66 matches
-
suflat din lemn, 11 instrumente de suflat din alamă, o gamă foarte largă de instrumente de percuție, un pian, două harpe și coarde. În ciuda dimensiunii orchestrei, limbajul folosit și temele sunt de o simplitate evidentă. Este o simfonie caracterizată de cantabilitate și tonalitate, care include uneori ritmuri din muzica de jazz și a cărei comandă l-a stimulat pe Copland să își „structureze materialul și să îl ansambleze într-o ordine bine definită.” Partea întâi are un caracter deosebit de expresiv, în
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
pe măsura grandorii lui. Marea majoritate a publicului rostindu-i încă numele cu respect și emoție, reține doar versurile atât de muzicale ale tristei iubiri pierdute. Căci superba eufonie eminesciană s-a transformat la acest nivel, din păcate, într-o cantabilitate romanțioasă, accesibilă unei sensibilități mediocre, destul de greu de dezrădăcinat. Și acestea mai cu seamă atâta vreme cât opera poetului nu fusese dată la iveală integral. Acum însă, când uriașul travaliu de editare a operei complete început de Perpessicius (care și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este interpretat de critica literară basarabeană. Preaplinul și freamătul creșterii, neliniștea și "baladizarea" o dată cu apariția poemului Cămășile, "estetica reazemului", "principiul matern al universului" și coroborarea dintre ele, aproapele și departele ce descind din principiul matern, copilul ca "homo ludens", miniaturalul, cantabilitatea versului vierean, toate acestea sunt desprinse din monografia lui Mihai Cimpoi Întoarcerea la izvoare spre a fi analizate dintr-o perspectiva actualizată. Extinderea axei comparatistice, pe linia Eminescu Alecsandri Coșbuc Mateevici Goga, ca "poezie strigăt existențial, oracular mesianică și înverșunat-pamfletară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
frecventa reiterare a cvartei perfecte descendente, pe parcursul întregului preludiu, conduce la investirea acesteia cu semnificații profunde la nivelul viziunii conceptuale. Cel de-al doilea material tematic al preludiului poartă aluzia „valsului melancolic” al lui Baudelaire datorită animării tempo-ului, precum și cantabilității vocii superioare asupra căreia Debussy atrage atenția, în mod suplimentar, prin noutatea plasării scriiturii în tonuri. Episodul ulterior expune un caz semnificativ al preschimbării funcției inițial deținute de către anumite entități și survenite pe parcursul avansării sonore. În acest caz, se distinge
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
consecințe pe termen lung. În loc de prefață este, de pildă, versificarea unui bilet lăsat de mama, care începe cu „Păpușa lu mama”. Un fundal de romantism ușor cabotin, asumat și exterior, nu numai ca stare de spirit, aduce acum versurilor o cantabilitate aparte, care și-a găsit deja sunetul personal. Dintre optzeciști, C. rămâne mai aproape de romanticul dezabuzat Traian T. Coșovei: „Ne vom întâlni într-o seară în haine de gală / și mândri ne vom scoate eleganta sârmă ghimpată din păr. / Ștergându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
partenerul de la Secondo va cânta integral vocea a III-a, în timp ce Primo va suprima nota comună (nota inferioară din octavă). De regulă nu va fi suprimată nota comună care face parte dintr-o desfășurare melodică, pentru a nu rupe fluența, cantabilitatea discursului muzical, ci va fi sacrificată nota comună din octavă sau acord. Pedalizarea pianistică constituie o componentă esențială a procesului de zămislire a discursului muzical. Aparent de o simplitate dezarmantă, ea reprezintă doar partea vizibilă exterioară a unui proces de
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
