24,790 matches
-
cărui formare și utilizare poate fi modelată și automatizată deoarece cantitativul măsurabil (chiar dacă în mod statistic) joacă un rol decisiv. Recunoașterea automată a formelor (vizuale sau auditive) se izbește ca de un zid de această problemă: forma este esență nu cantitativ pur, deși este necesară o mare cantitate de muncă conștientă pentru surprinderea esenței. Ștefan Gavat, inginer electronist
Voci din public () [Corola-journal/Journalistic/13605_a_14930]
-
din Cluj (câștigător al Marelui Premiu), foarte tânărul violonist Tudorel Iordache de la Liceul "Dinu Lipatti" din București sau pianista Ioana Ilie de la Liceul de artă din Sibiu; alții, marea majoritate, constituind debitul unei școli muzicale în care se încurajează aspectul cantitativ ca parte indispensabilă articulării unor notabile reliefuri calitative. Dincolo de acest extras de cont, în definitiv comparabil cu al oricărui alt concurs de interpretare muzicală, am stocat o serie de impresii ce se foiesc tot mai mult în in box-ul
Primăvara artelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13825_a_15150]
-
împins la paroxism al lui Weininger, "coitul contravine ideii de omenire" ( p.573). Rolul bărbatului este, de altfel, acela de a asigura progresul acestei omeniri principial scindate, fapt oglindit cel mai bine în propensiunea sa către genialitate. În termeni întrucâtva cantitativi, genialitatea este o chestiune esențială care ține de puterea individuală. Weininger țintește să edifice o adevărată psihologie a genialității, geniul fiind definit în funcție de excelența memoriei unei persoane, care indică astfel inegalabila considerație pe care o are pentru propria-i existență
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
publicate fie în engleză, fie în franceză, pentru un public cu totul altul decît cel românesc. Nici subiectul lor nu este românesc." Desigur. Dar Eliade și-a scris exclusiv în românește opera literară, nu doar cea din țară (totuși, considerabilă cantitativ și aceasta, incluzînd romane, între care o capodoperă, și volume de eseuri, unele excepționale), dar și cea din exil (cîteva nuvele foarte valoroase, care nu merită disprețul cam de neliterat al lui Avramescu). Prin acestea, Eliade este o parte a
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
ca mănușile cele mai fine - și-atât. Atât și nimic mai mult. Iubitul meu era frumos ca un arhanghel. Și tot atât de inofensiv. Cu sexul nu aveam la fel de multă experiență cum aveam cu hașișul, și toată se putea evalua în termeni cantitativi, căci de calitate, ca să spun drept, nu prea fusese vorba. N-avusesem decât doi iubiți, unul la șaptesprezece ani, de scurtă durată, celălalt un an mai târziu, și acela tot foarte puțin, iar eu îi părăsisem pe ambii. Îi alesesem
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
peisaj literar (aceasta rămâne apanajul exclusiv al istoriei literare) și chiar renunțarea la criteriul estetic în judecarea operelor literare, în favoarea unei nu se știe cât de productive perspective de inventar, în care singurul criteriu care contează pare a fi cel cantitativ. În spirit postmodern, geografia literară nu ar mai miza pe o viziune centralizată și ierarhii axiologice, ci pe scoaterea în evidență a legăturilor rizomice care se stabilesc între creatorii dintr-o anumită regiune. Este limpede că despre istoria românilor se
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
ansamblu vocal etalează armonii strălucitoare, muzicalitate, swing, autenticitate emoțională. Chiar dacă simțul lor improvizatoric se află încă în stadiu incipient, cele opt cântărețe și colegul lor compensează prin vivacitate, spontaneitate juvenilă și, deloc în ultimul rând, printr-o vibrantă prezență scenică. Cantitativ, prezența cea mai semnificativă la gală a avut-o Clujul. Însă grupurile Jump și Headliner nu au depășit o cumințenie oarecum scolastică în abordare (primul), sau un entuziasm nejustificat pentru sonoritățile de tip rock (cel de-al doilea). Nici formația
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
de-o parte, „dictatura“ liberei cugetări, dominantă în spațiul public, care vituperează - de cele mai multe ori liberă de orice cugetare - la apariția vreunei voci „reacționare“. A doua pricină este lipsa de coerență și de consistență a „turmei credincioase“, care, deși dominantă cantitativ, rămâne, calitativ, extrem de pestriță și incapabilă să își gestioneze lucrativ adeziunea statistică la cei „86% de creștin ortodocși“. În al treilea rând, lipsa capacității de „angajare la acțiune“ a mirenilor, defect care le aparține, dar care poate fi plasat și
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
peste media europeană, românii fiind, declarativ, foarte harnici în a-și declara credința. Dar o cercetare calitativă ne-ar dezvălui incomparabil mai multe și ar fi un instrument pentru a explica - totuși! - lipsa prezenței publice a discursului religios, în ciuda dominației cantitative indiscutabile. La pelerinaje, iconițele sunt vândute ca în talcioc, pe post de talismane purtătoare de noroc - afirmă, cu multă seriozitate și responsabilitate, Domnul Dan Dungaciu Iată doar câteva ipostaze sociologice ale religiozității românilor, fără pretenții de exhaustivitate. Prima categorie este
