93 matches
-
călător pe tărâmuri Îndepărtate despre dansul de dragoste al marilor cobre de peste mare, ce poate fi văzut În nopțile cu lună printre dunele deșertului. Antilia Îl acoperise pe Veniero cu mantia și Încerca să Îl readucă la viață printr-o cantilenă rostită În șoaptă, alcătuită din sunete și din cuvinte de neînțeles. Se lipea de el cu o vibrație stranie, ca și când ar fi voit să Îi transmită o parte din propria ei căldură vitală. Apoi se Întoarse din nou spre poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rural și folcloric). Optimismul de redacție și cafenea, robustețea profesională trândăvesc tot mai late în pajiștile unei preafrumoase limbi. Iar drumurile de țară scârțâie de coviltirile prozei tradiționaliste, oloage și infantile ca un ultim mereving. Poezie leneșă, iarăși: jalnica, cerșetoarea cantilenă a nomazilor ultimi-simboliști. Palidă ca un altoi neprins; oribilă, tremurătoare ca un plămân expectorat - fie buretele răcoritor pentru fruntea (enormă) a vreunui critic, congestionat până la urmă, nedumerit, nefericit de viforul și săbiile albastre și adâncul de rai în care vrea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ioan LILA măr. oct. 18 16:02:55 2011 PENTRU GABRIELA Ca un cal albastru ma-ndreptam spre tine, Cerurile toate m-or și fi uitat. Noaptea era stoarsa fără de rușine Într-o cantilena cu ritmul săltat. Muzicile triste-mi aminteau de clipă, Care înflorise doar la mine-n gînd, Unde ești tu astăzi, de îmi arzi aripa, Fără să-mi dai semne, vesele, pe rînd ? Mai adast o viață, timpul este verde, Ca
CA UN CAL ALBASTRU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361121_a_362450]
-
dăți. Mi-am înjghebat în curte un adăpost acoperit cu polietilenă, seamănă cu o gheretă de pază la frontiera unei țări, în care nu a mai rămas aproape nimic de furat și în care mă retrag cu predilecție când plouă. Cantilena picăturilor îmi fură visarea spre ținuturi pe care sper să le descopăr odată și odată. Dacă în februarie pe jos este zăpadă iar cerul însorit, îmi place să mă închid în această rezidență pe care eu am numit-o Soledad
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364593_a_365922]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > MONA TUDOR-HERDEANU - MITURI, CANTILENE ȘI POEME Autor: Nona Tudor Herdeanu Publicat în: Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului MIT Ești ca un mit pe care - aș încerca oricât - nu mai știu să-l dezleg... Te văd ca pe-o stea
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului MIT Ești ca un mit pe care - aș încerca oricât - nu mai știu să-l dezleg... Te văd ca pe-o stea, dar tu ești o constelație, cum aș putea s-o-nțeleg?! ULTIMA CANTILENĂ... Nu știu ce voi spune Nemiloasei când va veni, dar știu că acolo, unde firul de iarbă mă va ascunde, nu mult voi putea zăbovi; roua corolelor mă va trezi într-un murmur ușor să scriu pe-o petală de dor ultima
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
Nu știu ce voi spune Nemiloasei când va veni, dar știu că acolo, unde firul de iarbă mă va ascunde, nu mult voi putea zăbovi; roua corolelor mă va trezi într-un murmur ușor să scriu pe-o petală de dor ultima cantilenă neterminată, de iubire... POETUL... El - și numai El - este zeul la care - cu smerenie- ar trebui să ne-nclinăm pentru că El ne poate dărui corabia cu vise care poate pluti pe miresme de albi trandafiri... VIAȚA MEA... Un vis și-
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
mă privești și mă chemi, ochilor Tăi inima mea se închină, nu mai simt nici o povară și nici o vină când, la braț cu Tine, IUBIRE, pășesc în lumina de-afară... ----------------------------- Nona TUDOR-HERDEANU noiembrie 2015 Oradea Referință Bibliografică: Mona TUDOR-HERDEANU - MITURI, CANTILENE ȘI POEME / Nona Tudor Herdeanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1790, Anul V, 25 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nona Tudor Herdeanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
cu cărți” ș.a.). Uneori pare a fi (atunci când scrie despre moarte, singurătate, beție ș.a.) un limbaj al deșertăciunii, nonsensului, unui vid de posibilități, care țin de o existență perturbată. Alteori poare că traiul său, zilele, viața sunt metaforizate aidoma unei cantilene al cărei melos venit dinspre sufletul său merge înapoi, neavând, fie și aparent, nici un orizont. Ori nefiind menit niciunui orizont. Pare-se că folosește cu atenție, ca un bun mânuitor al limbii (cum se vede din selecția de față), cuvintele-penele
CÂND CONVIEŢUIEŞTI CU POEZIA, CU VINUL ROŞU ŞI PRIETENA DE MARIUS CHELARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382054_a_383383]
-