și al copilăriei, al mamei și al maternității, al pământului cu valoare mitică universală sau - mai particulară - de plai mioritic domină poezia și mitopoetica lui V. Caracterele esențiale ale creației sale sunt organic legate de lupta pentru afirmarea românismului: mesianism, cantabilitate clasicistă și folclorizantă, simplitate a formulelor, dramatism de esență baladescă, eminescianism transplantat pe solul modernității. „Păstrând proporțiile, el și generația sa reprezintă pentru această provincie românească năpăstuită mereu de istorie ceea ce a fost, la începutul secolului, generația lui Goga pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
pe linia George Coșbuc - Alexie Mateevici - Octavian Goga, versul strigăt existențial, oracular, mesianic sau pamfletar: „Sunt pata cea de sânge, zisă/Republica Moldovenească,/Ce-n loc să frigă ucigașii/Încearcă veșnic să zâmbească” ( Sunt). Pe versurile lui, de o mare cantabilitate, au fost compuse numeroase cântece, cu predilecție de Ion Aldea Teodorovici (Melancolie, Reaprinde-ți candela, Eminescu să ne judece, Trei culori, Răsai, Frumoasă-i limba noastră), foarte populare în întreg spațiul românesc:. Fără a destupa în versuri sticle de șampanie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
Pescereanul. După moartea sa apare un număr al revistei Familia închinat "Memoriei lui D. Sfura" (nr. 43/26 oct. 7 nov. 1867), în care Iosif Vulcan adaugă patru poeme: Grânele vara se coc, Cătră lună, Amorul și Mai turnați-mi!. Cantabilitatea și fluiditatea limbii lor le-a făcut să fie cunoscute în epocă multe fiind puse pe note. Cele mai "populare" au fost: Fata Română, Grânele vara se coc, Mai turnați-mi!, Rămas bun, Chilia studentului, Eldorado, Primăvara, Las'să fiu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și trăiri dominate de arșiță sau îngheț, de bucurie sau de tristețe. Preferința pare să fie iarna, univers al tuturor miracolelor și al libertății depline a faptelor și gândurilor, mai ales în culegerea Eroare de iarnă, care reflectă vârsta meditației. Cantabilitatea versurilor, modulate în ritmuri clasice, contribuie la „cumințenia” parcă programată a acestei poezii care exprimă forța unui echilibru ascuns. Alcătuite exclusiv din viziuni fugare, poemele nu își propun să închege, în ansamblu, o anume obsesie de ordin metafizic, ci tind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
prin întoarcerea la marile resurse și candori ale copilăriei. De unde, și evocarea unei mitologii a familiei, prezentă foarte des, ca punct de referință într-un ritual ce instituie un dialog cu ființele protectoare. Poezia sa preferă verslibrismul, ocolind muzicalitatea și cantabilitatea versului tradițional. Apelul la simboluri, la discursul parabolic este frecvent, P. situându-se consecvent de partea unui optzecism temperat, chiar dacă un anumit localism sui-generis transpare uneori în țesătura lirică - „amintirea Ardealului mă doare” (Poem pentru o biografie) - sau dacă face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288899_a_290228]
-
a lungul edițiilor, multe premii au revenit elevilor Școlii Populare de Arte din Iași. A figurat în dicționare de jazz și în antologia jazz-ului românesc, editată de U.C.M.R. Creația sa prolifică, variată ca stil și gen, exprimată prin cantabilitate, va dăinui peste timp. A fost un îndrăgostit de jazz, gen rafinat și elitist pe care l-a slujit cu talent și pasiune. După o jumătate de veac dăruit muzicii ușoare, jazzului și romanței, maestrul Titel Popovici a încetat din
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
înalt prieten”, Vergiliu, îi dedică un ciclu de versuri caracteristic) ori iubirea ca aspirație și împlinire spirituală supremă („Nici cărți, nici filosofie, nici mistere! Numai iubirea nemurește”). Este un lirism în descendența romantismului calm, îmblânzit de solara armonie și de cantabilitatea clasică, al adorării lucrurilor și trăirilor simple. „Marile vicii” ale poetului sunt muntele și marea, soarele și azurul, dar și iarba și grâul, toate acestea exaltate cu sentimentul panic al contopirii, probabil catalizat de Lucian Blaga. Despre marele poet, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285694_a_287023]