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
părtașă la evenimente. Altminteri, sămânța neexprimată nu înseamnă nimic, ea neputând pretinde să se admire într-un arbore, la alcătuirea căruia nu și-a folosit puterile. Dar Violeta Dinescu nu este doar un animator cultural. Creația ei, remarcabilă sub raport cantitativ, își deconspiră valențele grație răsunetului reflectat de fiecare opus în parte. Operele 35 Mai sau Erendira, baletul Effi Briest, piesele simfonice Akrostichon, Kybalion L’ Ora X sau Vortex-Wolken I, II, III, numeroasele lucrări camerale constituie fascicule de raze cu secțiune
Jubiläumskonzert by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13171_a_14496]
-
titlul cel mai lung, adunând într-o singură sintagmă ivănesciană toate combinațiile: versuri poeme poesii altele aceleași vechi nouă, Editura Polirom, 2003, antologie și prefață de Matei Călinescu (volum nominalizat la Premiul Cartea Anului - 2003 de către România literară). Câteva observații cantitative și comparative se impun la o privire de ansamblu mai atentă. Cea mai restrânsă a apărut la Editura Vitruviu. Foarte exigent cu sine e poetul și în antologia din „B.p.t.”. Cea mai cuprinzătoare dintre cele cinci antologii este volumul Poeme
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
mă gândesc la cititor, fiindcă nu am vreme. Nu mă mai gândesc nici la mine. Când scriu, scriu pur și simplu. Oricum, nu cred într-o singură formulă de istorie. Poți să faci și o istorie foarte seacă, o istorie cantitativă, cu șiruri de cifre și poate să iasă ceva foarte interesant. Depinde de proiectul pe care ți l-ai definit, de priceperea și forța de pătrundere a fiecăruia. Cred că sunt ultimul care aș putea să pretind o unică formulă
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
îl preferă pe Blecher din Întâmplări în irelitatea imediată lui Blecher din Inimi cicatrizate, lui Argehzi îi recunoaște mai degrabă vocația de poet decât pe cea de prozator, pe Sadoveanu îl califică bun povestitor, dar desuet în alegerea subiectelor. Deși cantitativ scrie mai multe cronici la cărți de proză, Sebastian abordează și domeniul poeziei, în articole prilejuite de apariția volumelor semnate de contemporani (Ilarie Voronca, Ion Vinea, Camil Baltazar, Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion Pillat ș.a.) sau în studii pe marginea
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
bănuit cum vor arăta viitoarele volume ale acestei Istorii a literaturii române, mai ales în condițiile în care primul volum pune multe întrebări și în privința modului în care a fost operată selecția scriitorilor antologați. Cel puțin în primul capitol (Poezia), cantitativ predomină scriitorii originari din zona Moldovei (Dan Laurențiu, Mihai Ursachi, Ioanid Romanescu, Ion Beldeanu, Liviu Ioan Stoiciu, Lucian Vasiliu, Aurel Ștefanachi, Nichita Danilov, Elena Ștefoi, Cassian Maria Spiridon, Gellu Dorian, Liviu Antonesei, Nicolae Panaite, Adrian Alui Gheorghe), fapt ce ar
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
la greu pe roșu (atunci când se poate)" (motociclism.ro); "se droghează la greu pentru că se plictisește la greu " (atelier.liternet.ro); "la mare merg manelele la greu" (mail-archive.com) etc. Se asociază însă și substantivelor, devenind un sinonim expresiv pentru cantitativul mult(ă): "fotografi, camere de filmat, bere, cola, mâncare la greu " (poezie.ro); "ceață la greu" (mielu.ro). Ca multe alte inovații recente, locuțiunea la greu a fost preluată de limbajul publicitar, care probabil că și contribuie la răspîndirea ei
"La greu..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12030_a_13355]
-
netrecut. Creșterea merge în anii următori treptat peste 20 de titluri, 30 sunt atinse în 1961, în 1964 suntem la 40 de volume apărute, ca în timpul celui de-al doilea război, în 1967 - la 50. Nivelul anilor 1933-1937 e atins cantitativ nu și valoric în anii 1968-1970 (când numărul romanelor crește brusc la 80 și ușor peste). În 1971 este depășită pentru prima dată în istoria romanului românesc suma de o sută de romane apărute într-un an. În 1972 scade
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
sau nuvelă, publicată o perioadă în reviste, abandonată treptat în favoarea romanului: "Mistica romanului, consolidată prin lăcomia de voluminos și monografic, părea a-și fi pierdut dintr-o dată orice putere, prozatorii căpătaseră parcă un fel de inocență, de imunitate la ispitele cantitativului, o particulară nevoie de intimitate și căldură îi ținea departe de halele vaste ale epicului". însă a fost "prea frumos ca să fi putut să dureze". Vina pare în principal a revistelor, care au lepădat "excelenta story", din impresia că "starea