ne convingem că, parcurgând toate paginile poemelor în oglindă, am lecturat nu doar niște frumoase poezii de dragoste, dar și multe trepte metaforice de cristal curat care pot sfida prin timp umbrele morții. Și ele nu-s puține... Totdeauna asemenea cantilene vor fi binevenite pentru revigorarea conștiințelor, devenind captivante mesaje pentru încălzirea inimilor. Pentru confirmare, am putea cita aici câteva din aceste armături durabile ale poemelor acestor inspirați autori: „Drumu-i cu pace îmbrăcat (I.V.); cerul ce leagănă luna (M.C.J.); cuvintele-s
ECOURI FINALE de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375191_a_376520]
-
madre aveva una povera ancella Innamorate w bella; Era îl suo nome Barbara; Amava un uom che poi l'abbandonò, cantava una canzone; La canzone del Salice. Mi disciogli le chiome. Io questa seră ho la memoria plena di quella cantilena. "Piangea cantando nell'erma landa, piangea la mesta. O Salce! Salce! Salce! Ședea chinando sul sen la testa! Salce! Salce! Salce! Cantiamo! Cantiamo! Îl salce funebre sarà la mia ghirlanda." Affrettati; fra poco giunge Otello. "Scorea noi rivi fra le
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Precum la circ, în pauză, un pitic/ Își șterge de pe față sulimanul.// Din al tău pântec galben, pelicanul/ Ciungul dă de pomană la calic:/ Mațe de fildeș înroșind Oceanul/ Iubita mea, ești alba Moby Dick!// Iubita mea, și ești o cantilenă/ topită în grăsime de balenă/ Când soarele se varsă în adânc,// De marmoră și silex și porfire,/ Ca untdelemnurile în tingire./ Iubita mea, din trupul tău mănânc.” Impresia, facilitată cu intenție cititorului, este de creație a unui François Villon contemporan
IVANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
imaginației, stârnite de cuvinte și devenite prilej de încântare, sau, dimpotrivă, ca o înaintare spre expresia rigidă, austeră. Notele generale ale acestei poezii sunt candoarea, discreția, aerul auroral, fragilitatea, reveria, toate exprimând disponibilitatea deschiderii ființei lăuntrice spre lume. Tonalitățile de cantilenă, ca și preferința pentru imaginile florale permit stabilirea unor conexiuni cu poezia simbolistă, obsesia hibernalului și a albului pur, a increatului sugerând apropieri de G. Bacovia sau de Ion Barbu. SCRIERI: Recital, București, 1976; Nuntă pe ape, București, 1980; Estivale
FILIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286994_a_288323]
-
uimire și cu glas șoptit. Versurile din Viori fără amurg (1969) aduc în plus ironia și umorul, în maniera romanțelor minulesciene. În Elegie cu Francesca da Rimini (1971) U. atinge o maturitate poetică evidențiată de timbrul pur, de muzicalitatea de cantilenă, ca și de ideea originală a cărții. Fiecare piesă este gândită ca o confesiune a unuia dintre personajele feminine celebre create de literatura universală: Emma Bovary, Kira Kiralina, Ofelia, Anna Karenina, Penelopa, Euridice, Beatrice ș.a., poetul surprinzându-le cu finețe
URECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
risipit în vânt ca o scamă de păpădie, suflet de toamnă și de învins”. O fac însă fără a instaura un stil nou, un limbaj net diferențiat de al poeților români sub a căror influență s-a format. Tonalitatea de cantilenă a versurilor libere, dar majoritatea rimate, conservă ecouri din Ion Vinea, Adrian Maniu, Camil Baltazar, Demostene Botez și mai ales din G. Bacovia („E pretutindeni un aer apăsător, ca de spital,/și pomii în despletiri își spun mâhniri știute./ Amintirea
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
nu figurează nici un text de aici. Următoarea culegere, Autoportret pe nisip (1966), face sensibil tipul de poeticitate practicat de S., de acum încolo un scriitor fidel lui însuși, fără schimbări radicale de ton și fără cedări conjuncturale importante. Poemele din Cantilene (1970), Duhul pietrelor (1970), Vântul din oglinzi (1978) sau din Anotimpul încrederii (1974), lipsite de granițe tematice, pot fi reorganizate într-o carte unică. Doar în Restituirea jocului (1969) și în Camera de recuzită (1973) poetul își modulează versul în funcție de
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
dubla perspectivă (alternarea persoanei întâi cu persoana a treia). Alt roman, Enigma tăblițelor de lut, apare abia în 1995, la trei ani de la moartea autorului. SCRIERI: Arcade peste anotimp, Iași, 1964; Autoportret pe nisip, București, 1966; Restituirea jocului, București, 1969; Cantilene, Iași, 1970; Duhul pietrelor, București, 1970; Vatra legendelor, București, 1970; Camera de recuzită, Iași, 1973; Anotimpul încrederii, București, 1974; Artă și sensibilitate, Iași, 1975; Vântul din oglinzi, București, 1978; Zigurat, Iași, 1979; Ianus, I-II, Iași, 1980-1983; Arhipelagul altor umbre
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