-
1970. A mai colaborat la „Ramuri”, „Amfiteatru”, „Viața românească”. ș.a. De la prima carte, Elementele, V. se dovedește un poet aplecat spre calofilie, iubitor al sonorităților ce imprimă versurilor o eleganță care tinde spre prețiozitate. Rima și ritmul derivă dintr-o cantabilitate căutată, poetul demonstrând o plăcere artizanală în cizelarea imaginilor, cu predilecție spre regia metaforică. Sentimentul îmbracă adesea forma versului tradițional, cu aspect de cântec, de incantație; „Pulbere, pulbere, / Mâna e negură, mâna e pulbere / Trupul e pulbere, sticlă și pulbere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290626_a_291955]
-
se dovedește o fire sensibilă la durerile celor apropiați, versificând pe motivele războiului și ale vieții dramatice a omului de la țară. Maturizarea lirică este evidentă în poezia de mai târziu - Rostul țărânii (1980), La părinți (1989) - prin sinceritatea expresiei, prin cantabilitate, dar mai ales prin sugestia reflexivă amară ce transpare din versurile lui elegiace. S-a spus că poetul cultivă „formula tradiționalistă bazată pe cantabilitate folclorică și pe desenul imagistic simplu și clar conturat” (Mihai Cimpoi). Cărțile O palmă de cer
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290557_a_291886]
-
evidentă în poezia de mai târziu - Rostul țărânii (1980), La părinți (1989) - prin sinceritatea expresiei, prin cantabilitate, dar mai ales prin sugestia reflexivă amară ce transpare din versurile lui elegiace. S-a spus că poetul cultivă „formula tradiționalistă bazată pe cantabilitate folclorică și pe desenul imagistic simplu și clar conturat” (Mihai Cimpoi). Cărțile O palmă de cer, Ploile dorului (1972), Fluvii (1976), Rostul țărânii, Autografe în câmp (1981), Același (1986), La părinți, având ca tematică satul contemporan moldovean și oamenii lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290557_a_291886]
-
contimpurane, Sion ar fi rămas un pașoptist minor, salvat de la uitarea totală doar prin versurile din poezia Portretul, pe care, în actul al doilea din O noapte furtunoasă, Veta le cîntă emoționată gîndindu-se la iubitul ei, Chiriac. (Simplitatea extremă și cantabilitatea micilor romanțe ale lui Sion făcuseră din poet o figură populară). Talentul de prozator al autorului - unicul important - izbucnește puternic și neverosimil de tîrziu, după vîrsta de 60 de ani, așa cum se întîmplase și cu Ion Ghica. Dar asemănările se
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
făcută să ofere plăcere. Interpretul mijlocește senzația și plăcerea asemenea unui ecran ce configurează și amplifică semnalul inițial al compozitorului. Rezolvarea problemei se va face numai dacă interpretul, care deține pârghiile și tehnicile redării amplificate a senzațiilor (de la velocitate la cantabilitate, de la trucurile meseriei la secretele și superstițiile ei), va beneficia de înțelegerea compozitorului, care va scrie pentru a-i satisface nevoia de comunicare. Pentru aceasta, compozitorul trebuie să învețe să redevină interpret. Altfel, el nu are nici o șansă. Va ieși
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]
-
de joc copiilor!" (Cântecul soarelui, p. 89). Am regăsit cu bucurie textul unui cântecel din copilărie, Vânătorul: "Iepurași, fugiți acum!/ Hai la crâng, nu stați în drum!/ Vânătorul dacă vine,/ N-are să vă fie bine!" (p. 49). Fluența versurilor susține cantabilitatea și transparența mesajului, asigură accesibilitatea necesară vârstei căreia i-au fost destinate poeziile didactice. În cea de-a doua secțiune (p. 95-122), Mircea Popa reproduce din manuscrise poeme destul de ample și greoaie, cu o narațiune istorică (Episod războinic, Stâncile strigă
