală în cizelarea imaginilor, cu predilecție spre regia metaforică. Sentimentul îmbracă adesea forma versului tradițional, cu aspect de cântec, de incantație; „Pulbere, pulbere, / Mâna e negură, mâna e pulbere / Trupul e pulbere, sticlă și pulbere
VOINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290626_a_291955]
-
prin întoarcerea la marile resurse și candori ale copilăriei. De unde, și evocarea unei mitologii a familiei, prezentă foarte des, ca punct de referință într-un ritual ce instituie un dialog cu ființele protectoare. Poezia sa preferă verslibrismul, ocolind muzicalitatea și cantabilitatea versului tradițional. Apelul la simboluri, la discursul parabolic este frecvent, P. situându-se consecvent de partea unui optzecism temperat, chiar dacă un anumit localism sui-generis transpare uneori în țesătura lirică - „amintirea Ardealului mă doare” (Poem pentru o biografie) - sau dacă face
POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288899_a_290228]
-
incifrare a mesajului până la folclorizare în sensul pozitiv, redând dimensiunile fenomenelor, stărilor sau sensul stric al mesajului către un cititor avizat dar și către un cititor mai puțin avizat. Distinsa poetă, poate oricând concura cu textierii de muzică populară prin cantabilitatea și metrica versului exprimat. Cucule, pasăre rară, Când cânți, viața-i mai ușoară, Pe mulți tu ai bucurat Cu cântecu-ți minunat! .............................. Te voi aștepta în prag Pentru a-mi da primul de știre Când sosește dragu’- mi drag, Cu cât
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
concert cu clarinet (trio pentru clarinet, violoncel și pian - Răzvan Gachi, Viorica Nagy, Andrei Podlacha - p.a.a.), Laura Mânzat combină limbajul modal (regăsit în inflexiunile de la pian sau în formulele ritmice ale clarinetului, ca semnalele de tulnic), cu o anume cantabilitate a celor trei instrumente, sau cu ritmurile repetitive ale violoncelului, în jurul căruia se zidește în fapt această lucrare, foarte riguros încheagată. Odată cu piesa Reverberations (Reverberații) pentru trombon, percuție și live-electronics (Cătălin Bucerzan, Georgeta Radu, Roman Vlad) de Mihaela Vosganian, pătrundem
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
se dovedește o fire sensibilă la durerile celor apropiați, versificând pe motivele războiului și ale vieții dramatice a omului de la țară. Maturizarea lirică este evidentă în poezia de mai târziu - Rostul țărânii (1980), La părinți (1989) - prin sinceritatea expresiei, prin cantabilitate, dar mai ales prin sugestia reflexivă amară ce transpare din versurile lui elegiace. S-a spus că poetul cultivă „formula tradiționalistă bazată pe cantabilitate folclorică și pe desenul imagistic simplu și clar conturat” (Mihai Cimpoi). Cărțile O palmă de cer
VIERU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290557_a_291886]
-
evidentă în poezia de mai târziu - Rostul țărânii (1980), La părinți (1989) - prin sinceritatea expresiei, prin cantabilitate, dar mai ales prin sugestia reflexivă amară ce transpare din versurile lui elegiace. S-a spus că poetul cultivă „formula tradiționalistă bazată pe cantabilitate folclorică și pe desenul imagistic simplu și clar conturat” (Mihai Cimpoi). Cărțile O palmă de cer, Ploile dorului (1972), Fluvii (1976), Rostul țărânii, Autografe în câmp (1981), Același (1986), La părinți, având ca tematică satul contemporan moldovean și oamenii lui
VIERU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290557_a_291886]