mătase și numai lumină”. Poemul unește eul cu murmurul orfic al lumii și cu aspirația ei spre lumină: „Brațele suie înalte în apele dimineții -/ În fiecare deget tremură un clopoțel”, „Călătorești prin pajiștea literelor moi de lună/ Și fiecare altă cantilenă sună” (Poem despre cărți). Astfel, amprenta personală - dezvăluită, de obicei, în trăirea iubirii, în amărăciunea neajungerilor și sub povara timpului - apare, în fața ritmurilor „inimii lumii”, fie, până la extrem, efasată (Elegie, Absentă), fie incorporată în rit și, în consecință, dez-individualizată, proiectată
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
Simbolismul lui P. e însă o rezultantă a unor înrâuriri diverse în care se numără, de pildă, și Panait Cerna, și poeții belgieni, cu efectele lor cromatice și cu fragmentele de peisaj industrial, și Ion Minulescu (fără tehnica melodică a cantilenei acestuia), și G. Bacovia (fără ca lexicul voit „nepoetic” să producă aceeași tensiune tragică). În afara „Vieții noi”, el colaborează în perioada 1911-1916 la diverse reviste al căror program era înrâurit de simbolism: „Farul”, „Versuri și proză” (unde semnează cu pseudonimul Valde
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
de talent, chiar dacă inegal. Există în producția lui restrânsă versuri de o cuceritoare simplitate și armonie interioară, cu un ritm melopeic, exteriorizând trăiri sufletești cu reverberații neerodate de trecerea timpului. Cultivând modalități lirice caracteristice epocii, ilustrând inspirat madrigalul, serenada, romanța, cantilena, epitalamul și liedul, P. a știut să evite edulcorarea lacrimogenă, sentimentalismul desuet. Unele texte au fost puse pe muzică, dar s-au banalizat prin reluarea în interpretări neadecvate. Citite cu detașare, ele își relevă substanța, fără poză și artificiu. Versul
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
o sfâșietoare nevoie de afecțiune (visul lui de iubire e un „soare stâns”), cuprins în răstimpuri de o sete de viață care e reflexul spaimei de neființă, „ultimul trubadur” (E. Lovinescu) își susură într-un decor sublunar, de irizări simboliste, cantilena. Frapează generozitatea luminii („nămeții de lumină”) în ambianța împânzită de semnele extincției. Întunericul ce se apropie, lugubru, ațâță părelnicele străluminări. De fapt, senzitivul, împăienjenit de oboseală, agonizează cu o îndurerată resemnare într-un peisaj de umbre, în preajma unui țintirim pe
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
insularității. Aventura poeziei, realitate suverană, deasupra vicisitudinilor devenirii, nu anulează însă dilema existențială. „Temuta, roza Moarte” prelungește indefinit dualitatea perspectivelor: spre „suita și ciclica lumină” sau spre „somnul humei triste” (Epilog). O soluție la această scindare se conturează în poema Cantilenă, unde apare, într-o primă și remarcabilă interpretare, motivul „zeului trist”, obosit de propria lui desăvârșire. Disputat „culmilor lucide” ale „dreptelor amiezi” de către „Fata verde Una”, ciobanul lui B. este absorbit în somnul luminat de „crini opheliali” și „stele moi
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
curgerii fără întoarcere. Tot ea deschide însă porți spre „lobi de albă lume”, ca un prag spre o lume mai înaltă. Melancolia acompaniază discret abandonul, un suflu tragic se insinuează în atmosfera mistic-liturgică și moartea ia dimensiunile unui mister cosmic. Cantilenă, care este o piesă antologică a modernismului românesc și o culme a artei lui B., nu este unica formulă a lirismului său. Ciclul de sonete Cununa Ariadnei pare scris de un alt poet. Expresia s-a limpezit, versul bate cadențele
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
proprii textelor istorice. Cultivă și formele fixe, precum rondelul. Din punct de vedere lexical, neologismele alternează cu arhaismele. Nu de puține ori poetul creează imagini șocante, sinestezice sau oximoronice. Titlurile unora dintre poezii certifică predilecția pentru sincretismul muzicii cu poezia: cantilenă, vilanelă, cântec, arietă, madrigal sunt termeni prin care el își exteriorizează sensibilitatea și aduce în prim-plan necesitatea întrepătrunderii artelor. Creează imagini deosebite alăturând cuvinte și concepte provenite din domenii foarte variate și lipsite, la prima vedere, de un numitor
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
fildeșʺ (1929), ʺStatui. Sonete și evadări din sonetʺ (1939). Este cel mai prolific sonetist român. 94 Dacă sonetul n‐ar fi existat, Mihai Codreanu l‐ ar fi invitat ca să se poată exprima. Al.A Philippide „Adevărul literar” , 31 I 1932) CANTILENA MAMEI Iluminând cu raze aurite, A sufletului meu pustietate, Un cântec vechi prin anii mei străbate Ca luna printre ramuri vestejite. E‐ un cântec vechi din vremuri fericite, Din lumi cu visuri roze colorate, De brațul mamei tainic legănate și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]