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
de către Chopin. Perlaj de o netezime perfectă, transparențe, sclipire a sonorității, o lejeritate imponderabilă. Echilibrul dificil al Sonatei a III-a (am apreciat înscrierea în program a unei Sonate) i-a reușit Mihaelei Ursuleasa îndeosebi în Scherzo-ul aerian, în cantabilitatea belliniană a liniei, în perpetuum mobile al finalului, mai puțin în elaborarea într-un stil larg al primei părți. Am regretat că pe alocuri a lipsit susținerea, tensionarea discursului, e drept compensată printr-o pianistică foarte tactilă. Iar atunci când suflul
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
muzicală, deja prin adjectivul de muzical îi și prezumăm o valoare estetică. În fond, la scară umană, a fi muzical înseamnă a fi cantabil, adică a putea fi abordat intonațional, printr-o redare vocală. Nu totdeauna însă muzicalitatea este reductibilă cantabilității și nu mereu autorul unei opere muzicale dorește să ne-o prezinte astfel. Uneori, muzicalitatea poate fi o condiție impusă, un tribut pe care autorul trebuie să-l plătească pentru ca comanditarul sau comunitatea de referință (ca ipotetic beneficiar) să-i
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
treilea nivel de interpretare, propriu abordării vocale (intonaționale) a OS. Într-o melosonie sunt deja însușite/cuprinse atât referințele metric-instrumentale cât și cele ale mișcărilor sufletești, contopit-sublimate prin adăugirea a ceea ce ține de imaginația/intuiția artistică, într-o expresie de cantabilitate (intonabilitate vocală). Melosonia se exprimă deci prin limbajul cantabilității, ca muzicalitate sau frumos<footnote Este știut că frumosul sonor sau muzicalitatea nu este un reper estetic universal, accepția sa fiind relativă unor epoci și areale culturale diferite, care se pot
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
OS. Într-o melosonie sunt deja însușite/cuprinse atât referințele metric-instrumentale cât și cele ale mișcărilor sufletești, contopit-sublimate prin adăugirea a ceea ce ține de imaginația/intuiția artistică, într-o expresie de cantabilitate (intonabilitate vocală). Melosonia se exprimă deci prin limbajul cantabilității, ca muzicalitate sau frumos<footnote Este știut că frumosul sonor sau muzicalitatea nu este un reper estetic universal, accepția sa fiind relativă unor epoci și areale culturale diferite, care se pot particulariza până la nivele de grup/curente/școliartistice sau exclusiv
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
iscate de bagheta lui Horia Andreescu. Un mod de a face muzică bazat pe meditația asupra sunetului cu întregul său alai de particularități fizico-acustice. O celebrare a fluxului melodic la care sunt părtași toți interpreții, căci laolaltă contribuie la nașterea cantabilității, fiind obligați să cânte și, pe cât posibil, să încânte. De curând, Horia Andreescu a împlinit șaizeci de ani, cinstindu-ne la Filarmonica bucureșteană cu o a noua beethoveniană concentrată în așa măsură pe detaliu încât să putem contempla clipa, frumusețea
Dirijatul ca proba de viata by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10142_a_11467]
-
o excelentă colaborare artistică. Pe parcursul celor trei mișcări ale sonatei, aceștia au evocat un caleidoscop cuceritor de imagini muzicale și de stări sufletești; publicul a fost fascinat de exuberanța, de strălucirea și lirismul avântat al temelor din Allegro assai, de cantabilitatea generoasă, eleganța și grația cu care a fost redat Tempo di Minuetto (unde pianistul a marcat cu umor accentele din bas, ce sugerează ritmul ternar al dansului), dar și de luminozitatea și verva fără egal din finalul Allegro vivace. În
Vioara lui Enescu by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/84301_a_85626]