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
prodigioasă. Și în alte epoci majoritatea strivitoare a scriitorilor fusese formată din mediocri, dar aceștia - cu cîteva excepții - păreau conștienți de propriile lor limite și arborau o atitudine mai degrabă modestă. Secolul XX răstoarnă tradiționala scară a valorilor. Scriitorii devin, cantitativ, atît de numeroși, încît frontierele calitative din interiorul grupului sînt pe cale să se șteargă, iar confuziei axiologice i se suprapune o confuzie socială la fel de mare. Faptul că secolul XX a cunoscut, din punct de vedere politic, culmea ororii a avut
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
de comunicare: interlocutorul dublu, individual și colectiv; interlocutorul adesea necunoscut, ascuns sub un pseudonim ș.a.m.d. Dacă excludem adresarea cu numele propriu, categoria cea mai bogată din conversațiile juvenile e cea a epitetelor injurioase, adesea mizînd pe purul efect cantitativ, cumulativ - "să vedem dacă te prinzi de ironie mă prostule, fudulule, mîrlanule, cretinule, idiotule și analfabetule" (ciberplai) - , dar căutînd și expresivitatea, spectaculosul (ca în competițiile de "insulte rituale"): "scufie pleoștită, boule (...) băi animal planet!" (ib.). Termenii generici folosiți pentru egali
Dragii moșului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12738_a_14063]
-
protoromână, pe de altă parte pare a fi problema cea mai delicată cu care se confruntă cercetătorul care își propune o tratare diacronică a fenomenelor culturii și mentalității populare autohtone. Este vorba de o lucidă și corectă măsurare a aportului - cantitativ și calitativ - al structurilor și motivelor mitice arhaice în cadrul fenomenului cultural complex al mitologiei române". Metoda ca atare, de "a citi" în textele folclorice o realitate veche, ascunsă, primește un nume sugestiv - arheologie culturală. O metodă prefigurată în două articole-manifest
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
sau în cărțile apărute în timpul vieții, cele rămase în manuscris, recenziile, proza, scrisorile și jurnalul. Referințele critice, de la debut încoace constituie și ele, alături de datele bio-bibliografice stabilite de Alexandru Condeescu, un solid sprijin pentru istoria receptării scriitorului. Cea mai însemnată cantitativ și calitativ este opera poetică. Adunate astfel, volumele Versuri (1968), Fragmente din regiunea de odinioară (1970), Va fi liniște, va fi seară (1979), Guillaume poetul și administratorul (1983), împreună cu poemele din periodice (autume și postume) și cu ineditele ilustrează o
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
constă acest echilibru. Tot ce poți observa, și încă de la prima vedere, este că în scrisul ei nu sunt de găsit excese sau exuberanțe. Atîta doar că lipsa exceselor nu este rezultatul unei înclinații spontane prin care scriitoarea extirpă excrescența cantitativă sau deraierile de perspectivă psihologică, ci este urmarea unui travaliu crîncen menit a înlătura orice formă de exces. Cu alte cuvinte, lipsa excesului provine dintr-un alt exces, unul grație căruia scriitoarea este principial orientată împotriva excesului în genere. Yourcenar
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
ultimului război mondial, și din cele cinci decenii de oprimare, cît a durat igrasia regimului totalitar din România, precedat, în perioada antebelică, de dictatura regală". Să zicem - treacă de la noi! - că, în analiza și sancționarea colaboraționismului ar conta și factorul "cantitativ" (durata) și nu numai cel "calitativ" (gravitatea compromisului) și că "dictatura regală" ar fi oarecum comparabilă cu totalitarismul comunist (în realitate, cea dintîi floare la ureche pe lîngă cel de-al doilea). Dar de ce nici o vorbă referitoare la împrejurare (de
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
V. Voiculescu și alții) în care ediția critică nici nu a demarat? Ar merita și ele un spațiu de reflecție. Nu ignor faptul că există foarte bune ediții critice încheiate, nu multe, dar nici atât de puține încât să fie neglijabile cantitativ. Promit să mă opresc într-una din cronicile viitoare și la aceste cazuri fericite. E o observație destul de la îndemână constatarea că edițiile critice din operele clasicilor și modernilor noștri înaintează foarte lent. Există explicații obiective, printre ele fiind prioritară
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
muzică din lume, ci numai pe cea mai neascultabilă. A compara sub raportul complexității muzica noastră cu cea nord-indiană e pur și simplu rizibil. Oricum, a noastră sună oarecum prea complex. Iar cauza constă în aspectele calitative, nu în cele cantitative. Poate că avem un alt tip de complexitate (sau poate doar o simplă confuzie) decât cea a altor muzici. Dexteritatea occidentală de a clasifica, combina, diseca, structura și construi ne-a condus la supremația mondială în manufactură, medicină și electronică
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]